Recalculare pensie. Decizia nr. 219/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 219/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 15347/99/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 219/2013
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. S.
Judecător D. P.
Judecător S. P.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare recursurile formulate de către S. C. A. și de către C. Națională de Pensii și C. T. de Pensii Iași împotriva sentinței civile nr. 2306 din 24.09.2012 pronunțată de Tribu8nalul Iași în dosarul nr._, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic N. M. pentru intimatele-recurente C. Națională de Pensii și C. T. de Pensii Iași, lipsă fiind recurenta-intimată S. C. A. și apărătorul acestuia.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen; s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate recurentei-intimate S. C. A. și apărătorului acestuia să se prezinte.
La a doua strigare a cauzei se prezintă consilierul juridic N. M. pentru intimatele-recurente C. Națională de Pensii și C. T. de Pensii Iași, lipsă fiind recurenta-intimată S. C. A. și apărătorul acestuia.
Consilierul juridic N. M. pentru intimatele-recurente C. Națională de Pensii și C. T. de Pensii Iași arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic N. M. pentru intimatele-recurente C. Națională de Pensii și C. T. de Pensii Iași solicită admiterea recursului lor deoarece hotărârea instanței de fond s-a dat cu încălcarea legislației de asigurări sociale. Arată că decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii nu este obligatorie pentru instanță deoarece adaugă la lege prin faptul că stabilește că veniturile realizate în acord global se iau în considerare la stabilirea drepturilor de pensie. Solicită să se aibă în vedere doar legislația de asigurări sociale care spune că veniturile realizate în acord global nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anula. La stabilirea drepturilor de pensie se ia doar retribuția tarifară care se trece în carnetul de muncă. Precizează că Înalta Curtea de Casație și Justiție a stabilit două condiții pentru ca veniturile realizate în acord global să fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie: să se dovedească că aceste venituri au făcut parte din salariul brut și să se dovedească că pentru aceste sume s-au achitat contribuții de asigurări. Mai arată că în adeverința mai nouă depusă la dosar de către recurenta-intimată, contribuțiile de asigurări sociale au fost achitate la fel cum au luat și de ei în calcul, iar în adeverința mai veche nu se face dovada că s-au achitat contribuții sociale la sumele trecute în aceasta. Mai precizează că în decizia nr. 30/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se spune că nu se iau în calcul la stabilirea pensiei veniturile realizate în acord global. Mai solicită respingerea recursului formulat de către recurenta-intimată S. C. A. și respingerea în totalitate a acțiunii.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de fata;
Prin cererea înregistrată la nr._, contestatoarea S. C. A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 415/02.11.2011 emisă de C. Națională de Pensii Publice și a deciziei nr._/29.03.2011 emisă de C. Județeană de Pensii Iași, solicitând anularea deciziei nr.415/02.12.2011 și a deciziei nr._/29.03.2011, emiterea unei noi decizii care să aibă la bază toate sumele bănești încasate de contestatoare și contribuțiile la asigurările sociale achitate.
În motivarea contestației, contestatoarea arată că a desfășurat activitatea de arhitect în perioada 1978-1980 la Institutul de Proiectări – ICSITPSC București, din 1980 până în anul 1992, la Institutul de Cercetare și Proiectare ICPROM Iași (actual S.C. Habitat Proiect S.A. Iași), iar din luna august 1992 până în decembrie 1993 la .. Iași. Una din particularitățile acestei activități o reprezenta retribuirea obținută în acord global, astfel cum era aceasta prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. a din legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974.
Conform art. 8, 9 și 117 din Legea nr. 57/1974 și art. 4 și 5 din Legea nr. 2/1983, cu privire la principiile de bază ale perfecționării sistemului de atribuire a muncii și de reparație a veniturilor oamenilor muncii, care reglementa lucrul în acord global și instituia forma de retribuire prin acord global, veniturile realizate prin muncă în acord global nu aveau natura unor sporuri, ci, la acea vreme, ele reprezentau însăși o formă de retribuire.
Din salariul plătit contestatoarei i s-au încasat contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual aceste venituri au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii.
Prin deciziile contestate nu s-au luat în considerare sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, ceea ce echivalează cu o încălcare a principiului contributivității.
În dovedirea contestației, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.
