Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1151/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1151/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 5590/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1151/2013
Ședința publică de la 11 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător N. C. M.
Judecător C. B.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de recurenta S. Națională de Transport Feroviar de Călători ""CFR Călători"" SA- Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași din cadrul împotriva sentinței civile nr.2192/12.06.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind S. P. de Drum "Speranța" P., G. M. și S. Națională de Transport Feroviar de Călători ""CFR Călători"" SA București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că este primul termen de judecată; prin cererea de recurs se solicită judecata cauzei în lipsă.
Președintele completului constată că este prima zi de înfățișare și dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Având în vedere că părțile nu s-au prezentat, că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După dezbateri, in termenul de pronunțare s-a înaintat la dosar, prin serviciul de registratură a instanței, concluzii scrise formulate de avocat A. D.-B. pentru intimatul S. P. de Drum "Speranța" P., având atașată chitanță reprezentând plată onorariu avocat.
CURTEA DE APEL
Prin cererea inregistrata la Tribunalului Iasi cu nr._, disjunsă din dosarul nr._/99/2012, S. P. de Drum S. P., in numele si pentru membrul de sindicat G. M., a solicitat, in contradictoriu cu paratele S. Naționala de Transport Feroviar de Calatori "CFR CALATORI" SA( SNTFC CFR Calatori SA ) si Sucursala de Transport Feroviar de Calatori Iasi, obligarea paratelor să calculeze si să plătească reclamantului diferentele dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin.3 lit. a din CCM Unic la Nivel de Ramura Transporturi (salariul minim) pe anii 2008-2011 si drepturile salariale efectiv plătite începând cu data de 01.07.2009 până la 31.12.2012, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației si menționarea salariului si a sporurilor ce vor rezulta în urma recalculării în carnetele de muncă.
In motivarea acțiunii, s-a arătat că parata avea obligația ca, incepand cu data de 01.07.2009, sa puna valoarea salariului minim brut pe clasa 1 de salarizare din Anexa nr.1 la CCM la nivel de Societate Naționala de Transport Feroviar de Calatori "CFR CALATORI" SA (SNTFC CFR Calatori SA ) la 700 RON, asa cum era prevăzut de art.41(3) din CCM Unic la nivel de Ramura Transporturi. În conformitate cu prevederile art.3(1) din același CCM, clauzele prezentului Contract Colectiv de munca la Ramura Transporturi produc efecte pentru toti salariații încadrați in unitățile de transporturi si activități conexe din tara, indiferent de structura capitalului acestora.
In anexa nr.5 a aceluiași CCM Unic la nivel de Ramura Transporturi, figurează si SNTFC CFR Calatori SA ca unitate la care se aplica acest CCM. Perioadele in care salariul minim brut (clasa 1 de salarizare) au fost inferioare celui prevăzut in CCM Unic la nivel de Ramura Transporturi (700 RON) sunt următoarele:
-01.07._10, salariul din CCM la nivel de SNTFC „CFR Călători" SA la clasa 1 a fost de 570 RON si acesta a fost aplicat pe grila de salarizare din Anexa nr.1 la care s-au aplicat toate sporurile si celelalte adaosuri salariale aferente ;
-01.05._11, salariul din CCM la nivel de SNTFC „CFR Călători" SA ia clasa 1 a fost de 600 RON și acesta a fost aplicat pe grila de salarizare din Anexa nr.1 la care s-au aplicat toate sporurile si celelalte adaosuri salariale aferente.
Reclamanții sunt angajați ai societății pârâte, iar potrivit CCM Unic la Nivel de Ramura Transporturi valabil în anii 2008-2010, art.4.(2), valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu cu mai mult de 12 luni, respectiv încă un an calendaristic. Pârâtele nu au acordat si nu au plătit reclamanților drepturile salariale în conformitate cu clauzele contractuale mai sus enumerate.
