Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 110/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 110/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 945/111/2013
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția I civilă – - Nr.operator de date cu caracter personal - 3159 - |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR.110/2014-R
Ședința publică din 16 ianuarie 2014
Președinte –– S. A. L. - judecător
- T. D. – judecător
- M. E. - judecător
- C. G. – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta I. O. C. A.-cu domiciliul în Oradea, ..9, județul Bihor, în contradictoriu cu intimatul pârât S. C. MUNICIPAL „G. C.” ORADEA, cu sediul în Oradea, ..12, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 487/LM din 25 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._ și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 29 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta reclamantă I. O. C. A.-personal, reprezentantul său, avocat B. I. V., în baza împuternicirii avocațiale nr._/4.11.2013, eliberată de Baroul Bihor-Cabinet de Avocat și intimatul pârât S. C. MUNICIPAL „G. C.” ORADEA, prin consilier juridic F. M., în baza delegației nr.560/13.01.2014, eliberată de partea intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de taxă de timbru, constatându-se că prin serviciul registratură, în data de 14.01.2014, intimatul pârât a depus întâmpinare, după care:
Reprezentantul recurentei reclamante, solicită să i se comunice un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar și învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, comunică un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar, cu reprezentantul recurentei reclamante și nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante, susține recursul și în principal, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea sentinței și a încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motive de ordine publică, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate ca fiind nelegală și netemeinică, și în consecință, să se constate că activitatea lucrată în cadrul unității pârâte între perioada 1.01.1981-1.01.2000, se încadrează în grupa a-II-a de muncă, în procent de 100% potrivit Ordinului MMPS nr.125/1990, fără cheltuieli de judecată. În esență, solicită a se constata că, hotărârea trebuie să aibă același dispozitiv, cu cel întocmit în momentul pronunțării, dispozitivul fiind unic, nu poate fi modificat ulterior, în așa fel încât să difere față de cel întocmit de îndată ce s-a întrunit majoritatea, ori, potrivit sentinței, prima instanță a constatat în urma administrării probatoriului în cauză, că activitatea desfășurată de recurentă în perioada 1.04.1984-1.01.2000, se încadrează în locuri de muncă în grupa II-a de muncă, în procent de 100%, iar în urma admiterii încheierii de îndreptare a erorii materiale invocată din oficiu, s-a modificat procentul de încadrare în grupa a-II-a de muncă, la 70%, fiind astfel modificat dispozitivul hotărârii recurate, existând astfel neconcordanță între cele două dispozitive, astfel că, atât sentința cât și încheierea sunt lovite de nulitate, pentru că nu se poate ști ce a hotărât prima instanță raportat la dispozițiile art.258 alin.1 Cod procedură civilă. În ceea ce privește capătul de cerere subsidiar, solicită a se constata că, soluția primei instanțe este nelegală și nefondată, în urma nereținerii perioadei 1.01.1981-1.04.1984 ca fiind lucrată în grupa a-II-a de muncă, precum și datorită încadrării perioadei 1.04.1984-1.01.2000, ca fiind lucrată în grupa a-II-a de muncă în procent de 70%, ori, prin adeverința eliberată de însăși pârâtă, nr._/27.11.2012, se atestă faptul că în baza statelor de plată din arhiva unității, figurează la C. de Fizioterapie începând cu data de 1.01.1981, iar începând cu data de 1.04.1084, a fost transferată ca și soră medicală pediatră la C. de Fizioterapie din Dispensarul Policlinic de Copii nr.2, iar de la data 1.07.1991, în baza adeverinței nr.569/14.06.1991 a fost promovată în funcția de asistent medical principal balneofizioterapie. Reprezentantul recurentei reclamante, precizează că, certificatul medical eliberat de . SRL, este în contradicție cu adeverința emisă de intimată, în fapt, partea recurentă în toată perioada a desfășurat activitate la compartimentul de fizioterapie și nu la cabinetul de aerosoli al secției de recuperare, prin certificatul medical se confirmă faptul că în perioada 1981-1984, a fost sub tratament cu laringo-bronșită astmatiformă, neconfirmându-se și locul unde