Intimata C. Națională de Pensii Publice a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației pentru următoarele motive:
Contestatoarea nu a arătat care sunt motivele de anulabilitate legale pentru care solicită anularea Hotărârii nr. 415/02.11.2011 a Comisiei Centrale de Contestații. Aceasta ar fi trebuit să arate care sunt prevederile legale care reglementează dreptul reclamantului la recalcularea pensiei prin luarea în calcul a retribuțiilor realizate în acord global.
Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii a fost publicată în Buletinul Oficial nr. BO Nr. 133 – 134 din 01.11.1974 și a reglementat relațiile sociale și respectiv raporturile juridice din materia dreptului muncii.
Prin urmare această lege nu a reglementat în materia asigurărilor sociale modalitatea de stabilire a drepturilor de pensie a fost reglementată prin acte normative specifice.
Legea pensiilor prevede clar și imperativ că pentru perioada 1978 – 1992 se iau în calcul numai salariile trecute în carnetul de muncă. În H.G. nr. 257 din 20.03.2011, Anexa 15, există mențiunea preluată din Ordinul 340/2001: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite.
În concluzie, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale și premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite nu se iau în calcul la stabilirea punctajelor anuale pentru perioada 1978-1992, conform legislației de asigurări sociale în vigoare.
Intimata C. T. de Pensii Iași a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției în cererea privind anularea Hotărârii nr. 415/02.11.2011 emisă de către Comisia Centrală de Contestații a CNPP și excepția inadmisibilității capătului de cerere privitor la obligarea anulării deciziei nr._/29.03.2011 și să-i emită contestatoarei o decizie de pensie nouă.
Intimata a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii deciziei și hotărârii contestate.
Prin sentința civilă nr. 2306/24.09.2012, Tribunalul Iași a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata C. Teritoriala de Pensii Iași
A admis excepția inadmisibilității invocată de intimata C. Teritoriala de Pensii Iași
A admis în parte acțiunea formulata de contestatoarea S. C. A. in contradictoriu cu intimatele C. Teritoriala de Pensii Iași și C. Națională de Pensii Publice.
A anulat Hotărârea nr. 415/02.11.2011 emisă de C. Națională de Pensii Publice și decizia nr._/29.03.2011 emisă de C. Teritoriala de Pensii Iași.
A obligat intimata C. Teritoriala de Pensii Iași să emită o nouă decizie care să ia în considerare la stabilirea drepturilor de pensie veniturile obținute în acord global conform adeverințelor nr. 11/31.01.2011 emisă de Institutul de Cercetare –Dezvoltare pentru Sectoare Calde și nr. 514/26.10.2010 emisă de . Iași .
A respins cererea privind recalcularea pensiei cu luarea in considerare a primelor.
A respins cererea privind recalcularea pensiei avându-se în vedere adeverința 01/20.01.2011 emisă de ..
A respins contestația împotriva deciziei nr._/29.03.2011 ca inadmisibilă.
A obligat intimatele sa-i plătească contestatoarei suma de 600 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr._ din 29.03.2011, C. T. de Pensii Iași a dispus înscrierea la pensie pentru limită de vârstă a contestatoarei S. A. începând cu data de 08.02.2011.
Împotriva acestei decizii, contestatoarea a formulat contestație la Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, fiind nemulțumită după cum rezultă din hotărârea contestată, de punctajul mediu anual stabilit prin decizie, motivând că nu s-au luat în calcul adeverința nr. 1/20.01.2011 eliberată de S.C. „Spedac” S.R.L. Iași, adeverința nr. 11/31.01.2011 eliberată de INTEC București și adeverința 514/26.10.2010 eliberată de S.C. Habitat Proiect S.A. Iași.
Hotărârea nr. 415 din 02.11.2011 C. Națională de Pensii Publice a constatat că drepturile de pensie acordate prin decizia nr._/29.03.2011 au fost stabilite corect și cu respectarea întocmai a prevederilor legale în vigoare, respingându-se contestația împotriva deciziei.
Se menționează în Hotărârea nr. 415/02.11.2011 că adeverința nr. 514/26.10.2010, eliberată de S.C. „Habitat Proiect” S.A. Iași și adeverința nr. 11/31.01.2011, eliberată de Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Sectoare Calde București, nu au fost valorificate întrucât „acordul global” și primele nu constituie sporuri cu caracter permanent potrivit anexei nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 aprobate prin H.G. nr. 257/2011.
