Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 204/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 204/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 2923/111/2013*
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția I civilă |
Număr operator de date cu caracter personal 3159 |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 204/2014-A
Ședința publică din data de 09 aprilie 2014
Președinte : | V. P. | - judecător |
D. M. | - judecător | |
A. L. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea apelului civil formulat de apelantul - reclamant S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL - BIROUL TERITORIAL BIHOR-ORADEA - Oradea, Republicii, nr. 50, județul Bihor în contradictoriu cu intimații – pârâți M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR BUCUREȘTI - sector 1, București, Piața Revoluției, nr. 1/A, I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE BIHOR-ORADEA - Oradea, Parcul T., nr. 16-18, județul Bihor, DIRECȚIA P. EVIDENȚA PERSOANELOR ȘI ADMINISTRAREA BAZELOR DE DATE BUCUREȘTI - sector 6, București, Obcina M., nr. 2, DIRECȚIA DE R. PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR BUCUREȘTI - sector 2, București, Șoseaua P., nr. 49, INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI BIHOR-ORADEA - Oradea, Parcul T., nr. 5, județul Bihor, S. C. DE URGENȚĂ "A. I." - Oradea, Dunărea, nr. 3, județul Bihor și C. M. DE DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT AMBULATORIU ORADEA - Oradea, Dunărea, nr. 7, județul Bihor împotriva sentinței civile nr. 562/LM din 22.10.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr.unic, având ca obiect: litigiu de muncă .
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul apel este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosar au fost înregistrate prin serviciul registratură: la data de 13 februarie 2014 întâmpinarea formulată de intimatul M. Administrației și Internelor București; la data de 11.02.2014 întâmpinarea formulată de Direcția P. Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date București, la data de 20 februarie 2014 întâmpinarea formulată de Direcția de R. Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București, la data de 20.02.2014 întâmpinarea formulată de pârâtul S. C. DE URGENȚĂ "A. I.", după care:
Instanța, procedând la verificarea competenței sale, constată că este competentă general, material și teritorial să judece litigiul de față, în temeiul art. 466 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 96 alin. 2 Cod procedură civilă și, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și reține prezentul apel spre soluționare.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND
Asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 533/LM din 16 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a SINDICATULUI NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL invocată de pârâtul M. AFACERILOR INTERNE.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. AFACERILOR INTERNE și de pârâtul DIRECȚIA P. EVIDENȚA PERSOANELOR ȘI ADMINISTRAREA BAZELOR DE DATE.
S-a respins acțiunea formulată de către reclamanții U. V., GHITEA F. T., MALAN D. D., B. R., M. A. I. –V., P. I. I. -V., LONTEA G. P., M. V. M., C. D.N., M. D. V., M. G. L.,T. G. M. ,G. G. S., M. –S. I. L., M. F. S., ZGIRD I. F., B. F. M., C. I. G., O. M. C., M. M. L., TALPOS D. M., M. V. I., V. L. D., H. A. S., B. A. V., M. S., G. M., Z. M., M. FILOFTIA, S. M., M. V., I. M., GHIURCUȚA S. A., P. F., IONUȚIU S. R.,REBELEȘ I., S. M., T. A. C.,P. R. ,P. F., SARMASAN D., N. G.,PATA M., M. M.,P. A., N. L., A. G., AVADANEI O., B. T., B. R., B. M., BARNUȚIU M., B. M., B. S. I., B. G., B. V., B. D., B. M., BRÂNZAS L., B. C., B. E., B. R. E. D., BUTCA A. M.,CAPUS S. C.,CARBUNAR A. M., C. R., CIMPIANU R. CELIA L., C. M., CIRCU E., CIUCAS A. D., C. D., CONDOROS G., CORDE S. M., C. A. M., C. M. NIOLETA, D. E., D. V., D. E., D. F., F. C. V.,F. V., FOLTUT I. F., G. A., G. A., G. A., G. E. A., G. A., HEGYESI P. V., HEPES V., HEPES V., H. T., I. S. R., I. F., L. ANIKO, L. I.,LIEBER I. C., L. V., M. C. S., M. M., M. G., M. E. N., M. R. D., M. L., M. I.,M. M., M. C., MIKLO M. S., M. C., M. A., M. G., M. R. M., N.-CSEPPENTO C. D., ONOFRENCO L., P. T. A., PANTI M. R., PANTIS F., P. M. C., P. P., P. Z., POLIACOF M., P. L. G., P. M., P. S. C., PUȘCAS I. M., R. C., ROCSKA D. ,S. G. I., SECARA S. A., S. M. S., S. M., SOMESAN A. C., SORODOC A. D., S. R. T., TARABOANTA A., V. M. G., V. M. S., V. I., V. L. M., VILA F.,VILA F., V. M. ,Z. GRATIAN, ZETENYI I. P.,SALAJAN C. D., SALAJAN A. R., C. F., A. E., BOIȚGALI L., B. A., H. A., I. F., ONCHIS A., PASCUI C., TUCRA D., B. G., V. I., B. G., JARCA N. N. prin SINDICATULUI NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL BIROUL TERITORIAL BIHOR în contradictoriu cu pârâții M. AFACERILOR INTERNE, I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE BIHOR, DIRECȚIA P. EVIDENȚA PERSOANELOR ȘI ADMINISTRAREA BAZELOR DE DATE, DIRECȚIA R. PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI BIHOR, S. C. DE URGENȚĂ "A. I.” și C. M. DE DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT AMBULATORIU ORADEA.
