Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 416/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 416/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 610/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 416/2013
Ședința publică de la 08 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător S. P.
Judecător A. C. S.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către contestatorul M. N. împotriva sentinței civile nr. 2778 din 05.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind O. Națională Română Iași, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat F. M. pentru recurentul M. N. și avocat D. L. pentru intimata O. Națională Română Iași, lipsă fiind recurentul M. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecata, nu s-au depus de către intimata O. Națională Română Iași precizările solicitate de instanță; s-a solicitat judecata în lipsă.
Avocat D. L. pentru intimata O. Națională Română Iași depune la dosar înscrisurile solicitate de instanță. Arată că a comunicat un exemplar al setului de acte apărătorului recurentului M. N.. Precizează că sunt aceleași documente care deja sunt depuse la dosarul de fond, doar că acestea au aplicată ștampila și semnătura pentru conformitate cu originalul. Interpelat fiind de instanță, arată că înscrisurile au fost comunicate de Ministerul Culturii, că ștampila și semnătura aparține ordonatorului de credite și că aceasta este nota de fundamentare ce a stat la baza reorganizării.
Avocat F. M. pentru recurentul M. N. arată că nu aceasta este nota de fundamentare ce trebuia depusă la dosar. Nota de fundamentare trebuia să aibă număr de plecare din unitatea angajatoare și număr de înregistrare la Ministerul Culturii. Cea depusă la acest termen nu este la fel cu cea de la dosar. Mai arată că nu are de formulat alte cereri.
Avocat D. L. pentru intimata O. Națională Română Iași arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat F. M. pentru recurentul M. N. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea în tot a hotărârii primei instanțe. Arată că potrivit art. 9 pct.3 din Convenția Internațională a Muncii instanța trebuie să verifice toate temeiurile de drept și de fapt ce au stat la baza concedierii. Consideră că nota de fundamentare nu este cea care a stat la baza reorganizării. Precizează că atribuțiile recurentului nu au fost desființate din moment ce acestea au fost preluate de către ceilalți colaboratori. Mai arată că toată motivarea instanței de fond este întemeiată pe nota de fundamentare. Depune concluzii scrise la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat D. L. pentru intimata O. Națională Română Iași solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond. Arată că a solicitat ca recurentul să se înscrie în fals împotriva notei de fundamentare, dar acesta a precizat în fața instanței de fond că nu se înscrie în fals împotriva acesteia. Prin adresa de înaintare se arată că toate aceste înscrisuri au stat la baza întocmirii statului de funcții din noiembrie 2011. Precizează că în decizia de concediere se arată care sunt motivele concedierii și sunt indicate toate textele de lege aplicabile în speță. Din 259 de posturi cât avea unitatea doar 11 au fost restructurate și din acestea doar 6 persoane au atacat deciziile în instanță. Consideră că hotărârea pronunțată de tribunal este legală și temeinică. Mai arată că se susține faptul că atribuțiile postului de scenograf ar fi fost redistribuite altor angajați. Dar redistribuirea s-ar fi putut face doar dacă existau alte posturi similare sau dacă ar fi fost înființate posturi noi. Însă cele două posturi de scenograf au fost desființate. Nu a fost vorba de o redistribuire a atribuțiilor și nu s-a făcut nici o probă în acest sens. Precizează că regizorii au proprii scenografi și că aceeași instanță de fond a pronunțat o hotărâre într-o speță ce privea un alt angajat a lor aflat într-o situație similară, hotărâre ce a rămas irevocabilă. Depune concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr._, contestatorul M. N. a formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr. 70/09.12.2011 emisă de intimata O. Națională Română Iași solicitând anularea deciziei de concediere nr. 70/09.12.2011 emisă de intimată, repunerea în situația anterioară emiterii deciziei, calculul și plata drepturilor salariale pentru perioada 01.02.2011 și până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că a fost salariatul pârâtei în baza unui contract individual de muncă nr. 397/1994, în funcția de pictor scenograf, iar la data de 16.12.2011 pârâta i-a comunicat prin executor judecătoresc decizia de concediere. Decizia nr. 70/2011 este lovită de nulitate absolută întrucât nu a fost motivată în fapt, având în vedere că din expunerea de motive nu reiese că angajatorul a avut o cauză reală și serioasă, care să poată avea drept consecință desființarea efectivă a locului de muncă.
Angajatorul invocă ordinul nr. 2526/2011 emis de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național de aprobare a regulamentului de organizare și funcționare și a noii organigrame, fără a indica, preciza motivele de fapt care au determinat desființarea locului de muncă ocupat de el.
