Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 171/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 171/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 3717/114/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 171
Ședința publică din data de 3 decembrie 2013
Președinte - C. - P. B.
Judecător - E.-S. L.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR PROF I. N. B.,cu sediul în B. ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 879/4.09.2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâții L. T. „D. F.” B., cu sediul în B., . 6, judetul B., ȘCOALA G. „Sfântul A. A.”B., cu sediul în B., . B. și C. C. DIDACTIC, cu sediul în B. ., județul B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și că prin cererea de apel s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 411 alin.2 Cod pr. civilă.
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către, înregistrată sub nr. /2013.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că prin cererea de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, dând eficiență normelor imperative reglementate de art. 411 alin. 2 Cod pr.civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii, aplicabilă în speță față de dispozițiile art. 24 și art. 25 alin.1 Cod pr.civilă, forma actuală) constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ S. PREUNIVERSITAR „Prof.I. N.” ,în temeiul art.194 din Noul Cod de Procedură Civilă, al art.28 din Legea dialogului social nr.62/2011 și al art.268 alin.1 lit.c din Codul Muncii, în numele și pentru membrii de sindicat I. N. F., A. P., A. E., A. G., A. ALISA, BADICU A., B. M., C. A. M., C. A., C. L., D. E., D. LUCREȚIA, D. TONY, E. I., G. E., G. S., M. L., C. E., N. S., P. R., P. L., P. M., POSIRCA G., R. M., S. C., S. M., S. D., T. A., Ț. T. M., TOIA M., T. ANIȘOARA, T. G., U. C., S. V., I. E., G. A., B. M., B. E., J. MITITA, C. C., V. Ș., BAICUȘ T., L. F. G., M. I., L. G., N. G., S. L., S. L., S. C., U. E., A. T. M., D. D., F. C., R. I., S. M., T. M., V. I. a chemat în judecată pe pârâții L. T. „D. F.” B., ȘCOALA G. „Sfântul A. A.”B. și C. C. DIDACTIC B. solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtelor la plata primei de vacanță aferentă anului școlar 2009-2010 în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară intrării în concediu de odihnă prevăzută de art. 36 lit. g) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel ISJ B. înregistrat sub nr. 1572/01.09.2009, drepturi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în anul școlar 2009 - 2010 au fost salariați ai unităților școlare pârâte și la momentul nașterii dreptului de a beneficia de prima de vacanță aferentă anului școlar 2009 - 2010, salarizarea personalului din învățământ era reglementată în principal de prevederile Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare precum și de alte acte care reglementau salarizarea personalului bugetar.
Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, prevede la art. 48 (1) că salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate națională, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanța activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă, constând din adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
A.. (2) prevede că drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Art.50 (12) prevede că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Art. 146 prevede că în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii.
Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B., înregistrat la D.M.P.S. B. sub nr. 1572/01.10.2009, prevede la art. 3 (1) că are ca scop stabilirea drepturilor și obligațiilor reciproce ale angajatorului și salariaților membri de sindicat, precum și condițiile specifice de muncă la nivelul unităților/instituțiilor de învățământ preuniversitar, determinate conform legii, și urmărește promovarea și garantarea unor relații de muncă echitabile, de natură să asigure protecția socială a salariaților.
Angajatorul are toate drepturile și obligațiile care decurg din legislația în vigoare și prezentul Contract Colectiv de Muncă, iar părțile contractante garantează aplicarea clauzelor prezentului contract colectiv de muncă pentru membrii sindicatelor semnatare ale acestuia.
Conform art.5 alin.1, contractul colectiv de muncă produce efecte pentru toți salariații din învățământ din județul B., conform art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr.130/1996, republicată, iar executarea acestuia este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Susține reclamantul că art. 36 prevede că părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii:
g) toți salariații din învățământ primesc o primă de vacantă, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu;
Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare în anul 2010, prevedea:
„ Art.11(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează:
a) pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;
Art. 30 (1) executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.”
Codul Muncii, în forma în vigoare în anul 2010, prevede la art. 38 că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege și orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Art. 241 alin.1 „Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel.”