Fără cheltuieli de judecată.
P. a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active invocate de către pârâtul M. Afacerilor Interne instanța urmează a o respinge în temeiul art.28 alin.3 din Legea nr.62/2011, întrucât la dosarul cauzei au fost depuse tabele cu semnăturile reclamanților in speță care sunt de acord cu promovarea prezentei acțiuni, considerent pentru care sunt îndeplinite obligațiile impuse de dispozițiile art.28 alin.2 din Legea nr.62/2011.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. Afacerilor Interne instanța a reținut că potrivit art. 7 alin. 3 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, „ministrul afacerilor interne are calitatea de ordonator principal de credite",iar în calitate de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii,considerente in virtutea cărora va fi respinsă și aceasta excepție .
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta DIRECȚIA P. EVIDENȚA PERSOANELOR ȘI ADMINISTRAREA BAZELOR DE DATE instanța a respins-o reținând că potrivit art.47 alin 1 din Codul muncii „drepturile cuvenite salariatului detașat se acordă de angajatorul la care s-a dispus detașarea”,pârâtul în speță având astfel obligativitatea plății drepturilor bănești in ceea ce îi privește pe reclamanții detașați .
Referitor la fondul cauzei instanța a reținut că reclamanții au calitatea de personal contractual in cadrul DIRECȚIEI P. EVIDENȚA PERSOANELOR ȘI ADMINISTRAREA BAZELOR DE DATE, DIRECȚIEI R. PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, INSTITUȚIEI P. JUDEȚULUI BIHOR, SPITALULUI C. DE URGENȚĂ "A. I.” și CENTRULUI M. DE DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT AMBULATORIU ORADEA
Potrivit art. 25 alin.1 și 4 din Legea nr.330/2009 „P. activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea…Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Dispozițiile legale menționate au fost în vigoare în anul 2010, în ceea ce privește premiul aferent acestui an, până la . Legii nr. 284/2010.
Astfel prin art. 39 pct. W au fost abrogate expres dispozițiile Legii nr. 330/2009, inclusiv cele privitoare la plata premiului anual pentru personalul plătit din fondurile bugetare.
Art. 8 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010 (în vigoare de la data de 31.12.2010) s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariate ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
În ceea ce privește momentul intrării în vigoare a prevederilor legale criticate, după data de 31 decembrie 2010, dată la care și-a încetat aplicabilitatea Legea nr.330/2009, au intrat în vigoare noile politici salariale, stabilite prin Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legea nr. 285/2010.
Legea nr. 285/2010 se aplică premiului anual aferent anului 2010 întrucât ne aflăm în cazul unor raporturi juridice ce nu sunt încheiate, ci sunt născute numai sub imperiul legii vechi dar nu și-au epuizat efectele, câtă vreme plata premiului anual nu a fost realizată în luna ianuarie a anului 2011. Ca atare, plata premiului anual, ca efect viitor al unei situații reglementate prin legea veche va fi în mod evident sub incidența legii noi, respectiv Legea nr.285/2010 în situația de față.
În consecință noțiunea de retroactivitate a Legii nr.285/2010 ar trebui raportată la momentul plății drepturilor salariate corespunzătoare premiului anual aferent anului 2010, care potrivit legii se situează în cursul anului următor celui pentru care se acordă premiul.
