Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 487/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 487/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 4654/83/2013
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția I civilă |
Număr operator de date cu caracter personal 3159 |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 487 /2014-A
Ședința publică din data de 29 octombrie 2014
Președinte : | F. T. | - judecător |
D. M. | - judecător | |
A. L. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea apelului civil formulat de apelantul - reclamant S. FINANȚELOR PUBLICE „SAMFISC” SATU M., cu sediul în Satu M., Piața Romană, nr. 3-5, cod fiscal_, în reprezentarea membrului de sindicat L. L., CNP_, cu domiciliul în Satu M., ., . M.,cu sediul procedural ales la sediul secundar al Cabinetului de avocat C. V., situat în Satu M., .. 5, . M., în contradictoriu cu intimata - pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SATU M., cu sediul în Satu M., Piața Romană, nr. 3-5, județul Satu M., împotriva sentinței civile nr. 186/LMA din 24 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu - M. în dosar nr.unic, având ca obiect contestație la decizia de concediere.
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut la data de 15 octombrie 2014, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, prin care s-a amânat pronunțarea pentru 22 octombrie 2014 și pentru astăzi.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND
Asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 186/LMA din 24 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu - M. s-a respins acțiunea civilă exercitată de reclamantul S. FINANȚELOR PUBLICE „SAMFISC" SATU M., în reprezentarea membrului de sindicat L. L., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SATU M..
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Ordinul prin care se aprobă structura organizatorică centrală și teritorială a unei autorități publice, statele de funcții ale acesteia precum și regulamentele pentru realizarea testării profesionale are caracterul unui act administrativ individual și nu se impune publicarea în Monitorul Oficial pentru a produce efecte juridice. (Decizia 4343/25.10.2012 a ÎCCJ, secția de contencios administrativ și fiscal).
Indicarea OUG nr. 74/2013 publicată în M. Of. nr.389/29 iunie 2013, ca temei al emiterii deciziei de concediere, în considerentele acesteia, conferă deciziei motivarea în fapt și în drept cerută de art. 76 Codul muncii.
Astfel, se arată în decizie că s-a desființat postul deținut ca urmare a reorganizării ANAF, reorganizare dispusă prin ordonanța de urgență menționată, ordonanță publicată în Monitorul Oficial, prezumția care operează fiind cea de cunoaștere a legii de către contestatoare. În Nota de fundamentare a ordonanței se precizează că se urmărește implementarea unei noi strategii de resurse umane și simplificarea procesului decizional, ca urmare a unei „situații extraordinare care impune adoptarea de măsuri imediate în vederea stabilirii cadrului normativ adecvat și că neadoptarea acestor măsuri ar avea consecințe negative asupra bugetului consolidat, reorganizarea fiind absolut necesară pentru reglementarea în mod unitar și identificarea unor soluții viabile de administrare de care să profite atât contribuabilii, cât și administrația fiscală”.
Cauza reală este dovedită de însăși motivele care au determinat adoptarea OUG nr. 74/2013 și care imprimă un caracter obiectiv, iar seriozitatea cauzei nu poate fi pusă la îndoială printr-un simplu calcul aritmetic, cât timp se tinde la o realocare de personal, pe posturi diferite între ele. Contestatoarea susține că s-au creat 27.100 de posturi în locul celor 26.890 câte existau anterior, dar nefiind posturi identice, acest argument de ordin cantitativ nu poate conduce la infirmarea caracterului serios al desființării postului. Este evident că prin concedierea contestatoarei nu s-a urmărit exclusiv îndepărtarea acesteia din instituție, măsura fiind circumscrisă unui proces amplu de reorganizare.
