Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 22-01-2014, Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 10727/111/2012
ROMÂNIA | |
CURTEA DE APEL ORADEA | |
- Secția I civilă - | |
completul II recurs nr. operator de date cu caracter personal: 3159 | |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 172/2014-R
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2014
Președinte : | V. P. | - judecător |
D. M. | - judecător | |
F. T. | - judecător | |
A. B. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții contestatori D. L., B. P., C. D., S. I., B. D., L. T., A. L., L. V., C. T., D. A., M. ALEXANDRUL I., V. I.,toți cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocațial P. A., cu sediul în Oradea, .. 22, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimata pârâtă ..A., cu sediul în București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 215/LM din 4 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurenților contestatori, toți lipsă, avocat P. A., în baza împuternicirii avocațiale nr. 15/27.04.2013, emisă de Baroul Bihor-Cabinet Individual, precum și reprezentanta intimatei pârâte ..A-consilier juridic M. S., în baza împuternicirii nr. 1119/05.06.2013, emisă de intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura litigiului dedus judecății, după care:
Întrebați fiind, reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, sens în care solicită cuvântul asupra prezentului recurs, reprezentanta intimatei pârâte depunând la dosar întâmpinare, care se comunică cu reprezentantul părților recurente.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul recurenților contestatori solicită admiterea recursului promovat de părțile pe care le reprezintă și casarea sentinței recurate în sensul reținerii spre judecare sau cu trimiterea spre rejudecare la instanța de fond, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reprezentantul recurenților arată că, prin cererea de chemare în judecată adresată instanței de fond a fost contestat cuantumul indemnizației de concediere acordată reclamanților prin deciziile individuale în baza cărora au fost încetate raporturile de muncă, precizând că, deși exista în cadrul planului social pe anul 2010 prevederea că indemnizația se actualizează în funcție de evoluția salariului la nivel de unitate, angajatorul nu a respectat convenția încheiată, încălcând prevederile art. 236 din Codul Muncii.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului promovat de partea adversă, menținerea hotărârii atacate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 215/LM din 4 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._/111/2012, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de către reclamanții D. L., B. P., C. D., S. I., B. D., L. T., A. L., L. V., C. T., D. A., M. Alexandrul I., V. I., în contradictoriu cu pârâta ..A.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Reclamanții au avut calitatea de salariați ai unității pârâte, așa cum reiese din xerocopiile carnetelor de munca depuse la dosarul cauzei, până s-a dispus încetarea contractului individual de munca, in temeiul art.65 si 66 din Codul Muncii ,după cum urmează: reclamantei D. L. prin decizia nr.118/09.12.2011 (filele 18-22 la dosar), reclamantului B. P. prin decizia 103 din 09.12.2011 (filele 44-48 la dosar), reclamantului C. D. prin decizia nr.114 din 21.11.2011 (filele 51-55 la dosar), reclamantului S. I. prin decizia nr.131 din 21.11.2011 (filele 80-84 la dosar), reclamantului L. T. prin decizia nr.122 din 21.11.2011 (filele 91-95 la dosar), reclamantului A. L. prin decizia nr.101/09.12.2011 (filele_-124 la dosar), reclamantului L. V. prin decizia nr.123/21.11.2011 ( filele_ la dosar), reclamantului C. T. M. prin decizia nr.113 din 09.12.2011 ( filele 157-163 la dosar), reclamantului D. A. prin decizia nr.119 din 09.12.2011 (filele 177-181 la dosar), reclamantului V. I. prin decizia nr.136 din 21.11.2011 (filele 201- 207 la dosar), reclamantului B. D. .
În conformitate cu prevederile 6 (1) si 2 din decizia de încetare a raporturile de munca in temeiul art.27 din CCM P. si cu luarea in considerare a dispozițiilor din Planul Social ,salariații au beneficiat de o indemnizație de concediere acordata . la momentul încetării raporturilor de munca .
La desfacerea raporturilor de munca a stat hotărâre a directoratului O. P. SA adoptata in cadrul ședinței din 28.09.2011, prin care, după epuizarea etapei consultărilor cu sindicatele ,s-a aprobat planul de concediere colectiva a salariaților ale căror posturi se desființează,fapt ce reiese din conținutul deciziei de încetare a contractului de munca.
Conform art.27 alin 1 din Contractului Colectiv de Munca încheiat intre P. S.A . si salariați reprezentanți de FSLI P. înregistrat la DMPS București cu nr.2458/2.05.2009 dispozițiile privind indemnizațiile de concediere care se acorda in cazul concedierilor colective precum si alte reguli aplicabile concedierilor colective sunt reglementate in cuprinsul Planului social încheiat intre P. si FSLI P. (fila 229 la dosar).
