Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 37/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 2709/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 37/2013
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P.
Judecător A. C. S.
Judecător D. P.
Grefier I. P.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de recurenta S. Națională de Transport F. de Călători „CFR Călători” SA - Sucursala de Transport F. de Călători Iași împotriva sentinței civile nr. 1378 din 25 09 2012 a Tribunalului V., intimat fiind S. „F. M. " - în numele și pentru membrii de sindicat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatei S. „F. M. " - în numele și pentru membrii de sindicat, S. I., lipsă reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că: dosarul este la al doilea termen de judecată; s-a solicitat judecata în lipsă.
Reprezentantul intimatei S. „F. M. " depune delegație la dosar și arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul intimatei S. „F. M." solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V. sub nr. 2709 /89/2012 din 20.07.2012 S. F. M. în numele și pentru membrii de sindicat G. A. D. și A. V. a solicitat obligarea pârâtei S. Națională de Transport F. de Călători CFR Călători SA la plata diferențelor salariale dintre salariile calculate în raport cu salariul de bază minim brut lunar de 700 lei și cele calculate în raport cu salariul de bază de 570 lei pentru perioada 01.07._12(filele 2, 5).
Au arătat reclamanții că prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură Transporturi s-a stabilit un salariu minim corespunzător clasei 1 de salarizare de 700 lei, pe când prin Contractul colectiv de muncă la nivel de societate s-a stabilit un salariu de bază minim corespunzător clasei 1 de salarizare de 570 lei până la data de 31.12.2010, respectiv 600 lei până la data de 31.12.2011. La acest salariu minim corespunzător clasei 1 de salarizare s-au aplicat coeficienți în urma căruia a rezultat salariul efectiv. Arată reclamanții că, deși contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior nu pot conține prevederi mai defavorabile decât cele de la nivel superior, salariile efective nu au fost calculate prin raportare la salariul minim de 700 lei. A solicitat și obligarea la plata actualizării sumelor rezultate corespunzător devalorizării monedei naționale cu rata inflației.
Pârâta formulează întâmpinare prin care invocă excepția prescripției dreptului la acțiune. Arată că obiectul acțiunii este obligarea la respectarea unei clauze a contractului colectiv de muncă și nu plata unor drepturi salariale, motiv pentru care este incident termenul special de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 268 alin.1 litera e) din Codul Muncii
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca nefondată. Arată că prevederile dintr-un contract colectiv de muncă la nivel superior se aplică dacă nu este încheiat un contract colectiv de muncă la nivel de întreprindere. Ori în cauză părțile, respectând principiul autonomiei de voință au negociat liber contracte colectiv de muncă la nivel de unitate și că rezultatul acestor negocieri trebuie respectat. Mai arată că nu se pot combina prevederi mai favorabile din diferite contracte colectiv de muncă și că salariile efective ale reclamanților sunt mai mari decât salariul minim din contractul colectiv la nivel de ramură. Mai arată că la data introducerii acțiunii prevederile contractului colectiv de muncă invocat nu mai erau în vigoare, fără însă a invoca o excepție procesuală raportat la acest aspect. Susține că în ipoteza în care instanța va aprecia acțiunea ca întemeiată drepturile solicitate vizează perioada 19.07._12.
Prin sentința civilă nr.1378 din 25.09.2012 Tribunalul Iași respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. F. M., în numele și pentru membrii de sindicat G. A. D. și A. V. în contradictoriu cu pârâta S. Națională de Transport F. de Călători „CFR Călători” SA și în consecință:
Obligă pârâta să achite membrilor de sindicat reprezentați de reclamant drepturile bănești reprezentând diferența dintre salariile calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și salariile efectiv plătite, pentru perioada 01.07.2009 – 31.12.2011, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Respinge cererea formulată de reclamant privind drepturile bănești solicitate pentru perioada 01.01.2012 – 31.12.2012.
Respinge capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, constată că se impune prioritar stabilirea obiectului acesteia, în sensul stabilirii perioadei pentru care reclamanții solicită diferențe salariale.
În cuprinsul cererii introductive se menționează atât perioada 01.07._11 cât și perioada 01.07._12 (fila 1 a cererii fila 2 din dosar)pentru ca în finalul cererii(fila 5) să se solicite expres diferențe salariale "începând cu data de 01.07.2009 pînă la 31.12.2012".
Se constată că inclusiv pârâta a pus concluzii pentru pretenții vizând data de 31.12.2012(fila 139).
Instanța are în vedere că obiectul cererii vizează diferențe salariale pentru perioada 01.07.2009 până la 31.12.2012.
