Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 257/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 257/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 4212/83/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția I Civilă
Nr. operator de date cu caracter personal 3159
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 257/2014-A
Ședința publică din 15.05.2014
Președinte: M. E.
Judecător: S. A. L.
Grefier: M. V.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile declarate de apelanta chemată în garanție AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI, cu sediul în sector 5, București, Apolodor, nr. 17, apelanta pârâtă . SATU M., cu sediul în Satu M., .-29, județ Satu M., în contradictoriu cu intimata chemată în garanție C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE BUCUREȘTI, cu sediul în sector 3, București, Calea Călărașilor, nr. 248, . L. T., cu sediul în Satu M., ., județ Satu M., împotriva sentinței civile nr. 891/LMA din data de 11.12.2013, pronunțată de Tribunalul Satu M., în dosar nr._, prin care s-a admis acțiunea, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, apelurile sunt scutite de taxă de timbru, s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 14.05.2014, note scrise formulate de apelanta pârâtă . SATU M., precum și faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform dispozițiilor art. 223 pct. 4 și 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, după care:
Instanța, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra apelurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 891/LMA din data de 11.12.2013, pronunțată de Tribunalul Satu M., în dosar nr._, s-au respins excepțiile invocate.
S-a admis acțiunea civilă exercitată de reclamanta L. T. – CNP_, domiciliată în Satu M., ., în contradictoriu cu pârâta ., înregistrată la ORC sub nr. J_ și având CUI RO_, cu sediul în Satu M., .-29, județul Satu M..
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 6.692 lei.
S-a admis cererea pârâtei de chemare în garanție a AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A MARILOR CONTRIBUABILI, cu sediul în București, .. 88, și a obligat-o pe aceasta să restituie pârâtei suma de 6.692 lei, reprezentând reținere contribuție la asigurări de sănătate aferentă salariilor compensatorii.
S-au respins celelalte cereri, respectiv cererea de chemare în garanție a CASEI NAȚIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, Cod fiscal nr._, cont nr. RO64TREZ__ deschis la Activitatea de Trezorerie a Municipiului București, cu sediul în București, .. 249, . 3.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Excepția inadmisibilității acțiunii și a cererii de chemare în garanție formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Marilor Contribuabili București este nefondată. Chemata în garanție face trimitere la norme interne, dar omite să sesizeze că nu ne aflăm într-o procedură administrativă, iar hotărârea judecătorească constituie titlul executoriu în baza căruia, dacă se dispune, se va restitui suma în litigiu.
De asemenea, instanța a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Marilor Contribuabili București ca urmare a faptului că . M., cu ocazia plății salariilor compensatorii a reținut și virat sume de bani reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate, care conform art. 256 alin. 23 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății s-au colectat de această instituție.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că, reclamanta a lucrat la societatea pârâtă, în baza unui contract individual de muncă, până în luna iulie 2011 când a fost disponibilizată ca urmare a reorganizării. Plata compensatorie s-a virat în cont bancar după reținerea impozitului și a contribuției la fondul de pensii, de sănătate și de șomaj.
Conform art. 257 alin. 6 din Legea nr.95/2006 „contribuția de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate la momentul disponibilizării, venitului lunar de completare sau plăților compensatorii, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii, precum și asupra indemnizațiilor reglementate de OUG nr. 158/2005 (...)”.
Potrivit jurisprudenței Curții de apel Oradea, stabilită în urma a numeroase litigii similare celui pendinte, prevederile art. 257 alin. 6 din Legea 95/2006 – care instituie o excepție de la regula evocată de art. 257 alin. 2 din același act normativ - se aplică oricăror plăți compensatorii, indiferent de structura capitalului societății care a dispus disponibilizarea.
În consecință, având în vedere că drepturi similare dreptului dedus judecății au fost recunoscute în mod constant, prin hotărâri irevocabile, altor persoane aflate în aceeași situație cu reclamanta, instanța a admis acțiunea și, pe cale de consecință, a admis în fond cererea de chemare în garanție a ANAF – Direcția Generală a Marilor Contribuabili București și a respins cererea de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Contribuția de asigurări sociale s-a virat la fondul de garantare, fond gestionat de către chemata în garanție.
Asistenții judiciari, participând la deliberare în condițiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu vot consultativ, au exprimat aceeași opinie profesională în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, au formulat apel: pârâta . Satu M., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii; Agenția Națională de Administrare Fiscală București, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței atacate, cu consecința respingerii acțiunii.