În privința aplicării dispozițiilor art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului, adoptarea începând cu 1 ianuarie 2011 a noilor politici de salarizare a personalului plătit din fonduri publice și restrângerea, pentru o perioadă determinată, a beneficiului acordării drepturilor bănești în discuție nu reprezintă o ingerință ce a avut ca efect privarea acestora de bunul lor în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul nr.1, ci doar o restrângere temporară a drepturilor.
În principiu, dreptul la salariu este într-adevăr apt a cădea sub incidența protecției instituite de art.1 din Protocolul 1, însă aprecierea trebuie să se realizeze în concret avându-se în vedere principiile stabilite de CEDO în jurisprudența sa referitoare la situații similare sau apropiate. Conturarea unei posesii sau bun în sensul convenției, în ceea ce privește drepturi salariale, are loc atunci când acesta are un fundament solid în dreptul intern, când dreptul este prevăzut în ordinea de drept a statului. în momentul în care dreptul salariat este abrogat sau suspendat iar această operațiune se realizează prin lege, nu se mai poate reține în continuare existența unei posesii sau bun.
În acest sens s-a pronunțat Hotărârea Marii Camere în cauza Vilho Eskelinen c. Finlandei din 19 aprilie 2007 " Convenția nu conferă dreptul de a continua să primești un salariu într-un anume cuantum(...) O creanță poate fi considerată o valoare patrimonială în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1 dacă are o bază suficientă în drept intern, de exemplu dacă este confirmată prin jurisprudența bine stabilită a instanțelor de judecată"
Și Hotărârea Kecho c Ucrainei din 8 noiembrie 2005 „() arată că este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare..
Cu privire la acest aspect Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii respectiv Decizia nr. 115/2012, Decizia nr. 257/2012, Decizia nr. 395/2012, Decizia nr.549/2012.
In ceea ce privește susținerile reclamanților potrivit cărora neplata premiului anul aferent anului 2010 a condus la nașterea unui drept de creanța, creanță ce reprezintă un "bun" in sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, Curtea Constituționala a reținut ca, într-adevăr, obligația de plata a unor sume de bani reglementata prin lege se constituie . creanța al angajatului asupra angajatorului. In acest sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a arătat, in Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțata in Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, ca ține de marja de apreciere a statului acordarea beneficiilor plătite din fonduri publice angajaților săi. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, adoptând in acest sens modificările legislative corespunzătoare. Insa, in cazul in care o dispoziție legala in vigoare prevede acordarea unor asemenea beneficii, iar condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite, autoritățile statului nu pot refuza in mod deliberat plata acestora pe perioada cat prevederile legale sunt in vigoare.
Curtea Constituțională a constatat ca legiuitorul, prin aceleași dispoziții de lege criticate - art. 8 din Legea nr. 285/2010 -, „a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 sa fie avute in vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora in salariul/solda/indemnizația de baza a angajatului, potrivit reglementarilor din aceeași lege. Așadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanța certa, lichida si exigibila a angajatului asupra angajatorului sau, este astfel recunoscut de acesta din urma, modificata fiind, in concret, numai modalitatea de acordare, si anume eșalonat si succesiv, respectiv prin creșterea, in mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/ indemnizației de baza.
De altfel, nici art. 25 alin. (4) teza finala din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, in prezent abrogata, care prevedea acordarea acestui premiu "începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul", nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plata, astfel ca legiuitorul poate sa reglementeze o modalitate de plata eșalonata care sa satisfacă si sa mențină un echilibru rezonabil, pe de o parte, intre interesele angajaților in cauza, si, pe de alta parte, interesul public sub aspectul gestionarii resurselor bugetare in contextul actualei crizei economice, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011 si, respectiv, Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009.
Totodată, instanța a reținut că Curtea Constituțională a României a constatat ca, potrivit prevederilor Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor masuri financiare in domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 283/2011, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor masuri financiare in domeniul bugetar, „creșterea salariala din anul 2011, rezultata ca urmare a includerii premiului anual din 2010 in salariul/solda/indemnizația de baza, este acordata si in continuare, dovada ca de la 1 ianuarie 2012 a rămas in plata același nivel al retribuției, in condițiile in care legiuitorul a ales sa nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011. „
Concluzionând Curtea Constituțională a constatat ca ” nu se poate retine încălcarea prevederilor constituționale si convenționale referitoare la dreptul de proprietate privata. Premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanța certa, lichida si exigibila, pe care angajatul o are asupra angajatorului public si constituie un "bun" in sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, dar dispozițiile de lege criticate prevăd, in același timp, doar modalitatea prin care statul urmează sa-si execute intru totul aceasta obligație financiara, in forma arătata mai sus, fără a fi afectate in nici un fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe. „
Având in vedere cele expuse, instanța a reținut că nu se poate retine nici încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibila constatarea încălcării principiului neretroactivității legii. Curtea Constituțională s-a pronunțat constant in acest sens, prin Decizia nr. 812 din 9 noiembrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 11 decembrie 2006 sau Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004.