În adeverința nr.11/31.01.2011 sunt prevăzute veniturile realizate de contestatoarea S. A. la S.C. „INTEC” S.A. /fosta ICPTSC, ICSITPSC) București în perioada 23.10.1978 – 15.11.1980, menționându-se că pe toată durata angajării s-au achitat lunar cotele de CAS și contribuția la pensia suplimentară conf. Legii 27/1966, Decret 389/1972 (art. 1), Legii 56/1972 și Decretului 232/1986, salarizarea în institut realizându-se în sistem de acord global conform Legii 57/1974, art. 8, 9, 50-61, 117, 127, Legii 2/1983, art. 4.
S.C. „Habitat Proiect” S.A. Iași i-a eliberat contestatoarei adeverința nr. 514/26.10.2010 cu veniturile realizate de aceasta în perioada 15.11.1980 – 01.08.1992, cu mențiunea că angajatorul (fost ICPROM Iași) a reținut și plătit contribuția la asigurările sociale conform legislației în vigoare la acea dată.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin Decizia nr. 19/17.10.2011 că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e art. 78 și art. 164 alin. 1 și 2 din Legea 19/2000 și ale art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2000, formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea retribuirii după cantitatea și calitate muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
În speță, în adeverințele nr. 11/31.01.2011 și 514/26.10.2010 se menționează că s-au reținut și achitat contribuțiile la asigurările sociale conform legislației din acea dată, unitățile ce le-au emis asumându-și răspunderea în ceea ce privește mențiunile înscrise.
Mai mult, în adeverința eliberată de INTEC se face referire expresă la dispozițiile art. 1 din Decretul 389/1972, potrivit cărora angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15 % asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Pentru considerentele menționate, având în vedere dispozițiile art. 330 ind., 7 alin. 4 din Cod procedură civilă, instanța a constatat că cererea contestatoarei S. A. privind luarea în considerare la stabilirea drepturilor de pensie a veniturilor realizate în acord global conform adeverințelor 11/31.01.2011 și 514/26.10.2010 este întemeiată si a dispus anularea Hotărârii nr. 415/02.11.2011 emisă de CNPP și implicit a deciziei nr._/29.03.2011 și emiterea unei noi decizii de pensie care va lua în calcul și veniturile în acord global.
În ceea ce privește luarea în considerare la calcularea pensiei a premiilor înscrise în adeverințele menționate, instanța a reținut că aceste venituri nu au avut caracter permanent neîncadrându-se în prevederile art. 165 (2) din legea 263/2010, fiind exceptate de art. VI din Anexa 15 din H.G. 257/2011.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea privind recalcularea pensiei cu luarea în considerare a primelor prevăzute în adeverința nr. 11/31.01.2011 și 514/26.10.2010.
În adeverința nr. 1/20.01.2011 emisă de S.C. „SPEDAC” S.R.L. sunt prevăzute salariile realizate de contestatoarea S. A. în perioada 01.08.1992 – 31.01.2007. Contestatoarea a susținut în contestația formulată la C. Națională de Pensii Publice împotriva deciziei de pensie că nu a fost luată în considerare această adeverință, dar în Hotărârea nr. 415/2011 se reține că acest înscris a fost avut în vedere la stabilirea drepturilor de pensie. Această adeverință cuprinde mențiuni cu privire la salariul brut realizat conform statelor de plată și salariul brut înscris în carnetul de muncă, iar în unele luni sumele diferă; fără a se menționa care este cauza acestor diferențe.
Având în vedere că nu se precizează motivul pentru care salariile din statele de plată sunt în unele luni mai mari decât cele înscrise în carnetul de muncă, instanța în temeiul art. 165 alin. 1 lit. c din Legea 263/2010, a respins cererea privind recalcularea pensiei cu luarea în considerare a adeverinței nr. 1/20.01.2011 eliberată de S.C. „SPEDAC” S.R.L.
Intimata C. T. de Pensii Iași a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în cererea privind anularea hotărârii emise de C. Națională de Pensii Publice.
Această excepție este neîntemeiată motivat de faptul că prin hotărârea contestată C. Națională de Pensii Publice se pronunță pe o contestație formulată împotriva unei decizii de pensii emise de intimata C. T. de Pensii Iași. Pentru aceasta, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 149 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. 1 sunt definitive.
