Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 89/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 2099/114/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 89
Ședința publică din data de 2 octombrie 2013
Președinte -V.-I. S.
Judecător - A.-C. B.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR „PROF. I. N.” B., în cu sediul în B., ., județul B., în calitate de reprezentat al membrilor de sindicat C. M., S. I., D. D., M. L., C. C., D. I., T. L., M. L., M. R. C., T. N.-E., V. L., P. M.-S., B. D., I. I., P. G., P. F., I. N. M., N. S., C. G., R. F. S., Ș. M., Târcavu C., Trentea A., I. (G.) E. F., D. F. C., B. O., D. R. C., C. F., D. S. E., P. D. C., D. G., Trentea D., B. I., U. J., N. I., Rusăndescu D., C. C., A. Firuța, B. V., T. L., A. A. M., A. M., B. D., B. E. C., B. P., C. M.-G., D. Ș., D. F., D. O., D. I., G. M. L., G. S., G. N., G. T., G. N., G. Oica, I. V., M. N. M., N. I., P. A., P. G., P. Steluța M., P. G., P. L., R. S. G., S. Laurenția, Ș. D. A., S. N., S. F., T. E., T. B. A., V. G., V. Ș., L. I., M. S., P. R., Bigiu F., I. M., S. C., B. M., S. M., V. G., P. C., M. D. A., G. M., B. C., A. G., P. D., B. F., Ș. V., P. M., M. Nila, I. V., S. R., F. V., T. T., D. Serenella, S. C., A. M. și E. A., împotriva sentinței civile nr. 624/21 mai 2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâtele ȘCOALA G. SCORȚOASA, cu sediul în ., ȘCOALA G. COSTEȘTI, cu sediul în Costești, județul B. și ȘCOALA G. SĂPOCA, cu sediul în ..
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelantul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar „Prof. I. N.” B. și intimatele-pârâte Școala G. Sorțeni, Școala G. Costești și Școala G. Săpoca.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul se află la primul termen de judecată, este motivat, a fost declarat în termenul legal procedural și că apelantul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar „Prof. I. N.” B. a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul motivelor de apel.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că apelantul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar „Prof. I. N.” B. a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul motivelor de apel (fila 8 dosar), dând eficiență normelor imperative reglementate de dispozițiile art. 411 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Deliberând, conform art. 395 din Noul Cod de procedură civilă, asupra apelului civil de față:
La data de 27.03.2013, sub număr de dosar_, pe rolul Tribunalului B., Secția I Civilă, s-a înregistrat cererea prin care reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR „PROF. I. N.” B., în calitate de reprezentant legal al salariaților C. M., S. I., D. D., M. L., C. C., D. I., T. L., M. L., M. R. C., T. N.-E., V. L., P. M.-S., B. D., I. I., P. G., P. F., I. N. M., N. S., C. G., R. F. S., Ș. M., TÂRCAVU C., TRENTEA A., I. (G.) E. F., D. F. C., B. O., D. R. C., C. F., D. S. E., P. D. C., D. G., TRENTEA D., B. I., U. J., N. I., RUSĂNDESCU D., C. C., A. FIRUȚA, B. V., T. L., A. A. M., A. M., B. D., B. E. C., B. P., C. M.-G., D. Ș., D. F., D. O., D. I., G. M. L., G. S., G. N., G. T., G. N., G. OICA, I. V., M. N. M., N. I., P. A., P. G., P. STELUȚA M., P. G., P. L., R. S. G., S. LAURENȚIA, Ș. D. A., S. N., S. F., T. E., T. B. A., V. G., V. Ș., L. I., M. S., P. R., BIGIU F., I. M., S. C., B. M., S. M., V. G., P. C., M. D. A., G. M., B. C., A. G., P. D., B. F., Ș. V., P. M., M. NILA, I. V., S. R., F. V., T. T., D. SERENELLA, S. C., A. M., E. A., i-au chemat în judecată pe pârâții ȘCOALA G. SCORȚOASA, ȘCOALA G. COSTEȘTI și ȘCOALA G. SĂPOCA, pentru a fi obligați la plata primei de vacanță aferentă anului școlar 2009 – 2010, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară intrării în concediu de odihnă, prevăzută de art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ISJ B. nr. 1572/01.09.2009, drepturi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în anul școlar 2009 – 2010 au fost salariați ai unităților școlare pârâte. La momentul nașterii dreptului petenților de a beneficia de prima de vacanță aferentă anului școlar 2009 - 2010, salarizarea personalului din învățământ era reglementată, în principal, de prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare (în special art. 48-50).