Decizia de concediere este lovită de nulitate absolută și pentru faptul că angajatorul nu a precizat data la care contractul individual de muncă încetează.
Angajatorul nu face dovada inexistenței unor posturi vacante în unitate, limitându-se a preciza „doar că nu există locuri de muncă vacante în instituție, compatibile cu pregătirea profesională a salariatului”. Angajatorul nu face dovada că a solicitat AJOFM sprijin pentru redistribuirea sa.
Susține contestatorul că pârâta nu a motivat în fapt ce cauză a determinat suprimarea postului din organigrama instituției. Pârâta nu a informat reprezentantul salariaților, respectiv sindicatul, cu privire la programul de restructurare sau de reorganizare al instituției. Astfel, nu se dovedește că ar fi avut loc o reorganizare sau restrângere reală, impusă de nevoile unității.
În aceste condiții, consideră că desființarea postului său a fost doar un pretext pentru îndepărtarea sa. Atribuțiile postului de pictor scenograf au fost redistribuite întrucât profilul acestei instituții nu poate funcționa fără postul de pictor scenograf.
Intimata O. Națională Română Iași a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, susținând că pentru eficientizarea și îmbunătățirea activității instituției, a fost necesară întocmirea unei noi organigrame, anexă la noul Regulament de Organizare și Funcționare, prin care să se reorganizeze întreaga activitate a instituției, în concordanță cu legislația actuală și având în vedere obiectivele care trebuie îndeplinite, conform contractului de management și a programului asumat de manager.
Principiul de bază urmărit pentru creșterea valorii artistice a spectacolelor susținute de O. Națională Române Iași, este cel al activării angajaților pe un anumit post, conform calificării și pregătirii profesionale cerute de fișa postului, cu scopul realizării tuturor obiectivelor la respectivul loc de muncă.
În ceea ce privește funcția de scenograf s-a constatat că nu există fișa postului anexă la contractul individual de muncă, prin care să se stabilească atribuțiile ocupantului acestui post, fiind practic imposibil a se verifica care ar trebui să fie activitățile pe care această persoană ar trebui să le desfășoare în timpul programului de lucru . De asemenea, s-a constatat faptul că activitatea profesională a angajatului era foarte redusă, el neavând nimic de făcut luni întregi, datorită specificului activității postului ocupat. Mai mult, în locul acestui post, a fost creat postul de sufleor operă, post de strictă necesitate în derularea activității curente a instituției, unde, din lipsa personalului necesar, se foloseau colaboratori.
Noua organigramă a creat cadrul legal pentru aprobarea noului stat de funcții, ordonatorul principal de credite aprobând acest stat de funcții. Astfel, instituția funcționează în prezent în conformitate cu statul de funcții valabil de la 01.10.2011, care a fost menținut și începând cu 01.01.2012, prin statul de funcții pentru anul 2012.
Prin sent.civ.nr.2778/05.11.2012, Tribunalul Iași a respins excepția nulității absolute a deciziei de concediere si contestația formulata de contestatorul M. N. in contradictoriu cu O. Națională Română Iași.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut următoarele:
Prin decizia de concediere nr. 70 din 09.12.2011, O. Națională Română Iași a dispus, în temeiul disp. art. 65 din Legea 53/2003, concedierea contestatorului M. N., salariat în funcția de „ pictor scenograf” în baza contractului individual de muncă nr. 397/01.09.1994, modificat prin actele adiționale nr. 22/19.02.1996, 14/01.06.2003 și 118/30.06.2008.
În motivarea deciziei se menționează că prin Ordinul nr. 2526/16.08.2011, ministerul Culturii și Patrimoniului Național a aprobat noul Regulament de Organizare și Funcționare și noua organigramă a Operei naționale Române Iași, iar prin adresa nr. 1667 din 20.10.2011 a comunicat Statul de Funcții aprobat în care nu se mai regăsește funcția de „pictor scenograf”, acest loc de munca fiind desființat.
Prin urmare, în decizia contestată se menționează motivul care a dus la concediere, respectiv faptul că Ministerul Culturii și Patrimoniului Național a aprobat un nou regulament și o nouă organigramă, în care nu se mai regăsește funcția de „pictor scenograf”. În consecință decizia contestata este emisă cu respectarea dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. a Codul Muncii privind cuprinderea motivelor care determină concedierea.
Contestatorul a susținut că decizia de concediere este lovită de nulitate absolută nefiind prevăzută data încetării contractului individual de muncă. Cu privire la această susținere, s-a reținut de către prima instanță că din mențiunile deciziei se poate determina această dată, iar legea nu prevede că ar fi obligatorie menționarea datei încetării contractului sub sancțiunea nulității.