Desi prevederile Contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii si au caracter minimal pentru nivelurile inferioare conform Deciziei Curții Constitutionale nr.380/30 septembrie 2004, Deciziei Curții Constituționale nr.511/15 iunie 2006, Deciziei Curții Constituționale nr.294/22 martie 200, Deciziei Curții Constituționale nr.458/22 aprilie 2008 etc. si desi Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de Unitate nu poate prevede drepturi cu caracter inferior celor reglementate de Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de R., totuși salariul de bază minim brut de 700 lei prevăzut în CCM. Unic la Nivel de Ramura Transporturi (salariul minim), valabil în anii 2008-2011, nu a fost prevăzut si în CCM la nivel de Societate Naționala de Transport Feroviar de Calatori "CFR CALATORI" SA (SNTFC CFR Calatori SA). Această clauză nerespectată în CCM la nivel de Societate Naționala de Transport Feroviar de Calatori "CFR CALATORI" SA (SNTFC CFR Calatori SA ), desi era prevăzută în CCM Unic la Nivel de Ramura Transporturi (salariul minim), trebuie ipso-iure înlocuită cu clauza neconformă, respectiv cu salariul de bază minim brut de 700 lei pe clasa 1 de salarizare si corespunzător pe grila de salarizare.
Drepturile solicitate de reclamanți sunt drepturi de natură salarială, asa cum prevede art. 154 din Codul muncii valabil în acea perioadă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.283 al.1 lit.c Codul muncii valabil în acea perioadă, potrivit cărora pentru cererile având ca obiect plata drepturilor salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariați termenul de prescripție este 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Parata SNTFC „ CFR CĂLĂTORI " SA - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași a formulat intampinare prin care invocă, în primul rând, prescripția dreptului material la acțiune privitor la acordarea drepturilor bănești solicitate pentru perioada 01.07._09.
Acțiunea a fost formulată la data de 06.12.2012, reclamantul pretinzând acordarea drepturilor bănești pentru perioada iulie 2009 și până în 31.12.2011.
Având în vedere f că drepturile solicitate sunt drepturi cu caracter patrimonial, față de prevederile art. 2501 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 2517 si 2552 din Codul civil, rezultă faptul că pentru perioada 01.07.2009 pana la 05.12.2009, dreptul material la acțiune al reclamantului privitor la acordarea drepturilor bănești solicitate pentru această perioada s-a prescris la data de 05.12.2012.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că actul colectiv încheiat la nivel de ramură transporturi și-a produs efecte până la data de 31.12.2010, chiar dacă în art. 4 din contract se prevede că dacă niciuna din părți nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni, respectiv cu încă un an calendaristic .
Textul articolului 238 din Codul muncii a avut un caracter de protecție a salariaților, stabilind limitele negocierii colective, însă nu a impus sub nici o formă preluarea în integrum în contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a clauzelor CCM stabilite la nivel superior, dispozițiile art.236 alin.3 (nerepublicat) lasă libertatea părților pentru negocierea clauzelor, iar în situația în care există contract la nivel de unitate, nu se poate vorbi de aplicarea contractului încheiat la nivel de ramură.
Astfel, se constată că nu se pot combina unele dispoziții din cele două contracte colective de muncă, dispoziții care îi sunt mai favorabile reclamanților, doar pentru ca aceștia să-și vadă dreptul realizat.
Anexele nr. 1 la CCM la nivel de unitate care stabilesc cuantumul salariului brut (încheiate la nivelul C.F.R. Călători S.A și modificate corespunzător prin acte adiționale, anexe însușite de S. al căror membri sunt și reclamanții), s-au aplicat astfel:
-până la data de 01.03.2008 clasa 1 de salarizare a fost stabilită la valoarea de 407 lei brut;
-pe perioada 01.03._08, părțile semnatare au convenit modificarea salariului la 500 lei brut prin actul adițional nr._/26.03.2008;
-pe perioada 01.07._09, prin actul adițional nr._/26.03.2008 părțile semnatare au convenit la modificarea salariului de bază corespunzător clasei 1 de salarizare la 540 lei;
-pe perioada 01.03._09, prin actul adițional nr. 437/30.01.2009 părțile semnatare au convenit la modificarea salariului de bază corespunzător clasei 1 de salarizare la 570 lei ;
-pe perioada 04.06._11, conform actului adițional nr. 1708/21.04.2010 anexa nr.1 la CCM 2009-2010 s-a modificat din nou de către părți, salariul de bază brut fiind stabilit la 600 lei.