În temeiul prevederilor articolului 137 Cod procedură civilă instanța analizează prioritar excepția prescripției extinctive.
Așa cum s-a arătat, obiectul cererii reclamanților constă în diferențe salariale. Termenul de introducere a cererilor care au ca obiect "plata unor drepturi salariale neacordate" este prevăzut de articolele 166 și 283 alineatul 1 litera c) din Legea 53/2003, fiind de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, adică plata la care salariile solicitate erau datorate. Legiuitorul nu face vreo distincție între izvorul legal sau convențional al drepturilor salariale.
Ca principiu, salariul se plătește, conform prevederilor art. 39 alin.1 litera a) din Legea 53/2003 Codul Muncii "pentru munca depusă", ceea ce implică prestarea muncii și apoi plata salariului. Plata salariului se face la data prevăzută în Regulamentul intern sau Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, cel puțin lunar, însă ulterior prestării muncii.
Deși sarcina probei îi aparține în temeiul articolului 287 din Codul Muncii, nu a fost făcută de către angajator dovada că pentru munca prestată pentru luna iulie 2009, sau pentru o parte din luna iulie 2009, salariul era datorat la o dată anterioară datei de 20 iulie 2009, ceea ce ar fi putut pune în discuție prescripția unei părți din drepturile salariale aferente lunii iulie 2009.
Cererile care au ca obiect neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă și care pot fi introduse în termen de 6 luni vizează alte aspecte decât drepturile salariale pentru care este reglementat termenul de prescripție de 3 ani.
Raportat la argumentele expuse, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin Contractul Colectiv de muncă Unic la nivel de ramură Transporturi pe anii 2008-2010(înregistrat la Ministerul Muncii sub numărul 722/03/24.01.2008 și publicat în Monitorul Oficial partea a V-a nr. 3 din 11 februarie 2008 se prevede la articolul 41 alineatul 3 litera a) că salariul de bază minim brut de la 1 ianuarie 2008 este de 700 lei, iar la litera b) din același alineat că părțile vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi (fila 32). SNCFR Călători SA este enumerată printre societățile la nivelul cărora se aplică acest contract colectiv participând la negocierea acestui contract (punctul 1 din Anexa 5 la Contractul colectiv).
Articolul 114 alineatul 2 din contract prevede că angajatorul va lua ca bază de negociere prezentul contract colectiv de muncă(fila 44).
Articolul 4 din același contract prevede că acesta se aplică până la 31 decembrie 2010, iar dacă nu se va încheia un alt contract se prelungește, dar nu mai mult de 12 luni. După data de 31 decembrie 2010 nu a mai fost încheiat un alt contract colectiv de muncă la nivel de ramură, motiv pentru care instanța reține că prevederile Contractului Colectiv de muncă Unic la nivel de ramură Transporturi pe anii 2008-2010 au avut efect până la data de 31 decembrie 2011, inclusiv.
Pe de altă parte, Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate al CFR Călători SA pe anul 2009-2010 prevede în Anexa 1(filele 15,16) că salariile angajaților se calculează prin aplicarea unui coeficient de ierarhizare la "salariul de bază brut" corespunzător clasei 1 de salarizare de 570 lei, rezultând nivelul salariului corespunzător a diferite clase de salarizare. Salariul corespunzător clasei 1 de salarizare este însă "salariul de bază brut " de 570 lei. Ulterior, începând cu 1 aprilie 2010, prin act adițional (fila 18) salariul de bază brut a fost stabilit la 600 lei ca și nivelul salariilor rezultate din aplicarea acestei valori a salariului minim brut.
Articolul 8 alineatul 2 din legea 130/1996, în vigoare până la data de 12 mai 2011, prevede că " Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior." Aceeași prevede este reluată și în articolul 132 alineatul 2 din Legea 62/2011- Legea dialogului social, în vigoare ulterior datei de 12 mai 2011.
Rezultă că angajatorul pârât a acordat salariaților reclamanți drepturi salariale calculate prin raportare la un salariu de bază brut mai mic decât cel din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, deși legea și Contractul colectiv de muncă la nivel superior impunea respectarea valorii salariului minim brut de la nivel superior de 700 lei "ca bază de negociere".
Drepturile conferite angajaților prin contractele colective de muncă se nasc direct în patrimoniul acestora, fiind evidențiate în doctrină ca excepție de la principiul relativității efectelor contractului.
Principiul despăgubirii integrale a prejudiciului presupune acoperirea integrală a prejudiciului încercat(articolul 998-999 din Codul civil de la 1864 și 1385 din Noul Cod Civil). Ori diminuarea valorii sumelor aferente diferențelor salariale solicitate ca urmare a diminuării valorii monedei naționale ca urmare a inflației este incompatibilă cu rigoarea acestui principiu legal. O aplicație particulară în materia raporturilor de muncă este dată de articolul 78 din Codul Muncii care face mențiune expresă despre "reactualizarea" salariilor.