Raportat la aspectele mai sus arătate, instanța a reținut că, măsurile criticate de reclamanți nu i-a determinat să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunului garantat de art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului astfel că a respins aceste pretenții ale reclamanților ca neîntemeiate și a lua act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Asistenții judiciari – participând la constituirea completului de judecată în condițiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu vot consultativ – au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL - BIROUL TERITORIAL BIHOR-ORADEA, solicitând admiterea apelului cu consecința admiterii plângerii, așa cum a fost formulată, în contradictoriu cu intimații-pârâții M. Afacerilor Interne, și obligarea la calculul și plata premiului anual (salariul al 13-lea) aferent anului 2010, în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea nr.330/2009, O.U.G. nr.1/2010 și art. 26 din O.G. nr. 38/2003, actualizat cu coeficientul de inflație, de la data nașterii dreptului până la data efectivă a plății, fără cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că instanța de fond nu a analizat riguros textele de lege aplicabile și a dat o interpretare eronată și a făcut o aplicare greșită a legii, fără a analiza cererea sub toate aspectele legale și constituționale.
Astfel, după cum rezultă din dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, pentru activitatea desfășurată, personalul plătit din fonduri publice beneficiază de un premiu anual, ce va trebui calculat, după împlinirea perioadei de referință, prin media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Textul de mai sus a fost abrogat începând cu data de 1 ianuarie 2011 prin Legea 284 din 2010, publicată în MO la data de 28 decembrie 2010, iar în ceea ce privește alin. 4 al acestui articol, efectele aplicării lui au fost, modificate prin prevederile art. 8 din Legea 285 din 2010, ce prevede salarizarea personalului bugetar în anul 2011, lege care și ea a fost publicata în MO tot în data de 28 decembrie 2010.
Arată că potrivit art. 25 din Legea 330/2009, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care personalul a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate, iar în cazul în care lucrătorul a desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare. ori a săvârșit abateri pentru care a fost sancționat disciplinar, premiul anual putea fi redus în tot sau numai în parte. Aceste drepturi, nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
După cum rezultă din prevederile alin. 4 ale articolului sus menționat, plata premiului anual urma să se facă pentru întregul personalul bugetar, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă. în ceea ce privește alin. 4 al acestui articol, efectele aplicării lui au fost modificate/abrogate prin prevederile art. 8 din Legea 285 din 2010, ce prevede salarizarea personalului bugetar în anul 2011:
Subliniază că sumele prevăzute cu titlu de premiu anual aferent anului 2010, nu se mai acordă în niciun fel, altfel spus nici fracționat, nici eșalonat și nici succesiv. Cu toate acestea, aceste premii anuale au fost calculate, pentru fiecare bugetar în parte, ținând cont de respectarea tuturor condițiilor de acordare detaliate mai sus, și bineînțeles aplicate individual fiecărui bugetar în parte, după care însumând toate aceste premii anuale individuale se obține o sumă totală al cărui cuantum „a fost” avut în vedere pentru a se face o anticipare/preconizare, altfel spus o antecalculație, cu privire la un cuantum bănesc cu care se vor face una sau mai multe majorări ale salariului de bază, în anul 2011.
In fapt, aceste majorări salariale în anul 2011 nu s-au mai acordat.
De asemenea arată că, nu se poate considera că stabilirea cuantumului salariului bugetarilor pentru anul 2011 reprezintă „suma majorată” deoarece, este logic, că pentru a majora un salariu trebuie mai întâi de toate să-l stabilești. Acest lucru, efectiv s-a realizat (adică a fost stabilit nivelul salariului de bază pentru anul 2011), prin art. 1 al Legii 285/2010, iar odată ce această sumă a fost stabilită, se creează premizele unei posibile majorări ale ei.
În ceea ce privește „majorările salariale de 15%” dispuse prin art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 285/2010 și care au fost acordate începând cu luna ianuarie 2011 personalului din sectorul bugetar, arată că acestea nu au cuprins și sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 ce li se cuveneau lucrătorilor bugetari.
