Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 71/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 3492/83/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Nr. operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.71/A/2014
Ședința publică din 10 februarie 2014
PREȘEDINTE: P. A.
JUDECĂTOR: B. D. M.
GREFIER: G. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT SATU M., C.I.F._, cont bancar RO25BTRL_73XX, cu sediul în Satu M., ..1, județ Satu M., în reprezentarea membrilor de sindicat: PETRUT V. și KALLOS G., în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. „I. C.”, cod fiscal_, cont bancar RO74TREZ__, cu sediul în Satu M., .,, împotriva sentinței civile nr. 777/LMA din 23 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., în dosar nr. _, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că apelul este scutit de taxă timbru și timbru judiciar, și că în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția tardivității apelului, rămânând în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.777/LMA din 23 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M. s-a respins ca nefondată acțiunea civilă exercitată de S. L. Din Învățământ Satu M., în contradictoriu cu pârâta Școala G. „I. C.” Satu M., având ca obiect drepturi bănești. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Pretențiile salariale solicitate de reclamanți vizează perioada de activitate a Legii nr.330/2009 și a Legii nr.284/2010.
Conform art.1 alin.(2) din ambele acte normative, începând cu data intrării lor în vigoare, drepturile salariale sunt și rămân exclusiv cele prevăzute în aceste legi.
Potrivit art.34 din Legea nr.330/2009 și art.30 din Legea nr.284/2010, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi salariale este de competența ordonatorilor de credite, iar împotriva măsurilor dispuse de ordonatorii de credite, persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii.
Totodată, în consonanță cu dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr.284/2010, prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii, sau alte drepturi în bani sau în natură, care excedează prevederile prezentei legi.
Or, în aceste circumstanțe legale, este evident că drepturile salariale pretinse nu pot fi acordate în cadrul acestei proceduri judiciare, singura cale reprezentând-o contestația reglementată prin art.34, respectiv, art.30 din actele normative enunțate, de competența ordonatorilor de credite, urmată de sesizarea instanței, în ipoteza în care persoana este nemulțumită de măsura luată în urma analizării contestației. Unicitatea procedurii de contestare a salariilor de bază, a premiilor, sporurilor și altor drepturi de natură salarială nu este consacrată explicit în corpul celor două acte normative, dar ea rezultă univoc pe cale de interpretare, argumentul aparținător logicii formale qui dicit de uno, negat de altero, acreditând ideea că ori de câte ori un text de lege prevede un anumit lucru, se prezumă că el neagă contrariul.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.266-275 Codul muncii - republicat și art.208-216 din Legea dialogului social nr.62/2011, a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții Petrut V. și Kallos G. prin S. L. din Învățământ Satu M., solicitând instanței admiterea acestuia și schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligării pârâtei Școala G. „I. C.” să acorde reclamanților pentru anii 2010, 2011 și 2012 sporul de 10% din salariul de bază pentru condiții penibile de muncă, astfel încât salariul brut din luna ianuarie 2010 să fie echivalent cu cel din luna decembrie 2009, precum și plata indemnizației de concediu de odihnă cu luarea în considerare a sporului pentru condiții penibile de muncă pentru perioada 01.01._12; obligarea pârâtei să restituie reclamanților diferențele salariale neacordate dintre salariile brute legal calculate și cele efectiv acordate, sume actualizate cu rata inflației de la data scadentă a fiecărei sume până la plata efectivă.
În motivarea în fapt a apelului, reclamanții au arătat că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 34 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, respectiv a prevederilor art. 30 din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ignorând obiectul acțiunii, așa cum acesta a fost formulat prin cererea de chemare în judecată.
Astfel, cele două articole de lege invocate de instanța de fond ca temei al respingerii acțiunii stabilesc procedura contestării deciziilor de încadrare a personalului plătit din fonduri publice, în conformitate cu cele două acte normative.
Acțiunea formulată nu are însă ca obiect contestarea unui act administrativ de stabilire a drepturilor salariale, ci plata unor diferențe de drepturi salariale, care nu au fost corect calculate în intervalul ianuarie 2010 – decembrie 2012.