Art. 150 alin. 3 din legea nr. 263/2010 prevede că în soluționarea contestațiilor, Comisia Centrală de Contestații adoptă hotărâri.
Potrivit dispozițiilor art. 151 alin. 1 din legea nr. 263/2010, hotărârile Comisiei Centrale de Contestații se comunică persoanelor în cauză și caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale interesate, după caz, în termen de 5 zile de la adoptare, iar potrivit alin. 2 al art. 151, hotărârile prevăzute la art. 150 alin. 3 pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Raportat la dispozițiile legale menționate, s-a reținut de către instanță că obiectul controlului jurisdicțional îl constituie, în noua reglementare, exclusiv hotărârile Comisiei Centrale de Contestații și nu deciziile emise de casele teritoriale de pensii.
Pe cale de consecință, întrucât controlul legalității și temeiniciei deciziilor de pensie este atribuit de legiuitor în sarcina unei instituții fără atribuții jurisdicționale, instanța a constatat că excepția inadmisibilității este întemeiată.
Pentru considerentele expuse, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea S. C. A. împotriva deciziei nr._/29.03.2011.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă a obligat intimatele să-i plătească suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs paratele C. Națională de Pensii Publice si C. Teritoriala de Pensii Iași susținând că Adeverința nr. 11/31.01.2011 emisă de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Sectoare Calde și Adeverința nr. 514/26.10.2010 emisă de . Iași nu pot fi anulate decât pentru motive de anulabilitate legale anterioare sau concomitente datei emiterii actelor.
Consideră că Decizia nr. 19/17.10.2011 a Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate fi motiv legal de anulabilitate al unui act juridic administrativ cum este decizia de pensionare sau hotărârea Comisiei Centrale de Contestații, atâta timp cât în Ioc să fíe o interpretare a legislației de asigurări sociale în sprijinul instanțelor de judecată, această decizie creează o normă nouă - care dă dreptul pensionarilor să-și valorifice formele de retribuire în acord global, deși legea prevede clar contrariul.
Nicio coloană a Adeverinței nr. 11/31.01.2011 nu se numește „veniturile obținute în acord global". Deci nu se poate pune în executare sentința civilă, deoarece nu se înțelege la care sume din care coloană se referă prima instanță, chiar dacă ar fi legal.
„Veniturile obținute în acord global nu se iau în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, conform legii.
Referitor la Legea nr. 27/28.12.1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară, se menționează că această lege a fost abrogată prin Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta socială, abrogată și aceasta prin Legea nr. 19/2000 care a fost abrogată prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și se precizează că drepturile de pensie ale intimatei s-au stabilit sub imperiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Această lege guvernează raportul de asigurări sociale dintre intimat si CTP Iași.
Adeverința nr. 11/31.01.2011 emisă de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Sectoare Calde a fost emisă pentru o perioadă de activitate din octombrie 1978 până în noiembrie 1980.
Referitor la Adeverința nr. 514/26.10.2010 emisă de Habitat Proiect SA Iași, nu există temei legal pentru a se lua în calcul sumele trecute pe coloanele "acord global", în lumina celor arătate până acum.
Ori dacă se invocă o lege a pensiilor, atunci singura care era în vigoare în acea perioadă este Legea nr. 3 din 30 iunie 1977.
Conform Legii nr. 3 din 30 iunie 1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta socială - Art. 10 Retribuția tarifara, care se ia ca baza de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate.
Art. 21 (I) Media retribuțiilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabilește pe baza:
a)retribuției tarifare de încadrare, pentru cei retribuiți cu luna;
b)retribuției tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru cei retribuiți cu
ora, inclusiv pentru personalul care lucrează în acord;
c)retribuției tarifare de calcul, pentru cei retribuiți cu cota procentuală;
d) retribuției la care s-a plătit contribuția de asigurări sociale, pentru cei angajați la persoane fizice.
(2) În căzul persoanelor îndreptățite ia pensie, care au fost încadrate în munca și la organizații internaționale, societăți mixte sau Ia alte organizații din străinătate, primind retribuții în valuta, la stabilirea bazei de calcul a pensiei se iau în considerare retribuțiile tarifare de încadrare la nivelul funcțiilor similare din țara, valabile în perioadele corespunzătoare dacă s-au plătit contribuțiile legale către asigurările sociale de stat.