Aceasta rezultă cu claritate din:
a) expunerea de motive ale Legii nr. 285/2010 și anume, în secțiunea a 2-a din această expunere, secțiune care se referă la motivul emiterii actului normativ și stabilire a modului de implementare a prevederilor Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice în anul 2011. Astfel, la punctul 1 din această secțiune, care se referă la descrierea situației existente, se arată că pentru anul 2011, „măsurile necesare vizează asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011, a unei recuperări parțiale a diminuării de 25% a salariilor personalului din sectorul bugetar, asigurându-se majorarea salariilor de bază din luna octombrie 2010 cu 15%.” - deci nu o majorare salarială datorată și unei plați fracționate, succesive și eșalonate a premiului anual pentru anul 2010.
b) modul efectiv de transpunere în calculul matematic al sumelor prevăzute de textele celor două articole de lege, în sensul că pentru a calcula exact suma rezultantă din premiile anuale aferente anului 2010, anul trebuie să se fi împlinit - deci deja ne situăm calendaristic în prima zi lucrătoare a anului 2011 (3 ianuarie 2011), zi lucrătoare din care ordonatorii terțiari de credite încep să facă calculele premiilor anuale pentru anul ce s-a încheiat la 31 decembrie 2010. Apoi urmează raportări la ordonatorii secundari și ulterior cei principali de credite și astfel se ajunge în final la suma globală aferentă acestor premii anuale. Este deci evident că, suma reieșită din însumarea tuturor premiilor anuale se conturează ulterior momentului, în care salariul de bază al bugetarilor aferent anului 2011 este aplicat și produce efecte în domeniul retribuirii muncii.
Dacă totuși s-ar considera că salariul de bază efectiv în plata în anul 2011 al bugetarilor, ar fi conținut și fracțiuni din premiul anual aferent anului 2010, s-ar impune la următoarele critici:
-s-ar introduce discriminări salariale reieșite din faptul că, premiul anual aferent bugetarilor pentru anul 2010, reprezintă o sumă variabilă pentru fiecare bugetar în parte, putând chiar lipsi în totalitate (sau să fie acordat parțial) în funcție de săvârșirea de abateri disciplinare, sau prestarea de activități în mod nesatisfăcător, precum și sub aspectul desfășurării de activități doar parțial pe durata anului 2010, așa cum rezultă din art. 25 al. 2 și 3 din Legea 330/2009.
-s-ar contopi două sume bănești cu caractere juridice diferite, în sensul că se amestecă drepturile fundamentale și intangibile (cum ar fi salariul de bază acordat pentru munca depusă) cu drepturi salariale suplimentare (premiu anual), care pot fi oricând și oricum modificate sau chiar oprite de la acordare (dar bineînțeles, numai pentru viitor).
- Guvernul, prin această înglobare a unui premiu în salariul de bază ar schimba efectiv regulile de colectare și redistribuire a veniturilor, uniformizând acolo unde se impune diferențierea, ca și nivel de salarizare.
-s-ar modifica caracterul juridic al premiilor în general, care după cum se știe, sunt cu executare unică/singulară, și le transformă asemeni salariului, cu executare succesivă/periodică.
-s-ar încălca principiul ,,c) echitate și coerență, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar, prevăzut de LEGEA - CADRU nr. 284 din 28 decembrie 2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 3 lit. c.
-s-ar încălca scopul declarat al LEGII - CADRU nr. 284 din 28 decembrie 2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prevăzut la art. 5 lit. d), și anume: ,, transparența mecanismului de stabilire a salariului de bază, a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, precum și a celorlalte drepturi salariale și aceasta, prin faptul că nu a individualizat pe fluturașii lunari de salarii, sumele plătite ca și contravaloare a prestației muncii și sumele plătite ca și plată parțială (eșalonată și succesivă), a premiului anual aferent anului 2010.