Referitor la publicarea listei posturilor vacante, contestatoarea nu a făcut dovada că a solicitat informații cu privire la listă și că nu a putut-o vizualiza în prealabil în una din formele de publicare enumerate în decizia de concediere. De asemenea, ordinele pe care se fundamentează puteau fi contestate, dar nu s-a făcut dovada atacării ordinelor pentru nelegalitate, iar dreptul de a contesta decizia însăși nu a fost atins, contestatoarea investind instanța cu prezenta contestație în termen legal. În interiorul termenului de preaviz de 20 de zile și deci în perioada derulării contractului de muncă, contestatoarea putea opta pentru a ocupa unul din posturile vacante. Din actele de la dosar rezultă că a participat la concurs, dar nu a promovat examenul, astfel că nu sunt pertinente criticile bazate pe încetarea contractului de muncă înainte de a fi ocupat un alt post prin concurs (ceea ce ar fi condus la preluare în opinia contestatoarei și nu la concediere) și nici cele structurate pe procedura de desfășurare efectivă a examenului, nefiind evidențiată nicio vătămare produsă contestatoarei prin procedura urmată. Ordinele Președintelui ANAF nu au fost emise strict în baza OUG nr.77/2013, declarată neconstituțională, ci în baza OUG nr.77/2013 și a HG nr.520/2013, acte normative care nu au fost abrogate și nici nu și-au încetat efectele ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate.
Prevederile art. 173 Codul muncii și ale legi nr. 67/2006 nu sunt incidente în cauză, nefiind vorba de trecerea din proprietatea unui angajator către alt angajator a unei întreprinderi sau unități, total sau în parte. în speță, fiind în discuție structura organizatorică teritorială a aceleiași autorități publice a statului, sunt aplicabile prevederile art.10 alin.(8) din OUG nr.74/2013 conform cărora:
„Personalul direcțiilor generale ale finanțelor publice^ precum și personalul direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale, care se reorganizează prin fuziune prin absorbție, se preia în cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice, în limita numărului de posturi aprobat, în condițiile legii."
Criticile care aduc în discuție stabilirea uni ordini de priorități, lista tuturor locurilor de muncă disponibile, lipsa parcurgerii procedurii prealabile de informare și notificare a sindicatului și lipsa notificării ITM cu privire la concedierea colectivă sunt fundamentate pe prevederile art. 68 - 73 Codul muncii, care reglementează procedura concedierii colective.
Aceste critici nu pot fi fondate cât timp, conform art. 74 alin. 5 Codul muncii: „Prevederile art. 68-73 nu se aplică salariaților din instituțiile publice și autoritățile publice”. În legătură cu acest text legal, la cererea contestatoarei s-a admis sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate.
În consecință, instanța a respins contestația ca nefondată.
Asistenții judiciari, participând la deliberare cu vot consultativ, au exprimat aceeași opinie profesională în cauză.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs (înregistrat ca apel, raportat la dispozițiile noului cod de procedură civilă, aplicabil în cauză) apelantul S. Finanțelor Publice „SAMFISC” Satu M. în reprezentarea reclamantei membru de sindicat L. L., solicitând casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și, rejudecând fondul să se dispună admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că aceasta este bazată pe aprecierea eronată a stării de fapt și nepronunțarea asupra tuturor aspectelor și excepțiilor invocate de reclamant.
Astfel arată că, Decizia de concediere a fost emisă în temeiul unui act inopozabil deoarece în preambulul deciziei contestate se menționează, printre altele, că aceasta a fost emisă avându-se în vedere Ordinul nr. 1112/2013 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, privind aprobarea statului de funcții a direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice.
Ordinul 1112/2012 nu a fost publicat la data la care el este menționat ca temei de drept al deciziei de concediere, nici măcar în forma prevăzută de art.28 din HGR nr. 520/2013, în condițiile în care, actul normativ distinge între atribuția Președintelui Agenției de a aproba structura organizatorică ( organigrama) a direcților generale regionale ale finanțelor publice și atribuția de a stabili numărul de posturi prin statul de funcții, cu precizarea expresă că, prin excepția de la prevederile Legii nr.24/2000, doar Ordinul de aprobare a structurii organizatorice ( organigramei) a direcțiilor se publică pe site-ul web al instituției.
Ordinul 1112/2013 este de natură să confere deciziei de concediere elemente motivante, atât sub aspectul motivării în fapt, în ceea ce privește desființarea postului, cât și sub aspectul motivării în drept, motiv pentru care, raportat la normele imperative ale legii, pentru a avea valențe motivante, în general si valențe normative, în special, trebuia adus la cunoștința persoanelor vizate prin una din modalitățile prevăzute de art. 3 din Decizia nr.906/2013, respectiv în termenul stipulat în aceasta, 7 zile de la data emiterii actului de concediere.
