Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1380/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1380/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 11851/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1380/2013
Ședința publică de la 09 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Judecător G. P.
Judecător N. C. M.
Grefier E. G.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași - în numele și pentru membrul de sindicat Michichiuc M. - împotriva sentinței civile nr. 2561 din 26.06.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind Școala cu cl. I - V. Paușești, iar expert C. Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare, prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă.
Cauza fiind la primul termen de judecată, președintele completului dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr._, U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru reclamanta Michichiuc M., în contradictoriu cu pârâta Școala cu clasele I-V. Păușești, ., a solicitat obligarea acesteia la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale rezultate ca urmare a neacordării sporului de 15% pentru titlul științific de doctor începând cu data de 01.01.2010.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 50 alin. (10) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic ,,Personalul didactic din învățământul preuniversitar, care are titlul științific de doctor este remunerat cu 15% în plus la salariul de bază. Legea nr. 128/1997 a fost în vigoare până la data de 9 februarie 2011 (data intrării în vigoare a Legii educației naționale nr. 1/2011). Însă dispoziția citată nu a mai fost aplicată cadrelor didactice care au obținut titlul de doctor ulterior datei de 1 ianuarie 2010, ceea ce este vădit nelegal, neconstituțional și discriminatoriu. Practic, cadre didactice aflate în situații identice, deținând titlul științific de doctor - sunt remunerate diferit, în funcție de data la care au obținut titlul, cei care au obținut acest titlu anterior datei de 31.12.2009 primesc drepturile ca sume tranzitorii, cei care l-au obținut ulterior datei de 1 ianuarie 2010 nu primesc nimic.
În sensul celor afirmate, a citat disp. art. 8 din Anexa nr. 5, Capitolul I al Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Ori, la data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care a menținut dispozițiile art. 50 alin. (10) din Legea nr. 128/1997, abrogând o . alte articole care instituiau drepturi salariale în favoarea cadrelor didactice. Intenția evidentă a legiuitorului a fost deci ca sporul de 15% pentru titlul științific de doctor să fie acordat în continuare cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, ca recompensă pentru efortul depus și pentru titlul în sine (in condițiile în care titlul de doctor nu este o condiție esențială pentru ocuparea funcției de profesor în învățământul preuniversitar, așa cum este în învățământul superior).
Și totuși, membrul de sindicat reprezentat în prezenta cauză nu a beneficiat de acordarea drepturilor salariale aferente titlului științific de doctor, deoarece deși își desfășoară activitatea în aceleași condiții și are aceeași pregătire cu cadrele didactice care beneficiază de acest drept, nu l-a avut în plată la data de 31 decembrie 2009, obținând titlul de doctor în anul 2010.
Prin neacordarea acestui drept se încalcă principiul egalității în fața legii și nediscriminării, consfințit de art. 16 din Constituție, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 și art. 14 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, întrucât ambele categorii de cadre didactice - și cei care au avut în plată sporul pentru titlul de doctor la data de 31 decembrie 2009 și cei care nu l-au avut - se află în situații juridice similare prin statutul lor, iar o atare atitudine instituie un dezavantaj în sarcina uneia dintre ele, fapt ce are ca rezultat ruperea echilibrului juridic dintre acestea. Este deci, evident că, din moment ce nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă care să reclame o deosebire de tratament între cele două categorii de cadre didactice care au obținut titlul științific de doctor, întrucât acesta implică o încordare psihică și efort suplimentar indiferent de data obținerii sale, diferențierea de tratament juridic este nejustificată și nerezonabilă, fiind contrară art. 16 din Constituție.
A invocat reclamantul practica în materie a Curții Constituționale, care, încă din anul 1994 (Decizia nr. 1/08.02.1994, Decizia nr. 1615 din 20 decembrie 2011), s-a pronunțat asupra unei excepții de neconstituționalitate vizând tot salarizarea cadrelor didactice, considerând că plata sporului pentru predare simultană numai în învățământul primar, iar nu și în învățământul gimnazial este neconstituțională, tocmai în raport de prevederile art. 16 din Constituție. Prin decizia menționată, Curtea a reținut, între altele că textul de lege criticat creează o diferență de tratament juridic între cadrele didactice din ciclul primar și cele din ciclul gimnazial, în sensul că beneficiul sporului de predare simultană este acordat numai primei categorii de personal. Or, ambele categorii de cadre didactice predau în regim simultan, astfel încât consumul nervos, suprasolicitarea neuropsihică și efortul psihic depus sunt aceleași. În aceste condiții, Curtea reține că, deși ambele categorii de personal prestează activitate didactică în condiții de predare simultană, tratamentul juridic în privința recompensării acestui efort psihic este diferit, uneia acordându-i-se sporul de predare simultana, alteia nu.
