Recalculare pensie. Hotărâre din 22-01-2014, Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 2015/111/2012
ROMÂNIA | |
CURTEA DE APEL ORADEA | |
- Secția I civilă - | |
completul II recurs nr. operator de date cu caracter personal: 3159 | |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 174/2014-R
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2014
Președinte : | V. P. | - judecător |
D. M. | - judecător | |
F. T. | - judecător | |
A. B. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant R. R., domiciliat în Oradea, .. 13, ., ., în contradictoriu cu intimata pârâtă C. DE CONTESTAȚII PENSII DIN C. MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, sector 4, .. 4, împotriva sentinței civile nr. 298/LM din 7 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura litigiului dedus judecății, după care:
Instanța, în baza art. 1591 al. 4 Cod procedură civilă, procedând la verificarea competentei sale, constată că este competentă general, material și teritorial să judece litigiul de față, în temeiul dispozițiilor art. 299 al. 1 Cod procedură civilă .
Față de împrejurarea că părțile au solicitat soluționarea litigiului de față și în lipsa acestora, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la judecarea prezentei căi de atac
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.298/LM din 7 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, s-a respins contestația formulată de contestatorul R. R., în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII SECTORIALĂ-C. DE CONTESTAȚII din cadrul MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE (fost Minister al Administrației si Internelor ).
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
În ce privește capătul de cerere referitor la menținerea în vigoare a deciziei de pensionare anterioare emise în baza Legii nr.164/2001 instanța a reținut că petentului i s-a deschis dreptul la pensie in anul 2001, conform prevederilor Legii nr. 164/2001.
La stabilirea cuantumului pensiei au fost valorificate toate documentele doveditoare, aflate la dosarul de pensie, iar, în conformitate cu prevederile Legii nr. 119/2010, pensia a fost recalculată începând cu data de 01.01.2011, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
În urma identificării tuturor veniturilor realizate lunar pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare, la data de 12.12.2011, în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, a fost emisă decizia de revizuire nr._, prin care au fost stabilite drepturile de pensie revizuite, începând cu data de 01.01.2011.
Împotriva deciziei nr._/12.12.2011 contestatorul a formulat contestație la C. de Contestații din cadrul intimatei care a emis in soluționarea contestației Hotărârea nr.206/26.01.2012 prin care aceasta a fost respinsă.
Tribunalul a reținut că recalcularea pensiilor de serviciu a fost prevăzuta la art.3 alin.1 din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului pensiei utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr.19/2000.Actul normativ ce califica pensiile speciale ca pensii in interesul Legii nr.19/2000 este Legea nr.119/2010, reglementându-se in mod expres faptul ca următoarele categorii de pensii pe baza legislației anterioare, devin pensii in înțelesul Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare si anume, pensiile militare de stat, pensiile de stat ale polițiștilor si ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești si al parchetelor de pe lângă acestea, pensiile de serviciu ale personalului diplomatic si consular, pensiile de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari, pensiile de serviciu ale deputaților si senatorilor, pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civila, pensiile de serviciu ale personalului Curții de Conturi.
De asemenea, la data de 31.01.2011 a intrat in vigoare OUG nr.1/2011 care la art.1 alin.1 prevede ca „Pensiile prevăzute la art.1 lit.a și b din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art.5 alin.4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari”.
Prin decizia de pensie contestată nr._ din 12.12.2011 au fost aplicate dispozițiile OUG nr.1/2011, respectiv ale Legii nr.263/2010, in sensul recalculării drepturilor de pensie ale contestatorului conform principiilor Legii nr.19/2000, respectiv a Legii nr.263/2010.
Totodată Curtea Constituțională prin deciziile nr. 871, 873/25.06.2010, publicate în Monitorul Oficial nr. 433/28.06.2010, a făcut controlul de constituționalitate a Legii nr. 119/2010 constatând conformitatea acesteia cu dispozițiile cuprinse în Constituția României, dispozițiile acestor decizii, conform art. 147 alin. 4 din Constituție fiind obligatorii tuturor subiecților de drept, fiind efectuată o verificare atât a dispozițiilor acestei legi cât și compatibilitatea cu legea fundamentală, respectiv cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel cum a statuat chiar Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii prin decizia nr. 29/12.12.2011, chiar dacă s-a efectuat un control de constituționalitate a unei legi, acest aspect nu împiedică judecătorul, ci dimpotrivă, să verifice efectele concrete ale unei norme juridice asupra părților care invocă încălcări ale drepturilor fundamentale prevăzute și garantate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, neexistând o prevedere legală expresă care să atribuie Curții Constituționale exclusivitatea unui control de constituționalitate.