A fost admis și capătul de cerere privind actualizarea sumelor cu rata inflației.
Pentru considerentele expuse instanța admite pretențiile reclamanților pentru perioada 1 iulie 2009-31 decembrie 2011.
Cu privire la perioada ulterioară datei de 131 decembrie 2011, instanța reține că au încetat prevederile Contractului colectiv la nivel de ramură și nu există un alt temei legal sau contractual pentru acordarea unor drepturi salariale mai mari decât cele negociate la nivel de unitate.
A fost respins ca neîntemeiat și capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al reclamanților raportat la faptul că prevederile Decretului 72/1976 au fost abrogate începând cu data de 1 ianuarie 2011, carnetele de muncă nemaifiind în posesia angajatorilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SNTFC CFR Călători – Sucursala de Transport F. Călători Iași, prin reprezentant legal considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenta că în raport de dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. d) din Codul Muncii: "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate pe toata durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".
Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2009-2010, încheiat la nivelul C.F.R. Călători S.A. și înregistrat Ia M.M.S.S.F.-D.M.P.S. sub nr.2572/04.06.2009, s-a aplicat pentru perioada 04.06.2009 până la 31.01.2011.
Așadar, susține recurenta că, cererea reclamanților ar fi fost întemeiată, dacă aceștia solicitau salarizarea prevăzută în Anexa nr. 1 la Contractele Colective de Muncă încheiate la nivelul C.F.R. Călători pe anii 2009-2010 pe durata valabilității acestora, or, față de momentul introducerii acțiunii, respectiv 20.07.2012, a expirat Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010 și 2010 - 2011.
Mai motivează recurenta că raportat la dispozițiile art. 247 din Codul muncii obligația legală de a aplica dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior incuba doar in cazul în care la nivel de angajator nu exista încheiat contract colectiv de muncă.
Invocând dispozițiile art. 37 din Codul Muncii, recurenta susține că salariul fiind un drept de natură consensuală supus negocierii. Atâta timp cât pentru perioada 01.01._09, au existat încheiate la nivel de unitate contracte colective de muncă, unde în Anexa nr. 1 s-a stabilit de către părțile semnatare nivelul clasei 1 de salarizare, consideră că obligarea sa la înlocuirea acesteia cu valoarea prevăzută de art. 41 alin. (3) lit. a) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 este netemeinică si nelegală.
Orice contract colectiv de munca presupune autonomia de voința a partenerilor sociali între care se încheie, potrivit art.236 alin.(4) din Codul Muncii, contractul colectiv de muncă putând fi izvor de drepturi si obligații numai dacă se înscrie in limitele legii, în caz contrar clauzele negociate neproducând efecte juridice.
Caracterul de norma convenționala a contractului colectiv de munca face ca acesta să devină inaplicabil în situația în care vine în contradicție cu un act normativ, or negocierea de drepturi bănești, așa cum sunt aceste diferențe salariate, fără ca acestea sa poată fi susținute din bugetul aprobat la nivel superior societății angajatoare, nu naște obligația de plată.
Motivează recurenta că în conformitate cu Anexa nr. 1 la contract, nivelul clasei 1 de salarizare a fost stabilit la valoarea de 570 de Iei brut, iar prin actul adițional înregistrat sub nr. 1708 din 21.04.2010, Anexa nr. 1 s-a modificat, iar nivelul clasei 1 de salarizare a fost stabilit la 600 de lei brut. Pentru fiecare modificare a salariului de bază, reclamanții au semnat acte adiționale la contractele individuale de muncă în urma negocierilor între administrație și reprezentanții salariaților privind modificarea salariului de baza minim brut la SNTFC "CFR Călători SA.
În drept,își întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 alin.8 si 9 din Codul procedură civilă.
În recurs nu a depus probe noi.
Intimatul S. „F. M. " - în numele și pentru membrii de sindicat, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
În recurs a prezentat adresa nr.282/10.02.2009 emisă de MMFPS.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate apărările intimatului și dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:
Obiectul dedus judecății îl constituie „plata drepturilor reprezentând diferența dintre salariile calculate în raport cu salariul de bază minim brut lunar de 700 lei și cele calculate în raport cu salariul de bază de 570 lei pentru perioada 01.07._12”.