Menționează că, Ordinul 1112/2013 privind aprobarea statului de funcții, nici Ordinul 1104/2013 privind aprobarea structurii organizatorice si nici Ordinul 2133/2013 privind aprobarea Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici si personalului contractual din cadrul aparatului propriu ANAF si direcțiile generale ale finanțelor publice județene nu au fost publicate.
Ca atare, este evident faptul că personalul a fost concediat în baza unor acte administrative individuale necomunicate, care, față de caracterul lor de acte administrative, nu pot produce efecte juridice înainte de a fi comunicate persoanelor vizate, pentru a se garanta astfel dreptul la contestare, în sens restrâns, și dreptul la un proces echitabil și nediscriminare, în sens larg.
Învederează că Decizia contestată este nemotivată în fapt și în drept, în cuprinsul acesteia indicându-se, în motivarea în drept a încetării contractului individual, prevederile art. 55 lit. c, art.58, art. 65 până la 67 și art. 75 până la 77 din Legea nr. 53/2003, iar reorganizarea sistemului fiscal din România, prin OUG nr.74/2013, s-a făcut pe criterii regionale, motiv pentru care, în contextul existenței Deciziei nr. 1/2014 a Curții Constituționale, o astfel de reorganizare nu poate constitui motiv al concedierii salariaților. Ordinul ANAF 2113 din 09.08.2013 aprobă regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici și personalului contractual, din direcțiile generale ale finanțelor publice județene și nu din direcțiile generale regionale ale finanțelor publice.
Consideră că efectele juridice ale reorganizării prin transformarea Direcției generale județene a finanțelor publice Cluj N. și prin fuziunea prin absorbție a Direcțiilor Generale Județene a Finanțelor Publice arondate, trebuiau să se concretizeze prin preluarea în cadrul instituției absorbante a întregului personal din instituțiile absorbite, fiind cesionar față de cedente.
Susține că la data de 05.08.2013 Decizia de concediere 909 trebuia emisă de D.G.F.P Satu M. si nu de DGRFP Cluj N., respectiv de directorul general al DGFP Satu M. și nu de către directorul general al DGRFP Cluj N. raportat la data de 09.08.2013, data adoptării Ordinului nr. 2133/2013, deoarece ca efect a reorganizării, în cadrul direcțiilor generale regionale, nu mai exista structura direcțiilor generale județene, ci doar administrațiile fiscale județene, serviciile fiscale municipale și orășenești și birourile fiscale comunale, motiv pentru care este de neînțeles cum putea fi aprobat la 09.08.2013 regulamentul de examinare a personalului contractual din direcțiile generale județene a finanțelor publice, când, la data de 05.08.2013 s-a dispus concedierea unei părți din personal pe motiv că nu mai existau posturile acestora în statul de funcții a noilor structuri.
Precizează că, posturile aprobate de Președintele ANAF nu sunt alt tip de posturi decât cele preexistente în cadrul direcțiilor generale județene, ca atare este de neconceput cum, față de acest aspect, cea mai mare parte a personalului a fost preluat, iar o parte mică disponibilizat, după ce în prealabil au fost supuși unei examinări pentru ocuparea de posturi vacante.
Mai mult posturile vacante au fost înființate doar în una din structurile direcției generale regionale, respectiv în cadrul Administrației județene a finanțelor publice, care nu are nici cea mai vagă legătură cu fosta direcție generală județeană a finanțelor publice, după cum doar în cadrul acestei structuri a fost preluat personalul ce nu a fost supus concedierii.
Apreciază că, desființarea locului de muncă nu este efectivă și nu are o cauză reală și serioasă deoarece numărul maxim de posturi pentru aparatul propriu al Agenției și direcțiile generale regionale ale finanțelor publice a fost stabilit la 27.100, în timp ce, în prealabil datei de 30 iulie 2013, data publică HGR nr. 520 în Monitorul Oficial, ca efect a OUG nr. 77/2013, numărul total de posturi din aparatul propriu si din direcțiile generale județene ale finanțelor publice a fost de 26.890, iar competența de repartizare a numărului de 27.100 posturi pe aparatul propriu ANAF și pe direcțiile regionale ale finanțelor publice a fost stabilită de președintele Agenției, prin încălcarea dispozițiilor referitoare la fuziunea prin absorbție care prevede ca instituția care absoarbe dobândește atât drepturile, cât și obligațiile celei absorbite, cât și prin încălcarea prevederilor din Legea 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului instituției, precum și dispozițiilor art. 173 din Codul muncii, în sensul că salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce preluarea unei instituții de altă instituție, ca efect a fuziunii prin absorbție, preluarea neputând constitui motiv de concediere individuală sau colectivă a salariaților de către instituția preluatoare având în vedere că odată cu fuziunea instituțională se produce și transferul colectiv al salariaților în virtutea legii, la data fuziunii având loc și transferul salariaților de la cedent (instituția absorbită) la cesionar (instituția absorbantă).