S-a mai reținut că angajatorul a făcut dovada, cu adresa nr. 3262/22.12.2011 că a informat agenția teritorială de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 64 alin. 2 Codul Muncii, în situația în care unitatea nu dispune de locuri de muncă vacante compatibile cu pregătirea profesională a persoanei concediate.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins excepția nulității absolute a deciziei, invocată de contestator.
Potrivit disp. art. 65 Codul Muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legături cu persoana acestuia, desființarea locului de muncă trebuind să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În speță, prin Ordinul nr. 2526/16.08.2011, în conformitate cu disp. art. XX alin. 1 din H.G. 1135/2010, s-a aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a Operei Naționale Române din Iași și organigrama acesteia, revocându-se orice dispoziții contrare. Cu adresa nr. 1667/03.10.2011 Ministerul Culturii și Patrimoniului Național a comunicat angajatorului și statul de funcții, aprobat de ordonatorul principal de credite, valabil de la data de 01.10.2011.
În acest stat de funcții sunt prevăzute denumirile funcțiilor conform Legii cadru nr. 284/2010, cât și funcțiilor conform statului de funcții aprobat la data de 01.01.2011. Din înscrisul menționat rezultă că la data de 01.01.2011 figurau două posturi de scenograf, iar începând cu data de 01.10.2011 acestea sunt înlocuite cu un post de maestru corepetitor și un post de sufleor operă. De asemenea, cele două posturi de artist plastic prevăzute la data de 01.01.2011 sunt menționate și după data de 01.10.2011.
Prin urmare, postul deținut de contestatorul M. N., de pictor scenograf, nu mai figurează în statul de funcții valabil începând cu data de 01.10.2011, desființarea locului de muncă fiind efectivă.
La dosar a fost depusă și nota de fundamentare întocmită pentru aprobarea noului stat de funcții al Operei Naționale Române Iași, stat de funcții ce a fost aprobat de Ministerul Culturii și Patrimoniului național astfel cum rezultă din adresa nr. 493/29.03.2012 înregistrată la nr. 1066 din 02.04.2012.
S-a mai reținut că potrivit disp. art. 69 din Codul Muncii, consultarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților are loc în cazul concedierilor colective, aceste dispoziții nefiind incidente în cauză.
Pentru considerentele arătate,instanța de fond a respins contestația formulată de contestatorul M. N., ca neîntemeiată.
În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă, a fost respinsa si cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul M. N., criticând-o ca fiind nelegala si netemeinica.
A arătat recurentul că, deși a invocat la instanța de fond disp.art.62 al.3 si 74 al.1 lit.a din C. muncii si a susținut nulitatea deciziei de concediere întrucât nu este motivata in fapt, in sensul ca nu cuprinde motivele de fapt, concrete care au condus la luarea măsurii, prima instanța in mod greșit a apreciat contrariul.
A invoca doar Ordinul Ministerului Culturii nr.526/2011, susține recurentul, nu complinește cerințele textelor de lege sus menționate.
Mai arată recurentul ca instanța de fond citează in considerentele hotărârii faptul ca desființarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aibă o cauza reala si serioasa, insa in cauza nu s-au probat, de către angajator, dificultățile economice, invocându-se doar Ordinul Ministerului Culturii nr.526/16.08.2011 prin care s-au aprobat R. al Operei Naționale Române Iași, noua organigrama si noul stat de funcții.
Intimata nu a dovedit, mai susține recurentul, ca reorganizarea ar fi determinat o revigorare economica a unității si nici cauza serioasa, respectiv ca fără desființarea locului sau de munca angajatorul ar fi suferit pagube.
Mai susține contestatorul recurent ca Nota de fundamentare întocmita pentru aprobarea noului stat de funcții nu este datata, fiind totodată elaborată discreționar de angajator care a considerat ca atribuțiile propriului salariat ar putea fi preluate de colaboratori ai regizorilor cu care O. Naționala Româna Iași lucrează.
Solicita în final recurentul admiterea recursului si modificarea sentinței de fond în sensul admiterii contestației.
În drept s-au invocat disp.art.304 pct.8, 9 C.proc.civ.
Intimata O. Naționala Româna Iași nu a formulat întâmpinare.
În recurs s-au depus înscrisuri.
Ambele părți au depus concluzii scrise.
