Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 595/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 595/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 010459/99/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 595/2013
Ședința publică de la 24 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C. M.
Judecător C. B.
Judecător S. P.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă - având ca obiect drepturi bănești - privind pe recurenta S.C. G. S.A. G. împotriva sentinței civile 3326/12.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind L. M. I. Nicușor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, lipsă fiind reprezentantul legal al recurentei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care rezultă că este al doilea termen de judecată; prin cererea de recurs se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care:
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1227/01.06.2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/99/2010 s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulate de S.C. G. SA G. în contradictoriu cu L. M. I. Nicușor și declinarea ei spre soluționare Tribunalului G..
Prin sentința civilă nr. 1634/13.09.2011 dată în dosarul nr._, Tribunalul G. a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași și a fost sesizată Înalta Curte cu soluționarea conflictului negativ de competență.
Prin decizia civilă nr. 3665/16.11.2011 dată în dosarul nr._, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Cauza a fost reînregistrată sub același număr_/99/2010 pe rolul Tribunalului Iași.
Prin cererea formulată, S.C. G. SA G. a solicitat obligarea pârâtului L. M. I. Nicușor la plata sumei de_,50 lei, a solicitat actualizarea la zi a acestei sume cu rata de inflație și la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajatul său pe postul de director de vânzări, Zona Iași (M.), în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub nr._/17.04.2008.
Reclamanta a mai arătat că în perioada iunie-august 2010, împreună cu alți salariați i-a cauzat prejudicii totale în sumă de_ lei, iar în urma cercetărilor administrative efectuate de societate, s-a stabilit un prejudiciu de recuperat de la pârât în sumă de_ lei, reprezentând c/v făină albă livrată beneficiarilor S.C. ,,H. Panificație” S.A. Piatra N. și S.C. ,,Șoimii Forest” SRL din .. N..
S.A G. SA a arătat că identificarea, selecționarea și susținerea încheierii contractelor cu cele două societăți s-a făcut de către pârâtul L.-M. I. Nicușor. El a fost contactat telefonic de numitul C. C. ca fiind reprezentantul firmei . PIATRA N.. Deplasându-se la sediul acesteia și întâlnindu-se cu C. C. au convenit încheierea contractului comercial nr. 27/26.02.2010 pentru livrări făina albă tip 650. Pentru semnarea acestui contract s-a deplasat la locuința numitului C. C. din Piatra N., deoarece soția acestuia C. D. era administratorul firmei. A fost păcălit că soția acestuia este bolnavă și nu l-a lăsat să urce în apartament, reclamantul-pârât rămânând la scara blocului, și a așteptat ca numitul C. C. să-i aducă contractul semnat și stampilat. Contractul nr. 27/26.02.2010 i-a fost restituit semnat și ștampilat, dar reclamantul-pârât nu a văzut-o pe C. D. când a semnat contractul. În baza acestui contract . a început livrarea de făină până când un număr de 3 file CEC, în valoare totală de 74.400 lei, au fost refuzate la plată de bancă întrucât firma . nu avea disponibilități în cont. Aceasta sumă reprezintă c/v cantității de 80 tone făină albă livrata cu facturile nr._ din 09.07.2010,_ din 15.07.2010,_ din 21.07.2010 și_ din 23.07.2010. Pentru plata acestor facturi au fost emise filele CEC nr. BTRL 1BI_ în valoare de 18.600 lei cu scadența la 25.08.2010, BTRL 1BB_ în valoare de 18.700 lei cu scadență la 13.09.2010, BTRL 1 BB_ în valoare de 20.400 le cu scadență la 08.09.2010 și BTRL 1BB_ în valoare de 21.328 lei cu scadență la 10.09.2010. Cele 4 file CEC au fost introduse în bancă pentru decontare, dar au fost restituite pentru lipsa de disponibil în contul firmei ..