S-a învederat că, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ISJ B. a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția de Muncă și Protecție Socială B., care, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, avea obligația să verifice dacă actul conține clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art. 8 din lege.
Întrucât la momentul înregistrării contractului, cât și ulterior, după efectuarea formelor de publicitate prevăzute de lege, nimeni nu a înțeles să conteste dispoziția care instituia dreptul întregului personal din învățământ de a beneficia de prima de vacanță, deși a existat această posibilitate potrivit art. 24 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 și, de asemenea, clauza menționată nu a fost constată nulă de către instanța de judecată competentă, lipsirea de eficiență a dreptului prevăzut la art. 36 lit. g este nelegală, au apreciat reclamanții.
S-a învederat că, deși este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 130/1996, în vigoare la data încheierii contractului colectiv de muncă, prin contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor bugetare, nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, la data de 01.09.2009 - data înregistrării contractului colectiv nr. 1572, și la data nașterii dreptului petenților de a beneficia de prima de vacanță, erau în vigoare dispozițiile art. 48 și 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, care prevedeau în mod clar că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 din Noul Cod de procedură civilă, art. 268 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 și art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de ISJ B. nr. 1572/01.10.2009.
În termenul legal stabilit de judecător la primirea cererii, de 15 zile de la comunicarea acțiunii, pârâtele nu au formulat întâmpinare.
Școala G. Scorțoasa a depus la dosar o cerere, la data de 16.05.2013, prin care a arătat că a luat cunoștință despre termenul fixat, solicitând judecata în lipsă.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
La data de 21.05.2013, Tribunalul B. a pronunțat sentința civilă nr. 624, prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanții C. M., S. I., D. D., M. L., C. C., D. I., T. L., M. L., M. R. C., T. N.-E., V. L., P. M.-S., B. D., I. I., P. G., P. F., I. N. M., N. S., C. G., R. F. S., Ș. M., TÂRCAVU C., TRENTEA A., I. (G.) E. F., D. F. C., B. O., D. R. C., C. F., D. S. E., P. D. C., D. G., TRENTEA D., B. I., U. J., N. I., RUSĂNDESCU D., C. C., A. FIRUȚA, B. V. și T. L. sunt angajați la Școala G. Scorțoasa, astfel cum rezultă din adeverința nr. 496/25.02.2013 (filele 10-11).
Reclamanții A. A. M., A. M., B. D., B. E. C., B. P., C. M.-G., D. Ș., D. F., D. O., D. I., G. M. L., G. S., G. N., G. T., G. N., G. OICA, I. V., M. N. M., N. I., P. A., P. G., P. STELUȚA M., P. G., P. L., R. S. G., S. LAURENȚIA, Ș. D. A., S. N., S. F., T. E., T. B. A., V. G., V. Ș., L. I., M. S., P. R., BIGIU F., I. M., S. C. și B. M. sunt angajați la Școala G. Costești (adeverința nr. 137/11.03.2013 – fila 13).
Din adeverința nr. 217/26.02.2013 emisă de Școala G. Săpoca (fila 15), a reieșit că au calitatea de salariați următorii reclamanți: S. M., V. G., P. C., M. D. A., G. M., B. C., A. G., P. D., B. F., Ș. V., P. M., M. NILA, I. V., S. R., F. V., T. T., D. SERENELLA, S. C., A. M. și E. A..