Analizând actele si lucrările dosarului in raport de criticile formulate, probatoriul cauzei si dispozițiile legale incidente, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Potrivit art.65 Codul Muncii, concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Textul de lege, așa cum a fost modificat prin art. I pct.9 din OUG 55/2006 nu mai face vorbire de dificultăți economice sau transformări tehnologice, motivele care determina desființarea locului de munca nefiind limitate, impunându-se doar condiția ca acestea sa fie reale si serioase. Ca atare, angajatorul nu trebuie sa probeze existenta unor dificultăți economice ci doar ca reorganizarea are ca efect eficientizarea activității.
Ori, așa cum este cazul in speța, măsurile de reorganizare ale instituției intimate pot constitui temei al efectuării unor concedieri pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, cu îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege, respectiv desființarea postului să fie efectivă, iar cauza să fie reală și serioasă.
Curtea apreciază, așa cum corect a reținut și Tribunalul, ca in cauza a fost îndeplinită cerința privitoare la efectivitatea desființării postului și realitatea cauzei concedierii.
Astfel, în decizia de concediere nr.70 din 9.12.2011, contestată în speță, se menționează că motivul care a dus la concediere constă în faptul că Ministerul Culturii și Patrimoniului Național a aprobat prin Ordinul nr.2526/16.08.2011 noul Regulament de Organizare și Funcționare și noua organigramă a Operei Naționale din Iași, iar prin adresa nr.1667 din 20.10.2011 a comunicat Statul de Funcții nou aprobat al acestei instituții, în care nu se mai regăsește funcția de ”pictor scenograf”, acest loc de muncă fiind desființat. Totodată, după concediere, nu au fost efectuate angajări din care sa rezulte ca postul contestatorului (ori unul similar, cu aceleași atribuții) ar fi fost reînființat.
În consecință, Curtea reține că decizia contestată respectă cerința prevăzută de art.76 alin.1, lit.a din Codul Muncii, astfel că în mod corect instanța de fond, constatând că aceasta nu este lovită de nulitate, a respins această excepție.
Totodată, Curtea constata că în mod corect s-a reținut că desființarea locului de muncă al contestatorului are o cauză reală și prin urmare exista caracterul obiectiv al măsurii, atât timp cât ordonatorul de credite, prin Ordinul 2526/16.08.2011 al Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, a aprobat Regulamentul de organizare și funcționare al Operei Române din Iași, iar în noua organigramă postul de „pictor scenograf” nu se mai regăsește. La baza acestora a stat Nota de fundamentare depusa in recurs cu ștampila și semnătura aparținând ordonatorului de credite.
Criteriile de selecție a personalului cu privire la care se dispune concedierea sunt apanajul exclusiv al angajatorului, motiv pentru care acestea nu pot fi cenzurate de instanța.
Ori, atât timp cat angajatorul a arătat faptul ca obiectivul principal al activității sale, respectiv creșterea valorii artistice a spectacolelor poate fi atins si prin aceea ca regizorii ce montează aceste spectacole vin cu proprii scenografi, aceasta conducând la eficientizarea activității, nu poate fi primita susținerea recurentului ca nu ar exista o cauza reala si serioasa.
Susținerile recurentului în sensul că prin același ordin s-au înființat noi posturi cu atribuții similare nu pot fi primite, în condițiile în care, din conținutul statului de funcții valabil începând cu data de 01.10.2011 reiese că nu a fost vorba de o redistribuire a atribuțiilor de pictor scenograf ci, dimpotrivă de desființarea a doua posturi de scenograf ce au fost înlocuite cu un post de sufleor opera si unul de maestru corepetitor, posturi ce implica o cu totul alta pregătire profesionala.
Rezultă deci, din probatoriul administrat în cauză că necesitatea desființării postului s-a datorat necesităților reale, determinate de specificul activității instituției, astfel că în mod corect a reținut instanța de fond că postul contestatorului a fost desființat, fiind înlocuit de un post pentru care sunt necesare studii de specialitate artistică.
Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de recurs invocate si nici alte motive conform art.304 ind.1 C.proc.civ., în baza dispozițiilor art.312 alin.1 C.pr civ, Curtea va respinge recursul și va menține sentința Tribunalului Iași ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul M. N. împotriva sentinței civile nr. 2778/05.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08.03.2013.
Președinte, D. P. | Judecător, S. P. | Judecător, A. C. S. |
Grefier, I. P. |
Red./Tehnored./P.S.
2 ex. –28.03.2013
Tribunalul Iași – T. P.
| ← Conflict de muncă. Decizia nr. 129/2013. Curtea de Apel IAŞI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 128/2013.... → |
|---|