A considerat reclamanta că situația de față este aproape identică, în sensul că există doua categorii de cadre didactice - una care beneficiază de remunerația aferentă titlului științific de doctor, deoarece 1-a avut în plată la data de 31 decembrie 2009, alta care nu beneficiază, deoarece nu 1-a avut în plată la data de 31 decembrie 2009; ambele categorii lucrează în aceleași condiții; ambele categorii dețin titlul științific de doctor, ceea ce a implicat un efort suplimentar din partea lor, suprasolicitarea neuropsihică și efortul depus în vederea obținerii titlului fiind aceleași.
Și totuși, tratamentul juridic aplicat celor doua categorii este diferențiat, iar diferențierea operată - în funcție de existența sau nu în plată a dreptului salarial corespunzător titlului la data de 31 decembrie 2009 - nu este un criteriu obiectiv care să justifice tratamentul diferențiat aplicat.
În același sens s-a pronunțat în nenumărate rânduri și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, statuând că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere.
În plus, este evident faptul ca membra de sindicat reprezentată este discriminate față de restul cadrele didactice care au în plată remunerația aferentă titlului de doctor, ceea ce contravine dispozițiilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările ulterioare.
Față de această situație, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, a înțeles reclamanta să invoce excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea 63/2011 în măsura în care se exclud de la acordarea sumelor corespunzătoare titlului de doctor persoanele care au dobândit acest titlu ulterior datei de 31.12.2009, textul fiind adoptat cu încălcarea disp. art. 1 alin 5, art. 16 alin 1 și art. 20 alin 1 din Constituție, invocându-se în susținerea excepției aceleași argumente ca cele susținute în dovedirea acțiunii.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, invocând decizia nr. 1325/04.12.2008 a Curții Constituționalitate.
Prin sentința civilă nr. 2561/26.06.2013 a Tribunalului Iași a dispus:
În baza art. 29 alin. 4 din Legea 47/1992 republicată, a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea 63/2011, excepție invocată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași.
A respins acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași în numele și pentru reclamanta Michichiuc M. în contradictoriu cu pârâta Școala cu clasele I-V. Păușești, ..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta Michichiuc M. este salariata pârâtei Școala cu clasele I-V. Păușești, ..
Prin Ordinul 6468/07.12.2011 emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului se acordă titlul științific de doctor, în domeniul zootehnie, la data de 01.10.2012 fiind eliberată diploma de doctor în zootehnie.
Potrivit disp. art. 50 pct. 10 din Legea 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar, care are titlul științific de doctor, era remunerat cu 15% în plus la salariul de baza.
Ordonanța de Urgență nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar a abrogat disp. art. 50 pct. 10 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic OUG nr. 1/2010 a fost respinsă prin Legea 30/2012.
Reclamanta a solicitat obligarea angajatorului la calculul și plata sporului de doctorat începând cu data dobândirii titlului de doctor și luarea în calcul a sporului la reîncadrarea conform Legii 330/2009, cerere neîntemeiată motivat de faptul că, potrivit celor expuse, reclamantei i s-a acordat titlul de doctor în anul 2010, ulterior abrogării disp. art. 50 pct. 10 din Legea 128/1997 prin OUG 1/2010 și intrării în vigoare a Legii 330/2009.
Astfel, potrivit disp. art. 30 alin. 1 din Legea 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.
De asemenea, potrivit disp. art. 8 din Anexa nr. 5, Capitolul I al Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, persoanele care beneficiau la data de 31.12.2009 de spor pentru titlul de doctor beneficiază de o compensație tranzitorie, textul de lege neprevăzând acest aspect decât pentru cei care beneficiau la data de 31.12.2009 de spor pentru titlul de doctor, per a contrario, nu și pentru cei care nu beneficiau la data de 31.12.2009 de spor pentru titlul de doctor, cum este cazul reclamantei.
