Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 382/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 382/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 2826/111/2012
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția I civilă |
Număr operator de date cu caracter personal 3159 |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 382 /2014-R
Ședința publică din data de 19 februarie 2014
Președinte: | V. P. | - judecător |
D. M. | - judecător | |
F. T. | - judecător | |
A. L. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurenta - pârâtă FUNDAȚIA A. TRANSILVANĂ cu sediul în loc. Târgu- M., .. 1, jud. M., în contradictoriu cu intimata – reclamantă M. M. (fostă C.) cu dom. în Oradea, ., . împotriva sentinței civile nr. 278/LM din 07 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. unic, având ca obiect: drepturi bănești.
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut la data de 12.02.2014, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, prin care s-a amânat pronunțarea pentru astăzi.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 278/LM din 07 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M. M. (fostă C.) în contradictoriu cu pârâta FUNDAȚIA A. TRANSILVANĂ și, în consecință:
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sporului de vechime în cuantum de 10% din salariul de bază pentru perioada 21.03._09, a dreptului special în cuantum de 74 lei lunar pentru perioada 21.03._09, precum și a primei de vacanță aferentă anului 2009, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărui drept bănesc și până la plata efectivă.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanta a fost angajată în funcția de psihopedagog, în cadrul Centrului de zi „Perseverența", centru aflat în subordinea pârâtei Fundației A. Transilvană, în perioada 01.09._10, iar anterior acestei perioade, începând cu data de 01.03.2002, a fost angajată în funcția de psihopedagog în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului M..
În temeiul contractului pentru acordarea de servicii sociale nr._/31.08.2006 (filele 84-89 la dosar), pârâta a preluat de la DGASPC M., schema de personal și administrarea Centrului de zi „Perseverența". Conform art. 4.1 și art. 8.1 din contract, DGASPC M. s-a obligat să asigure finanțarea cheltuielilor de personal preluat de pârâtă.
Contractul pentru acordarea de servicii sociale nr._/2006 a fost prelungit de mai multe ori prin acte adiționale. Potrivit art. 9.16 din actul adițional nr. 3379/11.02.2008 (filele 90-91 la dosar), pârâta avea obligația să plătească salariul angajaților conform prevederilor OUG. nr. 24/2000 privind sistemul de salarizare a personalului din sectorul bugetar, precum și pe baza altor acte normative privitoare la salarizarea personalului contractual din instituțiile de asistență socială. Prin urmare, în privința angajaților preluați de la DGASPC M., pârâta avea obligația să respecte grilele de remunerare și sporurile prevăzute de actele normative aplicabile salariaților bugetari din instituțiile de asistență socială.
Pârâta nu a făcut dovada că a respectat clauza contractuală menționată, stabilind politicile salariale fără a tine cont de prev. OUG nr. 24/2000 si ale HG nr. 281/1993.
Astfel potrivit art. 7 alin 1 din HG nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, persoanele salarizate potrivit acestei hotărâri beneficiază, la funcția de bază, de un spor de vechime in muncă de până la 25%, calculat la salariul de baza, corespunzător timpului efectiv lucrat in program normal de lucru.
Raportat la vechimea în muncă a reclamantei de 7 ani, aceasta ar fi trebuit să beneficieze de un spor de vechime de 10%/lună din salariul de bază.
Instanța de fond a retinut insă că disp. art. 7 din HG nr. 281/1993 au fost abrogate prin Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 330/2009 începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a acestei legi, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în aceasta lege.
Asadar pretențiile reclamantei pentru perioada 01.01._10 întemeiate de disp. art. 7 din HG nr. 281/1993 sunt nefondate, in aceasta perioada salarizarea personalului din sectorul bugetar, făcându-se in conformitate cu disp. Legii nr. 330/2009.
În consecință, instanța a obligat pârâta la plata, în favoarea reclamantei, a sporului de vechime în cuantum de 10% din salariul de bază pentru perioada 21.03._09.
În ceea ce privește petitele 2 și 4 din cererea de chemare în judecată, tribunalul a retinut că în perioada 2007-2009 a fost în vigoare Contractul Colectiv de Muncă nr. 591/2007 aplicabil la nivelul unităților de asistență socială, publicat în M.Of. nr. 19/08.12.2007.
Potrivit art. 2 din acest contract, prevederile sale „se aplica si produc efecte in toate unitățile de asistenta socială, indiferent de forma de organizare, de proveniența capitalului, de modul de finanțare si de caracterul activității", aplicarea contractului la nivel de ramură asistență socială fiind obligatorie.
Ca atare, de la data înregistrării sale, acest contract colectiv de muncă este obligatoriu și pentru pârâtă.