și-a desfășurat activitatea, o terță entitate neavând atribuții în acest sens, mai ales în contradictoriu cu cele confirmate de instituția angajatoare. Legiuitorul la încadrarea în grupa a-II-a de muncă, a avut în vedere locul de muncă unde își desfășoară activitatea persoanele angajate și nu funcția avută, care așa cum rezultă din adeverința pârâtei, a fost în cadrul Compartimentului de Fizioterapie, începând cu data de 1.01.1981 și nu la cabinetul de aerosoli al Secției de recuperare a Spitalului de Copii, fapt confirmat inclusiv prin depoziția martorei L. E., din care rezultă că reclamanta și-a desfășurat activitatea în permanență, la unul din aparate cu raze ultrasunete, ionizări, diadinamice, ultrasunete, ultraviolete, toate aceste aparate aflându-se în aceeași încăpere, recurenta reclamantă a avut locul de muncă într-un procent de 100% în apropierea acestor aparate, activitatea fiind desfășurată în încăperea unde erau amplasate acestea, expunerea la noxe fiind de 100% din durata timpului de lucru. De asemenea, reprezentantul părții recurente, menționează că, martorei L. E., prin sentința civilă nr.222/LM/2011, i s-a recunoscut toată activitatea lucrată înainte de anul 2000, ca fiind în grupa a-II-a de muncă, în procent de 100%, perioadă în care a lucrat alături de recurentă.
Recurenta contestatoare I. O. C. A.-personal, precizează că și-a desfășurat activitatea lângă aparate, care au efecte nocive asupra sănătății, inclusiv aparatele de aerosoli, expunerea la noxe fiind de 100% din durata timpului de lucru, condițiile de muncă au rămas neschimbate în ultimele trei decenii, aparatura folosită a rămas aproape neschimbată, învechită, cu un grad ridicat de radiații vătămătoare pentru sănătatea angajaților, datorită expunerii pe timp îndelungat la radiațiile pe care aceste aparate le emană .
Reprezentanta intimatului pârât, învederează instanței că, cu toate că în întâmpinare a solicitat respingerea recursului, pentru capătul principal, solicită a se constata că există neconcordanțe între minută și dispozitiv, astfel că, consideră că se impune casarea hotărârii atacate, iar în ceea ce privește cererea subsidiară, solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. În esență, solicită a se constata că, procentul stabilit în concret de instanță, acela de 70% din timpul lucrat, nu a fost prezumat ca și muncă în grupa a-II-a, ci acest procent este cel ce a rezultat din coroborarea întregii probațiuni administrate, astfel, așa cum rezultă din întreaga probațiune administrată, în mod corect instanța de fond a reținut în considerentele sentinței recurate, că reclamanta a lucrat ca asistent medical, în două ture, turele se suprapuneau 2 ore între 13-15, aspecte conformate de martor și de reclamantă la interogator, programările pacienților se făceau în tura de dimineață începând cu ora 7,30-aspect recunoscut de reclamantă în răspunsul la întrebarea 5 din interogatoriu, iar în tura de după masă, nu se făceau proceduri după ora 20, răspunsul la întrebarea 6 din interogatoriu, conformat de martorul audiat, încadrarea în grupa a-II-a de muncă, urmând a se face în procent de 70% din timpul lucrat. Referitor la încadrarea activității în grupa a-II-a de muncă în perioada 1.01._84, capăt de cerere respins de instanța de fond, această activitate a fost îndeplinită de reclamantă, pe vremea când era angajată în cadrul Compartimentului de fizioterapie, însă această activitate nu se încadrează în grupa a-II-a ci în a III-a de muncă, așa cum rezultă și din adresa nr.43G/1830/30.06.1999, depusă în probațiune la dosarul cauzei la instanța de fond, prin urmare, arată că nu există nicio contradicție între Certificatul medical nr.144/6.03.2013 eliberat de . SRL pentru perioada 1981-1984, din care rezultă că reclamanta a desfășurat activitate la Cabinetul de Aerosoli al spitalului și adeverința eliberată de spital pentru aceeași perioadă, din care rezultă că reclamanta a fost încadrată la compartimentul de Fizioterapie, câtă vreme, angajatele din cadrul acestui compartiment, aveau ca și obligație de serviciu, efectuarea aerosolilor.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța de recurs, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 487/LM din 25 septembrie 2013, Tribunalul Bihor a admis in parte acțiunea formulată de reclamanta I. ODOROABA C. A., în contradictoriu cu pârâta S. C. MUNICIPAL “G. C.” ORADEA și în consecință:
A constatat că activitatea desfășurata de către reclamanta în perioada 01.04.1984 – 01.01.2000 se încadrează în locuri de muncă în grupa II de munca in procent de 100 %.