De asemenea, potrivit pct.2.3 din Planul Social din data de 12 martie 2010, încheiat intre unitatea parata si salariații reprezentați de F.S.L.I. P., salariaților disponibilizați prin concediere colectiva, vor beneficia de o compensație neta de concediere colectiva stabilita in suma fixa si in funcție de vechime in P., indemnizația de concediere colectiva determinata in suma fixa va fi reanalizata in fiecare an in vederea reactualizării iar plata se face in momentul încetării efective a contractului individual de munca (filele 248-251 la dosar). Suma Fixa fiind precizata: astfel la lit.a pentru o vechime 0,5 până la 5 ani -_ lei, lit.b pentru vechime de la 5-15 ani 25.700 lei si lit.c pentru vechime de peste 15 ani -32.500 lei.
La data de 11.05.2012 s-a încheiat un act adițional la CCM înregistrat la ITM București sub nr._/18.05.2012 prin care la pct 24 referitor la art.89 din CCM se stipulează ca începând cu data de 01.05.2012 se va acorda o creștere salariala de care beneficiază salariații care au contracte individuale de munca in vigoare la aceasta data iar la data de 25.04.2012 se încheie intre parata si FSLI P. convenția nr.2 cu privire la planul social din data de 12.03.2010 prin care se modifica pct.1 alin 3 si pct.2.3 alin 1 respectiv cuantumul sumei fixe reprezentând compensație neta de concediere colectiva precum si faptul ca :compensațiile menționate se acorda pentru toți salariații al căror contract individual de munca încetează efectiv începând cu data de 01.05.2012.(filele 238 si 254 ,255 la dosar) . Odată încheiata clauza modificatoare, aceasta își produce efectele in sensul drepturilor si obligațiilor la care da naștere insa numai fata de cele născute sub imperiul clauzei care le generează.
Potrivit art.229 alin 4 din Legea nr.53/2003 cu modificările ulterioare contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea parților ca atare si acte adiționale .
Din probele administrate în cauza, instanța a reținut că reclamanților li s-au acordat drepturile negociate pentru concedierea colectiva valabilă in anul 2011. Reclamanții nu pot beneficia de drepturile prevăzute în actul adițional din data de 11.05.2012 si convenția nr.2 cu privire la planul social din data de 12 martie 2010 întrucât in conținutul acestora nu exista o clauza contractuala in sensul ca se aplica si celor cuprinși in programul de concediere din anul 2011, fiind inserată mențiunea expresă la art.1 alin.2 pct.2.3 că compensațiile se acordă pentru toți salariații al căror contract individual de muncă încetează efectiv începând cu data de 1 mai 2012, ori în cauză reclamanților le-au încetat contractele de muncă anterior acelei date.
Față de aceste considerente, tribunalul a respins acțiunea reclamanților ca nefondată.
Instanța a luat act de faptul că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții recurenți solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate în sensul reținerii spre judecare sau cu trimiterea spre rejudecare la instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că prin cererea de chemare în judecată adresată instanței de fond au contestat, pentru fiecare reclamant în parte, cuantumul indemnizației de concediere acordată prin deciziile individuale în baza cărora au fost încetate raporturile de muncă, precizând că, deși exista în cadrul planului social pe anul 2010 prevederea că indemnizația se actualizează în funcție de evoluția salariului la nivel de unitate, angajatorul nu a respectat convenția încheiată, încălcând prevederile art. 236 din Codul Muncii. Mai susțin recurenții că sentința instanței de fond este greșit motivată, dată cu încălcarea legii, în cauză nefiind administrate toate probele necesare, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.7 și 9 Cod Proc. Civ. Menționează că în mod greșit instanța de fond a luat în considerare apărările formulate prin întâmpinare, omițând faptul că întrucât acest act nu a fost depus până la prima zi de înfățișare nu poate fi luat în considerare decât ca apărare pe fond, iar pe de altă parte nu s-a stabilit dacă salariul la nivel de unitate a suferit modificări față de data încheierii planului social din data de 12 martie 2010, fapt care influența cuantumul îndemnizației acordate.
Mai arată că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că încetarea efectivă a raporturilor de muncă a avut loc în anul 2012 și ca atare erau aplicabile prevederile contractului colectiv de muncă din anul respectiv chiar dacă modificarea a avut loc la data de 11.05.2012, ulterioară încetării raporturilor de muncă.
Consideră că prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la data de 11.05.2012 angajatorul nu a făcut decât să respecte convenția anterioară în sensul că indemnizațiile acordate în cazul concedierii colective se indexează anual în funcție de evoluția salariului la nivel de unitate, lucru care nu s-a făcut pe anul 2011.
Intimata . a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate.
Arată că, recurenții au avut calitatea de salariați ai unității până în luna noiembrie-decembrie 2011, când în urma concedierilor colective făcute de unitate, acestora li s-a desfăcut contractul individual de muncă prin deciziile existente la dosarul cauzei.