Potrivit disp. art. 84 alin. 2 din CCMRAS nr. 591/2007: „Pentru menținerea sănătatii si securității muncii, asigurarea protecției personalului (funcționari publici si personalul contractual), acesta beneficiază de drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă, în cuantum a minimum 74 lei/lună, suma care va fi suportată din bugetul instituției.”
De asemenea potrivit art. 88 alin. 2 lit. f din acelasi contract, drepturile salariale cuprind: prima de vacantă egală cu un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu.
Prin urmare, în temeiul art. 229 din Codul Muncii raportat la art. 84 alin. 2 și art. 88 alin. 2 lit. f din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007-2009, reclamanta în calitate de salariată a unității pârâte în perioada 21.03._09 are dreptul la o despăgubire pentru neplata dreptului special pentru refacerea capacității de muncă, în cuantum de 74 lei lunar pentru perioada de 21.03._09, precum și a primei de vacanță aferentă anului 2009.
Capătul de cerere privind plata despăgubirilor bănești echivalente neacordării sporului în cuantum de 15% aplicat la salariul de bază, pentru activități ce solicita o încordare psihica foarte ridicată sau se desfășoară in condiții de munca deosebite, pentru perioada 19.03._10, urmează a fi respins ca neintemeiat.
Astfel s-a retinut că sporul respectiv a fost prevăzut de art. 8 alin. 1 lit. b din HG nr. 281/1993 (act normativ abrogat prin Legea nr. 330/2009) având urmatorul continut: „In raport cu condițiile in care se desfășoară activitatea, pot fi acordate următoarele categorii de sporuri: b) pentru activități ce solicită o încordare psihică foarte ridicată sau se desfășoară in condiții de munca deosebite, un spor de până la 15% din salariul de baza.”
Totodata in textul normative mentionat se prevede că “mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor”, iar în cauză nu s-a făcut dovada respectării acestor dispoziții legale.
Așadar acest spor poate fi acordat de unitate, actul normativ necuprinzând o dispoziție imperativă în acest sens, sporul ce se poate acorda este de până la 15 % si nu 15 % cum solicita reclamanta, insă mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor, ori aceasta procedură nu a fost urmată în spetă.
În consecință a fost respinsă cererea de acordare a acestui spor pe perioada 19.03._09 ca nefondată.
În ce priveste pretențiile reclamantei privind acordarea acestui spor pentru perioada 01.01._10 întemeiate de disp. art. 8 din HG nr. 281/1993 acestea sunt nefondate, întrucât in aceasta perioada salarizarea personalului din sectorul bugetar se făcea în conformitate cu disp. Legii nr. 330/2009.
Fată de cele de mai sus, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantei și în consecință a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sporului de vechime în cuantum de 10% din salariul de bază pentru perioada 21.03._09, a dreptului special în cuantum de 74 lei lunar pentru perioada 21.03._09, precum și a primei de vacanță aferentă anului 2009. În baza art. 166 alin. 1 și 4 din Codul muncii, despăgubirile mai sus menționate au fost actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărui drept bănesc și până la plata efectivă.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, în terme a declarat recurs pârâta – recurentă Fundația „A. Transilvană” Târgu M., solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În cuprinsul cererii de recurs sunt formulate următoarele critici:
- hotărârea cuprinde contradicții, instanța interpretând de asemenea greșit dispozițiile legale invocate de reclamantă în apărare: astfel, în ceea ce privește pretențiile vizând plata dreptului special pentru refacerea capacității de muncă și plata primei de vacanță, prevederile contractului colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială nr. 591/2007, nu sunt valabile față de recurentă; în acest sens, se arată că în urma semnării Contractului pentru acordarea de servicii sociale nr._/31.08.2006 între DGASPC M. și Fundație, raportul juridic între DGASPC și reclamantă a încetat, iar aceasta din urmă a negociat cu recurenta clauzele și condițiile unui nou raport de muncă încheindu-se un nou contract de muncă; se mai arată că recurenta este o organizație non-guvernamentală, non-profit, privată, care nu se află pe lista unităților de asistență socială la care face referire contractului colectiv de muncă nr. 591/2007, simplul fapt că desfășoară activități de asistență socială nefiind de natură să atragă de drept obligativitatea plății unor drepturi bănești izvorâte dintr-un contract colectiv de muncă ce nu-i este aplicabil;
- instanța, în mod netemeinic a obligat recurenta la plata sporului de vechime; astfel, începând cu 13 septembrie 2007, a intrat în vigoare contractul colectiv de muncă la nivelul Fundației, iar potrivit acestuia sporul de vechime s-a inclus în salariul de bază al salariaților; așa cum recurenta nu a făcut dovada includerii sporului de vechime în salariul de bază al reclamantei, nici aceasta din urmă nu a făcut dovada că nu i s-ar fi acordat acest spor, cu atât mai mult cu cât recurentei nu-i erau obligatorii acordarea către personalul propriu a unor salarii care să respecte grila de salarizare a personalului bugetar; a fost ignorat de asemenea de către instanța de fond și faptul că odată cu încetarea contractului de acordare de servicii sociale nr._/2006 și pretinsele obligații ale Fundației au încetat de drept, ori acest contract a încetat cu data de 30.06.2009, astfel că limita de acordare a despăgubirilor ar fi trebuit să se limiteze la data mai sus reținută și nu 31.12.2009, cum greșit a statuat Tribunalul.