S-a mai reținut că, Curtea Constituțională de altfel, potrivit deciziei nr. 1344/09.12.2009 a apreciat că instanțelor judecătorești le revine sarcina de aplicare directă a legislației comunitare atunci când legislația națională este în contradicție cu aceasta, astfel că s-a făcut o analiză în acest sens.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, într-adevăr, în cauza „Buchen / Republicii Cehe” din anul 2000 a statuat că noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că, dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun, proprietate privată.
În speță însă, potrivit art. 1 din Legea nr. 119/2010, pe data intrării în vigoare a acesteia, pensiile de serviciu, au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000. Pensia de serviciu a cuprins însă două componente, una contributivă și una necontributivă, ultima fiind supusă practic condiției ca statul să dispună de resursele financiare pentru a putea acorda și alte drepturi de asigurări sociale față de cele pe care Constituția le-a nominalizat expres.
Ca urmare, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă CEDO a interpretat-o în noțiunea de bun, reprezintă un drept câștigat doar cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea pentru viitor nu echivalează cu o privare de un bun.
Legea, potrivit art. 1 din vechiul Cod civil, art. 6 alin. 2 din Noul Cod Civil, art. 15 din Constituție, se aplică doar pentru viitor, ori, în speță, pensia contestatorului nu a fost afectată decât pentru viitor referitor la cuantumul acesteia, deci aceste dispoziții legale nu au fost încălcate. Prin măsurile luate nu s-a adus atingere dreptului la prestații sociale dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale achitate în timpul anilor de serviciu.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele A. M. Frimm, E. T., M. M. L. Gheta, F. M., A. G. C./ României a constatat că reducerea pensiilor speciale, deși substanțială, constituie o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor prevăzut de Legea nr. 19/2000 pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. A mai reținut Curtea că, motivele pentru care s-a procedat astfel, nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporționate, reforma în sistemul de pensii nu a avut caracter retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale în perioada de cotizare.
Referitor la existența unei discriminări în sensul art. 14 al Convenției, Curtea a reținut că o diferență este discriminatorie doar când nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
Autoritățile naționale sunt în principiu cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice pentru că se bucură de o cunoaștere directă a nevoilor propriei societăți, iar Curtea a reținut că respectă alegerea lor exceptând situațiile în care mijloacele se dovedesc a fi evident lipsite de un temei rezonabil. Reforma prin Legea nr. 119/2010 s-a bazat pe contextul economic actual, corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
Ca urmare, Curtea a concluzionat că, reducerea pensiilor speciale, deși substanțială, nu a afectat contribuția plătită de asigurat și a constituit o modalitate de integrare a pensiilor speciale în regimul general al pensiilor prevăzut de Legea 119/2000 pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele, motive ce nu pot fi calificate ca fiind nerezonabile, disproporționate.
Față de aceste hotărâri, criticile contestatorului au fost apreciate ca fiind nefondate, nefiind vorba de o aplicare retroactivă a legii, de o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, a art. 14 al Convenției, neexistând neconcordanțe între legislația internă și cea comunitară, a tratatelor internaționale în materie pentru ca instanța să facă aplicarea directă a acestora și să înlăture legislația internă.
Referitor la încălcarea principiului proporționalității, s-a reținut că se impune a se arăta faptul că drepturile contestatorului, chiar dacă au fost reduse, nu au suportat o diminuare excesivă, beneficiind de o pensie în prezent peste cea medie la nivel național, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Kjarten Asmundsson/ Islandei a reținut că se poate vorbi de o măsură excesivă și disproporțională, în ipoteza în care reclamantul a fost privat în întregime de pensie, însă a apreciat că, dacă în discuție se află doar o reducere a pensiei, măsura ar fi fost rezonabilă, proporțională, cauza Jankovics/Croației fiind relevantă și conformă celor arătate mai sus pronunțate împotriva României.
Raportat la toate considerentele expuse, tribunalul a respins cererea de menținere a deciziei de pensie emise in temeiul Legii nr.164/2001 ca neîntemeiată.
Cu privire a criticile aduse de contestator modalității de calcul a pensiei noi stabilite pe seama sa, instanța de fond a reținut că legiuitorul a stipulat în mod imperativ la art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2011 că „obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. 1, revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea".De asemenea, la alin. (3) și (4) al aceluiași articol se prevede că „instituțiile prevăzute la alin. 2 transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011", iar „ cazul pensiilor prevăzute la alin. 1, pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011 nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie".