Prin Decizia nr. 1415/2009 a Curții Constituționale se reține că este dreptul Guvernului de a acorda suplimentări de sporuri pentru categorii de personal pe care numai Guvernul le va desemna; de asemenea, numai Guvernul este cel care va stabili cuantumul depășirii limitei individuale de 30% și numai Guvernul este cel ce va aprecia ,,condițiile temporare de muncă”, această prevedere legală lăsând deschisa posibilitatea Guvernului de a completa salarizarea unor categorii de persoane pe care numai Guvernul o va stabili în condițiile legii.
Tribunalul a reținut în același sens și dispozițiile Deciziei nr. 1325/2009 a Curții Constituționale potrivit cărora dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin urmare, prima instanță a reținut că nu poate obliga pârâta la acestor sume de bani în afara unei dispoziții legale, cea invocată de reclamantă fiind abrogată, ori aplicând o dispoziție legală unor persoane pentru cărora nu le este destinată considerând că aceasta este discriminatorie, instanța reținând și faptul că stabilirea sau acordarea unor sporuri ține de politica financiară a statului, Guvernul fiind cel îndreptățit a decide în această materie.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, la data la care reclamanta a obținut titlul de doctor dispozițiile legii nemaiprevăzând acordarea sporului de 15% pentru acest titlu.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate, tribunalul a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea 63/2011, în măsura în care se exclud de la acordarea sumelor corespunzătoare titlului de doctor persoanele care au dobândit acest titlu ulterior datei de 31.12.2009 susținând că textul invocat este adoptat cu vădita încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. 5, art. 16 alin. 1 și art. 20 alin. 1 din Constituția României.
Pârâții nu și-au exprimat punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Prima instanță a considerat că excepția de neconstituționalitate vizând prevederile art. 8 din Capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea 63/2011 este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale contestate nu încalcă prevederile art. 16 alin. 1 din Constituție potrivit cărora „cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări” principiu din care decurge recunoașterea și aplicarea unui regim juridic egal persoanelor aflate în situații juridice asemănătoare. De asemenea, dispozițiile invocate de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași nu încalcă nici dispozițiile art. 1 alin 5 și art. 20 alin 1 din Constituția României și în consecință, dispozițiile art. 8 din Capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea 63/2011 sunt constituționale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru reclamanta Michichiuc M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se susține că a solicitat obligarea pârâtei la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale rezultate ca urmare a neacordării sporului de 15% pentru titlul științific de doctor, începând cu data de 1 ianuarie 2010, sume actualizate potrivit ratei inflației până la data efectivă a plății, având în vedere dispozițiile art. 50 alin. (10) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Legea nr. 128/1997 a fost în vigoare până la data de 09.02.2011 (data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2011), însă dispoziția mai sus citată nu a mai fost aplicată cadrelor didactice care au obținut titlul științific de doctor ulterior datei de 1 ianuarie 2010.
Reclamantei i s-a acordat titlul de doctor prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 6468/07.12.2011.
Potrivit dispozițiilor art. 30 din Legea 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție cât și pentru funcțiile de conducere. Potrivit alin. 3, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.
Potrivit disp. art. 8 din Anexa nr. 5, Capitolul I al Legii nr. 63/2011- criticată pentru neconstituționalitate, privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, persoanele care beneficiau la data de 31.12.2009 de spor pentru titlul de doctor beneficiază de o compensație tranzitorie. Deci, reclamanta nu a beneficiat de acordarea drepturilor salariale aferente titlului de doctor, deoarece, deși își desfășoară activitatea în aceleași condiții și are aceeași pregătire cu cadrele didactice care beneficiază de acest drept, nu 1-a avut în plată la data de 31 decembrie 2009.
Susține recurenta că, prin neacordarea remunerației aferente tirului științific de doctor cadrelor didactice care nu îl aveau în plată la data de 31 decembrie 2009, se creează, în defavoarea membrilor de sindicatreprezentați, o situație de discriminare, încălcându-se astfel principiul egalității prevăzut de art. 16 din Constituție, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 și art. 14 din Convenție. Diminuarea veniturilor, ca efect al neacordării dreptului în cauză, pentru un grup de salariați duce la încălcarea principiului egalității.