A respins restul pretențiilor.
Fără cheltuieli de judecata.
Prin încheierea dată în cameră de consiliu, în data de 29 octombrie 2013, Tribunalul Bihor a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitiv, în sensul că procentul corect de încadrare în grupa a -II-a de muncă, este de 70% și nu de 100%, cum greșit s-a trecut.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Potrivit înscrierilor din cartea de muncă, în perioada 01.08._11 reclamanta a fost angajată în funcția de sora medicala asistent pediatrie, fizioterapie si balneofizioterapie (filele 21-32 la dosar). Potrivit adresei nr._/27.11.2012 (fila 27 la dosar) emisa de pârâta, din data de 1.01.1981 reclamanta figurează la C. Ftizioterapie, iar începând cu 01.04.1984 este transferată in funcția de soră medicală pediatră la C. de Fizioterapie din Dispensarul- Policlinic de Copii nr. 2, iar de la data de 01.07.1991 a fost promovată in funcția de asistent medical principal – balneofizioterapie.
Instanta de fond a reținut că, în carnetul de muncă a reclamantei . nr._, la pozitiile nr. 61 si 68 este făcută de pârâta mentiunea că „in perioada 01.01._01 a lucrat in conditii deosebite de munca grupa a II-a de muncă 1 an, 2 luni si 30 zile conform Ordinului nr. 125/1990 anexa II pct. 11 in procent de 70 %”, reclamanta având funcția de asistent medical principal PL balneofizioterapie.
Așa cum rezultă din înscrierile in carnetul de muncă, din adresa nr._/ 27.11.2012 emisă de pârâtă, din declaratia martorei audiata in cauză, de la data de 01.07.1991 reclamanta a fost promovată in functia de asistent medical principal – balneofizioterapie. In conditiile in care, in perioada 01.01._01 pârâtul confirma activitatea reclamantei ca fiind prestată in grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 125/1990 anexa II pct.11, in procent de 70 %, instanta de fond a apreciat că potrivit acestor dispozitii legale activitatea reclamantei trebuia incadrată in grupa a II-a de muncă pe toata perioada cât a detinut această functie, reclamanta lucrând in aceleasi conditii si anterior datei de 01.01.2000.
Așa cum rezultă si din adresa Ministerului Muncii si Protectiei Sociale nr. 43G/1830/1999, salariatii care lucreaza cel putin 70% din programul de lucru in cabinetele de magnetodiaflux, unde scurte, ultrasonoterapie, ultraviolete se incadrează in grupa a II-a de muncă pentru perioadele astfel lucrate după 01.03.1990, in conformitate cu prev. Ordinului nr. 125/1990, anexa nr. 2 pct. 11 (în prezent pct. 18).
Incadrarea in grupa a II-a de muncă se va face in procent de 70%, asa cum a dispus pârâtul, având in vedere că reclamanta a lucrat ca si asistent de fizioterapie in două ture, dimineata de la 7 la 15 si după amiaza de la orele 13 – 21 (aspect confirmat si de reclamanta la interogatoriu), astfel că turele se suprapuneau 2 ore. De asemenea în prima tură programările pacientilor la proceduri se făceau incepând cu ora 7.30-8.00 (aspect recunoscut de reclamantă la interogatoriu- intrebarea 5), iar in tura a doua nu se făceau proceduri după ora 20 (aspect confirmat de asemenea la interogatoriu- intrebarea 6 si care rezultă din declaratia martorei audiate).