. Satu M. prin motivele de apel a invocat că s-a încălcat art. 5 alin. 4 din Codul procedură civilă ce statuează că este interzis judecătorului să stabilească dispoziții general obligatorii prin hotărârile ce le pronunță în cauzele ce îi sunt supuse judecății.
Instituirea acestei obligații are la bază considerentele că hotărârile judecătorești nu sunt recunoscute ca izvor de drept, iar cele statuate în cuprinsul lor nu se impun cu forță obligatorie într-un litigiu ulterior în care s-ar pune în discuție o chestiune de drept procesual similară, hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte doar între părți și succesorii acestora - art. 435 alin. 1 Cod procedură civilă -, având caracter relativ.
Nu s-a pronunțat instanța asupra fondului, a temeiului de drept, nefiind analizate apărările sale. Reclamanta a beneficiat la momentul disponibilizării de compensații bănești din fondul propriu de salarii, asimilate veniturilor salariale, suspuse calculului și reținerilor contribuțiilor de asigurări sociale, baza de calcul pentru CASS o constituia conform art. 68 lit. l din Normele de aplicare a legii nr. 571/2003 privind codul fiscal, veniturile din salarii sau asimilate acestora.
Temeiul de drept al acțiunii a fost art. 257 alin. 6 din Legea nr. 95/2006 ce constituie excepția de la regula de la alin. 2 al acestui articol, ori, instanța a analizat textul integral apreciind incidența OUG nr. 8/2003, OUG nr. 98/1999, situații în care nu se regăsește însă. Legiuitorul a intervenit în anul 2011 emițând OUG nr. 125/2011 prin care s-a completat Codul fiscal în ceea ce privește plata contribuțiilor sociale, reținerile cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate efectuate la momentul disponibilizărilor fiind temeinice și legale.
Conform art. 3 din Codul fiscal, în materie fiscală, acesta prevalează față de orice prevedere din alte acte normative, iar în caz de conflict se aplică Codul fiscal, aspecte la care au achiesat și ANAF și CNAS, chemate în garanție, ce au menționat că reținerile au fost corect efectuate.
S-a invocat în drept art. 466, 468, 471, 476, 479, 481 Noul Cod procedură civilă.
Agenția Națională de Administrare Fiscală București, prin motivele de apel, a reiterat excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție. Există o reglementare legală derogatorie de la dreptul comun ce stabilește îndeplinirea unei proceduri speciale câtă vreme despăgubirile sunt denumite în norma specială restituiri – art. 117 Cod procedură fiscală, pct. 2 din Anexa 1 la OMFP nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget ce stabilește competența în materia restituirii sumelor de la buget.
Restituirea ar fi posibilă doar în situația îndeplinirii unei proceduri speciale, cu îndeplinirea condițiilor legale a art. 117 din OG nr. 92/2003, restituirea solicitată neputând fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite la art. 117 lit. a – h, obligația angajatorului de-a calcula, reține, vira la bugetul de stat, nefiind caracteristica unui raport juridic de muncă ci de drept fiscal ce include raporturi juridice bugetare.
Art. 17 din OG nr. 92/2003 stabilește concret subiectele raporturilor juridice de drept fiscal iar conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 anterior sesizării instanței de contencios administrativ, cel vătămat într-un drept printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau celei ierarhice în 30 de zile de la comunicare, revocare, dispoziții ce nu au fost respectate.
În subsidiar, este corectă respingerea cererii de chemare a sa în garanție raportat și la dispozițiile OUG nr. 98/1999, sumele plătite celor cărora le-au fost desfăcute contractele individuale de muncă au reprezentat compensații bănești individuale, din fondul de salarii al societății în anexa 2 fiind menționate societățile cărora nu li se aplică excepția prevăzută de art. 42, . nefiind regăsită. Aceasta a acordat compensații bănești individuale celor disponibilizați din fonduri proprii conform art. 167 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, fiind considerate venituri asimilate salariilor și deci supuse impozitării, determinarea fiind făcută conform art. 57 alin. 2 lit. b din Codul fiscal.