Art. 243 prevede că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Se mai arată în motivarea cererii că Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ce a intrat în vigoare începând cu data de 01 ianuarie 2010, prevede la art. 48 alin. 2 că prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuielile de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința, rămân în vigoare.
De asemenea, pornind de la dispozițiile art. 41 alin. 5 din Constituție care statuează că dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate și dispozițiile art. 236 alin. 4 Codul muncii (în forma în vigoare în anul 2010) potrivit căruia contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, apreciază că unitățile școlare pârâte trebuia să procedeze la plata tuturor drepturilor inserate în Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ISJ B. nr. 1572/2009, inclusiv a primei de vacanță prevăzută la art. 36 lit. g).
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ISJ B. a fost încheiat la lata de 01 octombrie 2009, fiind înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția de Muncă și Protecție Socială B., care potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 avea obligația să verifice dacă acesta conține clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art. 8 din lege.
Or, atât cu ocazia înregistrării contractului cât și ulterior, după efectuarea formelor de publicitate prevăzute de lege, nimeni nu a înțeles să conteste dispoziția care instituia dreptul întregului personal din învățământ de a beneficia de prima de vacanță, deși a existat posibilitatea potrivit art. 24 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 și de asemenea, nu a fost constată nulă de către instanța de judecată competentă, astfel încât lipsirea de eficiență a dreptului prevăzut la art. 36 lit. g o apreciază ca fiind nelegală.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 130/1996, în vigoare la data încheierii contractului colectiv de muncă, prin contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, însă, la data de 01.09.2009 - data înregistrării Contractului colectiv sub nr. 1572, cât și la data nașterii dreptului reclamanților de a beneficia de prima de vacanță, erau în vigoare dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 care prevedea în mod clar că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă cât și cele ale art. 48 alin. 2 din același act normativ.
Apreciază că reclamanții au fost în mod nelegal privați de un drept cuvenit în mod legal.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 Noul Cod de procedură civilă, art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 și art. 36 lit. g) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de ISJ B. nr. 1572/01.10.2009.
La dosar au fost depuse: tabele nominale cu reclamanții, membrii de sindicat, care au împuternicit sindicatul să promoveze cererea în numele lor, adeverințe eliberate de unitățile școlare, extras din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ISJ B., decizia civilă nr. 2573/20.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Pârâții C. C. Didactic B. și Școala G. „Sfântul A. A.” au depus la dosar întâmpinari, prin care au solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că, la data intrării petenților în concediul de odihna aferent anului școlar 2009-2010, normele legislative care reglementau acordarea primei de vacanta personalului din învățământ, erau abrogate.
Tribunalul B., prin sentința civilă nr. 879/4 septembrie 2013, a respins acțiunea formulată de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR PROF I. N. B., reținând următoarele:
Reclamanții, conform adeverințelor emise de pârâți, depuse la dosarul cauzei, în anul școlar 2009/2010 au avut calitatea de salariați ai acestor unități de învățământ.
Au solicitat obligarea pârâților la plata primei de vacanță, pentru acest an școlar, cerere întemeiată pe dispozițiile art.50 din Legea nr.128/1997 și art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B., înregistrat sub nr.1572/01.10.2009.
Conform art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, privind Statutul personalului didactic, „personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă”, iar potrivit art.36 lit. g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B. „toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul uni salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu”.
Arată instanța de fond că Legea nr.128/1997 nu prevedea expres acordarea primelor de vacanță, reglementarea acesteia fiind în Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B., înregistrat sub nr.1572/01.10.2009.
În conformitate cu dispozițiile art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, privind contractul colectiv de muncă, în vigoare în perioada ce face obiectul cauzei, contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, iar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
A rezultat astfel că acordarea primei de vacanță salariaților din învățământ trebuia prevăzută atât de lege, cât și de contractul colectiv de muncă, iar nu numai de contractul colectiv de muncă, nefiind întrunite cerințele art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, ca dreptul sa fie prevăzut cumulativ de lege și de contractul colectiv de muncă.
Pe de altă parte, instanța de fond a constatat că dispozițiile art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, la care fac referire reclamanții, la data la care s-ar susține că s-ar fi născut dreptul la acordarea primei de vacanță, odată cu acordarea indemnizației pentru concediul de odihnă pentru anul școlar 2009/2010, nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin art.48 pct.40 din Legea nr.330/2009.
