Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 03-12-2014, Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 87/83/2014
ROMÂNIA | |
CURTEA DE APEL ORADEA | |
- Secția I civilă - | |
completul II/a apel nr. operator de date cu caracter personal: 3159 | |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 595/2014-A
Ședința publică din data de 3 decembrie 2014
Președinte : | V. P. | - judecător |
D. M. | - judecător | |
A. B. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul pârât T. DE N. SATU M., având cod fiscal_, cu sediul în Satu M., .-5, județul Satu M., în contradictoriu cu intimatul reclamant R. A., CNP_, domiciliat în localitatea Petroșani, .. 28/A, județul Hunedoara, împotriva sentinței civile nr. 210/LMA din 14 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._, având ca obiect: contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă intimatul reclamant R. A.-personal și asistat de reprezentanta acestuia, avocat S. L., în baza împuternicirii avocațiale din 9 mai 2014, lipsă fiind reprezentanții apelantului pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul apel este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura litigiului dedus judecății, după care:
Întrebată fiind, reprezentanta intimatului reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, sens în care solicită cuvântul asupra apelului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentei căi de atac.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea apelului declarat de partea adversă, menținerea hotărârii atacate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 210/LMA din 14 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._, s-a admis acțiunea civilă exercitată de reclamantul R. A. – CNP_, în contradictoriu cu pârâtul T. DE N. SATU M., și, în consecință:
S-a anulat parțial Decizia nr. 1213/10 decembrie 2013 de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă, emisă de pârât, în sensul că:
A fost înlocuită sancțiunea disciplinară aplicată prin decizie, cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 5% pe o perioadă de 3 luni.
S-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii și obligă pârâtul la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul dacă nu s-ar fi dispus concedierea.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 2500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Reclamantul a fost angajat al Teatrului de N. Satu M. în funcția de scenograf (contract de muncă, fila 12), atribuțiile ce-i reveneau fiind cuprinse în fișa postului, depusă în probațiune la fila 35. Potrivit acestei fișe, dar și a Regulamentului de ordine interioară, scenograful este subordonat directorului general, iar în timpul lucrului la un spectacol, se subordoneză regizorului artistic al acestuia. În afara atribuțiilor specifice, „poate primi și alte însărcinări, în funcție de necesitățile curente ale teatrului”.
După îndeplinirea atribuțiilor legate de două spectacole ale stagiunii 2013-2014, reclamantul a fost convocat de către directorul teatrului să se prezinte la direcțiune, convocare efectuată prin e-mail la data de 19 noiembrie 2013, pentru zilele de 20 și 21 noiembrie 2013. Conform declarației martorului M. A. T., uzanța în teatru este aceea ca, ori de câte ori apare necesară prezența unei persoane, aceasta să fie anunțată prin afișare la avizier până la orele 14:00 ale zilei anterioare și telefonic, sau prin orice alte mijloace în care poate fi contactată.
În fața instanței, reclamantul a justificat refuzul de a răspunde convocării prin acea că montarea ștăngilor nu intră în atribuțiile sale, fiind necesare manopere care reclamă personal tehnic de specialitate, aspect confirmat și de martorii audiați.
Cu toate acestea, din înscrisuri rezultă că reclamantul a fost invitat la o întâlnire tehnică în legătură cu proiectarea ștăngilor la scenă, (decizia de sancționare cu avertisment, emisă la 19 noiembrie 2013, necontestată) și la o întâlnire pentru fixarea ștăngilor la scenă. Reclamantul nu a răspuns convocării și nu a oferit la acel moment nicio explicație. Refuzul de a răspunde acestor convocări nu poate fi justificat prin aceea că nu avea ca atribuție montarea ștăngilor, prezența sa putând fi necesară și numai pentru avizare, consultare sau supraveghere, cât timp pe acele dispozitive se montează apoi decorurile realizate de scenograf.
În consecință, instanța a reținut că a existat o încălcare culpabilă a atribuțiilor de serviciu reglementate prin dispozițiile legale menționate în decizia contestată.