De asemenea, reclamantul-pârât a identificat, selecționat și susținut semnarea contractului comercial nr. 284/23.06.2010 cu firma . din . N.. Reclamantul-pârât a fost contactat telefonic de d-na H. D., prezentându-se a fi administratorul firmei ȘOIMII FOREST, care i-a dat o întâlnire la HOTEL CEAHLĂUL din Piatra N. unde au negociat clauzele contractului nr. 284/23.06.2010 pentru livrare de faină albă tip 650. Pârâtul nu a legitimat-o pe numita H. D., deși avea în dotare laptop, telefon mobil și autoturism de serviciu și ar fi putut constata că administratorul firmei era H. T. din . N. și nu H. D. care de fapt s-a dovedit la cercetări că este C. D., cea care i-a semnat contractul nr.27/26.02.2010 dar pe care nu a văzut-o întrucât soțul acesteia i-a spus că este bolnavă.
. că, pe baza contractului nr.284/23.06.2010, a livrat cantitatea de 60 de tone de făină, în valoare totală de_ lei, cu facturile nr._/06.07.2010,_/19.07.2010 și_/10.08.2010, pentru care le-au fost emise filele CEC BTRL 1BB_ în valoare de_ lei, cu scadența la 12.08.2010; BTRL_ în valoare de_ lei, cu scadența la 30.08.2010 și BTRL 1BB_ în valoare de_ lei cu scadența la data de 10.09.2010.
S-a menționat că toate filele au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă de disponibil, iar pe numiții C. D. și C. C. nu i-a găsit, probabil fiind plecați din țară.
. că pârâtul L. M. I. Nicușor, fost director de vânzări se face vinovat de prejudiciul cauzat societății în valoare de_ lei și s-au reținut în sarcina acestuia, așa cum s-a stabilit prin Raportul de cercetare nr. 6613/14.09.2010 cu privire la stabilirea vinovăției și repartizarea prejudiciului pe persoanele implicate în livrarea făinii către cele două firme ȘOIMII FOREST și H. PANIFICAȚIE.
Societatea a arătat că, potrivit fișei postului, pârâtul avea sarcina de a organiza, conduce și răspunde de activitatea de vânzări și să asigure demersurile necesare îndeplinirii strategiei de vânzări societății pe Zona M.. Avea atribuția de a asigura respectarea procedurii de control și a vânzărilor și să dispună întocmirea de proceduri în concordanță cu cerințele conduceri societății. Avea atribuția de a urmări realizarea planului de vânzări, încheierea contractelor de livrare și includerea în contracte a clauzei privind livrarea eșalonată a produselor și încasarea acestora după fiecare livrare în parte, înaintea unei noi livrări. Niciuna dintre aceste atribuții nu ar fi fost îndeplinită de pârât. Identificarea și selecționarea beneficiarilor ȘOIMII FOREST și H. PANIFICAȚIE s-a făcut de pârât fără răspundere. Semnarea celor două contracte s-a făcut fără ca în prealabil să identifice cine sunt reprezentanții legali ai celor două societăți, deși avea mijloace tehnice de verificare. Nu a urmărit ca filele CEC să fie emise la o scadență de 30 zile de la data recepției/primirii mărfii, astfel că instrumentele de plată sunt eliberate cu 6 - 10 zile peste termenul prevăzut de pct. 4 din Anexa la contractele nr. 27/26.02.2010 si nr. 284/23.06.2010.
Societatea reclamantă a considerat că pârâtul nu a manifestat exigență sporită în identificarea și selecționarea celor doi beneficiari H. PANIFICAȚIE si ȘOIMII FOREST. Ca director de vânzări pe Zona Moldovei, cu acces în teren, a lucrat superficial, ceea ce a făcut ca . să fie prejudiciată cu suma totală de 133.920 lei.
Prejudiciul cauzat societății de către pârâtul L.-M. I. Nicușor este în legătura cu munca sa, fiind îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii patrimoniale a acestuia, și anume: fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul și legătura de cauzalitate.
