Despăgubire. Decizia nr. 854/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 854/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 1103/177/2010
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția I civilă |
Număr operator de date cu caracter personal 3159 |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 854/2014-R
Ședința publică din data de 24 septembrie 2014
Președinte: | V. P. | - judecător |
D. M. | - judecător | |
F. T. | - judecător | |
A. L. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul – pârâtul BUZGUȚA D. G. cu domiciliul în loc. Aleșd, ., ., jud. Bihor și domiciliul procesual ales la C.. Av. V. I. în contradictoriu cu intimații S.C. H. S.A. cu sediul în loc. Aștileu, nr. 236, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 250/LM din 02 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. unic, având ca obiect: despăgubire.
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut la data de 17 septembrie 2014, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, prin care s-a amânat pronunțarea pentru astăzi.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND
Asupra contestației în anulare de față de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 250/LM din 02 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a admis acțiunea formulată de reclamanta . contradictoriu cu pârâtul BUZGUȚA D. G. și în consecință:
A obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri în sumă de 8.668 lei, cu dobânda legală aferentă calculată începând cu data de 06.05.2010 și până la data plății efective.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Pârâtul a fost angajatul reclamantei începând cu data de 20.06.2008, având încheiat contractul de muncă pe perioadă nedeterminata nr. 745/19.06.2008 (fila 10 dosar), înregistrat la ITM sub nr._/20.06.2008, în funcția de șofer autocamion/mașina de mare tonaj.
Până la desfacerea contractului individual de muncă pârâtul a efectuat curse cu autotractorul având numărul de înmatriculare_, conform foilor de parcurs depuse în copie la dosarul cauzei. În aceasta perioadă, pârâtul a înregistrat depășiri ale consumului de motorină față de consumul normat al mașinii.
La data incetarii raporturilor de muncă societatea mai avea de recuperat de la pârât ca urmare a depasirilor fată de consumul normat, 3505,84 litri de motorină, în valoare de 11.464 lei conform adresei de la fila 135 verso (adresa Biroului Mecano Energetic Investiții din data de 28.04.2009 catre C. Financiar al societății). Din această sumă reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata a 8668 lei, diferența până la suma de 11.464 lei fiind reținută pârâtului din garanție, salariu și diurnă, conform înscrierilor de pe adresa amintită anterior.
Conform dispozițiilor art. 254 din Codul muncii „salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legătura cu munca lor”.
Elementele care condiționează răspunderea civilă contractuală sunt: existenta unei fapte ilicite, prin care se încalcă o anumita obligație, aducându-se prin aceasta o atingere unui drept subiectiv; săvârșirea cu vinovăție a faptei, ca element subiectiv al răspunderii; existenta unui prejudiciu patrimonial; un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; capacitatea juridica a celui chemat sa răspundă.
În cazul răspunderii contractuale obligația încălcată este o obligație concreta, stabilită prin contractul preexistent, încheiat între cele două subiecte ale răspunderii - cel păgubit și cel care și-a încălcat obligațiile contractuale. Fapta ilicita cauzatoare de prejudicii în materie contractuala constă în neîndeplinirea sau în îndeplinirea necorespunzătoare a unei obligații contractuale.
Din inscrisurile depuse la filele 161-163 la dosar rezulta că prin Hotararea Consiliului de administratie al societatii nr. 8/15.09.2008 a fost aprobat consumul normat de combustibil pentru mijloacele de transport ale . normat care pentru autotractorul DAF_ era de 28 l/100km, coeficientii de incarcatura fiind stabiliti conform Normativului aprobat prin Ordinul nr. 14/1982, Anexa 2, iar pentru perioada 1 dec.- 1 martie aplicandu-se si un coeficient A- iarna.
Pentru stabilirea prejudiciului adus angajatorului instanța a dispus atât audierea de martori, cât și efectuarea unei expertize tehnice auto având ca obiective: stabilirea consumului de motorină al mașinii raportat la tipul autovehiculului, uzura, foaia de parcurs, tonaj, tip de drum, kilometri parcurși, condiții atmosferice, pe durata derulării contractului respectiv 20.06._09, să se precizeze față de consumul normat stabilit de societate prejudiciul produs de către pârât și să se precizeze dacă acest consum normat poate fi respectat față de tipul autocamionului și tipul de drum.