A mai retinut instanta că, potrivit adresei nr. 43G/1830/30.06.1999 a Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, salariatii care lucrează in cabinetele de impachetari in parafina, hidroterapie, ionoterapie, aerosol, se incadreaza in grupa III de munca, intrucât aceste activitati nu sunt prevăzute in reglementarile legale in vigoare referitoare la grupele superioare.
Asa cum rezulta din certificatul medical nr. 144/06.03.2013 eliberat de . SRL in perioada 1981-1984, reclamanta a desfăsurat activitate in cabinetul de aerosoli al Sectiei de Recuperare a Spitalului de Copii.
In consecinta, din probatoriul depus la dosarul cauzei, instanta de fond a constatat că in perioada 01.01._84 reclamanta si-a desfasurat activitatea in funcția de sora medicală pediatrie in încăperi cu aparate de aerosoli, care nu au fost niciodată încadrate in grupa superioară de muncă, sens in care instanta a respins acest capăt de cerere.
S-a mai retinut că, în conformitate cu punctul 7 din Ordinul nr. 50 din 5 martie 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I si II de muncă în vederea pensionarii prevede că, încadrarea în grupele I si II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II-a, cel puțin 70% din programul de lucru.
Inițial anexele la Ordinul nr. 50/1990 nu menționează printre locurile de muncă care necesită încadrarea în grupa I și II de muncă activitățile desfășurate de reclamantă.
Însă Anexa II la Ordinul nr. 125 din 5 mai 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I si II de muncă în vederea pensionarii, pentru perioada lucrata după 1 martie 1990 prevede la punctul 18 că, se încadrează în grupa II de muncă activitatea prestată la instalații, utilaje sau aparate care funcționează cu radiații electromagnetice: infraroșii, ultraviolete, microunde, de medie sau înaltă frecvență și lasere, cu excepția laserelor de mare putere, neecranate, care sunt prevăzute în grupa I de munca.
În preambulul Ordinului nr. 125/1990 se prevede la punctul 5 că, acest ordin se aplică pentru perioada lucrata după 1 martie 1990.
S-a mai reținut că, prin . Ordinului nr. 125/1990, Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I si II de muncă în vederea pensionarii, a suferit modificări, în sensul că i s-a adăugat în partea finală anexele I și II ale Ordinului nr. 125/1990 care urmau să producă efecte juridice doar pentru viitor conform principiului neretroactivității legii civile.
Din analiza textelor legale enumerate mai sus, s-a constatat că în perioada anterioară anului 1990, activitatea desfășurată de reclamantă, respectiv cea de asistent balneo- fizioterapie era încadrată în grupa a III-a de muncă (grupă normală de lucru), însă ulterior Ordinul nr. 125/1990 a recunoscut și acordat pentru viitor grupa a II-a de muncă pentru activitățile în care se utilizează aparate care funcționează cu radiații electromagnetice.
Legiuitorul la încadrarea în grupele I și II de muncă a avut în vedere locul de muncă unde își desfășoară activitatea persoanele respective și nu funcția avută.
Instanta de fond a retinut că atât Ordinul nr. 50/1990, cât si Ordinul nr. 125/1990 au fost date in aplicarea art. 2 din Decretului- Lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechitati în salarizarea personalului.
Potrivit acestei dispozitii legale, personalul de la locurile de muncă si activitățile care, potrivit reglementarilor existente până în anul 1969 si după aceea, erau prevăzute sa fie încadrate în grupele I sau II de muncă beneficiază de acest drept pe întreaga perioada cât au lucrat la locurile de munca si activitătile respective.
Cât timp însă condițiile de muncă ce se încadrează în grupa a II de muncă se perpetuau dinainte de 01.03.1990, conform art. 13 din Ordinul nr. 50/1990, s-a reținut că și perioada lucrată anterioară anului 1990, se prezumă ca fiind în grupa a II de muncă.
Din depozițiile martorei L. E. (fila 62 la dosar), rezultă că reclamanta și-a desfășurat activitatea utilizând aparate cu raze ultrascurte, ionizari, diadinamice, ultrasunete, ultraviolete, aerosoli, activitatea fiind in permanenta la unul din aparate, care se aflau toate in aceeasi încăpere, cu exceptia celor de aerosoli, care erau separat in alta incăpere.