De asemenea, a precizat în finalul cererii că pârâtul a mai creat un prejudiciu în sumă de 963,50 lei reprezentând c/v motorină nejustificată în consum pentru autoturismul de serviciu cu care a fost dotat și pe care nu l-a plătit.
La plecarea din societate, reclamantul pârât nu și-a definitivat nota de lichidare. Atunci i s-a pus în vedere să clarifice situația sumelor nedecontate de . din . . Piatra N..
Reclamanta a arătat că, în total, prejudiciul produs firmei este în sumă de_,50 lei, compus din suma de_ lei c/v făină albă și 963,50 lei, consum nejustificat de motorină.
A precizat că răspunderea patrimonială a pârâtului se face potrivit art. 270 și 271 din Codul muncii, coroborat cu dispoz. art. 998, 999 din Codul civil.
Pârâtul L. M. I. Nicușor a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că, în calitate de director vânzări - Zona lași (M.), avea atribuții în ceea ce privește organizarea, conducerea și răspunderea de activitatea de vânzări, asigurând aplicarea masurilor necesare îndeplinirii strategiei de vânzări a societății, sens în care identifica potențialii cumpărători pentru produsele comercializate de către societatea angajatoare. Ulterior identificării acestor potențiali cumpărători, se încheiau contracte de vânzare cumpărare semnate inițial de către reprezentanții societății cumpărătoare și, fiind apoi trimise la sediul . în vederea semnării de către conducerea societății, se efectua verificările necesare stabilite de către societate (verificare RECOM, etc). După efectuarea acestor verificări contractele erau semnate și de către reprezentanții ..
A considerat că nu a cauzat nici un prejudiciu ., câtă vreme a negociat contractele în limitele impuse de societatea angajatoare, acestea acceptând plata produselor comercializate, la termen, prin primirea unor file CEC emise de către cumpărători. Faptul că o parte din aceste file CEC nu s-au decontat la scadenta nu îi este imputabil.
A menționat că, o perioadă de timp, relațiile comerciale dintre . și societățile cumpărătoare s-au derulat în bune condiții, fiind livrate produse și efectuându-se plăți.
De asemenea, a susținu că filele CEC nu au fost decontate datorită lipsei de disponibil din contul firmelor emitente. Cele 4 file CEC au fost introduse în bancă pentru decontare dar au fost restituie pentru lipsa de disponibil in contul firmei .
Toate filele CEC au fost refuzate la plata pe motiv de lipsa de disponibil...(.> SRL).
În ciuda celor menționate referitoare la o eventuală culpă a pârâtului în încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, acestea nu pot fi primite, deoarece refuzul plații filelor CEC nu a avut drept cauză lipsa nu a calității de reprezentant a persoanelor semnatare ale contractelor de vânzare-cumpărare, ci lipsa de disponibil din contul cumpărătorilor la momentul introducerii filelor CEC spre decontare. Aceste file CEC nu au fost anulate de către cumpărători ulterior emiterii și nu au fost refuzate la plată pe motiv de litigiu asupra dreptului de proprietate asupra lor, cum s-ar fi întâmplat în cazul existenței unei fraude la încheierea contractelor, ci s-au refuzat la plată ca urmare a lipsei de disponibil în contul emitenților.
Pârâtul a mai arătat că nedecontarea la scadență a unor file CEC face obiectul unui litigiu comercial si/sau penal, fiind îndeplinite premisele existentei infracțiunii de înșelăciune în CEC-uri (art.215 Cod penal). Era la latitudinea . de a acționa în judecata societățile menționate și/sau de a formula plângeri penale motivat de nedecontarea filelor CEC emise. De altfel, . a formulat astfel de plângeri, pârâtul însuși dând declarații la organele de cercetare penală în susținerea acestora.
În aceste condiții, o societate comerciala care își asumă riscul unei plăți la termen este în totalitate răspunzătoare în cazul în care plata produselor vândute nu se efectuează la termenul scadent.