Reclamantul a invocat în susținerea contestației motivul de nulitate a cercetării disciplinare, constând în omisiunea directorului de a numi o persoană însărcinată cu efectuarea acestei cercetări. În realitate, a fost instituită o comisie (declarațiile martorilor M. A. T. și B. A. M.), iar prin convocarea emisă la 25 noiembrie 2013, reclamantul a fost invitat să se prezinte la sediul pârâtei în vederea desfășurării procedurii de cercetare disciplinară, convocare cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art.251 alin.2 Codul muncii. Reclamantul nu s-a prezentat și nici nu și-a justificat absența la momentul respectiv, astfel că în conformitate cu art.251 alin.3 Codul muncii: „Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzută la alin.2 fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile”.
În consecință, motivele de nulitate legate de desfășurarea cercetării prealabile, inclusiv de componența comisiei, s-au apreciat că rămân fără obiect și fără relevanță, cât timp cercetarea nu mai era obligatorie urmare a conduitei sale.
Acțiunea s-a apreciat a fi fondată însă sub aspectul individualizării sancțiunii disciplinare aplicate.
Din probele testimoniale rezultă că reclamantul a colaborat timp de 17 ani cu colectivul artistic al teatrului și a răspuns oricăror solicitări, a fost apreciat ca un bun profesionist de către cei cu care a lucrat efectiv, astfel că sancțiunea aplicată apare ca disproporționată față de fapta comisă în concret. Mai mult, menționarea în decizie a abaterii pentru care fusese deja sancționat cu avertisment, apare ca o încercare de a da o amploare sporită consecințelor faptei reținute în sarcina sa, de a agrava circumstanțele luate în considerare la individualizarea sancțiunii.
Potrivit Deciziei nr.11/2013, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că:
„În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (5) raportat la art. 250 din Codul muncii (...):
Instanța competentă să soluționeze contestația salariatului împotriva sancțiunii disciplinare aplicate de către angajator, constatând că aceasta este greșit individualizată, o poate înlocui cu o altă sancțiune disciplinară.”
În consecință, instanța a admis acțiunea, a anulat în parte decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă nr.1213/2013 și a înlocuit această sancțiune cu cea a reducerii salariului de bază cu 5% pe o perioadă de trei luni, prevăzută de art.248 alin.1 lit.c) Codul muncii, sancțiune pe care o consideră adecvată raportat la împrejurările în care fapta a fost comisă, la comportarea generală în serviciu a reclamantului și proporțională cu gradul de pericol al încălcării efective a disciplinei în muncă, criterii instituite prin art.250 Codul muncii.
În temeiul art.80 Codul muncii, instanța a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior concedierii și a obligat pârâtul să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acest salariat dacă nu s-ar fi dispus concedierea.
În temeiul art.453 C.proc.civ, tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat plătit conform chitanței doveditoare eliberată la 6 ianuarie 2014 de C.. Av. L. S., înscris depus la fila 47. Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat apel apelantul pârât T. de N. Satu M., solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate și admiterea apelului așa cum a fost el formulat.
În cuprinsul cererii de apel se critică soluția instanței de fond potrivit căreia sancțiunea aplicată ar fi disproporționată față de fapta comisă, întrucât în aprecierea gravității conduitei și a faptelor, angajatorul a reținut atitudinea psihică a persoanei și perseverența ei cu vinovăție în săvârșirea abaterilor.
Se arată că deși Codul Muncii nu enumeră abaterile grave, o atare calificare poate fi făcută de la caz la caz de către angajator raportat la Regulamentul intern al instituției, precum și la celorlalte prevederi legale; în acest sens angajatorul a considerat că neprezentarea în mod reperat la solicitările sale și implicit la programul de lucru au fost săvârșite cu intenție de către reclamant, încălcând astfel prevederile art. 39 al. 2 lit. a,b, c precum și prevederile art. 19 lit. a,b și p din Regulamentul intern; se mai remarcă faptul că la dosar există acte din care rezultă că acesta a mai avut abateri și anterior desfacerii contractului de muncă, fiind avertizat de conducerea intimatei în legătură cu comportamentul său; vinovăția reclamantului este vădită nu numai prin prisma neprezentării la solicitările angajatorului ci și prin faptul că s-a sustras de la îndeplinirea obligațiilor de serviciu, conform atribuțiilor din fișa postului (poate primi și alte însărcinări în funcție de necesitățile curente ale teatrului) mizând exact pe considerentul că angajatorul chiar îi va aplica o sancțiune care va fi una blândă; se solicită a se avea în vedere și faptul că a admite greșita individualizare a sancțiunii disciplinare aplicate de angajator și înlocuirea cu o alta mai blândă creează un precedent în instituție și încurajează comportamente și atitudini care pot genera încălcări a normelor muncii și din partea altor angajați.
