Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 502/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 502/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 5923/111/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția I Civilă
Nr. operator de date cu caracter personal 3159
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 502/2014-A
Ședința publică din 06.11.2014
Președinte: M. E.
Judecător: S. A. L.
Grefier: M. V.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă B. L. domiciliată în loc. Oradea, ./A, ., județul Bihor, CNP, în contradictoriu cu intimatul pârât S. C. JUDETEAN DE URGENTA ORADEA cu sediul in loc. Oradea, ., județul Bihor, CF_, împotriva sentinței civile nr. 339/LM din data de 29.04.2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, prin care s-a respins contestația, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta apelantei reclamante, avocat A. M., și reprezentanta intimatului pârât, consilier juridic P. R. M., în baza împuternicirii de reprezentare juridică emisă de intimat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, apelul este scutit de taxă de timbru, după care:
Reprezentanta apelantei reclamante arată că față de data comunicării hotărârii, respectiv 28.05.2014, apelul a fost formulat în termenul legal.
Reprezentanta intimatului pârât arată că renunță la excepția de tardivitate a apelului invocată în cauză.
Instanța, ia act de renunțarea intimatului pârât la excepția de tardivitate a apelului.
Reprezentantele părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantei reclamante solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în totalitate a hotărârii apelate, admiterea contestației și anularea deciziei de sancționare, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe. Arată că nici în faza cercetării disciplinare efectuată de intimat și nici în fața instanței de fond, apelanta nu a beneficiat de prezumția de nevinovăție. Singurul act susceptibil a confirma o conduită neprofesională a apelatei îl reprezintă declarația dată de către pacientă, ori probele administrate în cauză infirmă susținerile acesteia. Din probele dosarului rezultă că, la momentul pretinsului incident, apelanta a acționat exclusiv în scopul îndeplinirii atribuțiunilor de serviciu. Instanța de fond nu a apreciat în mod obiectiv situația și nu a decelat care ar fi putut fi, în condițiile date, „tonul normal” la care a făcut referire intimata.
Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea hotărârii Tribunalului Bihor, fără cheltuieli de judecată. Arată că apelantei i s-a imputat atitudinea necorespunzătoare avută față de pacientă și nu neîndeplinirea sarcinilor de serviciu. Chiar dacă pacienta a fost agitată, apelanta ar fi trebuit să o calmeze, să aplaneze conflictul. Atât în faza de cercetare disciplinară cât și în fața instanței de fond s-a făcut dovada atitudinii necorespunzătoare a apelantei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 339/LM din data de 29.04.2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, s-a respins contestația formulată de contestatoarea B. L. domiciliată în loc. Oradea, ./A, ., județul Bihor, CNP, în contradictoriu cu intimata S. C. JUDETEAN DE URGENTA ORADEA cu sediul in loc. Oradea, ., județul Bihor, CF_ .
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatoarea si-a desfășurat activitatea la unitatea intimata in funcția de medic specialist in cadrul Secției Clinice Medicina Interna 1 până la data de 01.03.2014 ,data la care i-a încetat contractul individual de munca in temeiul art. 56 lit. c din Codul Muncii.
Prin decizia nr.731 din 23.05.2013 emisa de unitatea intimată, contestatoarei i s-a aplicat sancțiunea” avertisment scris” in temeiul art. 248 alin 1 lit. a din Codul muncii.
In sarcina acesteia s-a reținut faptul ca in data de 17.05.2013 a dat dovada de o conduita necorespunzătoare in relația cu pacienta Râsvanță R., strigând la aceasta, fapta sa întrunește condițiile unei abateri disciplinare, aceasta încălcând prevederile art.53 alin 4 si art. 59 din Regulamentul Intern.
Analizând decizia contestata raportat la motivele de nulitate absolută invocată de către contestatoare prin contestația introdusă, instanța a constatat că decizia de sancționare a contestatoarei cuprinde toate elementele impuse în mod obligatoriu prin dispozițiile art. 252 alin. 1 Codul muncii.
F. de prevederile art. 251alin. 1 din Codul muncii si sancțiunea aplicata contestatoarei, in speța, nu era necesara efectuarea cercetării disciplinare prealabile. Cu toate acestea, intimata a efectuat cercetarea disciplinara prealabila, ce s-a concretizat prin convocarea scrisa a angajatei pentru a furniza explicații cu privire la incidentul din data de 17.04.2013, punerea la dispoziția contestatoarei a sesizării făcute împotriva sa de pacienta Rasvanță R..