Concluziile raportului de expertiză (fila 244 dosar) au fost că stabilirea consumului de motorină al autotractorului DAF cu numărul de înmatriculare_ pe perioada 20.06._09 s-a făcut în condițiile aplicării prevederilor Ordinului MTTc nr.14/1982 pentru aprobarea normativului privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile, prejudiciul produs de către pârât și pretins de reclamantă la nivelul sumei de 8.668 lei este corect stabilit, iar consumul normat în conformitate cu prevederile Ordinului MTTc nr.14/1982 ține cont de toate condițiile de exploatare, poate fi și trebuie respectat.
S-a mai constatat in raportul de expertiza că pentru autotractorul DAF_ consum normat pentru parcurs fără incarcatura este de 28 l/100km, se aplica coeficientii de corectie pentru circulatie pe timp de iarnă, coeficientii de drum, coeficienti pentru portiunile de drum cu incarcatură, aplicandu-se coeficienti de corectie a consumului de combustibil pentru sarcina transportată, potrivit Anexei 2 din Ordinul nr. 14/1982, iar cantitatea de combustibil normat este trecuta pe foaia de parcurs pe portiuni de drum si total, iar aceasta din urma si pe FAZ (fisa activitatii zilnice), pe care se trece si restul in rezervor.
Instanta a retinut că prin Ordinul Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor nr. 14 din 27 septembrie 1982 s-a aprobarea normativul privind consumul de combustibil si ulei pentru automobile.
Conform disp. acestui ordin factorii cei mai importanti de care s-a tinut seama la normarea consumului de combustibil si ulei sunt: caracteristicile tehnice de consum ale automobilelor; marimea parcursului si conditiile in care se efectueaza acesta (categoria de drum, tractarea remorcilor, circulatia in localitatile urbane, utilizarea instalatiilor speciale din dotarea automobilelor etc.); gradul de incarcare a automobilelor; conditiile de anotimp; conditiile de exploatare a automobilelor.
Asadar dupa cum s-a aratat si in concluziile raportului de expertiza, chiar prin Normativul aprobat prin Ordinul nr. 14/1982 s-au avut in vedere la stabilirea consumului normat toti factorii care ar putea influenta consumul, respectiv tipul autovehiculului, gradul de incarcare al acestuia, conditiile de drum, conditiile atmosferice etc., in consecinta sustinerile pârâtului in sensul că acesti factori nu au fost avuti in vedere la stabilirea consumului normat nu pot fi primite.
De altfel martora P. F. A. a relatat ca in societate consumul normat este aprobat de consiliul de administratie in baza Normativului 14/1982, si numai pâratul a inregistrat supraconsum de combustibil, iar după plecarea acestuia din societate soferul care a preluat vehiculul condus de pârât nu a mai avut supraconsum.
Instanta a mai retinut că autotractorul pe care lucra pârâtul a fost nou când acesta a început activitatea în cadrul reclamantei, fiind înmatriculat în circulație la data de 16.06.2008 (fila 17 dosar).
Martorul Turlacu I. L. a relatat ca pârâtul a preluat un autovehicul nou la care se făceau revizii periodice de către firma de mentenantă. A aratat martorul că in aceeasi perioada societatea a achizitionat un nr. de opt masini si numai pârâtul a inregistrat supraconsum de combustibil. Insa după plecarea pârâtului din societate autovehiculul a fost preluat de un alt sofer care nu a mai inregistrat supraconsum de combustibil.
In ce priveste defectiunea instalatiei adblue invocata de pârât ca si motiv al supraconsumului de combustibil, se constata că potrivit facturilor depuse la filele 221-222 la dosar in luna martie 2009 a fost înlocuit filtrul adblue la camionul cu nr._ .
Sistemul AdBlue a fost introdus in mare parte pe camioane pentru a reduce emisiile de noxe in asa fel incat aceste vehicule sa obtina normele de poluare Euro IV sau Euro 5. Sistemul functioneaza prin injectarea ureei in sistemul de evacuare ajutand eliminarea gazelor nocive. Rezervorul pentru AdBlue este diferit de rezervorul pentru motorina. Acest sistem este utilizat asadar pentru reducerea poluarii, iar înlocuirea filtrului adblue nu are influenta asupra consumului normat de combustibil. Defectarea filtrului adblue nu poate justifica o asemenea depasire a consumului de motorina ca cea inregistrată de pârât in perioada lucrată la societate.
Astfel in răspunsul la obiectiuni expertul a arătat că pe perioada lucrata in societate pârâtul a înregistrat o depasire a consumului față de cel normat de 8.101 litri. Aceste depăsiri reies si din adresa societatii catre IPJ Bihor (fila 175 la dosar), in care sunt indicate depăsirile inregistrate de pârât, acesta achitand partial contravaloarea cantitatii de motorină.
