Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1692/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1692/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 5231/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1692/2013
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte N. C. M.
Judecător C. B.
Judecător S. P.
Grefier C.-M. Ș.
Pe rol fiind judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești, privind recursul declarat de recurenții M. Educației Naționale și S. B. Centrale Universitare „M. E.” Iași împotriva sentinței civile nr. 1851 din 29.05.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimate fiind B. C. Universitară „M. E.” Iași și Ministerul Finanțelor Publice.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat A. R. care substituie pe avocat F. M. pentru recurenta S. B. Centrale Universitare „M. E.” Iași, avocat C. G. pentru intimata B. C. Universitară „M. E.” Iași, lipsă fiind reprezentantul legal al intimatei Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că este al doilea termen de judecată, s-a depus întâmpinare ce a fost comunicată, iar prin cererea de recurs nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat A. R. învederează instanței că nu are de formulat cereri prealabile și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Avocat C. G. învederează instanței că nu are de formulat cereri prealabile și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, inclusiv asupra excepției invocată din oficiu, a tardivității declarării recursului formulat de M. Educației Naționale.
Avocat A. R. pentru recurentă, având cuvântul, susține că instanța de fond nu a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Precizează că, prin acțiune, S. B. Centrale Universitare „M. E.” Iași a solicitat obligarea Ministerului Educației Naționale la alocarea fondurilor întrucât este ordonatorul principal de credite. Susține că instanța de fond a admis în parte acțiunea și a acordat intimatei B. C. Universitară „M. E.” Iași cheltuieli de judecată. Învederează instanței că intimata B. C. Universitară „M. E.” Iași, prin consilier juridic, a depus la dosar chitanțe cu care a înțeles să facă dovada cheltuielilor de judecată, însă, susține că aceste cheltuieli au fost solicitate în baza unui contract de permanență, fapt ce dovedește că nu era posibilă acordarea cheltuielilor de judecată pentru toate sumele aferente unei luni.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de S. B. Centrale Universitare „M. E.” Iași și respingerea ca tardiv a recursului declarat de M. Educației Naționale.
Avocat C. G. pentru intimată, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de S. B. Centrale Universitare „M. E.” Iași, iar cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale arată că instanța de fond a respins această excepție, aspect cu care este de acord.
Apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Susține că în mod corect au fost acordate cheltuielile de judecată, acestea fiind acordate pentru prezenta cauză. Raportat la natura litigiului, apreciază că nu sunt exagerate cheltuielile de judecată solicitate.
Cu privire la recursul declarat de M. Educației Naționale, solicită a se constata că acesta a fost declarat tardiv.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea de chemare înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, S. B. Centrale Universitare „M. E.” Iași, în numele și pentru reclamanții A. Nușa, A. I. C., A. A. C., A. C. G., A. F., A. A. M., A. A. C., A. E. C., A. E., A. N., A. C., B. D., B. L., B. M. V., B. V. D., B. O., B. A., B. G., B. C., B. I. M., B. L., B. L., B. C., B. D., C. G. L., C. E. L., C. M., C. A., C. E., C. D., C. E., C. E.-O., C. P., C. M., C. M., C. D., C. E., C. C., C. M. N., C. G., D. L., D. V., D. C., D. D., D. F. C., D. N., D. D. C., D. P., E. A., F. G. D., G. I., G. E. C., G. C., G. G., G. C. M., G. L. R., H. C. G., Hapaleți A. M., Hațapuc A. M., H. L. G., H. A., H. C. D., H. I., H. C. E., I. P. R., I. D. D., I. P. D., I. V., J. A. I. M., L. N., L. G. L., Mancaș M., M. J., M. B., M. C. L., M. O., M. I. L., M. E., M. F., M. G., N. C., N. M. L., O. M. M., O. I., O. C., P. I. E., P. L., Patraș A., P. O. I., P. A. C., P. V., Pițuc V., P. G. G., P. R., P. A. E., P. Ș., R. M. N., R. Ș., R. M., R. C. G., R. E., S. I., S. A., S. S. G., S. A., S. R., S. A.-M., S. C. D., S. E., Ș. E., S. I., S. C., Ș. G., T. R., T. M., T. G., Ț. I., U. M. T., U. E., V. A., V. V., Z. S., A. M., B. L., C. G., C. M., C. L., S. O. P., V. I., Z. F., în contradictoriu cu pârâții B. C. Universitară M. E., M. Educației, Cercetării și Inovării și Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat obligarea pârâtei B. C. Universitară M. E. la calculul și plata diferențelor de salariu pentru perioada 01.01._11, precum și alocarea fondurilor necesare calculului și plății acestor drepturi salariale de către pârâții M. Educației, Cercetării și Inovării și Ministerul Finanțelor Publice.
