Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 128/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 128/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 3479/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 128/2013
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător S. P.
Judecător A. C. S.
Grefier I. P.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de recurenta U. S. Didactica V., prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 1531 din 25 10 2012 a Tribunalului V., intimați fiind Școala cu clasele I - VIII Oșești, Instituția P. Comunei Oșești și C. L. al Comunei Oșești.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că: dosarul este la al doilea termen de judecată; s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul V., sub nr._ la data de 24.09.2012, reclamanta U. S. “Didactica” V., în numele și pentru membrul de sindicat C. C., a chemat în judecată pârâții Școala cu clasele I – VIII Oșești, Instituția P. comunei Oșești și C. L. al comunei Oșești solicitând obligarea pârâtei unitatea școlară la recalcularea și plata diferențelor salariale neacordate rezultate din aplicarea Legii 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrului de sindicat în conformitate cu prevederile Legii 221/2008 pentru perioada 23.09.2010 – 12.05.2011, sume actualizate cu indicele de inflație la data plații efective și obligarea autorităților administrației publice locale la alocarea fondurilor necesare pentru plata sumelor rezultate.
În motivare reclamanta a arătat că membrul de sindicat pe care îi reprezintă face parte din personalul didactic al pârâtei unitatea școlară și că prin sentințe ale Tribunalului V., s-a dispus obligarea pârâtei la calculul drepturilor salariale cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 și la plata diferențelor dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, reactualizate cu indicele de inflație, până la data pronunțării unei hotărâri.
Reclamanta susține că, în conformitate cu dispozițiile legii unitare de salarizare pe anul 2010 - Legea nr. 330/2009 (articolele 7 alin. 2, art. 12, art. 30 alin. 5) raportate la Legea 221/2008 care era in vigoare la data de 31 decembrie 2009, si pentru perioada 23.09.2010 – 12.05.2011 trebuie aplicat același coeficient de calcul al salariilor cu valoarea de 400,00 lei.
În final, reclamanta a învederat faptul că, membrul de sindicat în numele și pentru care a fost formulată prezenta acțiune a fost salariata unității școlare pârâte .
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2008, Legii nr. 54/2003, OG nr. 15/2008 și ale Legii nr. 53/2003.
În dovedirea susținerilor, reclamanta a depus la dosar, în copii, un set de înscrisuri.
Pârâți, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Dosarul a fost disjuns din dosarul_ .
Prin sentința civilă nr.1531 din 25.10.2012 Tribunalul V. respinge acțiunea formulată de reclamanta U. S. „Didactica” V., cu sediul în mun. V., ., județul V., în numele și pentru membrul de sindicat C. C., în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I – VIII Oșești, cu sediul în . comunei Oșești și C. L. al comunei Oșești, ambii cu sediul în ..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Membrul de sindicat reprezentat de către reclamantă a fost salariata unității școlare, (personal didactic).
În perioada 23.09._11, salarizarea membrilor de sindicat, reîncadrați a fost reglementată de Legea nr. 330/2009 și de Legea nr. 285/2010.
Angajatorul este cel care, conform legii, procedează la stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă fiecărui salariat, în acest sens fiind emis un act administrativ, care poate fi contestat de persoana nemulțumită., potrivit dispozițiilor art. 34 din actul normativ sus indicat (1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite.
(2) Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
(3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile.
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.
Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit Legii nr. 330/2009 este de competența ordonatorilor de credite, așa cum prevede art. 34 alin. 1.
Tribunalul reține caracterul obligatoriu al acestei proceduri prealabile dat fiind faptul că instanța de judecată este chemată să analizeze rezultatul contestației formulate de angajat iar nu decizia de reîncadrare emisă în temeiul dispozițiilor legale.
Ori, în prezenta cauză, instanța constată că membrului de sindicat nici măcar nu i-a fost emisă o decizie de reîncadrare pe care acesta să o conteste conform procedurii sus enunțate.
În condițiile în care acest act administrativ de stabilire a drepturilor salariale nu a fost emis de angajator, instanța de judecată nu se poate substitui angajatorului și să stabilească drepturi salariale, la a căror plată să fie obligat angajatorul.