-pe perioada 24.03._12 CCM înregistrat cu nr.43/24.03.2011 nu s-a modificat de către părțile semnatare, salariul de bază brut fiind stabilit tot la 600 lei.
-în perioada 20.03._14 CCM înregistrat cu nr.109/20.03.2012 salariul de bază a rămas tot în valoare de 600 lei, părțile semnatare fiind de acord cu această sumă.
Față de dispozițiile imperative ale Codului Muncii, art. 268 alin. (1) lit. d), rezultă că cererea reclamanților ar fi fost întemeiată, dacă aceștia solicită salarizarea prevăzută în Anexa nr. 1 la Contractele Colective de Muncă încheiate la nivelul C.F.R. Călători pe anii 2007-2008 si 2009-2010 pe durata valabilității acestora, ori, față de momentul introducerii acțiunii, respectiv 06.12.2012, au expirat atât Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008, cât și Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010 și 2010-2011.
Raportat la dispozițiile art. 247 din Codul muncii, obligația legală de a aplica dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior incuba doar in cazul în care la nivel de angajator nu exista încheiat contract colectiv de muncă.
Pe cale de consecință, salariul fiind un drept de natură consensuală și supus negocierii, atâta timp cât pentru perioada 01.01._09, au existat încheiate la nivel de unitate contracte colective de muncă, unde în Anexa nr. 1 s-a stabilit de către părțile semnatare nivelul clasei 1 de salarizare, obligarea sa la înlocuirea acesteia cu valoarea prevăzută de art. 41 alin. (3) lit. a) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 este netemeinică si nelegală.
A mai precizat pârâta că, pentru fiecare modificare a salariului de bază, reclamantul a semnat acte adiționale la contractele individuale de muncă.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2192 din 12.06.2013, Tribunalul Iași admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtele S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A. și S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași, pentru perioada 01.07.2009 – 31.10.2009 și, în consecință:
Respinge cererea privind obligarea pârâtelor la plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a din CCM Unic la nivel de R. Transporturi, actualizate cu indicele de inflație, pentru perioada 01.07.2009 – 31.10.2009, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Admite in parte acțiunea formulată de S. P. de Drum Speranța P., în numele și pentru reclamantul G. M., în contradictoriu cu pârâtele S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A. și S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași.
Obligă pârâtele să achite reclamantului drepturile bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a) din CCM Unic la nivel de R. Transporturi și cele efectiv încasate, pentru perioada 01.11.2009 –31.12.2010, in funcție de perioada in care reclamantul a avut efectiv calitatea de angajat al paratelor, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge cererea privind obligarea pârâtelor la plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a din CCM Unic la nivel de R. Transporturi, actualizate cu indicele de inflație, pentru perioada 01.01.2011 – 31.12.2012 precum și cererea privind obligarea pârâtelor la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
In conditiile in care acțiunea a fost formulată la data de 29.11.2012, reclamantul pretinzând acordarea drepturilor bănești pentru perioada iulie 2009 și până în 31.12.2011, dreptul la actiune este prescris pentru perioada 01.07._09 si, in consecinta, se va admite exceptia de prescriptie si se va respinge cererea vizand perioada 01.07._09 ca fiind prescris dreptul la actiune.
Reclamantul a fost angajatul pârâtelor în perioada pentru care se solicită drepturile salariale ce fac obiectul prezentei cauze, așa cum rezultă din actul aditional la contractul de munca depus în copie la dosar.