Prin sintagma „stabilire a salariilor de baza individuale, a sporurilor, a premiilor sau a altor drepturi” legiuitorul a avut în vedere stabilirea individualizată a salariilor în funcție de elementele care diferă de la un salariat la altul.
În cazul personalului didactic aceste elemente de individualizare sunt nivelul studiilor, vechimea în muncă și în învățământ, gradele didactice, funcția și norma didactică, etc. Modul de stabilire a salariului/sporurilor/premiilor/altor drepturi pentru membrii de sindicat s-a efectuat în conformitate cu prevederile legale, prin raportare la studiile avute, la vechimea în muncă și în învățământ, la gradele didactice, la funcția și norma didactică, etc.
Așadar, salariile au fost corect stabilite în funcție de elementele de individualizare prevăzute de lege, s-a greșit însă la calcularea efectivă a acestora, prin neaplicarea sporului de ecran.
Or, conform prevederilor art. 171 din Codul Muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, competența soluționării unor astfel de litigii aparținând secțiilor specializate ale tribunalelor.
Concluzionând, acțiunea are ca obiect calculul și plata unor diferențe de drepturi salariale neacordate, care până în prezent nu au fost plătite, iar nu reîncadrarea sau contestarea unor decizii ale angajatorului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304 indic. 1, art. 312 Cod Procedură Civilă, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, Legea nr. 330 /2009, Legea nr. 285/2010, Legea nr. 63/2011, prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2007-2010.
Intimata Școala G. „I. C.” deși a fost legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză.
La termenul de judecată din data de 10 februarie 2014, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității apelului.
Cu privire la excepția invocată, Curtea reține următoarele:
Art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă stabilește un termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii pentru declararea căii de atac a apelului, dacă prin lege nu se prevede altfel, derogarea putând privi fie termenul de la care acesta începe să curgă, fie durata lui.
În materia litigiilor de muncă, cum este cazul în speță, art. 215 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social reglementează un termen de apel, derogatoriu de la regula generală, de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
Termenul de apel este un termen procedural imperativ, înăuntrul căruia trebuie îndeplinit actul de procedură al declarării apelului de către partea interesată în atacarea hotărârii. Depășirea termenului atrage decăderea părții din dreptul de a mai efectua acest act de procedură.
Totodată, el este un termen legal, fiind stabilit în mod expres de lege, și absolut, întrucât nerespectarea lui afectează însăși validitatea și eficacitatea actului de procedură.
Astfel, potrivit art. 185 Cod procedură civilă, când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
În speță, sentința civilă nr. 777/LMA din data de 23 octombrie 2013 a fost comunicată Sindicatului L. din Învățământ Satu M. la 21.11.2013, conform dovezii de înmânare aflate la fila 29 din dosarul primei instanțe, iar cererea de apel a fost înregistrată la Tribunalul Satu M. la data de 4.12.2013, cu depășirea termenului de apel de 10 zile de la comunicare, prevăzut de dispozițiile legale.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 480 alin. 1, coroborat cu art. 185 Cod procedură civilă și art. 215 din Legea nr. 62/2011, Curtea va respinge ca tardiv apelul declarat de reclamantul S. L. din Învățământ Satu M. în reprezentarea membrilor de sindicat, în contradictoriu cu intimata pârâtă Școala G. „I. C.”, împotriva sentinței civile nr. 777/LMA din 23 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o va menține în întregime
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca tardiv apelul civil declarat de apelantul reclamant S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT SATU M., C.I.F._, cont bancar RO25BTRL_73XX, cu sediul în Satu M., ..1, județ Satu M., în reprezentarea membrilor de sindicat: PETRUT V., având CNP_ și KALLOS G., având CNP_, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. „I. C.”, C.F._, cont bancar RO74TREZ__, cu sediul în Satu M., ., împotriva sentinței civile nr. 777/LMA din 23 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
D E F I N I T I V Ă.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
P. A. B. D. M. G. M.
Red. dec. jud. P. A./17.02.2014
Jud. fond S. D.G.
Tehnored. GM/17.02.2014
Emis 2 comunicări, azi 25.02.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 992/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 110/2014.... → |
|---|