De altfel, avertismentul este o sancțiune precumpănitor morala si consta în notificarea salariatului vinovat prin atragerea atenției ca a săvârșit o abatere disciplinara.
Nu poate fi reținuta apărarea contestatoarei cu privire la încălcarea dispozițiilor art.252 alin 1 din codul muncii deoarece referitor la data de la care începe sa curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare aceasta a fost clarificata de către Înalta Curte de Casație si Justiție, care, prin decizia nr. 16/2012, judecând recursul in interesul legii obiect al Dosarului nr.15/2012, a stabilit ca, „in interpretarea si aplicarea art.252 alin.1 din Codul muncii, republicat, momentul de la care începe sa curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității”.
In cazul in speța, raportul final al cercetării disciplinare prealabile, referatul a fost înregistrat la unitatea intimata la data de 22.05.2012 sub nr._, aceasta fiind data de la care începe sa curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare iar raportat la aceasta data, decizia de sancționare disciplinara nr.731/23.05.2013 este emisa de către angajator in termenul prevăzut de lege.
De asemenea nu pot fi reținute susținerile contestatoarei referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 252 alin 4 din Codul muncii, întrucât așa cum reiese din confirmarea de primire, decizia contestata a fost emisa in data de 23.05.2013 si a fost depusa la posta in data de 27.05.2013, termenul de 5 zile de altfel fiind un termen de recomandare, dreptul la apărare al contestatoarei nefiind îngrădit, fapt ce reiese din însuși contestația formulata la instanța.
Condiția necesară și suficientă pentru declanșarea răspunderii disciplinare este abaterea disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Pentru ca o faptă săvârșită de un salariat să fie calificată abatere disciplinară este necesar să fie analizate elementele constitutive ale faptei, a căror întrunire să justifice aplicarea răspunderii disciplinare.
Așadar, elementele constitutive ale abaterii disciplinare sunt obiectul, respectiv relațiile sociale de muncă, ordinea și disciplina în procesul muncii, care printr-o faptă a salariatului au fost perturbate, lezate, latura obiectivă, respectiv fapta, comisivă sau omisivă care produce un rezultat dăunător prin încălcarea normelor legale, a regulamentului intern, contractului individual de muncă sau contractului colectiv de muncă aplicabil, subiectul, întotdeauna o persoana fizică, salariatul în calitate de subiect calificat, latura subiectivă – vinovăția, care trebuie să se aprecieze concret în funcție de pregătirea profesională, capacitatea, aptitudinile și experiența salariatului, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și rezultatul dăunător.
Din înscrisurile depuse in probațiune, respectiv sesizarea pacientei R. R., înregistrata sub nr. 7866 din 27.04.2013 si 8302/24.04.2013, procesul verbal nr. 9271 din 10.05.2013 nr. 9761 din 17.05.2013, referatul nr._ din 22.05.2013, instanța a reținut că în data de pacienta R. R. prin sesizarea mai sus menționata aduce la cunoștința unității intimate ca in cursul zilei de 17.04.2013 s-a prezentat la un consult de specialitate la contestatoare, fiind agresata si scoasa afara din cabinet de către aceasta ,cu ocazia refuzului de a restitui biletul de trimitere care justifica gratuitatea consultației medicale si a serviciului medical acordat, bilet de trimitere care a fost înregistrat scriptic si electronic.
Din proba testimoniala administrată în cauză, respectiv depozițiile martorilor B. C. D. si L. E., instanța a reținut că, între contestatoarea și pacienta care își revendica biletul de trimitere a avut loc un dialog pe un ton ridicat, existând discuții aprinse, care au fost auzite si de către pacienții aflați pe holul ambulatoriului. Martorul B. C. D., agent de pază și de serviciu la acea dată a declarat că ambele părți au avut un ton ridicat și a auzit de la parter cum atât contestatoarea cât și pacienta strigau una la alta și că și în prezența sa cele două s-au certat în jur de 5-7 minute. A mai precizat acest martor că atunci când a urcat a găsit-o pe pacientă speriată, agitată și plângea, iar ușa cabinetului medical era deschisă, pe coridor aflându-se și alți pacienți.
