Asigurări sociale. Decizia nr. 915/2013. Curtea de Apel IAŞI

Decizia nr. 915/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 2425/99/2012*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 915/2013

Ședința publică de la 12 Iunie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. B.

Judecător G. P.

Judecător N. C. M.

Grefier E. G.

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect asigurări sociale privind recursul declarat de recurentul T. L. M. împotriva sentinței civile nr. 491 din 18 02 2013 a Tribunalului Iași, intimată fiind C. J.. de Pensii Iași.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul și procuratorul acestuia, B. D. și consilier jr. G. D. pentru intimată.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al doilea termen de judecată; - recurentul, prin procurator, a depus la dosar răspuns la întâmpinare, duplicatul fiind comunicat intimatei.

La interpelarea instanței., procuratorul recurentului precizează că are studii juridice însă nu este rudă cu recurentul. Precizează că ceea ce a depus la dosar cu titlu de „motive de recurs” sunt concluzii scrise și în consecință solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Consilier jr. G. D. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței.

Instanța rămâne în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Prin cererea înregistrata la Tribunalul Iași cu nr._, T. L. M. a formulat contestație împotriva deciziei nr._/13.02.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale emise de C. Județeana de Pensii Iași, solicitând anularea acestei decizii si exonerarea de la plata sumei de 9286 lei reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea acțiunii, contestatorul a arătat ca, prin decizia menționata, C. Județeana de Pensii Iași considera ca in perioadele precizate 01.06._09, 01.10._09, 01.12._10, 01.06._10, 01.09._10, 01.12._10 selectate din procesul verbal încheiat in data de 11.01.2012 de sef Serviciu SIFPF ec. G. F., timp in care a beneficiat de pensie de invaliditate gr. II, cu vechime integrala, suma de 9286 lei este necuvenita deoarece a realizat venituri din activitati profesionale si a incalcat prevederile art. 54, 92 alin.1 lit. g si 94 din Legea nr.19/2000.

Contestatorul considera decizia nr._/13.02.2012 nelegala si netemeinica. Potrivit art. 94 alin.1 din Legea nr.19/2000, pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionala indiferent de nivelul veniturilor orice persoana care este pensionata cu condiția ca activitatea desfășurata are un caracter de profesionalizare, iar el nu desfasoara o activitate profesionala in sensul avut in vedere de art.94 din lege.

A menționat contestatorul ca are atestat de expert tehnic judiciar, dar nu lucreaza . efectuare a expertizelor cu contract de munca, cu caracter de continuitate, nu primeste salariul lunar, nu realizeaza constant luna de luna venituri, situatie in care dispozitiile art. 94, care creeaza o incompatibilitate intre drepturl la pensie de invaliditate de gr.II si posibilitatea de a efectua activități pasagere de expert independent, sa atragă consecința pierderii dreptului de pensie atunci când intamplator realizează un venit modic.

A mai susținut ca perioadele menționate in buletinul de calcul utilizat in decizie se pot referi eventual la 01.07._09, 01.01._10 si 01.07.2010 pana la 31.07.2010, care ar însemna suma de 3.700 lei, si nu cum greșit s-a calculat in decizia CJP Iași suma de 9286 lei.

Considera contestatorul ca i s-au făcut greșit calculele pe lunile preluate din procesul verbal încheiat la 11.02.2012, deoarece sunt încasări de onorariu brute neprelucrate a fi efectuate, care nu tin cont de faptul ca in anul fiscal 2009 in lunile ianuarie-mai, septembrie si noiembrie a avut venit brut de zero lei si cheltuieli ale activității pe care le-a suportat din propriile surse.

Aceeași situație este si in anul fiscal 2010, când in lunile februarie-mai, august, octombrie si noiembrie a avut venit de zero lei si cheltuieli ale activității pe care le-a suportat din resurse proprii.

Potrivit adeverințelor de venit, în anul 2009 a încasat suma neta de 1529 lei care este sub valoarea unui salariu mediu brut pe economie aferent anului 2009 care era de 1845 lei, iar în anul 2010 suma de 280 lei care era sub valoarea unui salariu mediu brut pe economie aferent anului 2010.

Potrivit Legii nr. 263/2010, aceasta a intrat in vigoare la 1.01.2011, deci nu –i este aplicabila, deoarece prejudiciile ce i se imputa se refera la o perioada anterioara in vigoare a acestei legi si a demonstrat ca nici sub imperiul Legii nr. 19 /2000 si nici sub imperiul acestei legi nu datorează suma de 9286 lei.

