Recalculare pensie. Decizia nr. 259/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 11092/111/2012
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția I civilă – - Nr.operator de date cu caracter personal - 3159- |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR.259/2014-R
Ședința publică din 30 ianuarie 2014
Președinte – M. E.– judecător
- S. A. L. - judecător
- T. D. - judecător
- C. G. – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de C. JUDEȚEANĂ DE PENSII BIHOR ORADEA, cu sediul în Oradea, ., județul Bihor, în contradictoriu cu intimata contestator D. F.-cu domiciliu în Oradea, ..22, ., împotriva sentinței civile nr.325/LM din 24 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, având ca obiect: recalculare pensie. .
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimata contestator D. F.-lipsă, reprezentanta acesteia, avocat C. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 19.01.2014,eliberată de Baroul Bihor-Cabinet de Avocat, lipsă fiind restul părților .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de taxă de timbru, după care:
Reprezentanta intimatei contestator, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei contestator, solicită respingerea ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, luând în considerare decizia nr.19/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu cheltuieli de judecată, justificate prin chitanța depusă la dosar.
Instanța, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța de recurs, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.325/LM din 24 mai 2013, Tribunalul Bihor a admis contestația formulată de contestatoarea D. F. în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII BIHOR cu sediul în Oradea și C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE-COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII cu sediul în București, și în consecință:
A dispus anularea deciziei nr._/07.02.2012 emisă de C. JUDEȚEANĂ DE PENSII precum și a hotărârii nr.4454/08.04.2013 a CASEI NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE-COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII .
A obligat intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII BIHOR la recalcularea pensiei contestatoarei cu valorificarea înscrierilor din adeverința nr.86/23.01.2012 emisă de S.C. PROIECT BIHOR S.A., sens în care va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea acesteia, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.02.2012.
A obligat intimatele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 de lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr._/07.02.2012 a fost respinsa cererea contestatoarei de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea adeverinței nr.86/23.01.2012 emisa de ..
Conform dispozițiilor art. 149 alin.1 din Legea nr.263/2010 aceasta a formulat si depus contestația împotriva acestei decizii, contestație soluționată de Comisia Centrală de Contestații din cadrul CNPP prin hotărârea nr.4454/08.04.2013 prin care s-a dispus respingerea acesteia.
Potrivit adeverinței nr. 86 din 23.01.2012 emisă de către . rezultă că, contestatoarea a fost salarizată în cadrul unității în acord, beneficiind de retribuții în acord, sume ce nu au fost evidențiate în carnetul ei de muncă și nu au fost luate în calcul la stabilirea pensiei pentru perioada 1976-2001. S-a menționat că unitatea a achitat contribuțiile prevăzute de lege, respectiv CAS la venitul realizat și nu s-a achitat contribuția la pensia suplimentară, că salariatul a achitat contribuția la pensia suplimentară.
S-a mai reținut de prima instanță că, în conformitate cu art. 164 din Legea nr. 19/2000 la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete, după caz, in conformitate cu modul de înregistrare a acestora in carnetul de munca, precum și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare si care sunt înregistrate în carnetul de muncă. A..3 prevede că, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate in carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități.
Art. 165 din Legea nr. 19/2000 prevede că asigurații care au contribuit la Fondul pentru pensia suplimentară cu 2%, 3%, respectiv 5%, beneficiază de o creștere a punctajului, determinat prin aplicarea unor procente la punctajele anuale realizate in aceste perioade.
De asemenea, potrivit art. 165 și 166 din Legea 263/2010 la determinarea punctajelor lunare pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001 se utilizează salariile brute sau nete, după caz în conformitate cu modul de înscriere al acestora în carnetele de muncă astfel, salariile brute până la data de 01.07.1977, salariile nete de la data de 01.07.1977 până la data de 01.01.1991 și salariile brute de la data de 01.01.1991. La determinarea punctajelor lunare pe lângă salariile mai sus amintite se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care după data de 01.04.1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Capitolul V din Anexa la Ordonanța de Urgență nr. 4 din 3 februarie 2005 actualizată privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat prevede următoarele sporuri cu caracter permanent, care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cât si pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 49/1992: sporul de vechime în muncă, sporul pentru lucru în subteran, precum și pentru lucru pe platformele marine de foraj si extracție, indemnizația de zbor, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare, ale sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective si individuale de muncă.