În anul școlar 2009 – 2010, personalul didactic și cel auxiliar nu a beneficiat de prima de vacanță, care a fost reglementată de art. 36 lit. g din contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar al Județului B. pe anul 2009-2010, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă B. (filele 20-23).
Instanța a arătat că, în raport de practica existentă la nivelul Tribunalului B., acordarea primei de vacanță salariaților din învățământ trebuia prevăzută atât de lege, cât și de contractul colectiv de muncă, iar nu numai de contractul colectiv de muncă, nefiind întrunite cerințele art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 (dreptul să fie prevăzut cumulativ de lege și de contractul colectiv de muncă).
Tribunalul a motivat că dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, la care fac referire reclamanții, la data la care s-ar susține că s-ar fi născut dreptul la acordarea primei de vacanță, nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin art. 48 pct. 40 din Legea nr. 330/2009 (legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2010).
Prin Legea nr. 330/2009, a arătat tribunalul, au fost reglementate și drepturile salariale ale reclamanților, art. 1 alin. 2 din lege prevăzând că „începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. 1 sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”. Or, în Anexa II a Legii nr. 330/2009, referitoare la reglementări specifice personalului contractual din unitățile bugetare subordonate autorităților administrației publice, a constatat tribunalul, nu se prevede, în categoria altor drepturi ale personalului din învățământ, acordarea primei de vacanță, impunându-se astfel, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termenul legal reglementat de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011 republicată, reclamanții C. M., S. I., D. D., M. L., C. C., D. I., T. L., M. L., M. R. C., T. N.-E., V. L., P. M.-S., B. D., I. I., P. G., P. F., I. N. M., N. S., C. G., R. F. S., Ș. M., Târcavu C., Trentea A., I. (G.) E. F., D. F. C., B. O., D. R. C., C. F., D. S. E., P. D. C., D. G., Trentea D., B. I., U. J., N. I., Rusăndescu D., C. C., A. Firuța, B. V., T. L., A. A. M., A. M., B. D., B. E. C., B. P., C. M.-G., D. Ș., D. F., D. O., D. I., G. M. L., G. S., G. N., G. T., G. N., G. Oica, I. V., M. N. M., N. I., P. A., P. G., P. Steluța M., P. G., P. L., R. S. G., S. Laurenția, Ș. D. A., S. N., S. F., T. E., T. B. A., V. G., V. Ș., L. I., M. S., P. R., Bigiu F., I. M., S. C., B. M., S. M., V. G., P. C., M. D. A., G. M., B. C., A. G., P. D., B. F., Ș. V., P. M., M. Nila, I. V., S. R., F. V., T. T., D. Serenella, S. C., A. M. și E. A., reprezentați de S. Învățământului Preuniversitar „Prof. I. N.” B., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului s-a învederat că prima instanță a ignorat că încheierea contractului colectiv de muncă s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale, precum și faptul că nicio persoană nu a înțeles să conteste dispoziția care instituia dreptul personalului din învățământ de a beneficia de prima de vacanță.
Au menționat apelanții că în speță erau incidente dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, care stabileau dreptul personalului didactic de a beneficia și de alte drepturi cuprinse în contractul colectiv de muncă.
Au mai susținut apelanții că instanța de fond a ignorat și dispozițiile art. 41 alin. 5 din Constituție, care statuează că statul garantează caracterul obligatoriu al convențiilor colective, precum și pe cele ale art. 236 alin. 4 Codul muncii, conform cărora, contractele colective de muncă, legal încheiate, constituie legea părților.
Apelanții au învederat că prin art. 9 din Legea nr. 118/2010 nu s-a interzis acordarea primelor de vacanță, apreciind că prin hotărârea atacată, au fost privați, în mod nelegal, de un drept, deși, prin alte hotărâri judecătorești li s-au acordat și drepturi care nu erau prevăzute expres de lege.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm. din Noul Cod de procedură civilă.