De asemenea nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.181 din Legea nr.263/2010 si nici art.172 -173 din OG 92/2003 coroborat cu art.153 si 154 din Legea nr.263/2010.Drepturile de pensie nu sunt creanțe de natură fiscală și sunt imprescriptibile potrivit jurisprudenței CEDO.

In drept, s-au invocat dispozițiile OG. nr. 92/2003 si Legea nr. 263/2010.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiata.

In motivarea poziției sale procesuale, intimata a arătat ca prin decizia_/17.06.2002 reclamantul a fost înscris la pensie de invaliditate gradul II.

Potrivit art. 54 din Legea nr.19/2000, invaliditatea de gradul II este caracterizata prin pierderea totala a incapacitatii de munca, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce si de a se orienta spatial fara ajutorul altei persoane.

Conform art. 94 din Legea nr. 19 /2000, pensionarii de invaliditate de gradul I si II nu pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionala, indiferent de nivelul veniturilor respective.

Intrucat invaliditatea de gradul II este caracterizata prin pierderea totala a capacitatii de munca, persoanele care prezintă afecțiuni ce determina asemenea invaliditate nu pot presta activitati profesionale, deci nu pot realiza venituri de genul celor obtinute in virtutea uneia din calitatile de le art.5 alin.1 pct.4 din Legea nr. 19/2000.

Art. 92 lit.g din Legea nr.19/2000 precizează ca plata pensiei se suspenda incepand cu luna urmatoare celei in care beneficiarul pensiei de invaliditate se gaseste in una din situatiile prevazute la art. 5 alin.1 pct. I, II, IV lit. b-f .

In urma verificarilor efectuate pe baza datelor furnizate de Agentia N. de Administrare Fiscale - DGFP- jud. Iasi, s-a constatat ca reclamantul a realizat venituri in anii 2009 si 2010. Fiind incadrat in gradul II de invaliditate, nu avea voie sa fie asigurat in sistemul public in temeiul art.5 alin. 1.

Deoarece invaliditatea de gradul II presupune incapacitatea de a presta o activitate profesionala, cumulul pensiei cu venitul dintr-o activitate profesionala fiind posibil doar in cazurile expres prevazute de lege, decizia nr._/13.02.2012 este corecta si legala.

In drept, s-au invocat dispozitiile Codului de procedura civila, Legea nr.19/2000 si Legea nr.263/2010.

Părțile au depus înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 491 din 18.02.2013, Tribunalul Iași respinge contestația formulata de contestatorul T. L. M. in contradictoriu cu intimata C. Teritoriala de Pensii Iasi.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Contestatorul T. L. M. a fost înscris la pensie de invaliditate gradul II in baza deciziei nr._/17.06.2002.

In raport de dispozițiile art.54 din Legea nr.19/2000 invaliditatea de gradul II este caracterizata prin pierderea totala a incapacității de munca, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce si de a se orienta spațial fara ajutorul altei persoane.

Din economia art.94 din Legea nr.19 / 2000 rezulta ca pensionarii de invaliditate de gradul I si II nu pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionala indiferent de nivelul veniturilor respective.

Intrucat invaliditatea de gradul II este caracterizata prin pierderea totala a capacitații de munca, persoanele care prezintă afecțiuni ce determina asemenea invaliditate nu pot presta activitati profesionale, deci nu pot realiza venituri de genul celor obtinute in virtutea uneia din calitatile de le art.5 alin.1 pct.4 din Legea nr. 19/2000.

Dispozitiile art. 92 lit. g din Legea nr.19/2000 statueaza ca plata pensiei se suspenda începând cu luna următoare celei in care beneficiarul pensiei de invaliditate se găsește in una din situațiile prevăzute la art. 5 alin.1 pct. I, II, IV lit.b-f, iar la punctul IV lit.c se regăsesc membri ai asociației familiale.

Din adeverința de venit nr._/20.12.2011 emisa de Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice Iași, se atesta faptul ca petentul figurează in evidentele fiscale pentru anul 2009 cu venituri impozabile de 1820 lei, iar din adeverința nr._/4.01.2012 rezulta ca petentul figurează in evidentele fiscale pentru anul 2010 cu venituri impozabile de 333 lei.

Cum contestatorul nu a instiintat C. Teritoriala de Pensii Iasi ca obtine venituri impozabile din desfășurarea unei activitati de expert tehnic judiciar in vederea suspendarii drepturilor de pensie de invaliditate, s-a creat in sarcina sa debitul in suma de 9286 lei pentru perioada 1.06._10 reprezentând pensii încasate necuvenit.