Astfel, coroborând depozitia martorei cu dispozitiile pct.7 din Ordinul nr. 50/1990, instanta de fond a constatat că reclamanta este indreptatita sa beneficieze de incadrarea in grupa II de munca in perioada 01.04.1984 – 01.01.2000, însă în procent de 70 %, raportat la timpul de lucru la aceste aparate.
Având în vedere că prev. Decretului nr. 92/1976 au fost abrogate începând cu data de 01.01.2011, instanta de fond a respins capătul de cerere referitor la inscrierea cuvenitelor mentiuni privitor la incadrarea in grupa II de munca.
A constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamantă.
Pentru a pronunța încheierea de îndreptare a erorii materiale, instanța a constatat că prin sentinta civile nr. 487/LM/25.09.2013 s-a retinut că, reclamanta este indreptatita sa beneficieze de incadrarea in grupa II de munca in perioada 01.04.1984 – 01.01.2000.
Instanta de fond a reținut că, în carnetul de muncă a reclamantei . nr._, la pozitiile nr. 61 si 68 este făcută de pârâta mentiunea că „in perioada 01.01._01 a lucrat in conditii deosebite de muncă grupa a II-a de muncă 1 an, 2 luni si 30 zile conform Ordinului nr. 125/1990 anexa II pct. 11 in procent de 70 %”, reclamanta având funcția de asistent medical principal PL balneofizioterapie.
In conditiile in care, in perioada 01.01._01 pârâtul confirmă activitatea reclamantei ca fiind prestată in grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 125/1990 anexa II pct.11, in procent de 70 %,prima instantă a apreciat că potrivit acestor dispozitii legale, activitatea reclamantei trebuia incadrată in grupa a II-a de muncă pe toata perioada cât a detinut această functie, reclamanta lucrând in aceleasi conditii si anterior datei de 01.01.2000, adică in procent de 70 %.
Potrivit art. 281 Cod procedură civilă erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si sustinerile partilor sau cele de calcul, precum si orice alte erori materiale din hotărâri sau incheieri pot fi indreptate din oficiu sau la cerere.
Temeinicia unei cereri de indreptare a erorilor, omisiunilor sau a oricaror greseli materiale stă in probatoriul administrat in cauza in care s-a pronuntat hotărârea.
Văzând din probele dosarului că reclamanta a lucrat in gupa a II-a de munca in procent 70 %, instanța de fond, în baza disp. art. 281 Cod procedură civilă, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentintei civile nr. 487/LM/25.09.2013.
Împotriva acestei sentințe și încheieri, în termen legal, scutit de taxa de timbru, a declarat recurs reclamanta I. O. C. A., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței, în sensul de a se constatat că activitatea desfășurată în perioada 1.01.1981-1.01.2000, se încadrează în grupa a-II-a de muncă în procent de 100%.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, potrivit art.258 alin.1 Cod procedură civilă, hotărârea trebuie să aibă același dispozitiv ca cel întocmit la pronunțare, dispozitivul fiind unic, nu poate fi modificat ulterior. S-a constatat că activitatea desfășurată în perioada 1.04.1984-1.01.2000, se încadrează în locuri de muncă în grupa a-II-a de muncă, în procent de 100%, ori, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale s-a modificat procentul la 70%, fiind modificat dispozitivul, existând neconcordanță între cele două dispozitive, motiv de nulitate. Deoarece ceea ce se execută este dispozitivul, modificat ulterior contrar dispozițiilor art.258 alin.1 Cod procedură civilă, nu se poate reține care este soluția reală ce va fi pusă în aplicare.