Față de aceste aspecte și cele reținute în concluziile expertizei tehnice auto instanța a apreciat că în cauză s-a făcut dovada existenței prejudiciului și a cuantumului acestuia, respectiv 8.668 lei.
Altă condiție care trebuie să fie îndeplinită pentru a putea fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatului este ca paguba produsă de angajat să aibă legătură cu munca pe care acesta o prestează în cadrul angajatorului. Instanța constată că și această condiție este îndeplinită din moment ce consumul normat de carburant stabilit conform Ordinului nr. 14/1982, a hotărârii consiliului de administratie si înscris pe foile de parcurs a fost depășit de către pârât în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Față de aceste considerente instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 254 alin.1 Codul muncii, așa încât a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri în sumă de 8.668 lei, iar în temeiul în art. 1088 Cod civil, precum și la plata în favoarea reclamantului a dobânzii legale aferente sumei de 8668 lei, calculată începând cu data introducerii acțiunii 06.05.2010 și până la data plății efective.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată acestea nefiind dovedite de către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs reclamantul Buzguța D. G., solicitând modificarea în totalitate a hotărârii atacate, prin respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată în prima instanță și recurs.
În motivarea recursului sunt formulate următoarele critici:
- hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 254 alin. 1 din Codul Muncii și art. 1088 Cod civil, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale răspunderii: astfel, nu există nici raport de cauzalitate și nici prejudiciu, câtă vreme instanța își întemeiază soluția pe expertiza auto efectuată de ing. M., care a efectuat-o în trei variante, nici una acceptată de recurent, fără să existe certitudinea că starea tehnică a mașinii a fost impecabilă, acesta nefăcând o verificare sub acest aspect; mașina a avut o problemă, defecțiunea pompei de adblue crescând consumul de combustibil, aspect ce nu a fost luat în considerare la calculul consumului; de altfel, deși era nevoie în realitate de schimbarea pompei, reclamanta a fost cea care a hotărât datorită costurilor (circa 2000 Euro) să se înlocuiască doar filtrul, astfel încât consumul mult mai mare al mașinii nu poate fi ignorat; de asemenea reviziile periodice nu acoperă depistarea și remedierea defecțiunilor tehnice ale mașinii, iar faptul că din 8 mașini doar pârâtul a avut depășiri, nu a avut nici o relevanță, starea tehnică variind de la o mașină la alta; de asemenea nimic nu dovedește că au fost luați în considerare în mod corect toți factorii care influențează consumul de combustibil: condițiile atmosferice, tonaj, aeroterma, categorie de drum, starea tehnică a mașinii etc., factori care duc la creșterea consumului de combustibil; pe de altă parte pârâtul a parcurs kilometrii înregistrați în foile de parcurs, care însă nu au fost luați în totalitate în considerare la calculul consumului măsurat, la fiecare deplasare tăindu-se substanțial din kilometrii reali parcurși, ori, câtă vreme deplasările au fost reale și câtă vreme consumul a existat efectiv, fără să se dovedească vreo greșeală a recurentului, se poate reține fără nici un dubiu lipsa vreunui prejudiciu pentru societate, dar și lipsa vreunei legături de cauzalitate;
- referitor la fapta ilicită și vinovăție, din probele administrate rezultă împrejurarea că pârâtul și-a îndeplinit corespunzător sarcinile trasate prin contractul de muncă și fișa postului, neavând nici o abatere disciplinară sau sancțiune, reținerile din salariu și diurnă fiind nelegale, efectuate în lipsa unei hotărâri judecătorești care să constate răspunderea și prejudiciul; în contractul de muncă și fișa postului nu există stipulat un consum maxim admis pe care ar fi trebuit să-l respecte, calculele ulterioare ale firmei neputând să-i fie imputate, cu atât mai mult cu cât deplasările s-au făcut în interes de serviciu, pe traseele și cu încărcătura stabilită de angajator, hotărârea consiliului de administrație la care face referire prima instanță fiind ulterioară angajării recurentului, fără să-i fi fost adusă acestuia la cunoștință; nu s-a dovedit că acesta ar fi furat sau comercializat motorina, iar alimentarea se făcea exclusiv de la pompa angajatorului, fără ca pârâtului să i se limiteze consumul de combustibil sau să i se oprească mașina; recurentul a atras atenția asupra modului greșit de calcul al consumului, cerând verificarea prin efectuarea unui test motor, repararea și chiar schimbarea mașinii, ceea ce nu s-a făcut.