Capitolul VI la anexă menționează printre altele că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale.
Prin Decizia nr.30 din 16.11.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus respingerea recursului în interesul legii privind stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor de stat referitor la posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global prev. de art. 12 al. 1 lit.a din Legea 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, reținându-se că textele de lege sunt clare și lipsite de echivoc, nefiind în prezența unei ambiguități de reglementare.
Se mai reține că Decretul nr. 389 din 11 octombrie 1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat prevedea că unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de munca sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practica în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă.
În baza art. 2 lit. e din Legea 19/2000 respectiv art. 2 lit. c din Legea 263/2010 drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite astfel că, principiul contributivității afirmat de aceste texte de lege primează, iar sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuțiilor sociale și au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor, astfel că aceste drepturi sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Instanța de fond a opinat că, într-adevăr Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 30/16.11.2009, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, privind recalcularea drepturilor la pensie, a statuat că formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001. Însă, ulterior pronunțării acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat un alt recurs în interesul legii, sens în care a pronunțat decizia nr. 19 din 17.10.2011 în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit.e, art. 78 și art. 164 al. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, și ale art. 1 și 2 din OUG. nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilind că formele de retribuire obținute în acord global prevăzute de art. 12 al.1 lit.a din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
În speță, potrivit adeverinței nr.86 din 23.01.2012 eliberată de S.C. PROIECT BIHOR S.A. se adeverește că, contestatoarea a fost salarizat în acord, beneficiind de retribuții în acord, sume ce nu au fost evidențiate în carnetul de muncă și nu au fost luate în calcul la stabilirea pensiei. S-a mai menționat că unitatea a achitat contribuțiile prevăzute de lege, respectiv C.A.S., la venitul brut realizat. Conform art. 78 al. 4 din Legea 19/2000 punctajul asiguratului stabilit conform prev. al. 1 și 2 se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale și în sensul art. I pct. 7 din Ordinul 680/2007 salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate inclusiv indemnizațiile de conducere, salarii de merit, indexări, compensări și alte drepturi care potrivit actelor normative fac parte din salariul de bază, precum și toate celelalte sporuri, indemnizații și sporuri plătite și sume adaosuri menționate de la litera d până la litera l inclusiv.
Instanța de fond, în contextul considerentelor mai sus reținute și făcând aplicarea în cauză a deciziei în interesul legii mai sus arătate, obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 330 indice 7 al. 4 Cod procedură civilă, a apreciat ca fiind întemeiată contestația precizată, fiind admisă ca atare, astfel că a dispus anularea deciziei nr._/07.02.2012 emisă de C. Județeană de Pensii precum și a Hotărârii nr.4454/08.04.2013 a Casei Naționale de Pensii Publice –Comisia Centrală de Contestații și a obligat intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII BIHOR la recalcularea pensiei contestatorului cu valorificarea înscrierilor din adeverința nr. 86/23.01.2012 emisă de ..A., sens în care se va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea acesteia, cu acordarea drepturilor astfel stabilite în temeiul art. 107 alin.5 din Legea nr.263/2010, începând cu data de 01.02.2012.
Intimatele fiind in culpă procesuală, instanța în temeiul art.274 din Codul de procedură civilă, le-a obligat la plata sumei de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar de avocat justificat cu chitanța . nr._ din data de 19.09.2012.
Împotriva acestei sentinței, a declarat recurs, pârâta C. Județeană de Pensii Bihor, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței.
