Acţiune în constatare. Decizia nr. 4024/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4024/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 6977/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 4024
Ședința publică din data de 3 decembrie 2013
Președinte - C. - P. B.
Judecători - E.-S. L.
- V.-A. P.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul M. S., domiciliat în M., . . ., împotriva sentinței civile nr. 990/3 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta .. S.A. M., cu sediul în M., ..187, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant M. S., personal, lipsind intimata-pârâtă ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar întâmpinare de către intimata-pârâtă ., înregistrată sub nr._/29.11.2013.
Se comunică întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă, recurentului-reclamant M. S..
Recurentul-reclamant M. S. arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părții, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Recurentul-reclamant M. S., având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul constatării că activitatea desfășurată de el în cadrul intimatei se încadrează în grupa a II-a de muncă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamantul M. S. a chemat în judecată pe pârâta S.C. M.F.A. SA M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că în perioada 01.09._87 a fost angajat în cadrul pârâtei și a lucrat 100% din programul de lucru în locuri de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă, iar în perioada 01.01._02 a lucrat cu 75% din programul de lucru în locuri de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă și, pe cale de consecință, să oblige pârâta să efectueze cuvenitele modificări în carnetul de muncă.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței faptul că, în perioada 01.09._87 a fost angajat în cadrul pârâtei la secția motoare în calitate de lăcătuș mecanic, 100% din programul de lucru, în locuri de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă.
De asemenea, reclamantul a susținut că a lucrat în cadrul pârâtei în proporție de 100% din programul de lucru în locuri de muncă cu temperatură foarte ridicată vara și scăzută iarna, insuficiență de oxigen, zgomot, vibrații, cu mâinile umede de motorină, benzină, ulei, apă, la degresatul și spălatul pieselor pentru montaj și cu gaze, existența pulberilor metalice, în concret în această secție, mai exact în locul în care și-a desfășurat activitatea existau mașini unelte, bancuri de probe și rodaj, toate reprezentând surse de trepidații a pardoselii, de vibrații și zgomote, nu existau spații de izolare în care să se efectueze astfel de operațiuni, nici instalații de captarea pulberilor metalice, gaze care afectau sănătate tuturor celor care lucrau în astfel de condiții. Vibrațiile erau generate de mașinile unelte de largă utilizare, de bancuri de probe și rodaj.
Mai mult, reclamantul a susținut că, ulterior perioadei de 01-01._02, a lucrat în C. Tehnic, ca tehnician, loc de muncă în cadrul pârâtei, de acordare a asistenței tehnice de specialitate și având condițiile de muncă încadrate în proporție de 75% din programul de lucru încadrat în gruia a II-a de muncă în secția motoare.
În concluzie, reclamantul a considerat că este îndreptățit ca pentru perioada 01.09._87, lucrat în cadrul pârâtei să beneficieze de acordarea grupei a II-a de muncă pentru 100% din timpul lucrat, iar pentru perioada 01.01._02 să beneficieze de acordarea grupei a II-a pentru 75% din timpul lucrat.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare prin care să își exprime un punct de vedere cu privire la pretențiile reclamantului.
În cauză, au fost administrate următoarele probe: înscrisuri și o expertiză tehnică judiciară în specialitatea organizarea muncii – salarizare, întocmită de expert A. C..
La termenul de judecată din data de 05.03.2013 reclamantul a depus o cerere precizatoare, în care a arătat cu nu mai solicită constatarea într-o grupă superioară de muncă și pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001, așa cum s-a solicitat prin cererea inițială.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 990/3 aprilie 2013, a admis în parte, acțiunea formulată de reclamantul M. S., în contradictoriu cu pârâta ., a constatat că reclamantul beneficiază de grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 01.09._87 și a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța soluția de mai sus, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit carnetului de muncă depus în copie la dosar, coroborat cu raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, tribunalul a reținut că reclamantul M. S. a fost angajat al UM_ M., având funcția de lăcătuș în Secția Motoare, iar ulterior tehnician, respectiv tehnician proiectant.
Această unitate s-a reorganizat în anul 1990, ca subunitate în cadrul regiei Autonome „Grupul Industrial de Apărare”, sub denumirea de Uzina Mecanică M., în subordinea UM_, pentru ca începând din anul 1997 societatea să facă parte din UM 02533T, în subordinea Filialei .>
De asemenea, prin HG 952/27.09.2001, Sucursala M. s-a reorganizat ca societate comercială, sub autoritatea Ministerului Industriei și Resurselor, parte componentă a industriei de apărare, sub denumirea de ..