Conform art.48 pct.40 din Legea nr.330/2009, legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2010, la data intrării în vigoare se abrogă, între alte articole, și art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, prin Legea nr.330/2009, au fost reglementate și drepturile salariale ale reclamanților, art.1 alin.2 din lege prevăzând că „ începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.1 sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”.
Ori, în Anexa II a Legii nr.330/2009, Reglementări specifice personalului contractual din unitățile bugetare subordonate autorităților administrației publice, Anexele II/1 privind salariile de bază pentru personalul din unitățile de învățământ, nu se prevede, în categoria altor drepturi ale personalului din învățământ, acordarea primei de vacanță.
Se mai arată în considerentele sentinței că s-a mai invocat de către reclamanți faptul că, potrivit art.48 alin.2 din Legea nr.330/2009, „prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare.”
Însă textul de lege face referire numai la prevederile din acte normative referitoare la acordarea primei de vacanță, ori contractul colectiv de muncă, pe care se întemeiază acțiunea, nu constituie act normativ.
Pe de alta parte, așa cum s-a reținut, acest drept nu este reglementat de lege, ci de contractele colective de munca.
Menționează tribunalul că, după cum este bine știut, contractul colectiv de munca, încheiat între reprezentantul salariaților bugetari si angajatorul acestora are un regim juridic special, determinat atât de situația personalului bugetar, cât și de situația specială a veniturilor din care se face plata drepturilor salariale sau asimilate acestora. Astfel, cheltuielile necesare pentru personalul bugetar sunt suportate de la bugetul de stat ori de la bugetele locale. In acest sens, sunt și dispozițiile art.137 alin.1 din Constituție care prevăd că formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ teritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege.
In speța, conform art. 59 alin.3 din Contractul Colectiv de munca la nivel Național pentru 2007-2011, s-a stabilit ca: ,,Prin Contractele colective de munca de la celelalte niveluri se poate stabili, ca în raport cu posibilitățile economice financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanta”.
Între părțile semnatare ale acestui contract colectiv de munca se număra si MEC care conform art. 141 din Legea 84/1995 conduce sistemul național de învățământ.
Reiese, în opinia instanței de fond, că prevederile acestui CCMUN se aplică și cadrelor didactice din învățământul preuniversitar.
De asemenea, conform art. 39 lit.g din Contractul colectiv de munca la nivel de ramură învățământ, se precizează că se acorda o prima de vacanță din venituri proprii.
Deși în CCM la nivel de ISJ B. nu s-a prevăzut expres că aceste premii de vacanta se acorda din venituri proprii, la art. 38 din acest contract s-a menționat că, în vederea acordării la timp a tuturor drepturilor ce se cuvin personalului din învățământ potrivit legii si prezentului contract colectiv de munca, precum și pentru asigurarea unei finanțări corecte și complete a unităților și instituțiilor din învațământ, ISJ B. împreuna cu sindicatele semnatare ale prezentului contract se obligă să facă demersuri în vederea încheierii protocoalelor prev. de art. 39 din CCMUN de Ramura Învățământ.
Altfel spus, motivarea prima instanță, nefiind vorba de drepturi ce decurg din lege, acestea nu pot greva bugetul statului fără să fie stabilită sursa de finanțare, în caz contrar s-ar încălca principiul constituțional reglementat de art. 138 alin.5 din Constituție: ,,nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobata fără stabilirea sursei de finanțare” și s-ar încălca și dispozițiile speciale prev. de art. 14 alin. 2 si 3 din Legea 273/2006 privind finanțele publice locale potrivit cărora ,,nici o cheltuiala din fondurile publice locale nu poate fi angajată, ordonanțata și plătită daca nu este aprobata potrivit legii și dacă nu are prevederi bugetare și surse financiare.”
Prin urmare, cu privire la resursele financiare din care aceste drepturi salariale prev. în CCM ar urma să fie plătite, partenerii sociali care le-au negociat și încheiat aveau obligația legală de a face dovada sursei de finanțare din care unitățile din învățământ vor plați reclamanților drepturile salariale, în caz contrar, partenerii sociali angajatori și-ar asuma o obligație pur potestativa.