Prin motivele de recurs, recurenta a formulat următoarele critici:
-în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea recurentei la recalcularea drepturilor de pensie ale intimatei prin valorificarea datelor cuprinse in Adeverința nr. 86/23.01.2012, motivația instanței de judecata rezida in faptul ca pentru sumele primite ca forma de retribuire in acord s-a plătit CAS, ori, astfel cum rezultă din mențiunea expresă a angajatului inserată în conținutul adeverinței aflate în discuție, salariatului nu i s-a reținut, virat și calculat contribuția CAS;
-în mod absolut greșit Tribunalul Bihor a invocat in susținerea soluției pronunțate, principiul contributivitatii prevăzut de art. 2 lit. e din Legea 19/2000, cu toate ca decizia de pensie contestata in prezenta cauza a fost emisa in baza Legii nr.263/2010, ori, acest principiu consacrat prin legea pensiilor, precizează exact contrariul celor susținute, astfel, prin acesta se statuează că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul de pensii public, drepturile de asigurări sociale, cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor plătite;
-baza de calcul a unei pensii stabilite conform legii 3/1977 era strict formata conform articolului de lege mai sus menționat din -salariul de baza, sporul de vechime in munca, sau sporul lucru in subteran, indemnizatie de zbor, sau sporul pentru condiții grele de munca, pentru lucru sistematic peste program, sau pentru exercitarea unei funcții suplimentare, alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, astfel că, se poate conchide că asupra adaosului de acord, angajatul nu plătea contribuția pentru pensie suplimentară –CAS;
-prin Normele de aplicare a Legii nr.263/2010, aprobate prin H.G.257/2011 legiuitorul prin economia art.127 specifica in mod expres faptul ca „ sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica Ia stabilirea sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit art 16 alin 2 sunt cele prevăzute la Anexa 15 la norme,,, prin Anexa 15 din norme se arata expres ca nu pot fi luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire in acord, intrucat nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001;
-Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr.19/2011 data in recursul in interesul legii, a statuat cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 si art. 164 alin. (1) si (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si ale art. 1 si 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, si nu cu privire la dispozițiile din cuprinsul Legii 263/2010 referitoare la sumele de retribuire in acord.
În drept, s-au invocat art.art.304 pct.7 si 9 Cod Procedură civila, Legea nr.19/2000, Legea nr.3/1977, Legea nr. 263/2010.
Intimata contestatoare, prin reprezentanta sa, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs, constată următoarele:
Într-adevăr, potrivit punctului nr. VI din anexa 15 a HG nr. 257/2011, s-a prevăzut faptul că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, formele de retribuire în acord sau cu bucata,întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1.04.2001 iar aceasta a și fost practica Curții în materie pe parcursul aplicării Legii nr. 19/2000, până la comunicatul Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea unor recursuri în interesul legii din 17. 10. 2011, deoarece anterior prin Decizia civilă nr. 30/2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins un recurs în interesul legii promovat pentru unificarea practicii judiciare în materie, în considerente arătându-se că dispozițiile legale sunt clare și nu necesită interpretări.
Ulterior însă, practica instanțelor a continuat a fi neunitară raportat la soluționarea unor litigii cu obiect similar, astfel că, prin Decizia civilă nr. 19/17. 10. 2011, în baza art. 329 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus admiterea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e, art. 78 și art. 164 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/_ privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, formele de retribuire în acord global prevăzute de Legea nr. 57/1974, art. 12 alin. 1 lit. a, privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Raportat la această decizie, câtă vreme s-a statuat că formele de retribuire în acord au făcut parte din baza de calcul al pensiei conform legislației anterioare datei de 1.04. 2001, dezlegări care au valoare de principiu, chiar dacă decizia de recalculare contestată s-a emis în baza Legii nr. 263/2010 orice discuții apar ca neavenite și în consecință, întrucât prin adeverința emisă de fostul angajator s-a făcut dovada faptului că veniturile suplimentare obținute de intimată pentru munca în acord global, în perioada anterioară anilor 2001, au fost incluse în salariul brut lunar, sens în care s-au achitat și contribuțiile de asigurări sociale, se impune luarea acestora în considerare la recalcularea pensiei.
Ca urmare, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, și va menține în întregime sentința recurată, ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurentei C. JUDEȚEANĂ DE PENSII BIHOR ORADEA, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs le va obliga să-i plătească intimatei D. F., suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII BIHOR ORADEA, cu sediul în Oradea, ., județul Bihor, în contradictoriu cu intimata contestator D. F.-cu domiciliu în Oradea, ..22, ..A, ., împotriva sentinței civile nr.325/LM din 24 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII BIHOR ORADEA, să-i plătească părții intimate D. F., suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs .
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. E. S. A. L. T. D. C. G.
red. concept decizie M. E.
data:5.02.2014
jud.fond: A. L.F.
dact.C.G.
data:6.02.2014
2 ex.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 592/2014. Curtea de Apel ORADEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 824/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