Mai susține recurenta că ambele categorii de cadre didactice - cei care au avut în plată sporul pentru titlul de doctor la data de 31 decembrie 2009 și cei care nu l-au avut - se află în situații juridice similare prin statutul lor, iar o atare atitudine instituie un dezavantaj în sarcina uneia dintre ele, fapt ce are ca rezultat ruperea echilibrului juridic dintre acestea. Din moment ce nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă care să reclame o deosebire de tratament între cele două categorii de cadre didactice care au obținut titlul științific de doctor, întrucât acesta implică o încordare psihică și efort suplimentar indiferent de data obținerii sale, diferențierea de tratament juridic este nejustificată și nerezonabilă, fiind contrară art. 16 din Constituție.
Consideră recurenta că puterea de decizie a autorității statale trebuie să fie conformă cu dispozițiile constituționale și să nu creeze discriminării nejustificate între categorii profesionale. Criteriul temporal nu este o motivație suficientă care să justifice o diferență de tratament disproporționată și în evidentă contradicție cu dispozițiile constituționale, respectiv art. 16 alin (1) din Constituție, art. 5 alin. (1) din Codul muncii, art. 14 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale - obligatorii în raport de art. 20 alin. (1) din Constituție.
Susține recurenta că dispozițiile Deciziei 1325/2009 a Curții Constituționale invocate de prima instanță au un alt obiect, respectiv dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, neavând legătură cu dispozițiile ordonanței privitoare la sancționarea tuturor formelor de discriminare; pe de altă parte, lipsa unui control al instanței cu privire la discriminarea instituită printr-o . acte normative face ca dispozițiile Ordonanței 137/2000 să fie iluzorii. Dacă instanța de judecată nu se poate pronunța într-o chestiune în care se invocă prevederi legale discriminatorii, atunci înseamnă că nu există un control real al formelor de discriminare promovate chiar de legiuitor prin adoptarea unor acte normative care conțin dispoziții ce instituie forme de discriminare
În concluzie, se solicită admiterea recursului și a acțiunii formulate, precum și
menținerea măsurii de sesizare a Curții Constituționale în baza art. 29 alin. 4 din Legea 47/1992 în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea 63/2011.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 Cod proc. civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul declarat de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru reclamanta Michichiuc M., este nefondat.
Astfel, reclamanta, în numele cărora USLIP Iași a formulat recursul și acțiunea introductivă, a solicitat obligarea unității intimate la plata diferențelor salariale rezultate ca urmare a neacordării sporului de 15% pentru titlul științific de doctor începând cu data de 01.01.2010.
A invocat recurenta prevederile art. 50 alin. 10 din Legea nr. 128/1997, ale O.U.G. nr. 1/2010, ale Legii nr. 330/2009, ultimele două acte normative solicitând să fie analizate prin raportare la dispozițiile art. 16 din Constituție, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 și art. 14 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
Curtea reține că art. 50 alin. 10 din Legea nr. 128/1997 acorda personalul didactic din învățământul preuniversitar, care deținea titlul științific de doctor, o remunerație suplimentară la salariul de bază, în procent de 15% .
Fundamentul legal de acordare a sporului de doctorat a fost însă abrogat de art. 14 lit. m din OUG 1/2010.
Verificând dispozițiile OUG 1/2010 și ale Legii 330/2009, în baza cărora s-a făcut reîncadrarea pe funcții a personalului bugetar și s-a determinat salarizarea, Curtea constată că nu se regăsește reglementat dreptul la acordarea sporului de doctorat după data de 01.01.2010. Mai mult, prin art. 361 alin. 2 din Legea 1/2011, a fost abrogată în întregime Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, începând cu data de 09.02.2011.
Deci nu mai există, așa cum a reținut și prima instanță, o normă juridică de forța legii care să prevadă acordarea sporului de 15% pentru titlul științific de doctor.
Totuși, în susținerea solicitării sale de acordare a acestui drept salarial, recurenta, invocând discriminarea, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între categorii profesionale, menționează dispozițiile art. 8 Anexa 5 Capitolul I din Legea nr. 63/2011, care prevăd că „persoanele care la data de 31 decembrie 2009 beneficiau de un spor pentru titlul științific de doctor beneficiază de o compensație tranzitorie calculată prin aplicarea procentului de 15% la salariul de bază stabilit potrivit prezentului capitol, calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art. 3”.