-s-ar nesocoti elementele de salarizare prevăzute de LEGEA - CADRU nr. 284 din 28 decembrie 2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prevăzut la art. 9, al. 1),
- s-ar aduce o gravă atingere principiului protecției așteptărilor legitime, principiu indisolubil legat de statul de drept, iar cetățenii (bugetarii) nu s-ar mai putea baza pe previzibilitatea normelor de drept (ce privesc salarizarea si încă pentru o perioadă deja împlinită/trecută sub imperiul prevederilor legale, ce le erau favorabile). - astfel bugetarii aflând abia pe 28 decembrie 2010, când a fost publicată Legea 285/2010 în MO, că nu mai încasează premiul anual aferent anului 2010, premiu pentru care poate au făcut anumite sacrificii în sensul că: au avut o atitudine de maximă vigilență pentru a respecta toate dispozițiile din fișa postului, evitând astfel orice sancțiune, sau poate chiar bolnav fiind au venit la serviciu pentru a nu li se diminua cuantumul premiului, sau, au fost permanent cointeresați de a desfășura o activitate profesională ireproșabilă, etc. Astfel toate eforturile lor au ramas fără o finalitate materială așteptată.
Astfel, din interpretările textelor de mai sus coroborate și cu aplicarea logică și în concret a metodelor de calcul al sumelor cu destinație de premii anuale, rezultă că, acestea nu au fost și nu puteau fi cuprinse/incluse în salariul de bază stabilit pentru luna ianuarie 2011.
În jurisprudența națională, art. 8 al Legii 285/2010, a fost criticat sub multe aspecte, inclusiv și sub aspectul neconstituționalității lui, în ceea ce privește încălcarea: „principiului neretroactivității legii civile, dreptului la muncă și la măsuri de protecție socială, dreptului de proprietate, precum și a statutului specific funcției ocupate” de anumiți bugetari. în soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea Constituționala s-a pronunțat prin Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012, respingând excepțiile de necostituționalitate, în sensul că, stabilind că nu încalcă ceea ce au invocat redactorii excepțiilor. Curtea Constituțională a mai arătat în considerente (pct. II, din reținerile pe fond a CC), ipoteza de la care a plecat în analiza sesizării de neconstituționalitate, și anume: „ Curtea constată că legiuitorul, prin aceleași dispoziții de lege criticate - arț. 8din Legea nr. 285/2010 -, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Așadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, este astfel recunoscut de acesta din urmă, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază”.
O analiză de detaliu a ceea ce a analizat Curtea Constituționala, ne aduce în situația, de a sublinia ipoteza greșită de la care au plecat judecătorii Curții Constituționale, în analizarea textului.
Din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr.115 din 2012, observăm că aceasta, prin considerentele sale nu arată în niciun fel dacă salariul de bază a și fost efectiv majorat, ci prevede doar că, aceasta „trebuia” să se întâmple, sau trebuie să se întâmple, nu și că s-a întâmplat efectiv. Intrepretând prevederile din decizie nu rezultă că, statul s-a și achitat de obligația legală de majorare în anul 2011 a salariului de bază, obligație care și-a propus-o de a majora salariul de bază, în contra faptului că ,nu mai acordă premiul anual aferent anului 2010.
Reanalizând toate cele mai sus arătate, consideră că, stabilirea faptului dacă, în concret aceste sume, reprezentând premiul anual aferent anului 2010, au fost sau nu acordate, nu contravine în niciun fel soluției prevăzute în Decizia Curții Constituționale nr. 115 din 9 februarie 2012.
Astfel, nimic nu impiedică Guvernul să respecte legea existentă și să plătească printr-o singură tranșă, celor care au dreptul la acest premiu anual aferent anului 2010, și în consecință neînregistrând nicio pierdere materială cu aplicarea unei astfel de măsuri, ci dimpotrivă, ar fi câștigat dobanda purtătoare a acestor sume importante de bani.
Această ipoteză ar duce la concluzia faptului că, efectiv în anul 2011 nu a avut loc nicio majorare salarială, ci o redistribuire a drepturilor salariale câștigate în anul anterior, astfel încât să pară că statul „a dat ceva de la el” bugetarilor, aceștia neavând astfel niciun câștig în urma așa zisei majorări, „culegând” doar inechități.
Concluzia la care se ajunge este că, restrângerea dreptului de a primi premiul anual aferent anului 2010, într-o singură tranșă, fie ea chiar și în decembrie 2011, poate fi privită ca o încălcare a art. 53 din Constituție, motivat de faptul că, nu are nicio legătura cu criza economică, ci doar cu dorința Guvernului, de a arăta că „a dat ceva în plus” la salar, bugetarilor.