Pârâtul a solicitat să se aibă în vedere faptul că aceste fie CEC invocate în cadrul cererii reconvenționale de către . au fost emise astfel:
- . a emis patru file CEC la următoarele date: 25.08.2010; 13.09.2010; 08.09.2010; 10.09.2010;
- . a emis 3 file CEC la următoarele date: 12.08.2010; 30.08.2010; 10.09.2010.
- Aceste file CEC au fost emise ulterior datei de 23.08.2010, dată la care, la solicitarea conducerii societății, a dat o declarație referitoare la formalitățile prealabile încheierii contractelor cu cele două societăți menționate și când se cunoștea întreaga situație.
În aceste condiții, dat fiind că salariații răspund patrimonial în conformitate cu prevederile art. 270 din Codul muncii, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, nu poate fi reținuta o culpă a sa. Despăgubirea are caracterul unei daune compensatorii acordată pentru un prejudiciu material (nu și din/sau moral) cert și real nu și pentru paguba eventuală a cărei existență este condiționată de un fapt viitor și nesigur. De asemenea, este suspus reparației numai prejudiciul direct care se găsește în legătură cauzală cu fapta generatoare de pagube.
În temeiul art. 270 Codul muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legătura cu munca lor. Din analiza prevederilor art. 271 Codul muncii, pentru a exista răspunderea patrimoniala a salariatului fata de angajator este necesar sa fie întrunite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicita si personala a salariatului, săvârșita în legătura cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, vinovăția salariatului. Numai îndeplinirea cumulativa a acestor condiții atrage răspunderea patrimoniala, iar lipsa uneia dintre condițiile enumerate înlătură această răspundere.
Aplicând dispozițiile art. 270 alin. (1) Codul muncii, instanța de judecata trebuie sa aprecieze asupra îndeplinirii condițiilor cumulative necesare angajării răspunderii patrimoniale, respectiv: calitatea de salariat al angajatorului păgubit, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția salariatului.
A considerat că nu se poate stabili, însă, care este fapta ilicită și personală a sa săvârșită în legătură cu munca sa. Din examinarea fișei postului nu rezultă că avea obligația de serviciu de a garanta plata facturilor de către clienții societății angajatoare. În absența faptei ilicite, nu poate exista nici vinovăția sa și nici raportul de cauzalitate, așa încât, se constată că nu sunt întrunite cerințele atragerii răspunderii patrimoniale a salariatului.
Pârâtul a arătat că a încheiat raporturile de muncă cu societatea la data de 12.10.2010, prin demisie, a dat o declarație la data de 23.08.2010, la solicitarea conducerii societății, referitoare la modul de încheiere a contractelor de vânzare-cumpărare cu cele doua societăți precizate. Mai mult, la data de 14.09.2010 a fost încheiat un raport de cercetare disciplinară și care propunea desfacerea contractului individual de muncă pe care îl avea încheiat cu societatea în temeiul art. 264 litera f) din Codul muncii. De la prima declarație și până la data încetării raporturilor sale de muncă prin demisie nu s-a luat nici o măsura împotriva sa, ceea ce denotă faptul că aceste solicitări și susțineri nu au fost făcute decât în scopul de a-l șicana, având ca punct de plecarea solicitarea din partea sa a drepturilor salariale restante și care i se cuveneau.
Prin sentința civilă nr. 3326/12.12.2012, Tribunalul Iași a respins cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul L. M. I. Nicușor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul L. M. I. Nicușor a fost angajatul societății pe postul de director de vânzări, Zona Iași (M.), în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM G. sub nr._/17.04.2008.
S.A G. SA l-a chemat în judecată pe pârât pentru recuperarea prejudiciului în sumă totală de_,50 lei, compus din suma de_ lei, c/v făină albă și 963,50 lei, consum nejustificat de motorină.