Se mai susține că nu a avut loc, în prealabil, o preluare a tuturor salariaților din cadrul direcției generale județene în cadrul instituției absorbante, deoarece au fost preluate ca efect al absorbției doar funcțiile si posturile din structurile Serviciilor fiscale municipale si orășenești si cele din Birourile fiscale comunale, precum si o parte din funcțiile si posturile din fosta direcție generală județeană, cu toate că potrivit art.9 alin.3 din HGR nr. 520/2013 președintele ANAF era competent să stabilească numărul de posturi de execuție și de conducere pe fiecare structură si nu felul sau tipul posturilor de execuție sau de conducere, în limita celor 27.100 de posturi stabilite de lege.
De asemenea consideră că decizia de concediere a reclamantei este nelegală și pentru faptul că nu a fost organizat un examen în condiții legale anterior emiterii deciziei de încetarea a contractului individual de muncă, deoarece examenul a fost organizat pe data de 26.08.2013 proba scrisă, iar interviul pe data de 28.08.2013, ceea ce presupune că, concedierea, a survenit ca și termen pe data de 25.08.2013.
Nu au fost precizate în decizie care sunt criteriile de stabilire a posturilor ce au fost desființate, nefiind inclusă în decizie lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate, nu doar termenul în care urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, nefiind parcursă nici procedura prealabilă a informării și notificării sindicatului reprezentativ cu privire la concedierile colective și nu s-a făcut notificarea ITM cu privire la efectuarea concedierii colective.
Fată de considerentele instanței de fond, se susține că, soluția pronunțată, este tributară motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. 1 pct.6, bazându-se pe motive insuficiente si inexacte, bazate pe aplicarea greșită a normei instituite prin art. 76 din Legea nr. 53/2003, raportat la normele instituite prin OUG 74/2013 si art. 65 din Legea nr.53/2003.
Mai arată că decizia de concediere nu are în preambulul ei mențiunea aplicării prevederilor HG nr. 520/2013, care reglementează prin art. 9 în sensul că numărul posturilor pentru fiecare structură, numărul posturilor de conducere și numărul posturilor de execuție se aprobă prin ordin al președintelui Agenției, în condițiile legii.
Învederează că, decizia de concediere însăși este dovada deplină a încălcării prevederilor art. 65 din Legea nr. 53/2003, atâta timp cât, la art. 3 alin. 1 face mențiunea „pune la dispoziție posturi vacante", în condițiile în care, ca efect al reorganizării, prin desființarea de posturi, nu puteau fi reînființate posturi identice vacante, față de care angajatul poate opta, fiind încălcate și prevederile art. 173 Codul muncii și ale Legii nr.67/2006 care prevede că salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii iar instanța de fond nu s-a pronunțat pe toate motivele de anulabilitate invocate, aspect care, în opinia sa, impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
În drept, a invocat dispozițiile art. 483 și urm C.pr.civ.; art. 488 pct. 6 și 8 C.pr.civ, art. 496 și 498 alin. C.pr.civ.; art. 498 alin.2 C.pr.civ.
Intimata Direcția G. Regională a Finanțelor publice Cluj N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu M. a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond motivând în esență că, soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, starea de fapt și de drept fiind corect reținută de prima instanță.
Analizând sentința atacată în limita motivelor de apel conform dispozițiilor art. 477 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța de apel reține următoarele:
Criticile aduse sentinței sunt nefondate, soluția pronunțată fiind legală și temeinică în concordanță cu probele administrate și dispozițiile legale incidente.