Mai mult, subliniază că salariul reprezintă o componentă a dreptului la muncă și reprezintă contraprestația angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat, în baza unor raporturi de muncă. Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat și angajator se concretizează în obligații de partea ambelor părți, iar una dintre obligațiile esențiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată. Ori în anul 2011, pentru munca prestata, lucrătorii salarizați din fondurile publice depun activitate atât în contul fracțiunii din salar, ce reprezintă contraprestatia muncii lor, cât și pentru acea parte din salariu, care reprezintă premiul anual pentru anul 2010. Aceasta în condițiile în care, bugetarii pentru premiul anual aferent anului 2010, au mai prestat activități și în anul respectiv (știut fiind că premiul se acordă într-un cuantum direct proporțional cu perioada lucrată în acel an și nu se acordă celor care nu au lucrat în anul respectiv).
Mai arată că, aplicarea plății eșalonate a premiului anual, ar presupune crearea de situații profund discriminatorii, în sensul că bugetarii aflați în condiții identice, în ceea ce privește sistemul de muncă și salarizare, dar având drepturi la premii anuale aferente anului 2010 diferite, ar fi beneficiat în anul 2011 de același cuantum al salariului de bază, caz în care diminuarea salarială aplicată încă din iulie 2010 și menținută în anul 2011, să fie aplicată efectiv în cote procentuale diferite, ceea ce ar însemna că diminuarea se aplică discriminatoriu, în funcție de nivelul diferit al premiului anual aferent anului 2010. Astfel, pe perioada anului 2011, cât drepturile salariale stabilite sunt inferioare momentului iunie 2010, înseamnă că, în continuare, a existat o restrângere a exercițiului unui drept fundamental, respectiv a dreptului la salariu, ca și corolar al dreptului la muncă. Prin urmare, invocarea situației economico - financiare a țării de către legiuitor pentru a restrânge exercițiul unui drept fundamental, în situația menținerii acestor diminuări salariale, nu este suficientă, ci trebuie ca restrângerea operată, să îndeplinească în continuare, toate exigențele prevăzute de art. 53 din Constituție.
În atare condiții, a considera că premiul anual aferent anului 2010, a fost inclus în salariul/solda/indemnizația de bază stabilită pentru anul 2011, conduce fară echivoc la reconsiderarea motivării Decizei Curții Constituționale nr. 1655 din 2010 privind respingerea excepției de neconstituționalitate ale prevederilor art. 1 din Legea 285/2010, în sensul că măsura menținerii reducerilor salariale în anul 2011, apare acum, ca fiind aplicată în mod discriminatoriu, trecând astfel în nelegalitate și derizoriu motivarea Curții Constituționale, în sensul respectării tuturor condițiilor impuse prin art. 53 din Constituție.
În concluzie, arată că aceste premii anuale aferente anului 2010, nu s-au mai acordat în nicio modalitate posibilă, astfel ele, neacordându-se, nu puteau să fie considerate încasate. Acest premiu anual, cu toate că, are caracter de drept salarial suplimentar, el se acordă numai dacă bugetarul are o anumită conduită, impusă de lege și în plus dacă a și lucrat în perioada, pentru care el s-ar acorda, astfel, premiul anual „împrumută” caracterele salariului - adică devine o cotraprestație a angajatorului stat, în contra prestației unei activități lucrative satisfăcătoare depuse de bugetar, fapt pentru care celor ce au prestat activitate în anul 2010, consideră că au și dreptul la a încasa premiul în cauză.
În acest context, prin înlăturarea retroactivă la data de 01.01.2011 a posibilității reclamanților de a-și realiza un drept deja câștigat, prevăzut de legislația în vigoare la data de 31.12.2010, pentru o activitate deja prestată, s-au încălcat, pe lângă dispozițiile din legislația internă anterior menționate, care consacră principiile de aplicare a legii civile în timp și dispoziții din dreptul internațional, respectiv art.l din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Jurisprudența CEDO invocată în susținerile anterioare ale plângerii, vine în sprijinul poziției recurenților, întrucât pentru perioada aflată în discuție în speță, respectiv anul 2010, cererea acestora are la bază o prevedere expresă și efectivă a legii interne și anume art.25 din Legea nr.330/2009, aflată în vigoare în perioada menționată. Venitul pretins a fost câștigat de către recurenți prin activitatea prestată sub imperiul actului normativ menționat și constituie o posesie în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, deoarece în perioada de referință era prevăzut de lege (in acest sens a se vedea în special hotărârile pronunțate în cauzele Kechko versus Ucraina și Lelas versus Croația).
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate instanța constată a fi nefondat urmând a-l respinge având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
Prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 a fost abrogată în mod expres Legea nr. 330/2009.
Prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor acestei legi.