Având in vedere ca debitul creat s-a născut sub imperiul Legii nr.19/2000, si nu al Legii nr.263/2010, imputarea drepturilor de pensie pentru invaliditate de gradul I sau II nu poate fi condiționata de obținerea unor venituri peste nivelul prevăzut de art.6 alin.1 pct.IV din Legea nr.263/2010.

In urma verificărilor efectuate de catre C. Teritoriala de Pensii Iasi pe baza datelor furnizate de Agenția Naționala de Administrare Fiscale - DGFP- jud. Iasi s-a constatat ca T. L. M. a realizat venituri in anii 2009 si 2010, deși era încadrat in gradul II de invaliditate si nu avea voie sa fie asigurat in sistemul public in temeiul art.5 alin. 1 pct.IV lit.d.

Astfel ca intimata corect a emis in baza dispozitiilor art.54, 92(alin.1 lit.g) si 94 din Legea nr.19/2000 si ale art.179 si 181 din Legea nr.263/2010, decizia nr._/17.06.2002 privind recuperarea sumelor încasate cu titlu de prestații de asigurări sociale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul T. L. M..

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și pct. 9 Cod proc. civilă, recurentul susține, în primul rând, nelegalitatea hotărârii instanței de fond, care nu s-a pronunțat în legătură cu suspendarea executării deciziei nr._/13.02.2012. Acest capăt de cerere a fost ignorat complet și nu s-a făcut nici prin încheierea de la primul termen de judecată, și nici prin hotărârea de fond, nesoluționarea cererii de suspendare încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 6.

Nelegalitatea hotărârii decurge și din faptul că instanța de fond a ignorat motivele de nelegalitate a deciziei nr._/13.02.2012, arătate explicit în contestația formulată.

Astfel, recurentul susține că se încadrează în situația prevăzută de art. 5 alin. IV lit. d din Legea nr. 19/2000, putând desfășura activități independente, chiar dacă primește pensie de invaliditate de grad II, cu condiția ca venitul brut pe an calendaristic să nu depășească mai mult de 3 salarii brute.

Menționează recurentul că în anul 2009 nu a avut nici un venit în lunile ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, august, septembrie, noiembrie, iar potrivit adeverinței de venit pe anul 2009 a încasat suma de 1529 le,i care este sub valoarea unui salariu mediu brut pe economie aferent anului 2009, care era de 1845 lei.

În anul 2010 nu a realizat venituri în lunile februarie, martie, aprilie, mai, august, septembrie, octombrie, noiembrie, iar pentru anul 2010 suma încasată a fost de 280 lei, care era sub valoarea unui salariu mediu brut pe economie aferent anului 2010.

A mai susținut recurentul, având în vedere că instanța de fond a reținut că nu i se aplică Legea nr. 263/2010, care a intrat în vigoare la 1.01.2011, că această lege are un text similar privind situația sa, dar este mult mai permisivă decât Legea nr. 19/2000, respectiv art. 6 alin. IV lit. e.

Concluzionează recurentul că, indiferent de actul normativ aplicabil, nu a încălcat 5 alin. IV lit. d din Legea nr. 19/2000 și art. 6 alin. IV lit. e.

Cu privire la „netemeinicia” hotărârii, recurentul susține că instanța de fond a încălcat și aplicat greșit art. 54, art. 94 și art. 92 lit. g din Legea nr. 19/2000, precum și art. 5 din același act normativ, la care se adaugă art. 6 din Legea nr. 263/2010, și nu a ținut cont de înscrisurile depuse și jurisprudența în materie.

Intimata C. Teritorială de Pensii Iași a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, considerând că prima instanță, în mod corect, a reținut situația de fapt și a interpretat dispozițiile legale. În recurs nu s-au administrat probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 6 Cod proc. civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere „dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”. Prin urmare, nepronunțarea asupra unei cereri, așa cum este cererea de suspendare a executării deciziei nr._/13.02.2012, cerere pe care recurentul pretinde că a formulat-o prin contestația introdusă la Tribunalul Iași împotriva acestei decizii, nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii, în condițiile art. 304 pct. 6 Cod proc. civilă.

De asemenea, acest motiv de recurs nu poate fi examinat nici în condițiile art. 304 Cod proc. civilă, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 2812a Cod proc. civilă introdus prin Legea nr. 202/2010, îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-2812.

Așadar, ulterior modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 202/2010, în cazul în care instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra unei cereri principale sau accesorii ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, partea nu mai are posibilitatea să exercite calea de atac a apelului sau recursului, putând formula numai cerere de completare a hotărârii.