În calitatea sa de director de vânzări, a încheiat cu S.C. H. Panificație SRL N. contractul nr. 27/26.02.2010 și cu S.C. Șoimii Forest SRL contractul nr. 284/23.06.2010, în baza cărora, reclamanta a livrat făină albă respectivelor societăți, iar acestea au emis mai multe file CEC.
Așa cum a menționat însăși reclamanta, toate filele CEC au fost refuzate la plată exclusiv pentru lipsă de disponibil și nu pentru alte motive, filele CEC fiind valide.
Aceste contracte de vânzare cumpărare încheiate cu . și . au și avizul factorilor de decizie ai ..
Pârâtul a negociat contractele în limitele obișnuite impuse de societatea angajatoare, acestea acceptând plata produselor comercializate, la termen, prin primirea unor file CEC emise de către cumpărători.
Refuzul plății filelor CEC nu a avut la bază lipsa calității de reprezentant a persoanelor semnatare ale contractelor de vânzare-cumpărare. Ele nu au fost anulate de către cumpărători ulterior emiterii, nu au fost refuzate la plată pentru nici un litigiu privind existența vreunei fraude la încheierea contractelor, ci au fost refuzate la plată doar ca urmare a lipsei de disponibil în contul emitenților.
Nedecontarea la scadență a unor file CEC poate face obiectul unei cauze penale, fiind îndeplinite, în principiu, premisele existenței infracțiunii de înșelăciune în CEC-uri. De altfel, așa cum rezultă din adresa nr. 4778/14.11.2012 a S.C. G. G., aceasta a sesizat organele competente în legătură cu săvârșirea infracțiunilor în legătură cu neplata produselor ce fac obiectul contractelor nr. 27/26.02.2010 și nr. 284/23.06.2010 și s-a și dispus începerea urmăririi penale împotriva administratorilor . și ..
Raportat la raporturile de muncă ale părților din cauza de față, tribunalul a reținut că răspunderea materială constă în obligația oricărui salariat de a repara, în limitele prevăzute de lege, prejudiciul pe care l-a cauzat unității din vina sa și în legătură cu munca sa. În situația în care fapta săvârșită de salariat, în legătură cu munca sa și care a avut drept consecință producerea unui prejudiciu, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, atunci nu mai sunt aplicabile regulile specifice răspunderii materiale, ci normele răspunderii civile, de drept comun.
Potrivit disp. art. 254 alin. 1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din analiza acestor prevederi legale rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția salariatului.
Potrivit disp. art. 272 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare. În speță, s-a reținut de către prima instanță că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de dispozițiile legale sus-menționate, ci doar a celor privind calitatea de salariat a pârâtului și a existenței unui prejudiciu. În speță, tribunalul a reținut că prejudiciul total cauzat societății reclamante a fost rezultatul unor infracțiuni săvârșite de administratorii firmelor . și ..
Reclamanta nu a făcut dovada unei fapte ilicite a pârâtului, săvârșită în legătură cu munca sa.
O altă condiție necesară pentru existența răspunderii patrimoniale o constituie vinovăția salariatului care este elementul subiectiv al răspunderii și constă în atitudinea psihică a persoanei fizice față de fapta sa și față de consecințele ei păgubitoare, implicând conștiința încălcării unor relații sociale. Vinovăția presupune atât discernământul autorului, deci capacitatea sa de a-și reprezenta legătura dintre faptă și rezultatul negativ, ilicit, antisocial al acesteia, cât și voința liberă în desfășurarea conduitei sale. Nici acest element nu a fost probat în speță de către reclamantă, astfel încât nu se poate reține existența lui.
Potrivit fișei postului, pârâtul avea sarcina de a organiza, conduce și răspunde de activitatea de vânzări și să asigure demersurile necesare îndeplinirii strategiei de vânzări societății pe Zona M.. Trebuia să asigure respectarea procedurii de control și a vânzărilor și să dispună întocmirea de proceduri în concordanță cu cerințele conducerii societății. Avea atribuția de a urmări realizarea planului de vânzări, încheierea contractelor de livrare și includerea în contracte a clauzei privind livrarea eșalonată a produselor și încasarea acestora după fiecare livrare în parte, înaintea unei noi livrări.
Reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada neîndeplinirii acestor sarcini, în vederea antrenării răspunderii patrimoniale a pârâtului.
De asemenea, S.C. G. SA G. nu a făcut nici dovada consumului nejustificat de motorină în sumă de 963,50 lei.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, tribunalul, în baza dispozițiilor anterior enunțate și a dispozițiilor art. 266 - 275 din Codul muncii, a constatat că este neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. G. S.A. G. în contradictoriu cu pârâtul L. M. I. Nicușor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. G. S.A. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se susține că a dovedit faptul că sunt îndeplinite cerințele răspunderii patrimoniale, respectiv existența prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția intimatului, instanța de fond reținând în mod greșit contrariul.
Astfel, susține recurenta, intimatul-pârât a îndeplinit funcția de director de vânzări în zona M., având ca principală atribuție de serviciu identificarea unor potențiali cumpărători de făină. În scopul îndeplinirii acestor atribuții a fost dotat cu telefon mobil, autoturism de serviciu și laptop.
Mai arată recurenta că pârâtul, în calitatea pe care o avea, a încheiat contractele nr. 27/26.02.2010 și 284/23.06.2010 cu . și ., în baza cărora s-a livrat celor două societăți făină de grâu în valoare totală de 133.920 lei și pentru care s-au emis file CEC fără acoperire bancară.
Susține recurenta că cele două firme au fost identificate de intimat, el s-a deplasat la Piatra N. și s-a întâlnit cu reprezentanții acestora, încheind contractele de vânzare-cumpărare, ce au fost transmise ulterior spre aprobare conducerii societății.
Ori, motivează recurenta, intimatul avea obligația identificării celor două firme atât prin vizitare la fața locului, cât și la ORC, însă acesta nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, neidentificând corect cele două societăți.
Consideră recurenta că în mod greșit a motivat prima instanță respingerea acțiunii raportat la împrejurarea că și conducerea societății a semnat contractele respective, deoarece intimatul avea obligația de serviciu să identifice potențialii cumpărători, și nu să cauzeze prejudicii materiale.
De asemenea, susține recurenta, faptul că în prezent se efectuează cercetări penale împotriva numiților C. C. și C. D., nu înseamnă că nu are dreptul să recupereze prejudiciul de la persoana vinovată, în temeiul răspunderii subsidiare prevăzute de art. 30 lit. e din Legea 22/1969.
Se precizează din nou că între fapta ilicită și prejudiciu există legătură de cauzalitate, în sensul că, dacă intimatul ar fi identificat corect cele două societăți, societatea nu ar fi livrat marfa acestora și prejudiciul nu s-ar fi creat.
În plus, susține recurenta, recurentul a mai produs la plecarea din societate un prejudiciu în sumă de 963,50 lei, reprezentând motorină nejustificată pentru autoturismul pe care l-a avut în dotare, pentru care a depus înscrisuri, iar instanța de fond a reținut în mod greșit că nu a fost dovedit acest prejudiciu.
Ca urmare, solicită admiterea recursului și a acțiunii formulate.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 7, 8, 9 și 304 ind. 1 Cod proc.civ.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul declarat de reclamanta S.C. G. S.A. G. este nefondat.
Astfel, în mod corect a reținut tribunalul că reclamanta-recurentă nu a dovedit îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii patrimoniale, respectiv existența unei fapte ilicite a pârâtului, săvârșită în legătură cu munca sa, precum și a vinovăției acestuia.
Obligația pretins a fi încălcată de salariat, aceea de a ,,identifica corect” societățile cu care ulterior se încheiau contracte de vânzare-cumpărare în numele societății nu există în fișa postului acestuia, pentru a se concluziona că intimatul-pârât nu și-a îndeplinit o atribuție de serviciu, săvârșind o faptă ilicită în legătură cu serviciul.