În drept, invocă dispozițiile art. 3041, art. 3041 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin notele scrise depuse la dosar, intimata . solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, apreciind că obiecțiunile recurentului la calcul prejudiciului stabilit de intimată și confirmat de expert sunt nefondate.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurentul a desfășurat activitate în cadrul societății reclamante, în perioada 20 iunie 2008 – aprilie 2009, în funcția de șofer autocamion/mașină de mare tonaj, calitate în care a efectuat curse cu autotractorul având număr de înmatriculare_, înregistrând depășiri ale consumului de motorină față de consumul normat al mașinii, depășiri care, la data încetării raporturilor de muncă, reprezentau 3505,84 litri de motorină, în valoare de 11.464 lei, din care o parte a fost recuperată, rămânând o diferență de 8668 lei, ce face obiectul prezentei acțiuni.
Referitor la temeiul juridic al acțiunii, în mod corect a reținut instanța de fond îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 254 din Codul Muncii pentru antrenarea răspunderii civile contractuale a pârâtului – recurent, criticile formulate de acesta prin cererea de recurs fiind nefondate.
Astfel, referitor la starea tehnică a mașinii, rezultă din probele administrate în cauză că pârâtul – recurent a preluat un autovehicul nou, care nu a avut defecțiuni, fiind efectuate reviziile periodice planificate.
Martorul Turlacu I. (fila 212 dosar de fond) mai arată că mașina este echipată cu bord electronic, prin urmare dacă ar fi existat vreo defecțiune aceasta ar fi fost sesizată la aceste verificări periodice.
Mai mult de atât, martorul mai sus evocat, cât și martora P. F., au declarat că, după plecarea intimatului, mașina a fost preluată de un alt șofer, fără a mai înregistra supraconsum.
În ceea ce privește stabilirea consumului normat de combustibil pentru mijlocul de transport, acesta s-a făcut potrivit Hotărârii Consiliului de Administrare nr. 8/15.09.2008, hotărâre ce a avut la bază Ordinul nr. 14/1982 al Ministerului Transporturilor, privitor la aprobarea normativului privind consumul de combustibil și ulei.
Susținerile recurentului privitoare la neaducerea la cunoștința acestuia a consumului normat, respectiv privitoare la neluarea în considerare a tuturor factorilor care influențează consumul de combustibil (factori atmosferici, tonaj, etc.) sunt nefondate.
Astfel, rezultă din expertiza efectuată în cauză și completarea la expertiză (fila 243 dosar fond) că foile de parcurs și FAZ-urile (fișa activității zilnice) care au stat la baza calculului consumului de combustibil – evidențiază porțiunile de drum cu încărcătură sau fără, coeficientul de corecție al consumului de combustibil pentru sarcina transportată; de asemenea cantitatea de combustibil normat este trecută pe foaie pe porțiuni de parcurs și total, pentru perioada de iarna decembrie – martie – aplicându-se din oficiu un coeficient de corecție pentru condiții climaterice nefavorabile, indiferent dacă ele s-au produs sau nu; expertul mai evidențiază totodată și faptul că reprezentantul reclamantei i-a prezentat rezultatul unei monitorizări cu mijloace electronice a consumului de motorină a autoturismului în cauză, efectuată de o firmă de specialitate, care a evidențiat încadrarea consumului în limita celui normat.
În fine, susținerea recurentului potrivit căreia acesta nu a avut nici o abatere disciplinară și nu s-a dovedit nici faptul că ar fi furat sau comercializat motorina, sunt irelevante: astfel, este adevărat că prin ordonanța pronunțată în dosar nr. 517/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 258 Cod penal, însă s-a reținut neglijența în serviciu a acestuia, generatoare a prejudiciului cauzat, motiv pentru care ținând cont și de eforturile depuse de acesta pentru recuperarea parțială a prejudiciului i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, respectiv o amendă.
Față de considerentele ce preced, Curtea apreciază ca nefondat recursul declarat și, pe cale, de consecință, urmează în temeiul art. 3041 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să-l respingă, fără cheltuieli de judecată, nefiind dovedite de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul – pârâtul BUZGUȚA D. G. cu domiciliul în loc. Aleșd, ., ., jud. Bihor și domiciliul procesual ales la C.. Av. V. I. în contradictoriu cu intimații S.C. H. S.A. cu sediul în loc. Aștileu, nr. 236, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 250/LM din 02 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
V. P. D. M. F. T. A. L.
Judecător fond: N. B.
redactat: judecător: V. P.
tehnoredactat: A. L.
2 exemplare / 7 octombrie 2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Reconstituire vechime. Hotărâre din 26-02-2014, Curtea de Apel... → |
|---|