În motivare, reclamanții au susținut că, în data de 01.01.2010, unitatea angajatoare a procedat la aplicarea Legii nr. 330/2009, fără a emite decizii de reîncadrare fiecărui reclamant.
Prin aplicarea legii, angajatorul a încălcat dispozițiile art. 41 alin. 1 și 3 lit. e din Codul muncii, în sensul că a modificat unilateral unul din elementele esențiale ale contractelor individuale de muncă, respectiv salariul.
Totodată, au considera reclamanții că au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 330/2009, respectiv principiul prevăzut de art. 3 din lege.
Potrivit art. 5 alin. 1 din OUG nr. 1/2010, personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își păstrează salariul avut la această dată.
Angajatorul, eludând aceste dispoziții legale odată cu aplicarea Legii nr. 330/2009, începând cu 01.01.2010, nu a inclus în salariile acestora sporurile de care beneficiau la data de 31.12.2009, sporuri acordate prin Legea nr. 334/2002.
Astfel, potrivit art. 51 din Legea nr. 334/2002 beneficiau de un spor de 10 % pentru condiții vătămătoare, un spor de 15% din salariul de baza reprezentând spor de fidelitate pentru personalul cu vechime neîntreruptă de 10 ani, un spor de 5% din salariul de bază reprezentând spor suprasolicitare neuropsihică, spor de vechime conform art.160 din Codul muncii coroborat cu 162 și cu CCM la nivel național 2007-2010, spor de doctorat, spor de penibilitate în procent de 10% prevăzut de CCM la nivel național pentru anii 2007-2010.
Legal citat, pârâtul M. Educației Naționale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, pentru următoarele motive:
Calitatea de angajator, așa cum este definită de art. 10 și art. 14 din Legea nr. 53/2003, o are numai conducătorul bibliotecii.
Potrivit Legii nr. 90/2001, M. Educației Naționale este organ de specialitate al administrației publice centrale, care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
M. Educației Naționale nu are calitate de angajator față de reclamanți, nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul care lucrează în cadrul bibliotecilor centrale universitare, nu are competența de a recalcula salarii și, implicit, nici de a plăti salarii.
Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ședința publică din 23.01.2013, reclamanții au formulat completări la cererea de chemare în judecată, prin care au solicitat obligarea la calculul și plata diferențelor salariale dintre cele efectiv încasate și cele cuvenite potrivit OG nr. 15/2008 aprobată prin Legea nr. 221/2008 raportat la Legea nr. 330/2009 pentru perioada 01.01._10 și în continuare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivare, au arătat că, potrivit art. 1 alin. 1 lit. b și c din OG 15/2008, s-a prevăzut o majorare a coeficientului de multiplicare 1,000 pentru a se asigura o creștere a drepturilor salariale pentru anul 2008 cu 16% față de nivelul din 31.12.2007.
Prin Legea nr. 221/2008, coeficientul de multiplicare a fost majorat de la 1,000 la 400,00 pentru perioada 01.10._08 și care reprezintă valoarea de referință. Aceeași salarizare s-a menținut până la 31.12.2009.
Prin Legea nr. 330/2009, potrivit art. 30 alin. 5, personalul aflat în funcție până la 31.12.2009 își va păstra salariul avut in luna decembrie 2009, pe tot parcursul anului 2010.
Potrivit art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010, reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1.01.2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31.12.2009, stabilite în conformitate cu OUG nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării pentru perioada mai-decembrie 2009 aprobată prin Legea 300/2009.
În același sens s-a pronunțat ICCJ prin decizia nr. 11/2012 în recurs în interesul legii, arătând că personalul didactic din învățământ aflat în funcție la 31.12.2009 are dreptul, începând cu 01.01.2010, la un salariul lunar calculat în raport cu salariul din luna decembrie 2009 stabilit în raport de Legea nr. 221/2008.
Pârâta B. C. Universitară M. E. Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât salariile au fost calculate și acordate corect.