Potrivit fișei postului, pârâtul avea sarcina de a organiza, conduce și răspunde de activitatea de vânzări, de a asigura demersurile necesare îndeplinirii strategiei de vânzări societății pe Zona M.. De asemenea, avea obligația de a întocmi proiectele de contract, de a le transmite spre avizare Directorului economic, Biroului producție și Oficiului juridic, în vederea aprobării de către Directorul general, după ce în prealabil proiectele de contract au fost vizate de directorul vânzări-marketing.
Ori, în calitatea sa de director vânzări pe zona M., pârâtul-intimat a identificat cumpărătorii S.C. H. Panificație SRL N. și S.C. Șoimii Forest SRL, cu care societatea-recurentă a încheiat contractul nr. 27/26.02.2010 și contractul nr. 284/23.06.2010 (avizate și semnate de Directorul general, Directorul economic, Directorul de vânzări și Oficiul juridic ai .), în baza cărora a livrat făină albă acestor societăți, pentru plata prețului convenit fiind emise mai multe file CEC.
Filele CEC au fost refuzate la plată ca urmare a lipsei de disponibil în contul emitenților, însă prejudiciul cauzat prin lipsa de disponibil în cont nu poate fi imputabil pârâtului-intimat.
Așa cum a reținut și prima instanță, pârâtul a negociat contractele în limitele obișnuite impuse de societatea angajatoare, acestea acceptând plata produselor comercializate prin primirea unor file CEC emise de către cumpărători. Refuzul plății filelor CEC nu a avut la bază lipsa calității de reprezentant a persoanelor semnatare ale contractelor de vânzare-cumpărare. Ele nu au fost anulate de către cumpărători ulterior emiterii, nu au fost refuzate la plată pentru nici un litigiu privind existența vreunei fraude la încheierea contractelor, ci au fost refuzate la plată exclusiv ca urmare a lipsei de disponibil în contul emitenților.
Mai mult, din raportul privind cercetarea disciplinară prealabilă a angajaților la încheierea celor două contracte comerciale rezultă că în ceea ce privește . nu existau probleme la ORC N., doar S.C. Șoimii Forest SRL figura cu activitatea întreruptă temporar, dar contractul de vânzare-cumpărare cu aceasta nu a fost semnat decât după ce pe site-ul ONRC a apărut mențiunea că societatea este în funcțiune.
Ori, salariatul nu poate răspunde de derularea ulterioară a raporturilor comerciale între angajator și alte societăți în temeiul dispozițiilor art. 271-272 din Codul muncii.
De asemenea, în condițiile în care nu se poate reține nerespectarea unei îndatoriri de serviciu de către intimat, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 30 lit. e din Legea 22/1969, așa cum susține recurenta.
În ceea ce privește prejudiciul în sumă de 963,50 lei, reprezentând motorină nejustificată pentru autoturismul pe care l-a avut în dotare intimatul, în mod corect a apreciat prima instanță că nu există probe, în condițiile în care singurul ,,înscris” depus de reclamantă în dovedirea prejudiciului este calculul efectuat de apărător; în plus, din fișa activității zilnice a autovehiculului rezultă că restul rezervorului la sosire era mai mare decât cel reținut de societate, respectiv de 288 l în loc de 28 l, astfel încât nu este dovedit prejudiciul de 213 l motorină nejustificată în consum (fila 30 dosar fond).
Pentru toate aceste considerente, reținând că nu sunt incidente motivele invocate, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., Curtea de Apel va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. G. S.A. G. și va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. G. S.A. G. împotriva sentinței civile 3326/12.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2013.
Președinte, N. C. M. | Judecător, C. B. | Judecător, S. P. |
Grefier, M. H. |
Red./Tehnored. M.N.C.
22.05.2013 - 02 ex
Tribunalul Iași – A. C.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1377/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