Cum pârâții nu realizează venituri proprii și reclamanții nu au făcut dovada în acest sens și din acest punct de vedere solicitarea reclamanților a fost apreciată cas neîntemeiată.
În consecință, față de aceste considerente, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței sus-menționate, în termen legal, a declarat apel reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR PROF I. N. B., considerând-o netemeinică și nelegală.
Arată apelantul că instanța de fond a ignorat împrejurarea conform căreia contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B. a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, fiind înregistrat sub nr. 1572/1.10.2009 șa Direcția de Muncă și Protecție Socială B..
Conform dispozițiilor art. 30 (1) din Legea nr. 130/1996 (în vigoare atât în anul 2009, cât și în anul 2010) executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.”
De asemenea, Legea nr. 130/1996 prevedea situațiile în care clauzele contractuale sunt lovite de nulitate și modalitatea în care se contestă acestea, precum și procedura care se urmează pentru a se proceda la înregistrarea în condiții de legalitate a contractelor de muncă.
Astfel art. 24 din lege prevedea că acele clauze contractuale negociate cu încălcarea prevederilor art.8 sunt lovite de nulitate, aceasta fiind constatată de către instanța de judecată la cererea părții interesate. Art.27 din lege prevedea și obligația Ministerului Muncii și Protecției Sociale sau a direcției teritoriale de muncă și protecție socială de a verifica la momentul înregistrării contractelor de muncă, dacă acestea conțin clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art.8.
Mai arată apelantul că, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ISJ B. a fost încheiat la data de 1 octombrie 2009, fiind înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și protecției Sociale - Direcția de Muncă și Protecție Socială B., care potrivit art. 27 alin.1 din Legea nr. 130/1996 avea obligația să verifice dacă acesta conține clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art.8 din lege.
Or, atât cu ocazia înregistrării contractului, cât și ulterior, după efectuarea formelor de publicitate, nimeni nu a înțeles să conteste dispoziția care instituția dreptul întregului personal din învățământ de a beneficia de prima de vacanță, deși a existat posibilitatea potrivit art.24 alin.2 din Legea nr. 130/1996 și de asemenea, nu a fost constatată nulă de către instanța de judecată competentă, astfel încât lipsirea de eficiență a dreptului prevăzut la art.36 lit.g o apreciază apelantul nelegală.
Cu privire la art.12 din legea nr. 130/1996, în vigoare la data încheierii contractului colectiv de muncă, arată recurentul că la data de 1.09.2009 – data înregistrării contractului colectiv de muncă nr. 1572 – erau în vigoare dispozițiile art. 50 alin.12 din Legea nr. 128/1997, care prevedea în mod clar că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă cât și de cele ale art.48 alin.2 din același act normativ.
Or, prin cererea de chemare în judecată, arată apelantul că a învederat instanței că deși prima de vacanță nu a fost prevăzută în capitolul Salarizare și alte drepturi din Statutul personalului didactic, acest art.50 alin.12 face referire la dreptul personalului didactic de a beneficia și de alte drepturi cuprinse în contractul colectiv de muncă.
Mai arată apelantul că potrivit art. 146 din Legea nr. 128/1997, în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii.
Totodată, se susține de către apelant, că instanța de fond a ignorat dispozițiile art.41 alin.5 din Constituție, ale art. 236 alin.4 din Codul muncii, pe care le citează, precum și jurisprudența în materie.
Cu privire la dispozițiile art. 48 alin.2 din Legea nr. 330/2009, a arătat apelantul prin cererea de chemare în judecată faptul că acest text de lege dă dreptul personalului bugetar de a beneficia și de alte drepturi decât cele prevăzute de Legea nr. 330/2009, iar din punctul său de vedere, contractul colectiv de muncă reprezintă legea părților și trebuie respectată.
De asemenea, susține apelantul, prin art.9 din legea nr. 118/2010 s-a interzis acordarea doar a ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere sau trecere în rezervă, și nu și a primelor de vacanță.