Prin decizia nr. 11/08.10.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel C. și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Prin urmare, chiar în cuprinsul acestei decizii se vorbește despre interpretarea și aplicarea dispozițiilor care se referă la încadrarea/reîncadrarea unor salariați din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, reîncadrare și stabilire a salariilor care se face de către angajator prin emiterea deciziei de reîncadrare.
Mai mult, trebuie reținut și faptul că pronunțarea unei soluții în sensul admiterii cererii formulate de reclamant ar conduce la situația anormală ca un angajat să aibă stabilit salariul de către o instanță de judecată, prin hotărârea acesteia..
Începând cu data de 01.01.2011, salarizarea membrilor de sindicat a fost reglementată de Legea nr. 285/2010, care, în art. 7, prevede același mod de stabilire a salariilor de către angajator, prin act administrativ, precum și aceeași procedură de contestare de către salariatul nemulțumit, 1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizațiilor lunare de încadrare și a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite.
(2) Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
(3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile.
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.
Ori, și după . acestui act normativ, instanța constată intervenită aceeași situație, respectiv membrul de sindicat nu are un salariu stabilit de către angajator printr-o decizie de încadrare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs U. S. „Didactica” V., în numele și pentru membrii de sindicat reclamanți.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, se susține că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Față de motivarea primei instanțe, se arată că, potrivit legii, obligativitatea emiterii și comunicării deciziilor de reîncadrare revine angajatorului, care are și sarcina probei, iar în situația în care acesta nu-și îndeplinește obligația legală, membrii de sindicat sunt în imposibilitate de a le contesta, fiind normal să se adreseze instanței de judecată.
Reluând susținerile din cererea de chemare în judecată referitoare la valoarea coeficientului de 400 lei stabilit prin Legea nr. 221/2008 și la actele normative privind salarizarea începând cu data de 1.01.2010, până la data de 12.05.2012, recurenții solicită îndreptarea erorii făcute de prima instanță, în sensul admiterii recursului, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Nu s-au formulat întâmpinări și nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea de Apel constată următoarele:
În perioada 23.09._11, pentru care se și solicită plata diferențelor de drepturi salariale, recurentul reclamant C. C. a fost salariatul intimatei pârâte Școala cu clasele I - VIII Oșești.
Începând cu data de 1.01.2010, salarizarea recurentului reclamant, cadru didactic în învățământul preuniversitar, a fost reglementată de Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Unul din principiile care au stat la baza sistemului de salarizare reglementat de Legea nr. 330/2009, a fost cel al supremației legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii, așa cum prevede art. 3 lit. b din acest act normativ. Angajatorul este cel care, conform legii, procedează la încadrarea salariaților și stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă fiecărui salariat, în acest sens fiind emis un act administrativ, care poate fi contestat de persoana nemulțumită.
Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit Legii nr. 330/2010 este de competența ordonatorilor de credite, așa cum prevede art. 34 alin. 1. Conform art. 34 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
Curtea reține, ca și prima instanță, caracterul obligatoriu al acestei proceduri prealabile în cazul în care salariatul nemulțumit dorește să conteste la instanța de judecată stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit Legii nr. 330/2009.
Conform prevederilor art. 34 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.
Începând cu data de 1.01.2011, salarizarea recurentului reclamant a fost reglementată de Legea nr. 285/2010, care, în art. 7, prevede același mod de stabilire a salariilor de către angajator, prin act administrativ, precum și aceeași procedură de contestare de către salariatul nemulțumit.
Așadar, în cadrul reglementat de art. 34 din Legea nr. 330/2009 și art. 7 din Legea nr. 285/2010, instanța de judecată examinează nemulțumirile personalului plătit din fonduri publice, legate de încadrarea și stabilirea salariilor de bază individuale în perioada 23.09._11, numai dacă angajatorul a procedat la încadrarea salariaților și stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă fiecărui salariat, prin emiterea deciziilor administrative care să poată fi contestate de salariați.