Art. 36 (1) Pensia se stabilește în procente din retribuția tarifara.
Referitor la Legea nr. 56 din 28 decembrie 1972 reținută de către prima instanță ca temei legal, se arata că Legea nr. 56 din 28 decembrie 1972 pentru aprobarea Decretului nr. 315/1972 cu privire la majorarea pensiilor de asigurări sociale de stat, pensiilor I.O.V.R. si ajutoarelor sociale nu are legătură cu speța.
Decretul nr. 232 din 30 iunie 1986 pentru modificarea unor dispoziții legale cu privire la pensia suplimentară nu are aplicare în perioada din adeverința pe care o analizăm, deoarece adeverința se oprește în noiembrie 1980.
Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii nu reglementează modul de stabilire al drepturilor de pensie, ci privește salarizarea.
Tocmai faptul că intimatul a fost retribuit în sistem de acord global conform Legii nr. 57/1974 - se subordonează prevederilor legale din asigurări sociale care prevede clar că formele de retribuire în acord global nu se iau în calcul Ia stabilirea drepturilor de pensie.
Legile pensiilor care au fost în vigoare în perioada în care a funcționat Legea nr. 57/1974, Legea nr. 27/28.12.1966 și Legea nr. 3 din 30 iunie 1977 prevedeau, așa cum am arătat mai sus, că baza de calcul a pensiilor este reprezentată de salariile tarifare, chiar și pentru formele de retribuire în acord global.
După cum rezultă din adeverință, numai pentru aceste salarii s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale, numai acestea fiind luate în calcul la pensie, conform legii.
Aceste reguli au fost preluate în Legea nr. 19/2000 și în Legea nr. 263/2010 sub imperiul căreia a ieșit la pensie intimata.
Prima instanță eronat și-a întemeiat legal sentința pe OUG 4/2005 și pe Legea nr. 19/2000, deoarece aceste două acte normative nu mai sunt în vigoare, acestea fiind abrogate prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Retribuirea in regim de acord global nu se ia în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, regulă care a fost stabilită în toată legislația de asigurări sociale, de la prima lege a pensiilor și preluată și noua lege a pensiilor.
Legea nr. 263/2010 in art. 165 prevede:
(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1
aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu
modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de I iulie 1977;
b)salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c)salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2)La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Legea pensiilor prevede clar și imperativ că pentru perioada 1978 - 1980 se iau în calcul numai salariile trecute în carnetul de muncă (fară a se face distincție dacă salariile au fost obținute în regim de acord global sau altă modalitate).
Posibilitatea luării în calcul și a sporurilor cu caracter permanent este prevăzută de Legea 263 numai la art. 165 alin. (2) din lege - adică numai pentru stabilirea punctajelor anuale pentru perioadele de după 01.04.1992 - ori perioada în conflict este din 1978-1980.
În concluzie nici nu se poate pune problema, în mod legal, de a avea pretenția să se in în calcul alte salarii decât cele trecute în carnetul de muncă pentru perioada amintită.
Conform HG nr. 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii public, CAP. VI Dispoziții tranzitorii Art. 127:
(1) Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.
Pct. 5 cu toate subpunctele de la a la g se aplică pentru art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) din lege, care se referă cadrele militare, soldați și polițiști si deci nu sunt incidente speței noastre.
Dar tot în HG nr. 257 din 20 martie 2011, Anexa 15, există mențiunea preluată din Ordinul 340/2001: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
• formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;
• premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;
În concluzie, formele de retribuire în acord sau cu bucata - în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale si premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite nu se iau în calcul la stabilirea punctajelor anuale pentru perioada 1978-1980, conform legislației de asigurări sociale în vigoare.
Legislația anterioară Legii nr. 19/2000 la care ne trimite legea înseamnă Legea nr. 3/1977, care prevede la următoarele articole: Art. 10 Retribuția tarifara, care se ia ca baza de calcul Ia stabilirea pensiei, este media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate.
Art. 21(1) Media retribuțiilor tarifare lunare care se ia în considerare Ia calcularea pensiei se stabilește pe baza:
b) retribuției tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru cei retribuiți cu ora, inclusiv pentru personalul care lucrează în acord:
Conform Legii nr. 27 din 28 decembrie 1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară, Art. 5 Pentru stabilirea cuantumului pensiei se iau în considerare, după felul pensiei, următoarele elemente:
a) vechimea în munca; b) salariul tarifar de încadrare; c) gradul de invaliditate și cauza care a provocat invaliditatea; d) condițiile de la locul de munca.