A arătat pârâta că s-a emis o decizie colectivă, care a fost comunicată fiecărui reclamant, parte din reclamanți au semnat de luare la cunoștință, parte au refuzat să semneze.
S-a mai susținut că personalul a fost salarizat conform dispozițiilor prevăzute de Statutul personalului didactic, Legea nr. 128/1997, și nu de Legea nr. 334/2002 a bibliotecarilor.
În luna ianuarie 2010, salariul fiecărui angajat a fost acordat prin calcularea acestuia cu toate sporurile de care beneficiau până la 31.12.2009 și la nivelul salariilor de la acea dată, sporul de fidelitate și de vechime fiind inclus în salariul de bază, sporul de noapte și de condiții grele nu fac parte din salariul de bază, ci împreună cu sporul de titlul științific și cel de control financiar, fac parte din compensațiile tranzitorii.
Sporul de penibilitate nu a fost niciodată acordat la BCU Iași, astfel ca nu s-a putut acorda nici după apariția Legii nr. 330/2009.
Sporul de suprasolicitare neuropsihică a fost acordat încă din 1998, ajungând până la 15% conform Legii nr. 128/1997.
Așadar, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31.12.2009 și-a păstrat salariul, sporurile care nu s-au inclus în salariul de bază s-au acordat în același cuantum de la 31.12.2009, în măsura în care și-au continuat activitatea în aceleași condiții.
La termenul de judecată din 20.03.2013, pârâta B. C. Universitară M. E. Iași a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtului M. Educației Naționale, prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Prin sentința civilă nr. 1851/29.05.2013, Tribunalul Iași a dispus:
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și Inovării.
A admis în parte acțiunea, așa cum a fost formulată și completată de S. B. Centrale Universitare „M. E.” Iași, în numele și pentru reclamanții A. Nușa, A. I. C., A. A. C., A. C. G., A. F., A. A. M., A. A. C., A. E. C., A. E., A. N., A. C., B. D., B. L., B. M. V., B. V. D., B. O., B. A., B. G., B. C., B. I. M., B. L., B. L., B. C., B. D., C. G. L., C. E. L., C. M., C. A., C. E., C. D., C. E., C. E.-O., C. P., C. M., C. M., C. D., C. E., C. C., C. M. N., C. G., D. L., D. V., D. C., D. D., D. F. C., D. N., D. D. C., D. P., E. A., F. G. D., G. I., G. E. C., G. C., G. G., G. C. M., G. L. R., H. C. G., Hapaleți A. M., Hațapuc A. M., H. L. G., H. A., H. C. D., H. I., H. C. E., I. P. R., I. D. D., I. P. D., I. V., J. A. I. M., L. N., L. G. L., Mancaș M., M. J., M. B., M. C. L., M. O., M. I. L., M. E., M. F., M. G., N. C., N. M. L., O. M. M., O. I., O. C., P. I. E., P. L., Patraș A., P. O. I., P. A. C., P. V., Pițuc V., P. G. G., P. R., P. A. E., P. Ș., R. M. N., R. Ș., R. M., R. C. G., R. E., S. I., S. A., S. S. G., S. A., S. R., S. A.-M., S. C. D., S. E., Ș. E., S. I., S. C., Ș. G., T. R., T. M., T. G., Ț. I., U. M. T., U. E., V. A., V. V., Z. S., A. M., B. L., C. G., C. M., C. L., S. O. P., V. I., Z. F., în contradictoriu cu pârâții B. C. Universitară M. E. Iași, M. Educației Cercetării și Inovării.
A obligat pârâta B. C. Universitară M. E. la calculul și plata diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite potrivit Legii nr. 221/2008 raportat la dispozițiile Legii nr. 330/2009 pentru perioada 01.01._10, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâtul M. Educației Cercetării și Inovării să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale de mai sus.
A respins cererea privind obligarea pârâtei B. C. Universitară M. E. la plata sporurilor de fidelitate, suprasolicitare neuropsihică, de vechime, de doctorat și de penibilitate.
A respins acțiunea formulată de S. B. Centrale Universitare „M. E.” Iași începând cu 01.01.2011 și pe viitor.
A respins acțiunea formulată de reclamanții care au calitatea de personal nedidactic.
A respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
A obligat reclamanții să achite pârâtei B. C. Universitară M. E. suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale, ce se impune a fi soluționată cu prioritate, față de prevederile art. 137 C.pr.civ, a fost respinsă de tribunal, având în vedere faptul că M. Educației Naționale a fost chemat în judecată pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale restante.