Contribuția de asigurări sociale de sănătate se stabilea sub forma unei cote de 5,5% ce se aplică veniturilor din salarii sau asimilate acestora. Compensațiile bănești sunt tratate din punct de vedere fiscal drept venituri salariale, de unde reiese obligativitatea calculării contribuției de asigurări sociale de sănătate aferente compensațiilor bănești conform dispozițiilor legale. În procedura chemării în garanție partea nu va putea solicita alte sume decât cele pe care ea însăși va putea fi obligată ca o consecință a admiterii cererii principale.
Singurul act normativ ce prevede acordarea plăților compensatorii este OUG nr. 98/1999, într-o manieră diferită de Codul fiscal, cod ce prevalează oricăror dispoziții contrare, sumele primite de reclamantă s-au virat din fondul de salarii al societății nu din cele ale bugetului de stat, fiind stabilite la nivelul salariului brut nu net, sentința civilă nr. 2279/2009 a Curții de Apel București, decizia civilă nr. 1543/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au reținut că este obligatorie calcularea, virarea contribuțiilor de asigurări sociale, a celor de asigurări pentru accidente de muncă, boli profesionale, asupra sumelor plătite la încetarea raportului de muncă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata reclamantă L. T. a solicitat respingerea ambelor apeluri, este îndreptățită la restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuție la fondul de sănătate din plățile compensatorii primite urmare a disponibilizării, raportat la art. 257 alin. 6 din Legea nr. 95/2006.
., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea apelului declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală București întrucât a declarat lunar la ANAF care le sunt obligațiile de plată la bugetele asigurărilor sociale și a fondurilor speciale, declarații aferente întregului fond de salarii privind luna în curs, toate contribuțiile impozitate au fost virate în conturile bugetului asigurărilor sociale deschise la Trezorerie Statului, contribuțiile CAS și CASS aferente obligațiilor de plată declarate.
Sumele ce se solicită a fi restituite nu mai sunt în posesia sa din luna următoare disponibilizării, doar beneficiarii fiind în măsură a le restitui. Referitor la fondul cauzei, a invocat aceleași aspecte în sensul că veniturile acordate la disponibilizare sunt asimilate salariilor, nefiind incidentă excepția prevăzută la alin. 2 al art. 257 din Legea nr. 95/2006.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel constată următoarele:
Intimata reclamantă a avut calitatea de salariat al ., iar urmare a concedierilor colective, începând cu data de 01.11.2011, prin decizia nr. 2326/01.11.2011, i-a încetat contractul individual de muncă în baza art. 65 alin. 1- 67 Codul muncii. Ca urmare, la data disponibilizării, conform art. 167 alin. 1 din contractul colectiv de muncă a beneficiat de plăți compensatorii
Potrivit art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 5,5% care se aplică veniturilor din salarii sau asimilate salariilor precum și orice alte venituri realizate din desfășurarea unei activități independente, veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit, dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară lunar…..
Ca o derogare însă de la această regulă principală, legiuitorul la art. 257 alin. 6 din Legea nr. 95/2006 a stabilit că nu se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, venitului lunar de completare sau plăților compensatorii, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii, precum și asupra indemnizațiilor reglementate de OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare.
Sumele acordate intimatei reclamante, ca urmare a disponibilizării, sunt venituri asimilate salariilor, dar, după cum s-a arătat anterior, art. 257 alin. 6 din Legea nr. 95/2006, care prevăd că nu se datorează CASS asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, instituie o excepție de la regula generală prevăzută la art. 257 alin. 2 din Legea 95/2006, potrivit căruia s-ar datora CASS asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit, greșit instanța de fond reținând contrariul. Legiuitorul nu a stabilit aplicarea acestei excepții doar la cei care au primit plăți compensatorii urmare a disponibilizărilor efectuate în cadrul proceselor de restructurare, reorganizare, privatizare a unor societăți naționale, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, nelimitând deci această facilitate doar la situațiile expuse în OUG nr. 8/2003, nr. 98/1999.
Din considerentele sentinței apelate se reține că instanța de fond a făcut referire la aplicarea, interpretarea acestor dispoziții legale, faptul că s-a raportat și la practica Curții în materie nu însemnă că s-ar fi încălcat art. 5 alin 4 din noul Cod de procedură civilă, iar pe de altă parte, astfel cum s-a arătat, instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei, criticile în acest sens nefiind fondate.