Nu era o eroare materială ci a avut loc o modificare ulterioară a dispozitivului sentinței, nu era incident art.281 Cod procedură civilă, impunându-se casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Sentința este nelegală și referitor la nereținerea perioadei 1.01.1981-1.04.1984, ca fiind lucrată în grupa a-II-a de muncă, a încadrării doar în procent de 70% a celei din perioada 1.04.1984-1.01.2000. Adeverința eliberată de pârâtă nr._/27.11.2012, atestă că figura la compartimentul de fizioterapie din 1.01.1981, iar din 1.04.1984 conform adresei nr.3288/2.04.1984 a Direcției Sanitare a fost transferată la C. de Fizioterapie din Dispensarul Policlinic de Copii nr.2, din 1.07.1991 potrivit adeverinței nr.569/14.06.1991, fiind promovată asistent medical principal balneofizioterapie.
Certificatul medical eliberat de . SRL este în contradicție cu adeverința emisă de pârâtă, în toată perioada și-a desfășurat activitatea la compartimentul de fizioterapie și nu la cabinetul de aerosol, prin acest certificat doar se confirmă că în 1981-1984 a fost sub tratament cu laringo-bronșită astmatiformă, nu se confirmă și locul de muncă în care și-a desfășurat activitatea, o terță entitate neavând atribuții în acest sens, mai ales în contradictoriu cu cele confirmate de instituția angajatoare.
Legiuitorul la încadrarea în grupa a-II-a de muncă a avut în vedere locul de muncă în care își desfășoară activitatea angajații, nu funcția. Martora L. E. a declarat că activitatea s-a desfășurat permanent la unul din aparate, aparate cu raze ultraviolete, ionizări, diadinamice, ultrasunete, toate aflându-se în aceeași încăpere.
Faptul că activitatea se desfășoară în două ture –dimineața de la orele 7 la ora 15, după amiază de la ora 13-21 și suprapunerea -2 ore a turelor, nu justifică acordarea grupei a-II-a de muncă doar în procent de 70%, a fost expusă la noxe 100% din durata timpului de muncă, faptul că în perioada 1.01._01 a fost încadrată de pârâtă în grupa a-II-a de muncă doar în procent de 70% nu poate fi reținută ca temei în acest sens, iar martorei i s-a recunoscut toată activitatea desfășurată înainte de 2000 în procent de 100%, în grupa a-II-a de muncă, - sentința civilă nr.222/LM/2011 a Tribunalului Bihor.
S-a invocat în drept art.299 Cod procedură civilă, art.258 alin.1 Cod procedură civilă, art.281 Cod procedură civilă, Ordinul nr.50/1990, Ordinul nr.125/1990, Decretul Lege nr.68/1990.
Intimatul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, invocând că, procentul stabilit în concret de instanță, acela de 70% din timpul lucrat, nu a fost prezumat ca și muncă în grupa a-II-a, ci acest procent este cel ce a rezultat din coroborarea întregii probațiuni administrate, astfel, așa cum rezultă din întreaga probațiune administrată, în mod corect instanța de fond a reținut în considerentele sentinței recurate, că reclamanta a lucrat ca asistent medical, în două ture, turele se suprapuneau 2 ore între 13-15, aspecte conformate de martor și de reclamantă la interogator, programările pacienților se făceau în tura de dimineață începând cu ora 7,30-aspect recunoscut de reclamantă în răspunsul la întrebarea 5 din interogatoriu, iar în tura de după masă, nu se făceau proceduri după ora 20, răspunsul la întrebarea 6 din interogatoriu, conformat de martorul audiat, încadrarea în grupa a-II-a de muncă, urmând a se face în procent de 70% din timpul lucrat. Referitor la încadrarea activității în grupa a-II-a de muncă în perioada 1.01._84, capăt de cerere respins de instanța de fond,s-a arătat că această activitate a fost îndeplinită de reclamantă, pe vremea când era angajată în cadrul Compartimentului de fizioterapie, însă această activitate nu se încadrează în grupa a-II-a ci în a III-a de muncă, așa cum rezultă și din adresa nr.43G/1830/30.06.1999, depusă în probațiune la dosarul cauzei la instanța de fond, prin urmare, nu există nicio contradicție între Certificatul medical nr.144/6.03.2013 eliberat de . SRL pentru perioada 1981-1984, din care rezultă că reclamanta a desfășurat activitate la Cabinetul de Aerosoli al spitalului și adeverința eliberată de spital pentru aceeași perioadă, din care rezultă că reclamanta a fost încadrată la compartimentul de Fizioterapie, câtă vreme, angajatele din cadrul acestui compartiment, aveau ca și obligație de serviciu, efectuarea aerosolilor. Reprezentanta intimatului, în ședința de judecată, a învederat că, cu toate că în întâmpinare a solicitat respingerea recursului, pentru capătul principal, cere a se constata că există neconcordanțe între minută și dispozitiv, astfel, consideră că se impune casarea hotărârii atacate.