În cadrul acestei unități, aparținând industriei militare și de armament, au fost produse, de-a lungul vremii, piese componente și subansamble pentru tancuri și platforme specifice, mașini de luptă ușoare pe șenile etc.
În ce privește munca desfășurată de reclamant în calitate de lăcătuș, s-a reținut că locurile de muncă în care reclamantul și-a desfășurat activitatea erau supuse permanent riscului de îmbolnăvire, așa cum s-a precizat și în cuprinsul raportului de expertiză efectuate în cauză. astfel, fiind vorba despre următoarele caracteristici ale unor condiții grele de muncă: noxe (activități în spații închise cu pulberi, aerosoli ulei, fum și toluen, datorate activităților specifice de degresare/curățire a pieselor și subansamblelor cu produse petroliere și produse neinflamabile), microclimat (variații de temperatură în interiorul halei de producție, curenți de aer din cauza neetanșeității spațiilor de producție, iluminat artificial, ventilație insuficientă), condiții deosebite de muncă (manipulare piese grele, zgomot, vibrații, atenție deosebită, risc de lovire, strivire, vibrații), risc de accidente, etc.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Ordinul nr. 50/1990 “beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.”
În conformitate cu art. 7 din același act normativ “încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.”
Din ansamblul probator efectuat în cauză, în principal raportul de expertiză, tribunalul a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în funcția de lăcătuș, în perioada 01.09.1976 – 01.10.1987 se încadrează în prevederile Ordinului nr. 50/1990 – Anexa 2, poziția nr. 34, 38, raportat la pct. 3, beneficiind de grupa a II-a de muncă, în raportul de expertiză, în procent de 100 %.
Referitor la activitatea desfășurată de reclamant în funcția de tehnician proiectant, în dezacord cu opinia exprimată de expertul desemnat în cauză, tribunalul a apreciat că în această calitate reclamantul nu și-a mai desfășurat în mod efectiv activitatea în interiorul halei de producție, hală improprie unei munci în condițiile normale de lucru.
Prezența sporadică în secțiile de producție, menționată de expert în lucrarea întocmită de acesta, nu a putut conduce la ideea că pentru această perioadă reclamantul poate beneficia de încadrarea într-o grupă superioară de muncă, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de textul de lege menționat anterior, referitoare la procentul minim din programul de lucru desfășurat în condiții improprii, respectiv 70 %.
În consecință, având în vedere prevederile art. 269 Codul Muncii, tribunalul a admis în parte acțiunea precizată, în sensul că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de grupa a II-a de muncă, în procent de 100 %, pentru perioada 01.09.1976 – 01.01.1987 și a respins cererea reclamanților pentru perioada ulterioară acestei date.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 5 Codul Muncii, a fost obligată pârâta să elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceștia și-au desfășurat activitatea, conform celor dispuse mai sus.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs reclamantul M. S., considerând-o nelegală, întrucât în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea privind acordarea grupei a II-a de muncă pentru perioada 1.01.1987 – 15.02.2002, având în vedere raportul de expertiză judiciară de specialitate efectuat în cauză de expert A. C., precum și practica judiciară în materie și celelalte înscrisuri depuse la dosar, prin care în perioade diferite s-a aprobat personalul muncitor care a beneficiat de încadrarea în grupa I și II de muncă.
Mai arată recurentul că intimata nu a formulat întâmpinare la instanța de fond prin care să conteste susținerile sale, dar și că prezența sa era obligatorie în interiorul halei de producție, în calitate de tehnolog.
Se citează de către recurentul dispozițiile art.3 alin.1 din Ordinul nr. 50/1990 și se arată, în continuare, că datorită zgomotului produs de utilajele în funcțiune din hala unde și-a desfășurat activitatea, suferă de hipoacuzie, boală instalată brusc.
În concluzie, se solicită admiterea recursului și casarea sentinței.
La data de 2.12.2013 intimata – pârâtă . a formulat întâmpinare prin care a precizat sunt de acod cu admiterea în parte a recursului, în sensul admiterii în parte a cererii reclamantului, respectiv sunt de acord ca instanța de judecată să constate faptul că activitatea desfășurată de reclamant începând cu data de 01.01.1987 și până la data de 31.03.2001 constituie activitate desfășurată în grupa a II-a de muncă .
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare :
Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, reclamantul – recurent M. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. M.F.A. SA M., ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să constate că în perioada 01.09._87 a fost angajat în cadrul pârâtei și a lucrat 100% din programul de lucru în locuri de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă, iar în perioada 01.01.1987-1.04.2001 a lucrat cu 75% din programul de lucru în locuri de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă și, pe cale de consecință, să oblige pârâta să efectueze cuvenitele modificări în carnetul de muncă.