Art. 41 (1) Salariul tarifar care se ia ca baza de calcul la stabilirea pensiei este media salariilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegerea angajatului, din ultimii 10 ani premergători încetării activității salariate.
Art. 42 (1) Media salariilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabilește pe baza: a) salariului tarifar lunar de încadrare, pentru cei retribuiți cu luna; b) salariului tarifar de încadrare, corespunzător la 204 ore, pentru cei retribuiți cu ora; c) salariului tarifar de calcul, pentru cei retribuiți cu cota procentuală; d) salariului la care s-a plătit contribuția de asigurări sociale, pentru cei angajați la persoane fizice.
În concluzie, nu exista temei legal pentru a se lua în calcul veniturile obținute în acord global din Adeverința nr. 11/31.01.2011 emisă de INTEC .
Înalta Curte de Casație și Justiție a adoptat Decizia 19/2011 invocată de către prima instanță, conform căreia "Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 Ut a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii".
Înalta Curte nu face decât să modifice legea pensiilor, lucru care nu îi stă în drepturi și nici în obligații (acestea fiind acelea de a respecta și aplica legea fără a crea norme noi).
C. T. de Pensii Iași a luat în calcul Ia stabilirea drepturilor de pensie salariile trecute în Carnetul de muncă . Nr._ care nu conține nicio referire la sumele din Adeverința 11/31.01.2011 emisă de INTEC București reținute de prima instanță ca act doveditor ale unor drepturi care fac parte din baza de calcul a pensiei.
Se mai arata ca Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 30/16.11.2009 a reținut, față de legislația de asigurări sociale, că determinant în valorificarea veniturilor suplimentare la stabilirea pensiilor, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 este ca acestea să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă.
Veniturile realizate în acord global nu reprezintă însă sporuri cu caracter permanent ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor, în timp ce sporurile reprezentau acele sume acordate raportat la salariile tarifare.
Această diferențiere rezultă în mod clar din dispozițiile Legii nr. 57/1974 care definește retribuția tarifară, enumerând indemnizațiile, majorările și sporurile care constituiau elemente ale sistemului de retribuire, precum și din prevederile Decretului 92/1976 și OMM 136/1976 din care rezultă că veniturile realizate în acord global nu se înscriau în carnetul de muncă.
Decizia 223/13.03.2007 a Curții Constituționale a constatat: "art. 78 din Legea nr. 19/2000 nu prevede alternative la determinarea punctajului anual, lăsate la libera apreciere a celor ce aplică aceste dispoziții legale, ci modalități de calcul diferite pentru situații obiectiv diferite. Aceasta s-a impus pentru că, în cadrul perioadei de cotizare, contribuția la fondul de asigurări sociale a fost calculată în anumite momente în funcție de venitul salarial brut și altă dată în funcție de salariul net, pentru ca, după . noului sistem public de pensii, contribuția să nu fie datorată după totalitatea veniturilor, ci limitată de un plafon stabilit prin lege"; "legiuitorul este în drept să stabilească și să modifice, ori de câte ori apare această necesitate, condițiile și criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul și cuantumul acestora, având în vedere nevoia de a asigura un nivel de trai decent și dreptul la protecție socială, dar și posibilitățile economico-financiare existente în diferite intervale de timp"; "în același timp, cuantumul pensiei nu trebuie să fie neapărat proporțional cu valoarea contribuției la fondul de asigurări sociale, pentru că această contribuție nu se constituie ca un depozit ce urmează a fi restituit, iar pensia se acordă în conformitate cu principiile subsidiarității și ale solidarității sociale".
Se mai invoca Decizia 736/24.10.2006 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de Ia pct. VI din anexa la OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, în motivarea căreia, Curtea a statuat că:"atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul a cuantumului lor, revine în exclusivitate legiuitorului. Aceasta, în considerarea unor schimbări intervenite în posibilitățile de acordare și dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, poate modifica, ori de câte ori consideră că este necesar, criteriile de calculai cuantumului acestor drepturi, dar cu efecte numai pentru viitor. Prin urmare, ține de opțiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se include în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor".