Art. 41 alin. 3 lit. a) din CCM Unic la Nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2010 a prevăzut că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Articolul 3 alin.3 din CCM Unic la Nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2010 prevede că în cazul în care părțile au încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau grup de unități înaintea semnării, înregistrării și publicării prezentului Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, cele de la nivelurile inferioare acestuia se vor adapta la prevederile sale, acolo unde prevederile minimale din prezentul contract nu au fost atinse sau ale cărui clauze nu se regăsesc incluse."
Pârâtele nu au dovedit faptul că au aplicat aceste prevederi contractuale în unitate, dimpotrivă argumentează că între salariul de bază minim brut negociat la nivel de unitate și cel negociat la nivel ramură transporturi CFR Marfă SA, a acordat sume mai mari de 700 lei. Pârâtele nu au respectat obligațiile contractuale, deși prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii și au caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
Potrivit disp. art. 4 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de R. Transporturi pe anii 2008 – 2010, „prezentul contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi se aplică cu începere de la 01 ianuarie 2006 până la 31 decembrie 2010 inclusiv, cu posibilitatea revizuirii anuale, la nivel de unitate acesta producând efecte pe an calendaristic”.
Instanța reține că pentru perioada 01.11.2009– 31.12.2010, salariul de bază minim brut lunar, corespunzător clasei 1 de salarizare, a fost stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate la un nivel mai mic decât cel stabilit prin contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010.
Potrivit disp. art. 241 alin. 1 lit. c Codul muncii (forma în vigoare până la data de 29.04.2011) clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, iar potrivit disp. art. 238 alin. 1 din același act normativ, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. De asemenea, potrivit disp. art. 243 alin. 1, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta. Dispoziții similare se regăseau și în art. 8 alin. 2, art. 11 alin. 1 lit. c și art. 30 din Legea nr. 130/1996.
Pe cale de consecință, față de toate dispozițiile legale invocate, se reține de către instanță că, indiferent de momentul de referință, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior.
De altfel, și în art. 41 alin. 3 lit. b din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010 se stipulează că „părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate, vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 40 pct. 3 lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minim brute pentru fiecare categorie de salariați, vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 40, pct. 1 din prezentul contract colectiv de muncă”.
Or, în speță, prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de angajator s-a stabilit un salariu de bază brut lunar aferent clasei 1 de salarizare la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior respectiv prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură transporturi.
În consecință, instanța reține că în speță sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. 3 lit. a și art. 42 alin. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010,că în mod greșit drepturile salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 01.11._10 au fost stabilite în funcție de salariul minim brut de 600 lei prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate și nu în funcție de salariul minim brut de 700 lei prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior (ramură transporturi).
În ceea ce privește susținerile pârâtei referitoare la faptul că obligația de a aplica prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură există doar în situația în care la nivel de unitate nu ar fi încheiat un contract colectiv de muncă, acestea sunt neîntemeiate, neexistând nici o dispoziție legală sau contractuală în acest sens. De asemenea, dispozițiile contractuale menționate nu condiționează acordarea drepturilor solicitate de preluarea lor în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate fiind, din modul de redactare, imperative pentru angajator. De altfel, în art. 3 alin. 1 și 3 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010 s-a prevăzut că toate „clauzele prezentului contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora”, iar „în cazul în care părțile au încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau grup de unități înaintea semnării, înregistrării și publicării prezentului contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, cele de la nivelurile inferioare acestuia se vor adapta la prevederile sale, acolo unde prevederile minimale din prezentul contract nu au fost atinse sau a cărui clauze nu se regăsesc incluse”.