Or, în prezenta cauză, unitatea de învățământ, Școala cu clasele I - VIII Oșești,în calitate de angajator căreia îi revine sarcina probei, nu a depus deciziile de reîncadrare a recurentului salariat, pentru anul 2010 și anul 2011, și nici nu a invocat neîndeplinirea, de căre recurent, a procedurii prealabile prevăzute de art. 34 din Legea nr. 330/2009 și și art. 7 din Legea nr. 285/2010.
În aceste condiții, prima instanță avea obligația de a examina legalitatea încadrării recurentului și stabilirii salariilor acestuia pentru perioada 23.09._11, în care a fost salariatul unității de învățământ chemate în judecată.
În acest sens, se reține că, potrivit disp. art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 330/2009, un alt principiu care a stat la baza sistemului de salarizare reglementat de această lege l-a constituit „luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare”.
Potrivit disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 330/2009, aplicarea prevederilor prezentei legi urma să se realizeze etapizat în perioada 2010-2015, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază pentru personalul militar și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prevăzute în anexele la prezenta lege, stabilite anual prin legi speciale, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.
Potrivit disp. art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, iar potrivit alin. 6 al aceluiași articol, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
În plus, dispozițiile Legii 330/2009 au fost complinite cu cele ale O.U.G. nr. 1/2010. Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2010, „reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009”. Însă, prin decizia nr. 124/2010 a Curții Constituționale, deși a fost respinsă ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009, s-a reținut faptul că prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 sunt afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau niște dispoziții legale declarate neconstituționale prin decizia nr. 842/2009 și prin decizia nr. 989/2009.
Mai mult, art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, prevede că „în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.
Așadar, O.U.G. nr. 1/2010 se referă expres la drepturile salariale ,,stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009”. În aplicarea corectă a legii, recurenții urmau să beneficieze, începând cu luna ianuarie 2010 și până la data de 31.12.2010, de un salariu egal cu salariul pe care ar fi trebuit să îl primească în luna decembrie 2009, potrivit dispozițiilor legale, așa cum au fost interpretate prin decizia în interesul legii nr. 3/2011 a ÎCCJ, conform căreia dispozițiile OG nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 01.10.2008 și până la data de 31.12.2009.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Prin urmare, și Legea nr. 285/2010, care reglementează salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, se raportează la salariul „acordat” în luna octombrie 2010, mai exact la salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010, în care sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare, așa cum prevede art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010.
Or, raportat la prevederile Legii nr. 330/2009 și ale OUG nr. 1/2010, drepturile salariale ale recurentului în luna octombrie 2010 includeau și majorările salariale prevăzute de Legea nr. 221/2008.
Pentru aceste considerente, Curtea, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul declarat de U. S. „Didactica” V., în numele și pentru membrul de sindicat reclamant, și se va modifica în parte sentința, în sensul că se va admite acțiunea, urmând ca unitatea școlară să fie obligată să plătească reclamanților drepturile salariale neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008, pentru perioada 23.09.2010 – 12.05.2012, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, iar autoritățile administrației publice locale să fie obligate la alocarea fondurilor necesare plății acestor sume. Se vor menține dispozițiile care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta U. S. „Didactica” V., împotriva sentinței civile nr. 1531 din 25.10.2012 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o modifică în tot.
Admite acțiunea formulată de U. S. Didactica V., în numele și pentru membrul de sindicat C. C., în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII Oșești, Instituția P. comunei Oșești și C. L. al comunei Oșești.
Obligă pârâta Școala cu clasele I-VIII Oșești, să calculeze și să plătească membrului de sindicat C. C. drepturile salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile bănești efectiv încasate și cele ce i s-ar fi cuvenit prin aplicarea Legii nr. 221/2008, coroborat cu Legea nr. 330/2009, pentru perioada 23.09._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data plății efective.
Obligă pârâții Instituția P. comunei Oșești și C. L. al comunei Oșești să aloce fondurile necesare pentru plata acestor drepturi salariale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25.01.2013.
Președinte, D. P. | Judecător, S. P. | Judecător, A. C. S. |
Grefier, I. P. |
Red./Tehnored.P.D.
2 ex. –08.02.2013
Tribunalul V. – A. C.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 416/2013. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