B. C. Universitară M. E. Iași funcționează în subordinea Ministerului Educației, conform Legii nr. 334/2002 raportat la Legea nr. 84/1995 și la Legea nr. 1/2011 coroborat cu HG 536/2011.
Legea nr. 500/2002, la punctul 8 al art. 2, definește cheltuielile bugetare ca fiind sumele aprobate în bugetele prevăzute la art. 1 în limitele și potrivit destinațiilor stabilite prin bugetele respective.
Potrivit art. 3 din HG 536/2011, M. Educației elaborează și implementează politica națională în domeniul învățământului și are drept de inițiativă și de execuție în domeniul politicii financiare și al resurselor umane din sfera educației.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de bibliotecari, mânuitori de carte, informaticieni și îngrijitori, așa cum rezulta din adeverința-tabel nominal existentă la filele 14-19 dosar.
Prin prezenta acțiune, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei B. C. Universitară M. E. la calculul și plata diferențelor de salariu pentru perioada 01.01._11 (spor de 10 % pentru condiții vătămătoare, spor de 15% din salariul de baza reprezentând spor de fidelitate pentru personalul cu vechime neîntreruptă de 10 ani, un spor de 5% din salariul de bază reprezentând spor suprasolicitare neuropsihică, spor de vechime conform art. 160 din Codul muncii coroborat cu 162 și cu CCM la nivel național 2007-2010, spor de doctorat, spor de penibilitate în procent de 10% prevăzut de CCM la nivel național pentru anii 2007-2010), precum și alocarea fondurilor necesare calculului și plății acestor drepturi salariale de către pârâții M. Educației, Cercetării și Inovării și Ministerul Finanțelor Publice.
Prin completarea acțiunii, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei-angajatoare la calculul și plata diferențelor salariale dintre cele efectiv încasate și cele cuvenite, potrivit OG nr. 15/2008 aprobată prin Legea nr. 221/2008 raportat la Legea nr. 330/2009, pentru perioada 01.01._10 și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Conform Anexei 3 din Legea nr. 221/2008, reclamanții care au calitatea de bibliotecar și mânuitor de carte sunt asimilați salarial cu personalul auxiliar din învățământ.
Potrivit disp. art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 330/2009, unul dintre principiile care stau la baza sistemului de salarizare reglementat de această lege îl constituie „luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare”.
Potrivit disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 330/2009, aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat în perioada 2010-2015, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază pentru personalul militar și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prevăzute în anexele la prezenta lege, stabilite anual prin legi speciale, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.
Potrivit disp. art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, iar potrivit alin. 6 al aceluiași articol, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
De asemenea, potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, „în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr. 330/2010 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.
Având în vedere toate aceste dispoziții legale menționate, s-a reținut de către prima instanță că, începând cu data de 01.01.2010, reclamanții trebuiau să beneficieze de un salariu egal cu salariul aferent lunii decembrie 2009. Referitor la acest aspect, tribunalul a reținut faptul că reclamanții trebuiau să beneficieze în luna ianuarie 2010 de un salariu egal cu salariul de care ar fi trebuit să beneficieze în luna decembrie 2009, potrivit dispozițiilor legale (Legii nr. 221/2008), și nu egal cu salariul încasat efectiv în luna decembrie 2009.
Cât privește salariul aferent lunii decembrie 2009, tribunalul a reținut faptul că salarizarea personalului didactic până la data de 31.12.2009 a fost reglementată de O.G. nr. 15/2008. Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 lit. c, pct. 3 din O.G. nr. 15/2008, pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 este de 291,678 lei pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008. O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Astfel, prin Legea nr. 221/2008 s-a modificat art. 1 alin. 1, lit. c, ultima liniuță, în sensul că pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 este de 400,00 lei, această valoare reprezentând valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. c ultima liniuță din O.G. nr. 15/2008 au fost modificate succesiv prin O.U.G. nr. 136/2008, prin O.U.G. nr. 151/2008 și prin O.U.G. nr. 1/2009, toate aceste ordonanțe de modificare fiind însă declarate neconstituționale. Totodată, tribunalul a reținut faptul că, începând cu data de 02.12.2008, este în vigoare Legea nr. 221/2008, lege care stabilește valoarea coeficientului de multiplicare (de 400,00 lei) și care nu a suferit nici un fel de modificări.