Totodată a formulat recurs si reclamanta S. A., susținând că și-a desfășurat activitatea de arhitect în perioada 1978-1980 la Institutul de Proiectări București, din 1980 până în anul 1992, la Institutul de cercetare și Proiectare ICPROM Iași (actual S.C. HABITAT PROIECT S.A. Iași) iar din luna august 1992 până în decembrie 1997 la .. Iași.
Una din particularitățile acestei activități o reprezenta retribuirea în acord global, astfel cum era aceasta prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea si calitatea muncii nr. 57/1974.Instanța de fond a înlăturat adeverința nr. 01/20 ianuarie 2011, emisa de .. deși din cuprinsul acesteia reieșea ca in perioada august1992-februarie 1993, salariul încasat a fost mai mare decât salariul brut înscris in carnetul de munca, diferența fiind reprezentata de retribuirea in acord global.
Conform înscrisurilor depuse la termenul de judecata din data de 03 septembrie 2012, reiese faptul că retribuirea sa conform acordului global a fost inclusă în salariul brut și s-a reținut contribuția de asigurări sociale aferentă. Veniturile suplimentare obținute sub forma retribuirii in acord global reprezintă un venit cu caracter permanent, prevăzut si in legislația anterioara anului 1989 privind institutele de cercetare proiectare. Acestea erau acordate lunar, fiind incluse in câștigul brut realizat si impozitat conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972, care prevedea obligația unității de a vira la bugetul asigurărilor de stat o contribuție de 15% din câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Prevederea legala mai sus citata a fost menținută si prin Legea nr. 49/1992, modificându-se numai procentul de impozitare.
Conform art. 33 din Legea nr. 263/2010, baza lunara de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale in cazul salariaților o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sume de natura salariala sau avantaje asimilate salariilor in vederea impunerii, iar in raport de acest salariu brut se calculează numărul de puncte realizat in fiecare luna, in vederea determinării punctajului anual al asiguratului.
Potrivit art. 33 din Legea nr. 263/2010, care face trimitere la art. 55 din Codul Fiscal, baza de calcul mai sus menționata este venitul brut realizat lunar.Potrivit art. 2964 din Codul Fiscal baza lunara de calcul a contribuțiilor sociale individuale obligatorii, include:
a)veniturile din salarii, astfel cum sunt definite la art. 55 al. (1);
o) orice alte sume de natura salariala sau avantaje asimilate salariilor in vederea impunerii.
Cum retribuirea in acord global i-a fost acordata lunar, inclusiv in perioada august 1992-februarie 1993, fiind inclusa in salariul brut pentru care .. a achitat contribuția la fondul asigurărilor sociale de stat, conform adeverințelor depuse la termenul de judecata din 03 septembrie 2012, considera ca si aceasta suma trebuie luata in considerare de către intimata la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei. În conformitate cu dispozițiile art. 165 al. 2 din Legea nr. 263/2010 "La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la al I, se au in vedere si sporurile cu caracter permanent, care după data de 01 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislațiilor anterioare si care sunt înscrise in carnetul de munca sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației in vigoare."
Considera ca si sumele plătite de .. pot constitui baza de calcul a pensiei, in primul rând dat fiind caracterul lor permanent și, în al doilea rând, includerea lor la plata contribuțiilor asigurărilor sociale de stat. O soluție contrara determina încălcarea principiilor contributivității și proporționalității, si ar anihila aplicarea corespunzătoare a acestora in vederea atingerii scopurilor pentru care au fost dispuse si s-ar crea totodată o inegalitate intre persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior si ulterior intrării in vigoare a Legii nr. 263/2010, in condițiile in care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuita din totalitatea veniturilor realizate de asigurat.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentele C. Naționala de Pensii Publice și C. Teritoriala de Pensii Iași în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În cadrul procesului de recalculare, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei intimatei, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, s-a realizat prin efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sens în care recurenta C. teritoriala de Pensii Iași a emis decizia nr._/29.03.2011.
Prin cererea înregistrată la data de 11.04.2011, intimata a solicitat recurentei C. Naționala de Pensii Publice, recalcularea pensiei cu luarea în calcul a sumelor din adeverința nr. 1/20.01.2011emisă de . Iași, adeverința nr.11/31.01.2011, emisă de Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Sectoare Calde București și adeverința nr. 514/26.10.2010 eliberata de . Iași, cerere respinsă de pârâtă prin Hotărârea nr.415/2.11.2011.