Totodată, se susține de către apelant că, față de dispozițiile art. 38 din Codul muncii, petenții au fost în mod nelegal privați de un drept cuvenit în mod legal.
Cu privire la susținerea instanței de fond potrivit căreia în CCM la nivel de ramură s-a prevăzut posibilitatea acordării primei de vacanță doar pentru personalul din învățământ care lucrează în unități școlare care obțin venituri proprii, apreciază apelantul că nu este legală, având în vedere dispozițiile art.8 alin.2 din Legea nr. 130/1996, conform cărora contractul colectiv la nivel de ISJ B. putea conține clauze mai favorabile decât cele cuprinse în contractul de la nivel superior (ramură).
Arată apelantul că temeiul în baza căruia au solicitat plata primei de vacanță l-a reprezentat prevederile art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ISJ B., prin urmare nu s-a solicitat plata acestui drept în baza Contractului colectiv încheiat la nivel de ramură pentru a se putea invoca obținerea unor venituri proprii.
Mai arată apelantul faptul că personalul din învățământ, în baza aceluiași contract de muncă unic la nivelul ISJ B. nr. 1572/1.10.2009 pe cale judecătorească, a beneficiat și de nalte drepturi care nu erau prevăzute expres, având în vedere dispozițiile art. 50 alin.12 din Legea nr. 138/1997.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, în raport de actele și lucrările dosarului și de textele de lege incidente în cauză, conform art. 477 C.pr.civ., Curtea constată că apelul formulat este nefundat, potrivit considerentelor următoare:
Solicitările apelanților reclamanți din prezenta cauză au fost întemeiate pe dispozițiile Legii nr.128/1997 și ale Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ISJ B., nr.1572/2009.
Conform art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, privind Statutul personalului didactic, personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar potrivit art.36 lit.g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B. „toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu”.
Însă, Legea nr.128/1997 nu prevedea expres acordarea primelor de vacanță, reglementarea acesteia fiind cuprinsă în Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B., înregistrat sub nr.1572/01.10.2009.
Potrivit dispozițiilor art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, privind contractul colectiv de muncă, în vigoare în perioada ce face obiectul cauzei, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, iar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Din interpretarea textelor de lege amintite rezultă că acordarea primei de vacanță salariaților din învățământ trebuia prevăzută atât de lege, cât și de contractul colectiv de muncă, iar nu numai de contractul colectiv de muncă.
Curtea va reține faptul că dispozițiile art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, la care fac referire intimații reclamanți, la data la care s-ar susține că s-ar fi născut dreptul la acordarea primei de vacanță, odată cu acordarea indemnizației pentru concediul de odihnă pentru anul școlar 2009/2010, nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin art.48 pct.40 din Legea nr.330/2009.
Potrivit disp. art.48 pct.40 din Legea nr.330/2009, legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la data intrării în vigoare a acesteia (1 ianuarie 2010) se abrogă art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, prin Legea nr.330/2009, au fost reglementate și drepturile salariale ale intimaților reclamanți, art.1 alin.2 din lege prevăzând că drepturile salariale ale acestora sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege. Ori, în Anexa II a Legii nr.330/2009 nu se prevede, în categoria altor drepturi ale personalului din învățământ, acordarea primei de vacanță.
În cauză nu-și găsește aplicarea art.48 alin.2 din Legea nr.330/2009, în care se stipulează că prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare, întrucât plata primei de vacanță este prevăzută exclusiv într-un contract colectiv de muncă și nu într-un act normativ.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea, văzând disp. art.476-479 și 480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR PROF I. N. B.,cu sediul în B. ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 879/4.09.2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâții L. T. „D. F.” B., cu sediul în B., . 6, judetul B., ȘCOALA G. „Sfântul A. A.”B., cu sediul în B., ., județul B. și C. C. DIDACTIC, cu sediul în B. ., județul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 3 decembrie 2013.
Președinte, Judecător,
C.-P. B. E.-S. L.
Fiind în CO semnează
Președintele instanței
Grefier,
N. M.
Fiind lipsă din instanță
semnează prim-grefierul instanței
Red.SEL/tehnored.NM
6 ex./30. 12.2013
d.f._ Tribunalul B.
j.f. A. E. D.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 4024/2013. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