Art. 247 alin. 2 Codul muncii prevede că abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Potritivit art. 53 alin.4 din regulamentul intern al unitatii „in exprimarea opiniilor, personalul contractual trebuie sa aiba o atitudine concilianta si sa evite generarea conflictelor datorate schimbului de pareri” si art.59 “în relatiile cu personalul contractual din cadrul Spitalului C. Judetean de Urgenta Oradea, precum si cu personele fizice sau juridice, salariatii sunt obligati sa aiba un comportament bazat pe respect, buna credinta, corectitudine si amabilitate”,
Din probatiunea administrată, instanța a reținut că salariata și-a încălcat culpabil atribuțiile de serviciu respectiv avand o conduita necorespunzatoare in relatia cu pacienta ,manifestata prin tonul ridicat al dialogului asa cum reiese si din interogatoriul administrat in cauza unitatii intimate si depozitiile martorilor, pentru aplanarea conflictului fiind necesara interventia agentului de paza, fapt ce reiese din depozitia martorului B. C. D. încălcând astfel prevederile art. 53 alin 4 si art. 59 din Regulamentul intern al unității.
De asemenea, potrivit pct. 16.3.1 din înscrisul depus in probațiune la fila 74 si numit Ambulatoriul integrat, printre atribuțiile medicului de specialitate din cabinetul de ambalator se regăsește si aceea de a avea un comportament si ținuta conform normelor codului de etica si deontologie profesionala .
De altfel prin Codul Deontologic Medicală din 30 martie 2012 al Colegiului Medicilor din România publicat in M. Of. Nr. 298 din 7 mai 2012 la art. 7 este menționat caracterul relației medic-pacient astfel, relația medicului cu pacientul va fi una exclusiv profesională și se va clădi pe respectul acestuia față de demnitatea umană, pe înțelegere și compasiune față de suferință.
Chiar si in situația in care pacienta a avut o atitudine verbala violenta fata de contestatoare aceasta in virtutea calității pe care a avea la data incidentului, trebuia sa ia masuri de aplanare a conflictului, de calmare a pacientei.
Prin urmare, în mod corect intimata a aplicat sancțiunea avertismentului, sancțiunea aplicată fiind de altfel cea mai puțin gravă, avertisment scris, proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
În contextul considerentelor mai sus reținute instanța a apreciat contestația formulată ca fiind neîntemeiată, respingând-o ca atare și a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Asistenții judiciari – participând la constituirea completului de judecată în condițiile art. 55 alin 1 din Legea nr. 304 /2004 cu vot consultativ - au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în termen legal, scutit de taxă de timbru, reclamanta B. L. solicitând admiterea acestuia, schimbarea în totalitate a sentinței apelate în sensul admiterii contestației.
Prin motivele de apel au fost invocate următoarele:
- ansamblul probelor administrate în cauză și corecta lor corelare dovedesc fără putință de tăgadă că apelanta nu se face vinovată de săvârșirea abaterii disciplinare constând în conduită necorespunzătoare față de pacienta R. R. și deci nu a încălcat dispozițiile art. 53 alin. 4 și art. 59 din Regulamentul Intern și disp. art. 16.3.1 pct. 6 din Regulamentul de organizare și funcționare al unității;
- instanța de fond a făcut o apreciere trunchiată și eronată a unora dintre probele dosarului, a omis să coreleze probele cu elementele de fapt care rezultate din dosarul penal atașat;
- instanța de fond nu a făcut nicio corelație între faptele reținute în sarcina sa ca o încălcare a unor atribuțiuni de serviciu și atribuțiunile de serviciu ale apelantei așa cum sunt ele prevăzute de dispozițiile art. 16.2 lit. a și c din Cap. XVI din Regulamentul de organizare ș funcționare a unității spitalicești;
- din probele dosarului rezultă că, la momentul pretinsului incident, apelanta a acționat exclusiv în scopul îndeplinirii atribuțiunilor de serviciu, conduita sa încadrându-se strict în atribuțiunile prevăzute la pct. 16.3.1 din R.;
- prin neluare în considerare a tuturor elementelor probatorii care circumstanțiază momentul conflictului, atmosfera și intențiile părților, instanța de fond nu a apreciat în mod obiectiv situația și nu a decelat care ar fi putut fi, în condițiile date, „tonul normal” la care a făcut referire intimata;
- în mod netemeinic și cu încălcarea dispozițiilor art. 248 din Codul muncii, a dispozițiilor art. 16.3.1.2 lit. a și c din Cap. XVI din R. a SCJU Oradea, instanța de fond a respins contestația.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 468 alin. 1 NCPC raportat la dispozițiile art. 215 din Legea nr. 61/2011, art. 248 alin. 1, art. 16.3.1. din R., art. 466 și urm., art. 292 și urm. NCPC.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului, apreciind că instanța de fond a reținut obiectiv, în baza probațiunii administrate, starea de fapt existentă, în mod corect fiind surprinsă temeinicia măsurii luate.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta a arătat că, prinîntâmpinarea formulată, intimatul a sprijinit argumentele instanței de fond făcând doar trimiteri generice la probele existente la dosar, care în opinia apelantei înclină în favoarea acesteia.