În ceea ce privește disp. art.268 lit. d Codul muncii invocate de către pârâtă, potrivit cărora cererea nu putea fi formulată decât pe durata existenței contractului, instanța reține că acestea nu prezintă relevanță în cauză, aceste prevederi legale aplicându-se doar în situația în care s-ar fi solicitat constatarea nulității contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Referitor la actualizarea cu indicele de inflație, instanța reține că actualizarea diferențelor de drepturi salariale cuvenite reclamantului cu rata inflației reprezintă o despăgubire pentru devalorizarea monedei naționale, indicele de inflație reprezentând un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare. Prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și până la data plății efective a sumei datorate, actualizarea constituind o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantului de obligare a paratelor la plata diferentelor salariale pentru perioada 01.01._12 instanta retine ca potrivit adresei nr.141/10.03.2011 a Ministerului Muncii Familiei si Protectiei Sociale Contractul Colectiv de munca la nivel de Ramura Transporturi pentru anii 2008-2010 a fost denuntat de Confederatia N. a Patronatului R. si in consecinta contractul a expirat la data de 31.12.2010.
In conditiile in care Contractul Colectiv de munca la nivel de Ramura Transporturi a expirat ca urmare a denuntarii in termen de catre o parte contractanta instanta retine ca acest contract nu mai poate fi invocata ca temei al acordarii diferentelor salariale pentru perioada 01.01._12 si in consecinta va respinge pretentiile aferente acestei perioade.
In ceea ce priveste cererea de obligare a paratelor la efectuarea mentiunilor in carnetele de munca, instanta retine ca potrivit art. 281 alin. 3 c.m republicat a fost abrogat Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca, evidenta tinandu-se in prezent potrivit art. 34 c.m. in Registrul general de evidenta a salariatilor.
In conditiile in care in prezent angajatorul nu mai are obligatia legala a completarii carnetelor de munca, care de altfel au si trebuit predate angajatilor se va respinge cererea de obligare la completarea carnetelor de munca.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași.
În motivarea recursului, neîncadrat în drept, se susține, față de dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. d și art. 247 Codul muncii (articol abrogat prin Legea nr. 40/2011), că dispozițiile CCM valabil pe anii 2008-2010 la nivel de ramură transporturi nu se aplică reclamantului, întrucât, din documentația depusă la dosarul de fond, rezultă că, pentru perioada solicitată, acestuia i s-au aplicat prevederile CCM încheiat la nivel de unitate pe anii 2009-2010, acestea fiind obligatorii pentru părți.
În consecință, recurenta apreciază că nu poate fi obligată să aplice în mod direct art. 41 alin. 3 lit. a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 la stabilirea și calcularea drepturilor bănești cuvenite reclamantului pentru munca prestată, în aceeași perioadă de timp fiind valabile contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate, astfel că acțiunea reclamantului este nefondată.
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare. În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate și a aspectelor invocate de recurentă în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod proc. civilă, Curtea constată următoarele:
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010, pe care și-a întemeiat intimatul reclamant acțiunea, a fost încheiat între reprezentanții patronilor din activitățile de transporturi și conexe și reprezentanții salariaților din activitățile de transporturi și conexe.
Potrivit art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 130/1996, act normativ în vigoare la data încheierii Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010, părțile au obligația să precizeze, în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și de ramură de activitate, unitățile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate; în cazul contractelor colective de muncă încheiate la nivelul ramurilor de activitate, unitățile componente ale acestora se stabilesc si se precizează de către părțile care negociază contractul colectiv de muncă, cu respectarea prevederilor prezentei legi.
În aplicarea acestor dispoziții legale, reprezentanții patronilor din activitățile de transporturi și conexe și reprezentanții salariaților din activitățile de transporturi și conexe au prevăzut, în art. 123 pct. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi pe care l-au încheiat, că acesta produce efecte „în toate unitățile nominalizate în anexa 5”.
Examinând anexa nr. 5 la contract, se constată că recurenta este nominalizată în această anexă la poziția 1, deci Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010 produce efecte pentru toți salariații acesteia, potrivit art. 123 pct. 1 din contract.
Art. 123 pct. 1 din contract, ca și art. 3 alin. 1 din același contract, preiau dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996 și art. 241 alin. 1 lit. c Codul muncii în vigoare în perioada 2009-2010, conform cărora clauzele contractelor colective de muncă produc efecte „pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă”, aceste dispoziții instituind o excepție de la principiul relativității efectelor contractului.