În drept, invocă dispozițiilor Legii nr. 130/1996, art. 238 și 241, art. 304 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata M. M., a solicitat respingerea recursului, apreciind că, în cazul reclamantei, ca și al celorlalți angajați din cadrul DGASPC M., a avut loc un transfer către Fundația recurentă, ce impunea o continuitate și în ceea ce privește drepturile salariale și prin urmare nu se punea problema negocierii acestora cu recurenta.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Referitor la criticile formulate de recurentă cu privire la dispozițiile legale aplicabile drepturilor salariale pretinse de reclamantă, acestea sunt nefondate.
Astfel, potrivit Contractului pentru acordarea de servicii sociale nr._/31.08.2006 și a actului adițional nr. 3379/11.02.2008 pârâta s-a obligat să preia de la DGASPC M., personalul și administrarea Centrului de zi „Perseverența”, urmând ca salarizarea personalului să aibă la bază OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar; faptul că raportul juridic de muncă între DGASPC și reclamantă a încetat, nu înseamnă că încheierea noului contract individual de muncă cu pârâta – recurentă era supus negocierii sub aspectul drepturilor salariale, câtă vreme așa cum s-a arătat mai sus, prin contractul de preluare și prin actul adițional aferent s-a precizat expres obligația pârâtei de a respecta drepturile salariale prevăzute de actele normative aplicabile salariaților bugetari din instituțiile de asistență socială, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 4.1 și art. 8.1 din autoritatea contractantă (D.G.A.S.P.C. M.) se obliga să asigure finanțarea serviciului preluat.
Nefondate sunt și criticile recurentei vizând inaplicabilitatea în cauză a Contractului colectiv de muncă nr. 591/2007: astfel, împrejurarea că recurenta este o organizație privată, neguvernamentală, non - profit, precum și faptul că nu figurează pe lista – anexă la contract sunt irelevante câtă vreme în contract se stipulează explicit că prevederile sale se aplică și produc efecte în toate unitățile de asistență socială, indiferent de forma de organizare, de proveniența capitalului, de modul de finanțare și de caracterul activității; irelevantă în cazul de față este și existența unui contract colectiv la nivel de unitate, câtă vreme în contractul la nivel de ramură se prevede explicit că, contractele colective de muncă la nivel de unitate nu vor putea să prevadă drepturi sub limitele prevăzute în respectivul contract; de altfel, recurenta nu a făcut dovada includerii sporului de vechime în salariul reclamantei, deși – contrar susținerilor făcute prin cererea de recurs - angajatorul avea sarcina probei și nu salariatul.
Recursul este însă fondat cu privire la perioada de acordare a drepturilor salariale, reprezentând sporul de vechime și dreptul special lunar în sumă de 74 lei lunar, în sensul că durata limită este 30 iunie 2009 (data încetării contractului nr._/2006 – conform actului adițional nr. 2 – fila 34 dosar recurs) și nu 30 decembrie 2009, cum greșit s-a reținut de instanța de fond. Urmează totodată ca, la plata primei de vacanță să se țină seama de perioada efectiv lucrată în anul 2009.
Față de considerentele ce preced, Curtea urmează în temeiul art. 3041 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să admită recursul și să modifice hotărârea atacată în sensul obligării pârâtei la plata sporului de vechime și a dreptului special pentru perioada 21 martie 2009 – 30 iunie 2009, menținând totodată restul dispozițiilor din sentință, fără cheltuieli de judecată, nefiind dovedite de niciuna din părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă, admite ca fondat recursul introdus de recurenta - pârâtă FUNDAȚIA A. TRANSILVANĂ cu sediul în loc. Târgu - M., .. 1, jud. M., în contradictoriu cu intimata – reclamantă M. M. (fostă C.) cu dom. în Oradea, ., ., jud. Bihor împotriva sentinței civile nr. 278/LM din 07 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în sensul că:
Obligă pârâta la plata sporului de vechime și a dreptului special în cuantum de 74 lei lunar pentru perioada 21 martie 2009 – 30 iunie 2009.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Fără cheltuieli de judecată.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
V. P. D. M. F. T. A. L.
Judecător fond: N. B.
redactat: judecător: V. P.
tehnoredactat: A. L.
2 exemplare/27 februarie 2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 48/2014.... | Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 03-12-2014,... → |
|---|