Examinând hotărârea apelantă, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel constată următoarele:
Prin decizia nr. 731 din 23 mai 2013, intimatul a aplicat sancțiunea avertismentului scris față de partea apelantă, medic specialist la Secția Clinică Interne I, reținându-se că, în data de 17 mai 2013, a dat dovadă de o conduită necorepunzătoare în relația cu pacienta R. R. strigând la aceasta.
Aceasta din urmă, prin plângerea înregistrată sub nr. 7866 din 17.04.2014, reclama conducerii intimatului comportamentul necorespunzător al apelantei în data de 17.04.2013 când s-a prezentat pentru investigații medicale la Ambulatoriul integrat al Spitalului – Cabinetul de Interne.
Probatoriul administrat în cauză a pus în evidență conduita inadecvată a apelantei în raporturile cu pacienta menționată, respectiv o greșită gestionare a situației ivite.
Agentul de pază, ascultat în calitate de martor, a declarat că, auzind scandal la etajul I, s-a deplasat la fața locului, unde a constatat că apelanta se certa cu o pacientă, ambele părți vorbeau pe un ton ridicat, cearta a durat 5 – 7 minute, ulterior căreia martorului i s-a solicitat de către apelantă să o dea afară pe pacientă.
Nu poate fi primită critica apelantei în sensul că ansamblul probelor administate ar dovedi că nu se face vinovată de săvârșirea abaterii disciplinare și că instanța de fond a omis să coreleze probele cu elemente de fapt ce rezultau din dosarul penal.
În procesul penal, obiectul plângerii formulate împotriva apelantei l-a constituit cercetarea apelantei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, dispunându-se neînceperea urmăririi penale pe motivul că, față de probele administrate, nu se poate dovedi cu certitudine că făptuitoarea a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. 3 Cod penal.
Distinct de procesul penal, în cauza dedusă judecății instanța are de cercetat dacă, prin conduita manifestată, apelanta a încălcat prevederile art. 53 alin. 4 și art. 59 din Regulamentul intern, cercetare în urma căreia răspunsul nu poate fi afirmativ.
Apelantei nu i se reproșează de către intimat că nu ar fi respectat atribuțiunile de serviciu, referitoare la înregistrarea consultației, întocmirea scrisorii medicale, reținerea biletului de trimitere, ceea ce s-a reținut în sarcina sa vizează tonul total inadecvat utilizat în dialogul cu pacienta precum și o gestionare necorespunzătoare a situației ivite în relația cu pacienta afală în disucție, împrejurări care au fost dovedite în cursul procesului.
Din perspectiva prevederilor legale anterior menționate, este evidentă săvârșirea abaterii disciplinare pentru care apelanta a fost sancționată, având în vedere că aceasta avea obligația să aibă o atitudine conciliantă și să evite generarea conflictelor datorate schimbului de păreri, precum și să aibă un comportament bazat pe respect și amabilitate.
Oricum, motivul pentru care apelanta susține că a avut conduita ce i se reproșează - exclusiv în scopul îndeplinirii sarcinilor de serviciu -, nu justifică un atare comportament ce este contrar obligațiilor inserate în art. 53 alin.4 și art. 59 din Regulamentul intern, enunțate în alineatul de mai sus.
Față de considerentele ce preced, instanța în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul, sentința apelată urmând a fi păstrată în totul. Totodată se va constata că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
RESPINGE ca nefondat apelul civil declarat de apelanta reclamantă B. L. domiciliată în loc. Oradea, ./A, ., județul Bihor, CNP, în contradictoriu cu intimatul pârât S. C. JUDETEAN DE URGENTA ORADEA cu sediul in loc. Oradea, ., județul Bihor, CF_, împotriva sentinței civile nr. 339/LM din data de 29.04.2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.11.2014.
Președinte Judecător Grefier
M. E. S. A. L. M. V.
- redactat hotărâre în concept – judecător – M. E. – 12.11.2014
- judecători fond – S. M.
- dact. gref. M. V. – 12.11.2014 – 4 ex.
- emis 2 . - B. L., S. C. JUDETEAN DE URGENTA ORADEA
pt. conf.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 359/2014. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 997/2014.... → |
|---|