În aceste condiții, salariul reclamanților la nivelul lunii decembrie 2009 trebuia să fie calculat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008, lege care stabilea o valoare mai mare a coeficientului de multiplicare și conform sentinței civile nr. 494/2011 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 780/2011 a Curții de Apel Iași.
De altfel, și prin decizia nr. 3 din 04.04.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind admise recursurile în interesul legii, s-a statuat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile Legii nr. 330/2009, precum și faptul că în luna decembrie 2009 salariile contestatorilor trebuiau calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, tribunalul a reținut că drepturile salariale ale reclamanților trebuie stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 și cu hotărârile judecătorești menționate.
Referitor la actualizarea cu indicele de inflație, tribunalul a reținut că actualizarea diferențelor de drepturi salariale cuvenite reclamanților cu rata inflației reprezintă o despăgubire pentru devalorizarea monedei naționale, indicele de inflație reprezentând un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare. Prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și până la data plății efective a sumei datorate, actualizarea constituind o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor.
Prin urmare, prima instanță a obligat pârâta să calculeze și să achite reclamanților diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În ceea ce privește cererea privind obligarea la calculul și plata diferențelor reprezentând spor de 15% din salariul de bază reprezentând spor de fidelitate pentru personalul cu vechime neîntreruptă de 10 ani, un spor de 5% din salariul de baza reprezentând spor suprasolicitare neuropsihică, spor de vechime conform art. 160 din Codul muncii coroborat cu 162 și cu CCM la nivel național 2007-2010, spor de doctorat, spor de penibilitate în procent de 10% prevăzut de CCM la nivel național pentru anii 2007-2010, prima instanță a respins-o, motivat de faptul că aceste sporuri au fost avute în vedere la stabilirea salarizării începând cu data de 01.01.2010, conform Legii nr. 330/2009, astfel cum rezultă din fluturașii de salarizare existenți în volumul 1 din documentație.
De asemenea, tribunalul a respins cererea de obligare la calculul și plata tuturor diferențelor drepturilor salariale pe viitor, având în vedere că, începând cu data de 01.01.2011, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 284 și 285/2010, iar începând din 13.05.2011, a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, iar reclamanții nu au precizat data până la care le solicită, dacă au fost emise decizii de reîncadrare aferente anului 2011 și dacă au fost contestate.
Referitor la drepturile solicitate de către reclamanții A. M., B. L., C. G., C. M., C. L., S. O. P., Voropchievici I., Z. F., prima instanță le-a respins, având în vedere calitatea acestora de îngrijitori, iar raportat la Anexa 3 din Legea nr. 221/2008, această funcție nu este asimilată funcției de personal auxiliar din învățământ, așadar nefiindu-le aplicabile dispozițiile salariale ale acestei legi.
Privitor la cererea de alocarea a fondurilor necesare calcului și plății drepturilor solicitate în contradictoriu cu Ministerului Finanțelor Publice, prima instanță a respins-o, având în vedere că s-a solicitat alocarea în bugetul Ministerului Educației a sumelor necesare plății drepturilor salariale restante. În cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O.G. nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite având obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii. În mod corelativ obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat. Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, și nu de alocare directă către un ordonator de credite.
În temeiul dispozițiilor art. 274 și 276 C. proc.civ., tribunalul a admis în parte cererea pârâtei B. C. Universitară M. E. Iași de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, în măsura în care aceasta a căzut în pretenții, respectiv la plata sumei de 1000 de lei, conform chitanțelor nr. 395 și 396 din 2013.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul M. Educației Naționale și S. B. Centrale Universitare „M. E.” Iași, în numele și pentru membrii de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, pârâtul M. Educației Naționale susține că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în condițiile în care nu are calitate de angajator față de reclamanți, nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul care lucrează în cadrul bibliotecilor centrale universitare, nu are competența de a recalcula salarii și, implicit, nici de a plăti salarii.
Reiterând susținerile din întâmpinarea formulată la prima instanță, recurentul invocă în și dispozițiile art. 68 din Legea 334/2002, conform cărora bibliotecile de drept public dispun de autonomie administrativă și profesională în raport cu unitatea finanțatoare.
Ca atare, solicită admiterea recursului și a excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod proc.civ.