În prezenta cauză, omisiunea primei instanțe, de a se pronunța asupra cererii accesorii pe care recurentul contestator pretinde că a formulat-o, având ca obiect suspendarea executării deciziei nr._/13.02.2012 emise de intimată, putea fi invocată doar prin cerere de completare a hotărârii, potrivit art. 2822 Cod proc. civilă, în același termen în care se putea exercita calea de atac a recursului, deci acest motiv de recurs este inadmisibil.

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă și „netemeinicia” hotărârii pronunțate, Curtea constată că prima instanță, pe baza înscrisurilor depuse de părți, a aplicat corect dispozițiile art. 5 alin. 1 pct. IV, art. 54, art. 94 și art. 92 lit. g din Legea nr. 19/2000, ultimele trei menționate în decizia nr._/13.02.2012 emisă de intimată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 92 alin. 1 lit. g din Legea nr. 19/2000, introdus prin pct. 5 al art. unic din Legea nr. 209/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care beneficiarul unei pensii de invaliditate de gradul I sau II se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II și IV lit. b) - f), text care nu mai are în vedere venitul brut pe an calendaristic realizat de aceste persoane, echivalent cu cel puțin 3 salarii medii brute cum susține recurentul, care invocă formularea art. 5 alin. 1 pct. IV în vigoare anterior modificării aduse Legii nr. 19/2000, prin Legea nr. 250/2007.

Decizia nr._/13.02.2012 a fost emisă de intimată pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit recurentului cu titlu de prestații de asigurări sociale în perioada 01.06._09, 01.10._09, 01.12._10, 01.06._10, 01.09._10, 01.12._10 (ulterior modificării aduse art. 5 alin. 1 pct. IV din Legea nr. 19/2000, constând în eliminarea unui minim al cuantumului venitului brut realizat anual), deci plata necuvenită decurge din realizarea de venituri, de către beneficiarul unei pensii de invaliditate de gradul I sau II, dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul acestora.

Mai mult, art. 94 din Legea nr. 19/2000 prevede categoriile de persoane care pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionala, indiferent de nivelul veniturilor respective, între aceste categorii neregăsindu-se și pensionarii de invaliditate de gradul II, invaliditate care presupune, prin definiție, pierderea totala a capacității de muncă, așa cum prevede art. 54 lit. b din Legea nr. 19/2000.

Față de această situație de fapt avută în vedere de intimată la emiterea deciziei nr._/13.02.2012, reținută și de prima instanță, respectiv realizarea, de către recurentul beneficiar al unei pensii de invaliditate de gradul II, de venituri dintr-o activitate profesională (venituri care se raportează anual), indiferent de nivelul veniturilor respective, nu sunt relevante susținerile recurentului privind nerealizarea veniturilor în unele luni din anii 2009 și 2010 ori cuantumul sumelor nete încasate de acesta în anii 2009 și 2010, sub valoarea unui salariu mediu brut pe economie aferent fiecărui an.

În ceea ce privește dispozițiile art. 6 alin. 1 pct. IV lit. e din Legea nr. 263/2010, act normativ în vigoare cu începere de la data de 1.01.2011, se reține că legea civilă dispune numai pentru viitor, deci aceste dispoziții nu sunt incidente în prezenta cauză, care vizează recuperarea sumelor plătite necuvenit recurentului cu titlu de prestații de asigurări sociale în perioada 01.06.2009 – 31.12.2010.

Chiar dacă Legea nr. 263/2010 este „mai permisivă”, în sensul că impune un anumit cuantum al veniturilor anuale pentru ca persoana să fie asigurată obligatoriu, prin efectul legii, acest act normativ nu retroactivează, excepția prevăzută de art. 15 alin. 2 din Constituție vizând doar legea penală sau contravențională mai favorabilă.

Cu privire la dreptul la pensie, se constată că emiterea unei decizii de recuperare a unor sume încasate necuvenit cu titlul de prestație de asigurări sociale, decizie pe care a și contestat-o în prezenta cauză, nu reprezintă o diminuare a cuantumului pensiei, în sensul avut în vedere prin decizia Curții Constituționale depusă de recurent.

În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de contestatorul T. L. M. împotriva sentinței civile nr. 491/18.02.2013 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică ,azi, 12 .06.2013.

Președinte,

C. B.

Judecător,

G. P.

Judecător,

N. C. M.

Grefier,

E. G.

Red./Tehnored./B.C.

2 ex.-08.07.2013

Tribunal Iași – F. S.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Asigurări sociale. Decizia nr. 915/2013. Curtea de Apel IAŞI