Recalculare pensie. Decizia nr. 87/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 1624/111/2013
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția I civilă |
Număr operator de date cu caracter personal 3159 |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 87 /2014
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2014
Președinte: | F. T. | - judecător |
V. P. | - judecător | |
D. M. | - judecător | |
A. L. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurenta - contestatoare LIT I. cu domiciliul în ., ., jud. Bihor, în contradictoriu cu intimata – pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII BIHOR cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 394/LM din 19 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. unic, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosar a fost înregistrată prin serviciul registratură la data de 7 ianuarie 2013 întâmpinarea formulată de intimata C. Județeană de Pensii Bihor, după care:
Instanța, în baza art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, procedând la verificarea competenței sale, constată că este competentă general, material și teritorial să judece litigiul de față, în temeiul art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în eventuala lipsă a părților, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și reține recursul de față spre soluționare.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 394/LM din 19 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a respins contestația formulată de contestatoarea LIT I., în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII BIHOR.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Soțul contestatoarei a fost înscris la pensie în baza Legii nr. 27/1966, prin decizia nr._/1975. Ulterior, prin decizia nr._/21.10.1986 i-au fost stabilite reclamantei drepturile la pensie de urmas, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
În conformitate cu disp. art. 2 al. 1 din Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie.
A.. 2 al aceluiași articol prevede că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 iulie 1977, data intrării în vigoare a Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii va fi de 20 de ani pentru femei si de 25 de ani pentru bărbati.
Însă, în mod greșit, deși soțul contestatoarei a fost înscris la pensie in temeiul prevederilor Legii nr. 27/1966, CJP Bihor a utilizat un stagiu complet de cotizare la recalculare de 30 de ani, conform Legii nr. 3/1977 aflata in vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de urmaș a reclamantei. La data de 07.03.2013 s-a constatat eroarea comisa si in baza art. 107 din Legea nr. 263/2010 a fost emisa decizia cu nr._/07.03.2013, decizie prin care, la pensia reclamantei s-a utilizat, așa cum era si corect si legal un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 1.07.2005.
In aceste condiții s-a arătat că stagiul complet de cotizare utilizat la stabilirea pensiei reclamatei la acest moment este de 25 de ani stabilit prin decizia cu nr. 1277/07.03.2013.
Prin urmare, se impune a se reține că drepturile de pensie ale contestatoarei au fost calculate corect de către intimată, prin utilizarea la determinarea acestora a stagiului de cotizare de 25 de ani, aceasta fiind potrivit Legii nr. 27/1966 vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie al soțului contestatoarei.
Se mai retine ca prin Decizia nr. 40 din 22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat referitor la principiul înscris în expunerea de motive a OUG nr. 4/2003, că acest principiu „la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie” nu poate fi aplicat atâta timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia și persoanelor care au lucrat în grupe speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare și în raport de aceasta a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
In cazul in speța, trebuie constatat ca Înalta Curte de Casație a stabilit că Legea nr. 19/2000 nu se aplică retroactiv persoanelor care au lucrat în grupe speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Referitor la aplicabilitatea in speța a art. 14 CEDO (invocat de reclamanta) conform jurisprudenței constante a Curtii, articolul 14 din Conventie completeaza celelalte clauze normative ale Conventiei si Protocoalelor sale. Nu are o existenta independenta din moment ce conteaza numai pentru « beneficierea de drepturi si libertati » pe care le garanteaza.
Ori in speta drepturile solicitate (stagiul de cotizare de 20 de ani), nu sunt prevazute de legislatia aplicabila la data pensionarii soțului reclamantei, asadar drepturile respective nu sunt drepturi patrimoniale in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. Iar disp. art. 2 al. 1 din Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004 au prevederi clare in sensul că că pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 iulie 1977, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii va fi de 20 de ani pentru femei si de 25 de ani pentru bărbati.
In orice caz, după pronuntarea deciziei Inaltei Curti de Casație, reclamanta nu avea nici macar o « speranta legitimă » de a obtine recunoasterea creantei cerute.
Totodată tribunalul a constatat că reclamanta a beneficiat de prevederile OUG nr. 100/2008, prevederi care se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare (de 25 de ani in cazul persoanelor pensionate in temeiul Legii nr. 27/1966). Astfel reclamantei i s-a acordat punctaj suplimentar aferent perioadei in care soțul său si-a desfasurat activitatea in grupa I de munca. De asemenea reclamanta a beneficiat de punctaj suplimentar si in temeiul art. 169 din Legea nr. 263/2010.
S-a mai reținut ca Legea nr. 19/2000 este abrogată prin Legea nr. 263/2010, iar dispozițiile acesteia sunt aplicabile doar persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis după data intrării ei in vigoare- 01.04.2001 si pana la abrogare, si nu pot fi aplicate retroactiv unor drepturi de pensie deschise in temeiul Legii nr. 27/1966.
Față de cele de mai sus instanța a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta Liț I., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în acest sens că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile legale incidente în materia recalculării drepturilor de pensie, respectiv activitatea desfășurată de soțul său în grupa I de muncă subteran, pentru o perioadă de peste 20 de ani, activitate prin raportare la care se justifică recalcularea drepturilor sale de pensie de urmaș cu utilizarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani. Invocă jurisprudența instanței în cauze similare și prevederile art. 44 din Constituție, respectiv prevederile art. 6 și 14 din Convenția CEDO, solicitând acordarea drepturilor recalculate retroactiv, pe ultimii 3 ani față de data înregistrării contestației.