De asemenea, pentru salariații recurentei produce efecte și contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în acest sens fiind dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 130/1996 și art. 241 alin. 1 lit. a și b Codul muncii în vigoare în perioada 2009-2010
În ceea ce privește concursul între efectele contractelor colective de muncă încheiate la diferite niveluri (în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 247 Codul muncii, articol abrogat prin Legea nr. 40/2011), se reține, de principiu, că aplicarea contractelor colective de muncă încheiate la niveluri inferioare (contractele colective de muncă la nivel de unitate), nu înlătură aplicarea contractului colectiv de muncă încheiat la un nivel superior (contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi), așa cum consideră recurenta invocând dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. d și art. 73 lit. b din Legea nr. 168/1999, dacă aceste contracte colective conțin clauze ce stabilesc drepturi la niveluri diferite.
Astfel, potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Intimatul reclamant și-a întemeiat acțiunea pe clauza cuprinsă în art. 41 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010, care își produce efectele pentru toți salariații încadrați la recurentă, deoarece prevede drepturi la un nivel superior celor prevăzute prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Astfel, art. 41 alin. 1 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010 stabilește coeficienții minimi de ierarhizare, de la 1 la 2, pe categorii de salariați, respectiv muncitori, personal administrativ încadrat pe funcții, personal de specialitate încadrat pe funcții și personal încadrat pe funcții.
Potrivit art. 41 alin. 2, coeficienții minimi de ierarhizare de la alin. (1) se aplică la salariul de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stabilit prin art. 41, alin. (3), lit. a).
Potrivit art. 41 alin. 3 lit. a, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Art. 41 alin. 3 lit. b prevede că părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1).
Așadar, prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, părțile aveau obligația să stabilească salariile de bază minime brute, pentru fiecare categorie de salariați, prin aplicarea coeficienților minimi de ierarhizare de la art. 41 alin. 1 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010, cel puțin la salariul de bază minim brut la nivel de transporturi stabilit prin art. 41 alin. 3 lit. a din același contract.
Evident că părțile implicate în negocierea contractelor colective de muncă încheiate la nivel inferior (așa cum este contractul colectiv de muncă la nivel de unitate) puteau stabili un salariu de bază minim brut mai mare de 700 lei, însă, față de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 130/1996, nu puteau stabili un salariu de bază minim brut mai mic de 700 lei, așa cum a procedat recurenta, la care să se aplice coeficienții minimi de ierarhizare de la art. 41 alin. 1 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010.
În aceste condiții, și fără a fi necesară constatarea prealabilă a nulității clauzelor contractuale de rang inferior cum susține recurenta, intimatul reclamant poate solicita aplicarea directă a prevederilor art. 41 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010, deci acțiunea formulată, având ca obiect plata diferențelor de drepturi salariale pentru perioada în care acest contract și-a produs efectele, este întemeiată. Sub acest aspect, al aplicării directe a unei clauze dintr - un contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior, nu sunt relevante susținerile recurentei privind „eludarea dispozițiilor referitoare la prescripție cuprinse în Codul muncii”.
În consecință, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod proc. civilă, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reprezentantul intimatului, constând în onorariul de avocat, care va fi redus de la 300 lei, la 100 lei, ținând seama de activitatea îndeplinită de avocat în recurs(formularea de concluzii).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S. Națională de Transport Feroviar de Călători ""CFR Călători"" SA, Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași împotriva sentinței civile nr.2192 din data de 12.06.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească Sindicatului P. de Drum „Speranța” P. suma de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă .
Pronunțată în ședința publică, azi, 11 .09. 2013.
Președinte, G. P. | Judecător, N. C. M. | Judecător, C. B. |
Grefier, M. H. |
Red/tehnored.B.C.
2 ex -23.09.2013
Tribunalul Iasi - M. M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 965/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