Drepturile de pensie ale intimatei reclamantei S. A. s-au deschis la data de 8.08.2011, în conformitate cu prevederile Legii nr.263/2010.
Prin art.165 din Legea nr.263/2010 se prevede în mod expres ca pentru perioada 1978-2007 se iau în calcul:
(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de Ia data de 1 iulie 1977 până Ia data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În HG nr. 257 din 20 martie 2011, Anexa 15, există mențiunea preluată din Ordinul 340/2001: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
• formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;
• premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;
Legislația anterioara in materie pornește de la dispozițiile art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială ,potrivit cu care dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Retribuirea prin acord a fost reglementata in perioada în discuție de Legea 57/1974 privind retribuirea după cantitatea si calitatea muncii,Decretul nr.92/16.04.1976 privind carnetul de munca,Decretul nr. 335/10.09.1983 privind aplicarea formei de retribuire in acord global.
Raportat la aceasta legislație, prin decizia nr.19/2011 a ICCJ s-a statuat ca formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Potrivit art. 330 ind.7 alin 4 Cod procedură civilă, dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial.
Or, în aplicarea legii în prezenta cauză, astfel cum a fost interpretată prin decizia nr. 19/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe, Curtea constată că sumele reprezentând „acord global” trecute în adeverința nr.11/31.01.2011, emisă de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Sectoare Calde București și adeverința nr. 514/26.10.2010 eliberata de . Iași și pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale conform legislației la datele respective, cum menționează fostul angajator, nu au fost incluse în salariul brut, în accepțiunea de salariu de bază la care se adaugă sporurile prevăzute de art. 10 din Legea nr. 3/1977 modificată prin Legea nr. 49/1992, așa încât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
În ceea ce privește adeverința nr 1/20.01.2011 emisa de . ,aceasta cuprinde mențiuni cu privire la salariul brut conform carnetului de munca,motiv pentru care, potrivit Hotărârii nr.415/2.11.2011, a fost avuta in vedere la stabilirea drepturilor de pensie.
Din acest motiv recursul promovat de către contestatoarea S. A. este nefondat.
Pe de alta parte contestatoarea susține prin motivele de recurs raportat la adeverința nr.1/20.01.2011 că, deși din înscrisurile depuse la termenul din 3.09.2012, rezulta ca retribuirea ei prin acord global a fost inclusa in salariul brut, aceste sume n-au fost avute în vedere la stabilirea pensiei sale. Curtea constata ca nu s-au depus acte noi care sa ateste o situație diferita fata de cea reținută în mod corect de către prima instanța.
Chiar daca exista diferențe intre salariul brut realizat și cel înscris in carnetul de munca, în lipsa unei mențiuni exprese a faptului ca aceasta diferența constituie acord global, instanța nu poate califica aceste sume in acest fel, cu atât mai mult cu cât adeverința suspine ca diferențele sunt „sporuri si adaosuri incluse in carnetul de munca”, iar acordul global reprezintă o forma de retribuire.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, se va admite recursul promovat de către recurentele C. Națională de Pensii Publice si C. Teritoriala de Pensii Iași și se va modifica în tot sentința, în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamanta S. A..
Pe cale de consecință,se va menține dispoziția ce nu contravine prezentei decizii ,respectiv, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata C. T. de Pensii Iași.
Pentru argumentele expuse urmează a se respinge ,ca nefondat recursul declarat de către contestatoarea S. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de C. T. de Pensii Iași, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 2306 din 24.09.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge contestația formulată de contestatoarea S. C. A. împotriva hotărârii nr. 415/2.11.2011 emisă de C. Națională de Pensii Publice și deciziei nr._/29.03.2011 emisă de C. T. de Pensii Iași.
Menține dispoziția privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata C. T. de Pensii Iași.
Respinge recursul declarat de contestatoarea S. C. A. împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08.02.2013.
Președinte, A. C. S. | Judecător, D. P. | Judecător, S. P. |
Grefier, I. P. |
Red./Tehnored. P.I.
2 ex. – 13.03.2013
Tribunalul Iași – T. P.
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 99/2013. Curtea de Apel IAŞI | Asigurări sociale. Decizia nr. 8/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