În speță instanța a reținut că, Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. a procedat la revizuirea pensiei acestuia în baza adeverințelor care atestă veniturile realizate lunar, transmise de către unitatea/unitățile în care contestatorul a lucrat. Acesta nu identifică concret care ar fi perioadele ,respectiv veniturile care nu ar fi fost avute in vedere la recalcularea drepturilor sale de pensie. De altfel instanța a reținut că toate perioadele și veniturile valorificate la determinarea noului cuantum al pensiei rezultă din anexa la decizia de revizuire din 12.12.2012, anexă privind datele și elementele care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare, în care se menționează stagiile de cotizare și veniturile lunare individuale realizate pentru întreaga perioadă care constituie stagiu de cotizare, începând cu anul încadrării în muncă până la data trecerii în rezervă, precum și dacă există anumite perioade lucrate pentru care nu au putut fi identificate aceste venituri.
În contextul considerentelor mai sus expuse, instanța a apreciat contestația formulată ca fiind nefondată, respingând-o ca atare, luând act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul recurent R. R., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în totalitate în sensul anulării hotărârii contestate și obligării pârâtei la plata pensiei aflată în plată în luna decembrie 2011 și la plata diferenței între pensia efectiv plătită urmare a emiterii deciziei de revizuire contestată și cea cuvenită, aflată în plată în luna decembrie 2011, actualizată cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
Arată că instanța de fond a ignorat faptul că hotărârea contestată nu cuprinde datele esențiale în baza cărora să se poată concluziona în sensul că s-a procedat la o analiză a contestației sale de către C. de Contestații Pensii din cadrul M.A.I., în cuprinsul hotărârii pronunțate C. de Contestații mărginindu-se să-și motiveze hotărârea pe argumentul că “a utilizat toate datele înscrise în actele doveditoare privind veniturile realizate”, ori din analiza datelor înscrise în actele anexe deciziei de revizuire nu rezultă documentele care au stat la baza calculului pensiei conform OG nr. 33/2002 modificată și aprobată prin Legea nr. 223/2002.
Mai arată recurentul că aspectele reținute de instanța de fond în sensul că unitatea pârâtă a procedat la revizuirea pensiei sale în baza adeverințelor care atestă veniturile realizate, lunare, transmise de către unitățile unde a lucrat sunt neconforme cu realitatea, menționând că nu a contribuit la fondul național de pensii întrucât erau încadrați la categorii speciale și altele erau coordonatele legale ale funcționalității în sistem, OUG nr. 1/2011 stabilind în sarcina instituțiilor militare în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea, obligații de legalitate și corectitudine a datelor, aceste date trebuind să îndeplinească anumite condiții legale.
Susține că a constatat existența unor greșeli și inexactități și chiar falsuri în adeverințele emise de anumite instituții militare, făcând referire la adresa însoțită de adeverințele de venit primită de la școala de agenți de Poliție Oradea și arătând că acea unitate nu este succesoarea vreunei unități în care a lucrat, respectiv că în cuprinsul adeverinței de venit C.N.P.- ul menționat nu este al său, lipseau venituri pe anumite perioade (1972-1973), nu erau menționate toate sumele conform legii, lipsind premii, indemnizații și alte venituri legale, sumele erau rotunjite și nemenționate lunar, indicându-se aceeași sumă pe perioade de la câteva luni la 2,3 ani, răspunsurile primite la sesizările sale fiind anexate la dosar.
Referitor la celelalte aspecte invocate arată că acestea au fost analizate succint de către instanța de fond, făcând trimitere la acestea în dezvoltarea motivelor de recurs.
Menționează că prevederile Legii nr. 119/2010 și ale HG nr. 735/2010 sunt inaplicabile față de acesta, astfel că decizia de recalculare a pensiilor, contestată, este nelegală și abuzivă, fiind emisă în temeiul dispozițiilor HG nr. 735/2010, act normativ lipsit de orice efect juridic ca urmare a sentinței civile nr. 338/2010 a Curții de Apel Cluj, irevocabilă prin decizia nr. 38/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Arată că, pe de altă parte, prin emiterea dispoziției contestate se aduce atingere directă principiului neretroactivității legii consacrat de Constituția României, republicată, în art. 15 al. 2, invocând și faptul că analizând situația pensiilor speciale și de serviciu a altor categorii speciale de bugetari, Curtea Constituțională, prin decizia nr. 20/02.02.2000 a statuat că este neconstituțională abrogarea pensiei de serviciu a magistraților. Curtea a reținut că acordarea pensiei de serviciu pentru cadrele militare și magistrați nu reprezintă un privilegiu ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii și magistrații.