Prin cererea introductivă S. Finanțelor Publice „SAMFISC" Satu M., în reprezentarea contestatoarei, membru de sindicat, L. L., în contradictoriu cu Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj N., a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună: anularea Deciziei nr. 909 din 05.08.2013 de încetare a contractului individual de muncă ca urmare a desființării postului deținut de contestatoare; repunerea acesteia în situația anterioară emiterii actului de concediere și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu drepturile salariale și cu celelalte drepturi pe care aceasta le-ar fi realizat cu începere de la data încetării contractului individual de muncă și până la data reintegrării; cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că decizia de concediere nr. 909/2013 a fost emisă în temeiul unui act inopozabil existând mai multe motive de anulabilitate.
Prin decizia nr. 909/2013 s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 13 alin. 12 din HG nr. 520/2013 în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 53/2003 și prevederile OUG nr. 74/2013, Ordinul nr. 1104/2013 al Președintelui ANAF și Ordinul nr. 1112/2013 al Președintelui ANAF, art. 55 lit. c, art. 58, art. 65-67 și art. 75-77 din Legea nr. 53/2003 încetarea contractului de muncă al contestatoarei L. L. la data expirării termenului de preaviz de 20 de zile, la art. 3 precizându-se punerea la dispoziție a listei posturilor vacante, în aliniatele următoare ale aceluiași articol precizându-se motivele de fapt respectiv reorganizarea ANAF conform OUG nr. 74/2013 și HG nr. 520/2013., precum și motivele de drept, art. 55 lit. c, art. 58, art. 65-67 și art. 75-77 din Legea nr. 53/2003.
În mod corect și judicios instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată contestația formulată, decizia de concediere contestată fiind emisă în temeiul dispozițiilor HG 520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF și ale OG 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.
Corect a reținut instanța de fond că Ordinul prin care se aprobă structura organizatorică centrală și teritorială a unei autorități publice, statele de funcții ale acesteia precum și regulamentele pentru realizarea testării profesionale are caracterul unui act administrativ individual și nu se impune publicarea acestuia în Monitorul Oficial pentru a produce efecte juridice, în acest sens fiind și decizia nr. 4343/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar indicarea OUG nr. 74/2013 publicată în Monitorul Oficial nr. 389/29.06.2013 ca temei al emiterii deciziei de concediere conferă deciziei motivarea în fapt și în drept cerută de art. 76 din Codul muncii, criticile în acest sens fiind nefondate.
Data la care au intrat în vigoare noile structuri organizatorice și noile state de funcții, 01.08.2013, conform Ordinului nr. 1112/2013 emis de Președintele ANAF în baza HG nr. 520/2013 și OUG nr. 74/2013, a fost stabilită în vederea respectării termenului de preaviz de 20 de zile ce urma a fi acordat personalului contractual din cadrul instituției pârâte, iar modalitatea de organizare și desfășurare a examenului organizat în cazul reorganizării instituției publice se stabilește de fiecare instituție publică în parte, în speță fiind emis în acest sens Ordinul nr. 2133/2013, neputând fi primite susținerile apelantei cu privire la desfășurarea examenului prin încălcarea legii, aceste aspecte nerezultând din probele de la dosar, așa cum corect a reținut instanța de fond.
Nu sunt fondate nici susținerile apelantei cu privire la faptul că decizia de concediere a fost emisă de o persoană care nu avea competențe, deciziile de concediere, inclusiv decizia contestatoarei fiind emise în concordanță cu Ordinele emise de către Președintele ANAF, în virtutea prerogativelor conferite potrivit HG nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF, respectiv de către Directorul General al DGRFP Cluj N.. Ordinele în discuție vizează strict angajații din cadrul aparatului propriu ANAF, din cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice, prin aceste ordine aprobându-se structura organizatorică, respectiv numărul maxim de posturi ale acestora, corect reținând instanța de fond ca irelevant aspectul invocat de contestatoare în sensul că s-au creat 27.100 posturi în locul celor 26.890 câte existau anterior, deoarece acest argument de ordin cantitativ nu poate duce la infirmarea caracterului serios și real al desființării postului contestatoarei, aspectele vizând nepublicarea listei posturilor vacante fiind de asemenea neîntemeiate.