Examinând sentința și încheierea recurate, prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs, constată următoarele:
La fila 70 dosar de fond, se regăsește minuta sentinței civile nr.487/LM/2013, pronunțată de Tribunalul Bihor la data de 25.09.2013, din cuprinsul căreia s-a reținut că, s-a admis în parte acțiunea, s-a constatat că activitatea desfășurată de către reclamantă în perioada 1.04.1984-1.01.2000, se încadrează în locuri de muncă în grupa a-II-a de muncă în procent de 100%, fiind respinse restul pretențiilor, fără cheltuieli de judecată.
Cu ocazia redactării sentinței, în dispozitivul acesteia –fila 73 dosar de fond, s-a menționat același aspect –referitor la procentul de încadrare în grupa a-II-a de muncă în perioada susmenționată -100%, însă în considerente s-a indicat –fila 73 – doar un procent de 70%. Din oficiu, la data de 29.10.2013, s-a îndreptat eroarea materială din dispozitivul sentinței, în sensul că s-a menționat procentul de încadrare în grupa a-II-a de muncă ca fiind doar de 70% în loc de 100%, sens în care s-a pronunțat încheierea recurată, reținându-se incidența art.281 Cod procedură civilă.
Potrivit art.258 alin.1 Cod procedură civilă, după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători și în care se va arăta când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate, iar conform art.3, după pronunțarea hotărârii, nici un judecător nu poate reveni asupra părerii sale.
Art.281 alin.1 Cod procedură civilă, prevede faptul că, omisiunile, erorile cu privire la numele, calitatea, susținerile părților, sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri, pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, ori, Curtea reține că atâta timp cât în minuta întocmită cu ocazia deliberării s-a menționat procentul în care activitatea desfășurată de reclamantă a fost în grupa a-II-a de muncă -100%, în mod corect în dispozitivul sentinței s-a trecut același procent, nefiind vorba de o eroare de calcul în sensul dispozițiilor legale evocate, criticile fiind fondate.
Practic, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale s-a modificat dispozitivul sentinței, s-au reapreciat probele, ceea ce contravine art.258 alin.1 și 3 Cod procedură civilă. D. în măsura în care în minută s-ar fi precizat un procent de 70%, iar în dispozitiv de 100%, se putea îndrepta eroarea materială în sensul dispus, ori, câtă vreme soluția este diferită, criticile apar ca fondate, impunându-se modificarea încheierii recurate și înlăturarea dispoziției de îndreptare a erorii materiale din oficiu a sentinței recurate, neexistând motiv de casare în sensul art.312 alin.3-5 Cod procedură civilă.
Referitor la dispozițiile prin care s-a constatat că activitatea desfășurată în perioada 1.04.1984-1.01.2000 de recurenta reclamantă se încadrează în grupa a-II-a de muncă, câtă vreme intimatul pârât nu a declarat recurs, nefiind aspect de ordine publică, care să impună o analiză din oficiu în sensul art.306 alin.2 Cod procedură civilă, nu vor fi verificate.
Se reține din cuprinsul acțiunii ce face obiectul litigiului, că recurenta reclamantă a solicitat a se constata că activitatea lucrată în perioada 1.01.1981-1.01.2000 se încadrează în grupa a-II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului MMPS nr.125/1990, însă, prin sentința recurată s-a constatat că doar în perioada 1.04.1984-1.01.2000 aceasta a lucrat în astfel de condiții, critica ce face obiectul recursului vizând perioada 1.01.1981-1.04.1984 și raportat la care, se vor verifica cele constatate.