Interpretarea apelantei pârâte . Satu M., în sensul că în măsura în care deși veniturile acordate la momentul disponibilizării, venitul lunar de completare sau plățile compensatorii, suportate din bugetul asigurărilor de șomaj sunt venituri exceptate de la plata contribuțiilor sociale, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii – art. 296 indice 4 alin 1 litera ț din Codul fiscal completat prin OUG nr. 125/2011 -, câtă vreme plățile nu au fost suportate din bugetul asigurărilor de șomaj, nu s-ar putea acorda scutirea, este una greșită, art. 257 alin. 6 din Legea nr. 95/2006 nu impune o astfel de condiție în acest sens. Faptul că ANAF respectiv CNAS au avut opinia exprimată de recurenta pârâtă . Satu M., nu este de natură a determina o altă concluzie decât cea expusă mai sus.
Potrivit art. 256 alin 2, 3 din Legea nr. 95/2006, colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator, se face de Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, în contul unic deschis pe seama CNAS în condițiile legii, iar colectarea contribuțiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea se face prin ANAF, se efectuează de către casele de asigurări. Sumele colectate în contul fondului potrivit alin. 2, sunt în permanență la dispoziția CNAS și se repartizează de ordonatorul principal de credite, proporțional cu sumele aprobate pe subcapitole de cheltuieli prin legile bugetare anuale, pe fiecare domeniu de asistență medicală.
Administrarea veniturilor bugetare reprezentând contribuții sociale, potrivit art. 27, 32 din OG nr. 86/2003, începând cu data de 01.01.2004, se face de către Ministerul Finanțelor Publice prin unitățile sale subordonate, având implicit calitatea de creditor bugetar, astfel că doar cel ce a colectat în speță aceste contribuții – ANAF - are obligația a le restitui câtă vreme doar cu această instituție . Satu M. a avut raporturi juridice. Deoarece nu s-au adus critici referitor la dispoziția prin care s-a respins cererea de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, nefiind aspecte de ordine publică care să impună o verficiare din oficiu, nu se impun precizări suplimentare.
Referitor la excepția de inadmisibilitate a acțiunii, a cererii de chemare în garanție, invocate de ANAF - Direcția Generală a Marilor Contribuabili, câtă vreme în speță nu este vorba de urmarea unei proceduri administrative, ci de verificarea aplicării unor dispoziții legale în materie, evocate mai sus, iar hotărârea definitivă va constitui titlu executoriu în baza căruia implicit sumele vor fi restituite, aceasta apare ca nefondată și va fi respinsă ca atare. Nu este vorba de o acțiune care să atragă aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, criticile ANAF în acest sens nefiind fondate.
Potrivit art. 60 alin. 1 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții, cu o cerere de chemare în garanție sau în despăgubire. Ca urmare a faptului că . Satu M., cu ocazia plății salariilor compensatorii a reținut și virat sume de bani reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate care, conform art. 256 alin. 23 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, s-au colectat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Marilor Contribuabili București, implicit aceasta are calitate procesuală pasivă și chemarea sa în garanție se impune a fi admisă, urmând a fi obligată să-i restituie . Satu M. sumele încasate cu titlul de rețineri contribuții asigurări de sănătate, aferente salariilor compensatorii achitate intimatei reclamatei.
Ca urmare a celor expuse, în baza art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța de apel va respinge ca nefondate ambele apeluri declarate, va păstra sentința apelată ca fiind legală și temeinică.
Cheltuielile de judecată solicitate de intimata reclamantă nu vor fi acordate, nefiind dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
RESPINGE ca nefondate apelurile civile declarate de apelanta chemată în garanție AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI, cu sediul în sector 5, București, Apolodor, nr. 17 și apelanta pârâtă . SATU M., cu sediul în Satu M., .-29, județ Satu M., în contradictoriu cu intimata chemată în garanție C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE BUCUREȘTI, cu sediul în sector 3, București, Calea Călărașilor, nr. 248, . L. T., cu sediul în Satu M., ., județ Satu M., împotriva sentinței civile nr. 891/LMA din data de 11.12.2013, pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o păstrează în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2014.
Președinte Judecător Grefier
M. E. S. A. L. M. V.
- redactat hotărâre în concept – judecător – M. E. - 03.06.2014
- judecători fond – M. F.
- dact. gref. M. V. – 03.06.2014 – 6 ex.
- emis 4 . - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI, . SATU M., C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE BUCUREȘTI, L. T.
pt. conf.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 487/2014. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 350/2014.... → |
|---|