Tot nefondate sunt și susținerile apelantei în sensul că decizia nu este motivată în fapt și în drept în condițiile în care decizia de concediere indică în motivarea în drept a încetării contractului individual de muncă art. 55 lit. c, art. 58, art. 65-67 și art. 75-77 din Legea nr. 53/2003 iar în fapt se arată în decizie că s-a desființat postul ca urmare a reorganizării ANAF, conform art. 10 alin. 4 din OUG nr. 74/2013, reorganizare dispusă prin ordonanța de urgență menționată publicată în Monitorul Oficial, așa cum a reținut și instanța de fond, în nota de fundamentare a ordonanței precizându-se că se urmărește implementarea unei noi strategii de resurse umane și simplificarea procesului decizional, ca urmare a unei „situații extraordinare care impune adoptarea de măsuri imediate în vederea stabilirii cadrului normativ adecvat și că neadoptarea acestor măsuri ar avea consecințe negative asupra bugetului consolidat, reorganizarea fiind absolut necesară pentru reglementarea în mod unitar și identificarea unor soluții viabile de administrare de care să profite atât contribuabilii, cât și administrația fiscală”.
Prin urmare, judicios a apreciat instanța de fond că în speță cauza concedierii este reală, dovedită de însăși motivele care au determinat adoptarea OUG nr. 74/2013 și care imprimă un caracter obiectiv, fiind evident că prin concedierea contestatoarei nu s-a urmărit exclusiv îndepărtarea acesteia din instituție, măsura fiind circumscrisă unui proces amplu de reorganizare.
În ce privește criticile recurentei vizând nerespectarea dispozițiilor art. 173 sau ale Legii nr. 67/2006 corect a reținut prima instanță că nu sunt incidente aceste dispoziții legale în cauză, nefiind vorba de trecerea din proprietatea unui angajator către alt angajator a unei întreprinderi sau unități, total sau în parte, în speță, fiind în discuție structura organizatorică teritorială a aceleiași autorități publice a statului, situație în care sunt aplicabile prevederile art.10 alin.(8) din OUG nr.74/2013 conform cărora: „Personalul direcțiilor generale ale finanțelor publice precum și personalul direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale, care se reorganizează prin fuziune prin absorbție, se preia în cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice, în limita numărului de posturi aprobat, în condițiile legii."
Nefondate sunt și criticile apelantei vizând stabilirea unor criterii sau ordini de priorități, lista tuturor locurilor de muncă disponibile, lipsa parcurgerii procedurii prealabile de informare și notificare a sindicatului și lipsa notificării ITM cu privire la concedierea colectivă, fundamentate pe prevederile art. 68 - 73 Codul muncii, care reglementează procedura concedierii colective deoarece conform art. 74 alin. 5 Codul muncii: „Prevederile art. 68-73 nu se aplică salariaților din instituțiile publice și autoritățile publice” așa cum corect a reținut instanța de fond. Mai mult, în legătură cu acest text legal, la cererea contestatoarei s-a admis sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate de către instanța de fond.
Având în vedere considerentele mai sus-expuse, instanța în baza art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză, păstrând în totalitate sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRUACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINE ca nefondat apelul civil declarat de apelantul - reclamant S. FINANȚELOR PUBLICE „SAMFISC” SATU M., cu sediul în Satu M., Piața Romană, nr. 3-5, cod fiscal_, în reprezentarea membrului de sindicat L. L., CNP_, cu domiciliul în Satu M., ., . M.,cu sediul procedural ales la sediul secundar al Cabinetului de avocat C. V., situat în Satu M., .. 5, . M., în contradictoriu cu intimata - pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SATU M., cu sediul în Satu M., Piața Romană, nr. 3-5, județul Satu M., împotriva sentinței civile nr. 186/LMA din 24 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu – M., pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
F. T. D. M. A. L.
Judecător fond: G. D. S.
redactat: judecător: F. T.
tehnoredactat: A. L.
4 exemplare/28 noiembrie 2014
emis 2 comunicări azi, 02 decembrie 2014
- apelantul - reclamant S. FINANȚELOR PUBLICE „SAMFISC” SATU M. - la sediul procesual ales la sediul secundar al Cabinetului de avocat C. V., situat în Satu M., .. 5, . M.,
- intimata - pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SATU M., cu sediul în Satu M., Piața Romană, nr. 3-5, județul Satu M.,
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 610/2014. Curtea de Apel ORADEA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 257/2014.... → |
|---|