Potrivit adeverinței nr._/27.11.2012 emisă de intimat –fila 17 dosar de fond, recurenta, potrivit statelor de plată din arhiva sa, începând cu data de 1.01.1981 a figurat la C. Fizioterapie iar, din 1.04.1984, potrivit adresei Direcției Sanitare nr.3288/2.04.1984 a fost transferată ca și soră medicală pediatră pe C. de Fizioterapie din Dispensar Policlinic de Copii nr.2, din 1.07.1991 în baza adeverinței nr.569/14.06.1991 fiind promovată ca asistent medical principal balneofizioterapie.
Din cuprinsul certificatului medical nr.144/6.03.2013 –fila 43 dosar de fond, eliberat de . SRL, se reține că în perioada 1981-1984 recurenta s-a aflat în tratament cu laringo-bronșită, în care și-a desfășurat activitatea în cabinet aerosoli a secției recuperare a spitalului de copii, ori, acest aspect este în contradicție cu însăși adeverința nr._/27.11.2012 emisă de intimat, arătată mai sus, potrivit căreia, din 1.01.1981 aceasta figura la C. de Fizioterapie, criticile în acest sens fiind fondate.
Curtea mai reține că, cele consemnate în adeverința emisă de angajator sunt confirmate și de martora L. E. I. –fila 62 dosar de fond, respectiv aceasta a declarat că a lucrat împreună cu aceasta la fizioterapie din anul 1983, unde lucrat cu aparate, raze ultrascurte, ionizări, diadinamice, ultrasunete, aerosoli, ultraviolete, ei fiindu-i recunoscută de unitate doar 1 an și câteva luni în grupa a-II-a de muncă. Toate aparatele se aflat în aceiași încăpere, își desfășurau activitatea tot timpul lângă acestea, aveau efecte nocive, iar recurenta lucra la cabinetul cu aerosoli cât și la celălalt cabinet de recuperare aflat pe . greșit neluată în considerare de instanța de fond.
Perioada în care martora L. E. și-a desfășurat activitatea în cadrul intimatului -19.12.1983-1.01.2000, i-a fost recunoscută ca încadrându-se în procent de 100% în grupa a-II-a de muncă, prin sentința civilă nr.222/14.02.2011 a Tribunalului Bihor, ori, câtă vreme și recurenta a lucrat în aceleași condiții, se impune a beneficia de același tratament juridic raportat la probele administrate, altfel s-ar crea o situația discriminatoare, ceea ce este de neacceptat.
Față de toate considerentele expuse, fiind incidente dispozițiile art.304 alin.1 pct.9 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în întregime încheierea recurată, va înlătura dispoziția de îndreptare a erorii materiale din oficiu, a sentinței, va modifica în parte sentința și va constata că în perioada 1.01.1981-1.04.1984, în care reclamanta și-a desfășurat activitatea în cadrul pârâtului, se încadrează în locuri de muncă în grupa a-II-a de muncă, în procent de 100%.
Se vor menține celelalte dispoziții, ca fiind legale și temeinice, raportat la cele arătate mai sus.
Nefiind solicitate cheltuieli de judecată, nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite ca fondat recursul civil declarat de reclamanta I. O. C. A.-cu domiciliul în Oradea, ..9, județul Bihor, în contradictoriu cu intimatul pârât S. C. MUNICIPAL „G. C.” ORADEA, cu sediul în Oradea, ..12, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 487/LM din 25 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 29 octombrie 2013, pronunțate de Tribunalul Bihor și în consecință:
Modifică în întregime încheierea pronunțată la data de 29 octombrie 2013 de Tribunalul Bihor și în consecință, înlătură dispoziția de îndreptare a erorii materiale din oficiu, a sentinței recurate.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că se constată că și perioada 1.01.1981-1.04.1984, în care reclamanta și-a desfășurat activitatea în cadrul pârâtului, se încadrează în locuri de muncă în grupa a-II-a de muncă, în procent de 100%.
Menține celelalte dispoziții.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. A. L. T. D. M. E. C. G.
Red.concept decizie:S. A.L.
Data:21.01.2014
Jud.fond:B. N.
Dact.C.G.
Data:23.01.2014
2 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 71/2014.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 549/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