Cu privire la acest text de lege, recurenta a invocat, raportat la dispozițiile art. 16 alin. 1 din Constituție, excepția de neconstituționalitate. Stabilirea caracterului neconstituțional al unei dispoziții legale în vigoare constituie atributul exclusiv al Curții Constituționale, în acest sens fiind și sesizată, de către prima instanță, Curtea Constituțională, o eventuală admitere a acestei excepții putând constitui cauză de revizuire a hotărârii, potrivit art. 322 pct. 10 Cod proc. civilă.
Față de prevederile art. 20 din Constituție, se reține că judecătorul național este cel care stabilește, într-un caz concret, dacă aplicarea legii interne, în prezenta cauză art. 8 Anexa 5 Capitolul I din Legea nr. 63/2011, produce efecte contrare tratatului internațional, deci vine în contradicție cu art. 14 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cum susține recurenta.
Potrivit art. 14 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel cum a fost redat de recurentă, „Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație”.
Așadar, protecția pe care o oferă art. 14 al Convenției Europene a Drepturilor Omului este una limitată. Dreptul de a nu fi supus discriminării nu are un caracter autonom, ci trebuie analizat prin raportare la exercitarea unui drept garantat de Convenție, aceasta fiind și interpretarea constantă a Curții Europene. Recurenta nu invocă un drept autonom garantat de Convenție.
Însă, Protocolul adițional nr. 12 al Convenției Europene introduce o clauză generală, prin care se interzice discriminarea în legătură cu orice drept garantat de legea internă. Protocolul acesta este în vigoare de la 1 aprilie 2005 și a fost ratificat de România la 1 noiembrie 2006.
Articolul 1 al Protocolului nr. 12 precizează că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie asigurată, fără vreo discriminare, fondată în special pe sex, rasă,culoare, limbă, religie, opinii politice sau de orice fel, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație”.
Or, așa cum s-a arătat, sporul de 15% pentru titlul științific de doctor nu mai este prevăzut de lege. D. urmare, dreptul salarial solicitat nu intră în sfera de protecție a art. 1 al Protocolului nr. 12 al Convenției Europene, deci aplicarea legii interne (art. 8 Anexa 5 Capitolul I din Legea nr. 63/2011) nu poate veni în contradicție cu principiul egalității de tratament.
Referitor la decizia nr. 1325/2009 a Curții Constituționale, menționată în considerente de prima instanță, se constată că, într-adevăr, aceasta privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999. Decizia Curții Constituționale, definitivă și general obligatorie, prin care instanța de control constituțional a constatat că prevederile OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, este Decizia nr. 1325/2008.
Așa cum rezultă din cele anterior expuse, recurenta - reclamantă nu solicită sancționarea atitudinii discriminatorii a angajatorului față de aplicarea aceluiași text legal ce reglementează salarizarea, ci solicită aplicarea și în situația sa a dispozițiilor art. 30 (6) din Legea 330/2009, pentru comparabilitate și analogie de titlu științific superior, astfel încât sunt pe deplin aplicabile dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 1325/2008.
Prin urmare, instanța de control judiciar reține că nu există un act sau fapt discriminatoriu săvârșit de angajator în sensul OG 137/2000, art. 16 din Constituție și actele normative internaționale indicate de recurentă, și că nu poate obliga angajatorul la acordarea unor sporuri/sume compensatorii rezultate din aplicarea unui text de lege abrogat/altul decât cel incident situației particulare a acestora, împrejurare reținută corect și de către prima instanță.
În consecință, față de considerentele expuse, care înlocuiesc parțial considerentele primei instanțe, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., Curtea de Apel va respinge recursul declarat de USLIP Iași, în numele și pentru reclamanta Michichiuc M., și va menține sentința atacată, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de USLIP Iași, în numele și pentru reclamanta Michichiuc M., împotriva sentinței civile nr. 2561/26.06.2013 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09.10.2013.
Președinte, C. B. | Judecător, G. P. | Judecător, N. C. M. |
Grefier, E. G. |
Red./Tehnored. M.N.C.
31.10.2013 - 02 ex.
Tribunalul Iași – M. M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 517/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 268/2013.... → |
|---|