Tribunalul a admis în parte cererea formulată și a constatat că, din ansamblul probator efectuat în cauză, în principal raportul de expertiză, reiese că activitatea desfășurată de reclamant în funcția de lăcătuș, în perioada 01.09.1976 – 01.10.1987 se încadrează în prevederile Ordinului nr. 50/1990 – Anexa 2, poziția nr. 34, 38, raportat la pct. 3, beneficiind de grupa a II-a de muncă, în raportul de expertiză, în procent de 100 %..
Curtea mai reține că pentru perioada ulterioară acestei date tribunalul a respins acțiunea cu motivarea că de la data 1.01. 1987, trecerea acestuia în noua funcție de tehnician proiectant nu mai justifică constatarea că activitatea desfășurată se poate încadra în grupa a II-a de muncă întrucât în această calitate reclamantul nu și-a mai desfășurat în mod efectiv activitatea în interiorul halei de producție, hală improprie unei munci în condițiile normale de lucru.
Curtea reține însă din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert A. C. că, în calitatea sa de tehnician pe secție și în cadrul Serviciului Proiectare, a avut atribuții de serviciu care au presupus, pe lângă atribuțiile specifice, și sarcini care au necesitat prezența în secțiile de producție, respectiv: asistența tehnică zilnică în secțiile cazangerie, uzinaj, pregătirea complexă, tratament termic, acordarea de asistență tehnică tehnologică în timpul procesului de producție, urmărirea aplicării procedeelor tehnologice în modernizarea procesului de producție, precum și rezolvarea reclamațiilor și sesizărilor asupra calității produselor, datorate unor cauze tenologice.
Ordinul nr. 50/1990, precum și Ordinul nr. 125/1990 prevăd în cuprinsul anexei I locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale care se încadrează în grupa I de muncă și în anexa 2 care se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Conform acestor ordine beneficiază de încadrarea în grupa I sau a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate(muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal) care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute de anexele nr. 1 și 2.
Dacă activitatea desfășurată de o persoană într-un loc de muncă se încadrează în categoriile prevăzute în anexa nr.1 sau 2, atunci această persoană poate beneficia de încadrarea în grupa I sau a II-a după caz, în situația în care sunt îndeplinite cerințele prevăzute în Ordinul nr. 50/1990, și anume:
1.persoana a lucrat efectiv la locurile de muncă incluse în grupa I sau a II –a de muncă în proporție de 50% din programul de lucru pentru grupa I de muncă, respectiv în proporție de 70% din programul de lucru pentru grupa a II-a de muncă;
2.din buletinul de determinare a noxelor rezultă existența unor condiții deosebite la locul de muncă, în sensul că nivelul noxelor la locul de muncă depășește nivelul maxim admis prevăzut de în normele de protecție a muncii.
3.există nominalizarea persoanei de încadrare în grupa I sau a II-a de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.).
Din coroborarea dispozițiilor pct. 2 și 3 din Ordinul nr. 50/1990 rezultă faptul că încadrarea în grupa I sau a II-a de muncă este condiționată de prestarea activității la locurile de muncă și activitățile prevăzute, enumerate în anexele 1 sau 2, după caz.
În speță, prin întâmpinarea depusă în calea de atac a recursului, anagajatorul S.C. M. M. a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii formulate și pentru acitivitatea desfășurată de recurentul-reclamant în cadrul unității până la data de 31.03,2011, în calitate de tehnician, având în vedere dispozițiile art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 potrivit cărora “beneficiază de aceleași drepturi și alte persoane care lucrează în aceleași condiții “, recunoscând faptul că activitatea reclamantului presupunea prezența acestuia în secții cu condiții grele și nocive care justifică acordarea grupei de muncă solicitată.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 și 304 1 C.pr.civ., Curtea urmează să admită recursul declarat de reclamant și să modifice în parte sentința în sensul că va constata că reclamantul beneficiază de grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru perioadele 1.09.1976 - 1.07.1995, 1.10._01. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul M. S., domiciliat în M., . . ., împotriva sentinței civile nr. 990/3 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta .. S.A. M., cu sediul în M., ..187, județul Prahova. și în consecință:
Modifică în parte sentința sus-menționată, în sensul că, constată că reclamantul beneficiază de grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru perioadele 1.09.1976 - 1.07.1995, 1.10._01.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 3 decembrie 2013.
Președinte, Judecători,
C.-P. B. E.-S. L. V.-A. P.
Fiind în CO semnează
Președintele instanței
Grefier,
N. M.
Fiind lipsă din instanță
semnează prim-grefierul instanței
Red.SEL/tehnored.NM
2ex./30. 12.2013
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. Ș. O. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 171/2013.... → |
|---|