Intimata C. Județeană de Pensii Bihor, a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate în totalitate, ca legală și temeinică, arătând că pensia recurentei a fost corect recalculată conform HG.1550/2004, art. 2 alin. 1 cu utilizarea stagiului complet de cotizare de 25 de ani. Menționează că reclamanta a beneficiat deja de prevederile OUG 100/2008 precum și de prevederile Legii nr. 263/2010 pentru anii desfășurați de către soțul său în grupa de muncă.
În drept sunt invocate dispozițiile Legii nr. 27/1966, HG.1550/2004, Legea 19/2000, OUG.100/2008, Legea nr. 263/2010.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
Soțul contestatoarei a fost înscris la pensie în baza Legii nr. 27/1966 prin decizia nr._/1975, ulterior, prin decizia nr._/21.10.1986 fiindu-i stabilite reclamantei drepturile la pensia de urmaș, prin decizia nr._/7.03.2013 recalculându-se drepturile de pensie ale contestatoarei cu utilizarea stagiului complet de cotizare de 25 de ani.
Astfel cum rezultă din deciziile de pensie depuse la dosar și din copia carnetului de muncă al soțului contestatoarei, acesta a desfășurat activitate în grupa I de muncă, în condiții speciale, ca miner subteran o perioadă de 20 de ani, 6 luni și 14 zile.
Prin Decizia nr. 40 din 8 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 77 al. 2 și ale art. 43 al. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000, reținută de instanța de fond, s-a stabilit că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupele speciale de muncă, stagiul de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977, privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Până la publicarea deciziei în Monitorul Oficial - 23 mai 2009 - practica Curții de Apel Oradea a fost constantă în a considera că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 a Legii 27/1966 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale, stagiul de cotizare utilizat în procesul de recalculare al pensiei, în temeiul OUG nr. 4/2005, este cel prevăzut de Legea nr. 19/2000, Legea nr. 226/2006 și nu cel prevăzut de Legea nr. 3/1977, Legea nr. 27/1966.
După publicarea R.I.L.-ului, Curtea de Apel Oradea dând eficiență dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 al CEDO a continuat a admite și cererile introduse până la data publicării, fundamentându-și soluțiile pe speranța legitimă de care se bucurau solicitanții în vederea realizării dreptului declamat, conform jurisprudenței de până la acel moment existentă la nivelul instanței.
Însă și după publicarea R.I.L.-ului se constată că la nivel național în materia pensiilor, practica instanțelor continuă să fie neunitară pornind de la contradicția existentă între dispozitivul R.I.L.-ului și considerentele acestuia.
Se constată așadar că în prezent Decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate fi pusă în practică cu o claritate și coerență rezonabilă pentru a evita insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept interesați.
În acest sens CEDO a afirmat în jurisprudența sa faptul că incertitudinea indiferent dacă este legislativă, administrativă sau jurisdicțională, este factor important care trebuie luat în calcul pentru a aprecia conduita statului (a se vedea în acest sens cauza B. c. României).
Așadar, în măsura în care s-ar face aplicarea R.I.L.-ului, cu consecința respingerii cererilor de recalculare a pensiilor cu stagiul prevăzut de Legea nr. 19/2000, respectiv cel prevăzut de Legea nr. 226/2006, s-ar ajunge la privarea contestatorilor care au introdus acțiuni după publicarea Deciziei nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de beneficiul obținerii drepturilor recunoscute altor persoane care au prestat aceiași muncă, cărora li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de aceste dispoziții, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă, ajungându-se astfel la discriminarea acestora, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 14 din CEDO.
Prin urmare cum în cazul acestor acțiuni poate apărea conflictul cu art. 14 din CEDO, ceea ce impune, conform art. 20 al. 2 din Constituția României, prioritatea normei din Convenție, care fiind ratificată prin Legea nr. 30/1994, face parte din dreptul intern astfel cum prevede art. 11 al. 2 din legea fundamentală.
Revenind la speța dedusă judecății, se constată că soțul reclamantei a desfășurat activitate în condiții speciale, ca miner subteran, astfel cum sunt reglementate acestea conform art. 20 alin. 1 lit. a din Legea 19/2000, pentru o perioadă de peste 20 de ani, sens în care, avându-se în vedere și considerentele anterior expuse, instanța apreciază ca fiind fondate criticile recurentei, aceasta fiind îndreptățită la recalcularea drepturilor sale de pensie de urmaș cu utilizarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani, conform art. 20 alin. 1 lit. a raportat la art. 43 și 77 din Legea nr. 19/2000.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 3041 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul ca fondat și va modifica în totalitate sentința recurată, în sensul că va admite contestația și va dispune anularea parțială a deciziei de pensie de urmaș nr._ în ceea ce privește stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei, obligând intimata la recalcularea acestora cu utilizarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani, drepturile de pensie astfel recalculate urmând a fi acordate retroactiv, cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul 167/1958, respectiv din data de 4 februarie 2010.
Instanța va lua act că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul introdus de recurenta - contestatoare LIT I. cu domiciliul în ., ., jud. Bihor, în contradictoriu cu intimata – pârâtă intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII BIHOR cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 394/LM din 19 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatoarea Liț I. în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Bihor și, în consecință:
Dispune anularea parțială a deciziei de pensie de urmaș nr._ și obligă intimata la recalcularea drepturilor de pensie de urmaș ale contestatoarei cu utilizarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani, drepturile astfel recalculate urmând a fi acordate din data de 4 februarie 2010.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
F. T. V. P. D. M. A. L.
Judecător fond: N. B.
redactat: judecător: F. T.
tehnoredactat: A. L.
2 exemplare/ 23 ianuarie 2014
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 202/2014. Curtea de Apel ORADEA | Contestaţie decizie de pensionare. Hotărâre din 22-01-2014,... → |
|---|