Astfel, se constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de către reclamanți, având în vedere faptul că, la data la care premiul anual aferent anului 2010 ar fi fost scadent, conform art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau deja aplicabile dispozițiile art.8 din Legea nr. 285/2010.
În cauză nu se poate reține retroactivitatea legii având în vedere tocmai faptul că, în luna ianuarie 2011, problema acordării premiului anual era reglementată prin Legea nr. 285/2010, lege în vigoare la acea dată.
În speță, reclamanții au desfășurat o activitate care nu a fost apreciată ca necorespunzătoare în anul 2010, nu au fost sancționați disciplinar, astfel încât se pune problema dacă prin prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a adus o ingerință în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, deoarece privarea de proprietate impune statului obligația de a despăgubi pe proprietar.
În acest sens, reclamanții au primit în anul 2011 majorări salariale de 15% conform art. 1 alin. l și 2 din Legea nr. 285/2010. De asemenea, Curtea constată că nu s-a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru că, fiind o lege cadru, nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituție.
Totuși, lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale, iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toți salariații bugetari indiferent de perioada lucrată și de eventualele sancțiuni disciplinare suportate, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus în mod efectiv în salariul de bază, ci reflectă intenția legiuitorul să asigure un tratament egal tuturor persoanelor prin eliminarea începând cu anul 2011 a premiului anual. Prin urmare nu se poate susține că prin măsura adoptată prin prevederile Legii nr. 285/2010 s-ar fi încălcat principiul egalității de tratament.
Astfel, art. 1 din Protocolul 1 din CEDO nu poate fi apreciat ca incident în cauză, pentru că reclamanților nu li s-a adus o atingere dreptului de proprietate, premiul anual din anul 2010 fiind inclus în majorarea salarială de 15% acordată în anul 2011.
Prin decizia nr. 115/09.02.2012 a Curții Constituționale, s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, reținându-se, pe de o parte, faptul că premiul anual nu este un drept fundamental, iar, pe de altă parte, că prin aceste dispoziții nu au fost încălcate: principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
P. ACESTE MOTIVIE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul apelantul - reclamant S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL - BIROUL TERITORIAL BIHOR-ORADEA - Oradea, Republicii, nr. 50, J. BIHOR în contradictoriu cu intimații – pârâți M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR BUCUREȘTI - sector 1, București, Piața Revoluției, nr. 1/A, I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE BIHOR-ORADEA - Oradea, Parcul T., nr. 16-18, județul Bihor, DIRECȚIA P. EVIDENȚA PERSOANELOR ȘI ADMINISTRAREA BAZELOR DE DATE BUCUREȘTI - sector 6, București, Obcina M., nr. 2, DIRECȚIA DE R. PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR BUCUREȘTI - sector 2, București, Șoseaua P., nr. 49, INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI BIHOR-ORADEA - Oradea, Parcul T., nr. 5, județul Bihor, S. C. DE URGENȚĂ "A. I." - Oradea, Dunărea, nr. 3, județul Bihor și C. M. DE DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT AMBULATORIU ORADEA - Oradea, Dunărea, nr. 7, județul Bihor împotriva sentinței civile nr. 562/LM din 22.10.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 aprilie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
V. P. D. M. A. L.
Judecător fond: S. M.
redactat: judecător: D. M.
tehnoredactat: A. L.
10 exemplare/29 aprilie 2014
emis 8 comunicări, azi 30 aprilie 2014
- apelantul - reclamant S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL - BIROUL TERITORIAL BIHOR-ORADEA - Oradea, Republicii, nr. 50, județul Bihor
- intimații – pârâți M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR BUCUREȘTI - sector 1, București, Piața Revoluției, nr. 1/A,
- I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE BIHOR-ORADEA - Oradea, Parcul T., nr. 16-18, județul Bihor,
- DIRECȚIA P. EVIDENȚA PERSOANELOR ȘI ADMINISTRAREA BAZELOR DE DATE BUCUREȘTI - sector 6, București, Obcina M., nr. 2,
- DIRECȚIA DE R. PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR BUCUREȘTI - sector 2, București, Șoseaua P., nr. 49,
- INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI BIHOR-ORADEA - Oradea, Parcul T., nr. 5, județul Bihor,
- S. C. DE URGENȚĂ "A. I." - Oradea, Dunărea, nr. 3, județul Bihor
- și C. M. DE DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT AMBULATORIU ORADEA - Oradea, Dunărea, nr. 7, județul Bihor
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 148/2014.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 610/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