Mai invocă faptul că instanța constituțională s-a pronunțat în repetate rânduri în sensul că legea posterioară nu poate atinge dreptul născut sub imperiul legii anterioare deoarece ar însemna că legea nouă să fie aplicată retroactiv astfel că noua lege, hotărârea de guvern dată în aplicarea ei și dispoziția de recalculare a pensiei nu poate afecta cuantumul pensiilor aflate în plată, chiar și atunci când modul de calcul al pensiilor se modifică prin noua reglementare.
Face referire la deciziile nr. 4612/2002, nr. 375/2005, nr. 57/2006 și nr. 120/2007 ale Curții Constituționale arătând că, pentru pensiile aflate în plată, Curtea Constituțională are o practică constantă în a le considera drepturi câștigate ce nu pot fi recalculate în baza legii noi fără a se încălca astfel art. 15 al. 2 din Constituție.
Subliniază că acțiunea formulată se fundamentează nu doar pe jurisprudența Curții Constituționale, dar mai ales pe normele dreptului comunitar și pe jurisprudența CEDO, invocând în acest sens directivele nr. 86/378/CEE și nr. 96/97/CEE, iar referitor la practica CEDO arată că sub acest aspect Curtea s-a pronunțat în mod constant statuând că limitarea nejustificată a unui drept, cum ar fi o pensie specială, drept nesocotit ulterior fără a exista o justificare rezonabilă pentru o asemenea îngrădire, constituie o privare de proprietate în sensul art. 1 Protocolul 1 al Convenției, cât și o discriminare în sensul art. 14 și art. 1 din Protocolul Adițional nr. 12, reținând că dreptul la pensie stabilit de autoritățile publice sub imperiul unei legi este un “bun” în sensul Convenției, recurentul invocând în acest sens cauza Akdeejeva contra Letoniei, cauza Muller contra Austriei, cauza Buchen contra Cehiei.
Susține că pornind de la catalogarea de instanțele europene a pensiei ca fiind o valoare patrimonială ce intră în categoria dreptului de proprietate, rezultă că regimul său juridic este guvernat de dispozițiile art. 44 din Constituția României republicată, pensia, atât ca drept în sine cât și ca element al proprietății private reprezentând o creanță asupra Statului, pe care acesta este obligat să o plătească și să o ocrotească.
Cu privire la cuantumul pensiei arată că prin decizia de revizuire ce face obiectul prezentei contestații, cuantumul pensiei sale a fost diminuat față de pensia legal dobândită, diminuare prin care se încalcă dispozițiile constituționale și legale.
Referitor la modalitatea de calcul avută în vedere la stabilirea cuantumului pensiei revizuite, arată că la baza de calcul au stat adeverințele trimise de ultimele instituții la care a lucrat, adeverințe care conțin date inexacte și care au fost contestate de către acesta.
Învederează că din analiza datelor înscrise în actele anexate la decizia de pensionare nu rezultă documentele care au stat la baza calculului pensiei militare în conformitate cu art. 5 din OG nr. 33/2002 modificată și aprobată prin Legea nr. 223/2002, arătând totodată că din cuprinsul deciziei contestate nu rezultă care sunt grupele de muncă avute în vedere și implicit punctajul lunar corespunzător, după cum nu rezultă care sunt perioadele pentru care nu au fost identificate state de plată.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod Proc. Civ.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța o apreciază ca legală și temeinică urmând a respinge recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr._/12.12.2011, s-a procedat la revizuirea pensiei reclamantului în baza OUG nr. 1/2011, contestația formulată împotriva acestei decizii, la C. de Contestații din cadrul Ministerului Administrației și Internelor fiind respinsă conform hotărârii nr. 206/26.01.2012, în speță reclamantul contestând această hotărâre, solicitând totodată anularea deciziei nr._/12.12.2011 și obligarea pârâtei la plata pensiei aflată în plată în luna decembrie 2011, precum și la plata diferenței între pensia efectiv plătită urmare a emiterii deciziei de revizuire contestată și cea cuvenită, aflată în plată în luna decembrie 2011, actualizată cu indicele de inflație.
Conform art. 1 din OUG nr. 1/2011, act normativ în baza căruia a fost emisă decizia de revizuire, pensiile prevăzute la art. 1 lit. a și b din legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege se revizuiesc din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiar.
Criticile recurentului cu referire la modalitatea de calcul a pensiei noi stabilite sunt apreciate ca nefondate, în speță intimata procedând la revizuirea pensiei acestuia în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 1/2011, în baza adeverințelor aflate la dosarul de pensie, transmise de către unitățile la care contestatorul și-a desfășurat activitatea, nefăcându-se dovada unor calcule eronate sub acest aspect.