În drept, invocă dispozițiile art. 466-471 CPCN, art. 39 alin. 2 lit. a,b,c, art. 61 lit. a, art. 19 lit. a,b, p din Regulamentul intern.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul R. A. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind că înlocuirea de către instanță a sancțiunii aplicate de angajator, cu una mai blândă are la bază tocmai buna comportare a intimatului în perioada celor 17 ani de activitate desfășurată la această instituție.
Examinând apelul, prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost angajatul Teatrului de N. Satu M. în funcția de scenograf, începând cu anul 2000, până la data de 10.12.2013, când s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al acestuia prin decizia nr. 1213/10.12.2013.
Referitor la abaterile disciplinare reținute în sarcina acestuia, instanța a apreciat că a existat o încălcare culpabilă a atribuțiilor de serviciu, constând în refuzul de a răspunde convocărilor conducerii instituției în legătură cu proiectarea ștăngilor la scenă, acest refuz neputând fi justificat prin aceea că nu avea ca atribuție montarea acestora, prezența sa putând fi necesară și numai pentru avizare, consultare sau supraveghere, câtă vreme pe acele dispozitive se montează apoi decorurile realizate de scenograf.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate sunt de făcut următoarele remarci:
Este adevărat că disciplina muncii reprezintă o condiție necesară și indispensabilă desfășurării activității de către fiecare angajat, iar încălcarea atribuțiilor de serviciu de către salariat atrage răspunderea acestuia și aplicarea unei sancțiuni, însă cu respectarea întocmai a principiului legalității, respectiv a criteriilor generale de individualizare a sancțiunii și anume împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de vinovăție al salariatului, consecințele abaterii săvârșite, comportamentul anterior la serviciu, eventualele sancțiuni suferite anterior.
Ori, raportat la toate aceste criterii, în mod corect instanța de fond a apreciat că în speță, aplicarea măsurii disciplinare celei mai severe (desfacerea contractului de muncă) este disproporționată, așa încât, în mod corect a procedat la reindividualizarea sancțiunii aplicate în conformitate cu dispozițiile art. 250 Codul Muncii.
S-a ținut cont de împrejurarea că reclamantul a colaborat timp de 17 ani cu colectivul artistic al teatrului, fiind apreciat ca un bun profesionist de către cei cu care a lucrat efectiv.
S-a ținut cont și de faptul că anterior a fost sancționat cu avertisment, motiv pentru care s-a considerat că se impune aplicarea unei sancțiuni mai severe și anume reducerea salariului de bază cu 5% pe o perioadă de trei luni, înainte de a se recurge la măsura cea mai gravă, apreciată ca fiind disproporționată cu gradul de pericol al încălcării efective a disciplinei în muncă.
Față de considerentele ce preced, Curtea urmează în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă să respingă apelul ca nefondat.
În baza art. 451 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, apelantul urmează a fi obligat la 2000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului reprezentând onorariu avocațial, cu precizarea că a fost redus cuantumul acestora în raport de complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelantul pârât T. DE N. SATU M., având cod fiscal_, cu sediul în Satu M., .-5, județul Satu M., în contradictoriu cu intimatul reclamant R. A., CNP_, domiciliat în localitatea Petroșani, .. 28/A, județul Hunedoara, împotriva sentinței civile nr. 210/LMA din 14 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o menține în întregime.
Obligă apelantul T. DE N. SATU M. la 2000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului R. A..
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 decembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
V. P. D. M. A. B.
- judecător fond – G. D. S.
- redactat decizie – judecător V. P. – 12.12.2014
- dactilografiat grefier A. B. – 12.12.2014 –4 ex.
-comunicat 2 ex.
-T. DE N. SATU M., având cod fiscal_, cu sediul în Satu M., .-5, județul Satu M.
-R. A., CNP_, domiciliat în localitatea Petroșani, .. 28/A, județul Hunedoara
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 382/2014.... | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 17-09-2014, Curtea... → |
|---|