Referitor la actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la ITM București sub nr._/18.05.2012 și convenția încheiată între O. P. SA și FSLI P., arată că odată încheiată clauza modificatoare, aceasta își produce efectele în sensul drepturilor și obligațiilor la care dă naștere, însă numai față de cele născute sub imperiul clauzei care le generează.
În drept sunt invocate prevederile Legii nr. 53/2003, dispozițiile CCM, Planul Social.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța urmează a respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
Criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate, sentința pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică, în concordanță cu dispozițiile legale și probele administrate în cauză.
În speță, în cazul reclamanților s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 65 și 66 din Codul Muncii, conform deciziilor de încetare a contractului individual de muncă depuse la dosar, emise de intimată în perioada noiembrie -decembrie 2011.
Astfel cum rezultă din cuprinsul acestor decizii -art. 6 alin. 1 și 2- în temeiul art. 27 din Contractul Colectiv de Muncă P. și cu luarea în considerare a dispozițiilor corespunzătoare din planul social, salariatul beneficiază de o indemnizație de concediere, acordată într-o singură tranșă, la momentul încetării contractului individual de muncă.
Potrivit art. 27 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la DMPS București sub nr. 2458/29 mai 2009, aplicabil în cazul reclamanților, raportat la momentul concedierii, dispozițiile privind indemnizațiile de concediere care se acordă în cazul concedierilor colective precum și alte reguli aplicabile concedierilor colective sunt reglementate în cuprinsul planului social încheiat între P. și FSLI P. .
În acest sens la pct. 2.3 din planul social din 2010 cu referire la compensațiile bănești în cazul concedierilor colective, se precizează că în cazul în care intervine o concediere colectivă, salariații astfel disponibilizați vor beneficia de o compensație netă de concediere colectivă stabilită în sumă fixă și în funcție de vechimea în P., sumele fiind indicate la pct. 2.3 lit. a, b și c din planul social, distinct în raport de perioada de vechime de asemenea indicată, menționându-se totodată că sumele nete precizate sunt determinate prin reținerea contribuțiilor sociale obligatorii ale angajatului și a impozitului pe venit, conform prevederilor legale în materie, din sumele brute stabilite în sumă fixă și în funcție de vechimea în P., de asemenea indicate în mod expres.
În ceea ce privește actul adițional la contractul colectiv de muncă, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă București la cererea intimatei nr._/18.05.2012, sub nr. 4/18.05.2012 și Convenția nr. 2 cu privire la planul social din data de 12 martie 2010, înregistrată sub nr. 315/25.04.2012, se reține că acestea sunt ulterioare concedierii reclamanților, nefiind aplicabile în cazul acestora prin raportare la clauzele contractuale conținute, cu referire la condițiile acordării creșterilor salariale și a compensațiilor de concediere modificate, în mod corect reținând instanța de fond că reclamanții nu pot beneficia de aceste drepturi, neexistând o clauza contractuala in sensul ca se aplica si celor cuprinși in programul de concediere din anul 2011 .
Astfel, în cuprinsul actului adițional la CCM, la punctul 24, referitor la art. 89 din CCM se stipulează că începând cu data de 1 mai 2012 se va acorda o creștere salarială de care beneficiază salariații care au contracte individuale de muncă în vigoare la această dată, aceste creșteri salariale neproducând efecte sub aspectul actualizării indemnizației de concediere acordată reclamanților, ale căror contracte individuale de muncă au încetat anterior acestei date.
În același sens nici dispozițiile din convenția nr. 2/2012 la planul social, prin care au fost modificate, majorate indemnizațiile de concediere nu sunt incidente în cazul reclamanților, în cuprinsul acestei convenții încheiate între O. P. și Sindicatul Național P. Energie (având denumirea anterioară FSLI P.), fiind inserată mențiunea expresă, la art. 1 al. 2 pct. 2.3 că aceste compensații se acordă pentru toți salariații al căror contract individual de muncă încetează efectiv începând cu data de 1 mai 2012, ceea ce nu este cazul în speță, contractele individuale de muncă ale reclamanților încetând anterior acestei date, acestora acordându-li-se drepturile negociate pentru concedierea colectivă din anul 2011.
Neputând fi reținute așadar criticile recurenților, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă instanța va respinge recursul ca nefondat, menținând în totalitate sentința recurată ca legală și temeinică.
Instanța va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenții contestatori D. L., B. P., C. D., S. I., B. D., L. T., A. L., L. V., C. T., D. A., M. ALEXANDRUL I., V. I.,toți cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocațial P. A., cu sediul în Oradea, .. 22, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimata pârâtă ..A., cu sediul în București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 215/LM din 4 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
V. P. D. M. F. T. A. B.
- judecător fond – C. S.
- redactat decizie – judecător F. T. - 07.02.2014
- dactilografiat grefier A. B. – 07.02.2014 – 2 ex.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 19-11-2014,... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 458/2014.... → |
|---|