Pe de altă parte, câtă vreme adeverințele depuse la dosarul de pensie, nu au fost revocate, desființate, anulate, criticile recurentului nu pot fi primite, corect fiind avute în vedere aceste adeverințe la revizuirea pensiei contestatorului. În acest sens, legiuitorul a stipulat în art. 1 alin. 2 din OUG nr. 1/2011 că obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. 1 revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea, cum de altfel s-a și procedat în speță.
Nefondate sunt și criticile invocate de recurent în sensul că hotărârea emisă de C. de Contestații din cadrul Ministerului Administrației și Internelor nu cuprinde datele esențiale pe baza cărora să se poată concluziona că s-a procedat la o analiză a contestației formulate, în cuprinsul acestei hotărâri fiind arătate considerentele în temeiul cărora a fost respinsă această contestație.
Referitor la celelalte critici invocate de recurent prin raportare la jurisprudența CEDO și a Curții Constituționale se constată că prin deciziile nr. 871, 873/25.06.2010, publicate în Monitorul Oficial nr. 433/28.06.2010, Curtea Constituțională a făcut controlul de constituționalitate a Legii nr. 119/2010 reținând conformitatea acesteia cu dispozițiile cuprinse în Constituția României, dispozițiile acestor decizii, conform art. 147 alin. 4 din Constituție fiind obligatorii tuturor subiecților de drept, fiind efectuată o verificare atât a dispozițiilor acestei legi cât și compatibilitatea cu legea noastră fundamentală, respectiv cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte, raportat la decizia nr. 29/12.12.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și la decizia nr. 1344/09.12.2009 a Curții Constituționale prin care s-a reținut că instanțelor judecătorești le revine sarcina de aplicare directă a legislației comunitare atunci când legislația națională este în contradicție cu aceasta, în mod corect instanța de fond a făcut o analiză în acest sens, criticile recurentului cu referire la aspectele reținute de instanța de fond sub acest aspect fiind apreciate ca nefondate
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 119/2010, pe data intrării în vigoare a acesteia, pensiile militare de stat, pensiile de stat ale polițiștilor, funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor….., au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000. Pensia de serviciu a cuprins însă două componente, una contributivă și una necontributivă, ultima fiind supusă practic condiției ca statul să dispună de resursele financiare pentru a putea acorda și alte drepturi de asigurări sociale față de cele pe care Constituția le-a nominalizat expres, corect reținând în acest sens instanța de fond că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă CEDO a interpretat-o în noțiunea de bun, reprezintă un drept câștigat doar cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea pentru viitor nu echivalează cu o privare de un bun.
Cu privire la neretroactivitatea legii și conceptul de drepturi câștigate, instanța reține că dispozițiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale O.U.G. nr.1/2011 se aplică pentru viitor, pensia contestatorului nefiind afectată decât pentru viitor, referitor la cuantumul acesteia, prin măsurile luate neaducându-se atingere dreptului la prestații sociale dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
De altfel, așa cum reține și instanța de fond, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele A. M. F., E. T., M. M. L. Gheta, F. M., A. G. C./României a constatat că reducerea pensiilor speciale, deși substanțială, constituie o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor prevăzut de Legea nr. 19/2000 pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. A mai reținut Curtea că, motivele pentru care s-a procedat astfel, nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporționate, reforma în sistemul de pensii nu a avut caracter retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale în perioada de cotizare.
Prin urmare, prin raportare și la jurisprudența CEDO în materie, corect reține instanța de fond ca fiind nefondate criticile contestatorului, nefiind vorba de o aplicare retroactivă a legii, de o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, a art. 14 al Convenției, neexistând neconcordanțe între legislația internă și cea comunitară, a tratatelor internaționale în materie pentru ca instanța să facă aplicarea directă a acestora și să înlăture legislația internă, criticile recurentului sub acest aspect fiind apreciate ca nefondate.
Neputând fi reținute așadar criticile aduse sentinței recurate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant R. R., domiciliat în Oradea, .. 13, ., ., în contradictoriu cu intimata pârâtă C. DE CONTESTAȚII PENSII DIN C. MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, sector 4, .. 4, împotriva sentinței civile nr. 298/LM din 7 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
V. P. D. M. F. T. A. B.
- judecător fond – M. S.
- redactat decizie – judecător F. T. - 12.02.2014
- dactilografiat grefier A. B. – 12.02.2014 – 2 ex.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Hotărâre din 22-01-2014,... | Recalculare pensie. Decizia nr. 592/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