În motivarea recursului său, S. B. Centrale Universitare „M. E.” Iași, în numele și pentru membrii de sindicat, susține că în mod greșit au fost obligați reclamanții la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care introducerea cererii de chemare în judecată a fost determinată tocmai de comportamentul pârâtei B. C. Universitară „M. E.” Iași, care nu a înțeles să plătească reclamanților drepturile salariale legale.
În atare condiții, se susține că achitarea unor cheltuieli de judecată din veniturile reclamanților, și așa foarte mici, este nejustificată.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și respingerea cererii pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 ind. 1 Cod proc.civ.
Intimata B. C. Universitară „M. E.” Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului Sindicatului B. Centrale Universitare „M. E.” Iași, în numele și pentru membrii de sindicat.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului Ministerului Educației Naționale.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Curtea de Apel a invocat din oficiu, la primul termen de judecată, excepția tardivității declarării recursului formulat de pârâtul M. Educației Naționale.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul declarat de pârâtul M. Educației Naționale este tardiv, iar recursul declarat de S. B. Centrale Universitare „M. E.” Iași, în numele și pentru membrii de sindicat, este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 215 din Legea 62/2011, la care face trimitere art. 301 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă cu referire la art. 275 din Codul muncii, termenul de recurs în cazul conflictelor individuale de muncă este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
În speță, sentința instanței de fond a fost comunicată pârâtului M. Educației Naționale la data de 05.08.2013, conform dovezii de la fila 135 dosar.
Cererea de recurs a fost însă depusă la ghișeu poștal 1 București la data de 20.08.2013, deci cu depășirea termenului de 10 zile care, calculat conform art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă, a expirat la 16.08.2013.
Ca atare, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul declarat de pârâtul M. Educației Naționale va fi respins ca tardiv.
În ceea ce privește recursul declarat de S. B. Centrale Universitare „M. E.” Iași, în numele și pentru membrii de sindicat, care vizează doar cheltuielile de judecată acordate pârâtei B. C. Universitară „M. E.” Iași, Curtea de Apel constată că este nefondat.
Se reține că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 274 și 276 Cod proc.civ., acordând părții cheltuielile de judecată în raport de pretențiile admise.
Astfel, deși cuantumul cheltuielilor de judecată dovedite în cauză cu chitanțele nr. 395 și 396 din 29.03.2013 era de 2250 lei, tribunalul a obligat reclamanții să achite pârâtei B. C. Universitară M. E. suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, tocmai având în vedere că reclamanților le-au fost admise parțial pretențiile ce au făcut obiectul acțiunii.
În atare situație, culpa procesuală aparține ambelor părți, așa cum rezultă din prevederile art. 276 Cod proc. civ., neavând relevanță cine a introdus acțiunea în instanță și nici împrejurarea că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
De asemenea, nu sunt relevante susținerile recurenților privind cuantumul veniturilor, aplicarea prevederilor art. 274 și 276 Cod proc. civ. nedepinzând de această împrejurare.
Mai mult, suma de 1000 lei acordată de prima instanță nu depășește un cuantum rezonabil, raportat la complexitatea cauzei și munca depusă de avocat, iar împărțirea sumei la numărul reclamanților nu determină împovărarea financiară a acestora.
Ca atare, nefiind incidente motivele invocate, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., Curtea de Apel va respinge ca nefondat, recursul declarat de S. B. Centrale Universitare „M. E.” Iași, în numele și pentru membrii de sindicat.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod proc.civ., la care fac trimitere disp. art. 316 și 298 Cod proc.civ., S. B. Centrale Universitare „M. E.” Iași va fi obligat să plătească intimatei B. C. Universitară „M. E.” Iași suma de 500 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, având în vedere că recursul acestuia a vizat doar soluția pronunțată în raport de acest pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâtul M. Educației Naționale și, ca nefondat, recursul declarat de S. B. Centrale Universitare „M. E.” Iași, în numele și pentru membrii de sindicat, împotriva sentinței civile nr. 1851 din 29.05.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă S. B. Centrale Universitare „M. E.” Iași să plătească intimatei B. C. Universitară „M. E.” Iași suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2013.
Președinte, N. C. M. | Judecător, C. B. | Judecător, S. P. |
Grefier, C.-M. Ș. |
Red./Tehnored. M.N.C.
28.11.2013 - 02 ex.
Tribunalul Iași – S. M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 128/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