Prin urmare, dreptul pretins de reclamanții membri se sindicat este un drept salarial a cărui revendicare este supusă termenului de 3 ani reglementat de art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Nu este aplicabil termenul prevăzut de 268 alin. 1 lit. d Codul muncii, invocat de recurentă, întrucât în discuție nu este constatarea nulității unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, ipoteze în care cererea putea fi formulată pe toata durata existenței contractului.
În ceea ce privește fondul litigios Curtea constată nefondate criticile recurentei. În esență aceasta a susținut că aplicabil speței este contractul colectiv de muncă la nivel de unitate întrucât reprezintă rodul negocierii între partenerii sociali, și nu contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Curtea notează că prin art. 123 din Contractul Colectiv de muncă Unic la nivel de ramură Transporturi pe anii 2008-2010 (înregistrat la Ministerul Muncii sub numărul 722/03/24.01.2008 și publicat în Monitorul Oficial partea a V-a nr. 3 din 11 februarie 2008) se stabilesc limitele de aplicare a dispozițiilor negociate de partenerii sociali. Se arată în articolul indicat faptul că „Prezentul contract colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi produce efecte după cum urmează: 1.în toate unitățile nominalizate în anexa nr. 5”. Această anexă dezvăluie faptul că SNTFC CFR CĂLĂTORI SA – BUCUREȘTI, este nominalizată printre unitățile beneficiare ale clauzelor contractuale.
Curtea de Apel constată că prima instanță a apreciat judicios prevederile art. 241 și art. 243 Codul muncii, coroborat cu art.11alin.1 lit. c din Legea 136/1996 (dispoziții în vigoare în perioada de referință), dând eficiență întinderii efectelor și caracterului obligatoriu al executării clauzelor contractuale negociate din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură. Ca atare nu se aduce cu nimic atingere prevederilor art.37 din Codul muncii,contractul la nivel de ramură reprezentând, așa cum se susține și prin motivele de recurs rezultatul exercitării autonomiei de voință a partenerilor sociali între care se încheie, conform dispozițiilor art.236 alin.4 din Codul muncii (în vigoare în perioada de referință).
Contractul Colectiv de muncă Unic la nivel de ramură Transporturi pe anii 2008-2010 prevede la articolul 41 alineatul 3 litera a) că salariul de bază minim brut de la 1 ianuarie 2008 este de 700 lei, iar la litera b) din același alineat că părțile vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi. Articolul 114 alineatul 2 din contract prevede că angajatorul va lua ca bază de negociere prezentul contract colectiv de muncă.
Durata de aplicare a contractului anterior menționat este, conform art.4, până la 31 decembrie 2010, cu prelungire nu mai mult de 12 luni în condițiile în care nu se va încheia un alt contract. După data de 31 decembrie 2010 nu a mai fost încheiat un alt contract colectiv de muncă la nivel de ramură, motiv pentru care, în mod corect prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art.4 din CCM la nivel de ramură reținând că prevederile acestuia au avut efect până la data de 31 decembrie 2011, inclusiv.
În aceste circumstanțe, nu este aplicabil Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate al CFR Călători SA pe anul 2009-2010, invocat de recurentă, și care prevede într-adevăr în Anexa 1că salariile angajaților se calculează prin aplicarea unui coeficient de ierarhizare la "salariul de bază brut" corespunzător clasei 1 de salarizare de 570 lei, rezultând nivelul salariului corespunzător a diferite clase de salarizare. Salariul corespunzător clasei 1 de salarizare este însă "salariul de bază brut " de 570 lei. Ulterior, începând cu 1 aprilie 2010, prin act adițional salariul de bază brut a fost stabilit la 600 lei ca și nivelul salariilor rezultate din aplicarea acestei valori a salariului minim brut.
În mod judicios a reținut judecătorul fondului faptul că pârâta a acordat reclamanților salariați drepturi salariale calculate prin raportare la un salariu de bază brut mai mic decât cel din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, deși legea și Contractul colectiv de muncă la nivel superior impunea respectarea valorii salariului minim brut de la nivel superior de 700 lei "ca bază de negociere.
Pentru aceste considerente Curtea găsind nefundat recursul declarat de SNTFC CFR Călători – Sucursala de Transport F. Călători Iași, în temeiul dispozițiilor art.312 C.pr.civ îl va respinge și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta SNTFC CFR Călători – Sucursala de Transport F. Călători Iași, împotriva sentinței civile nr. 1378/25.09.2012 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.01.2013.
Președinte, S. P. | Judecător, A. C. S. | Judecător, D. P. |
Grefier, I. P. |
Red./Tehnored.P. D.
2 ex. –28.01.2013
Tribunalul V. – I. E. R.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 517/2013.... → |
|---|