Intimatele Școala G. Scorțoasa, Școala G. Costești și Școala G. Săpoca nu au depus întâmpinare, conform dispozițiilor art. 471 alin. 5 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, conform dispozițiilor art. 477 din Noul Cod de Procedură Civilă, Curtea apreciază ca nefondat apelul formulat, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
Motivele de apel nu subzistă în cauză, prima instanță pronunțând sentința atacată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept incidente în pricina pendinte, respectiv a dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 330/2009.
Curtea notează că potrivit textului de lege menționat în precedent, legiuitorul român a statuat expres, că începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ - 01.01.2010 - „drepturile salariale ale personalului din învățământ sunt și rămân în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege”.
Totodată, Curtea reamintește că în același act normativ se menționează expres abrogarea normei reglementată de art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 (text de lege invocat de apelanți în motivarea prezentei căi de atac), care acorda dreptul personalului din învățământ de a beneficia și de alte drepturi bănești, ce ar fi fost prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
În ceea ce privește dispozițiile art. 48 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, menționate în cererea de apel, conform cărora „prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare”, se observă că impun, în mod obligatoriu, pentru acordarea drepturilor / cheltuielilor enumerate, condiția sine qua non a stabilirii acestora prin acte normative, nefiind prin urmare aplicabil speței, întrucât dreptul dedus judecății, este stabilit printr-o clauză a contractului colectiv de muncă.
Or, atâta timp cât dreptul la obținerea unei prime de vacanță, aferentă anului școlar 2009 – 2010, era conferit de art. 36 lit. g din contractul colectiv de muncă, în acest nou context legislativ, creat prin abrogarea art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 (care valida acordarea și a altor drepturi decât cele prevăzute de lege) și respectiv, prin dispozițiile imperative ale legii incidente raportului juridic de față (Legea nr. 330/2009), care exclud acordarea altor drepturi salariale decât cele menționate expres în textul său, este evident că nu putem discuta despre o greșită interpretare a legii, ori de o ignorare a normelor care reglementează caracterul obligatoriu al contractului colectiv de muncă – art. 41 alin. 5 din Constituție, art. 236 alin. 4 Codul muncii, astfel cum au pretins apelanții.
Este evident, în acest context, că judecătorul fondului nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile legale în materie, respectând voința legiuitorului român, voință ce a fost validată de Curtea Constituțională, care a respins prin deciziile nr. 842/2.06.2009, 1601/2010, nr. 1250/2010, nr. 1587/2012 și nr. 885/2012, excepțiile de neconstituționalitate a Legii nr. 330/2009.
În ceea ce privește dispozițiile reglementate de art. 9 din Legea nr. 118/2010, text de lege, de asemenea invocat de apelanți, Curtea notează că dispozițiile menționate, care interzic acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la momentul ieșirii la pensie, nu prezintă relevanță în speța de față, raportul juridic dedus judecății aflându-se, astfel cum s-a menționat în paragrafele precedente, sub incidența unei reglementări speciale, reprezentat de Legea nr. 330/2009.
În considerarea acestor argumente de fapt și de drept, constatând că motivele de apel formulate sunt lipsite de susținere legală, Curtea va proceda în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă la respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR „PROF. I. N.” B., în cu sediul în B., ., județul B., în calitate de reprezentat al membrilor de sindicat C. M., S. I., D. D., M. L., C. C., D. I., T. L., M. L., M. R. C., T. N.-E., V. L., P. M.-S., B. D., I. I., P. G., P. F., I. N. M., N. S., C. G., R. F. S., Ș. M., Târcavu C., Trentea A., I. (G.) E. F., D. F. C., B. O., D. R. C., C. F., D. S. E., P. D. C., D. G., Trentea D., B. I., U. J., N. I., Rusăndescu D., C. C., A. Firuța, B. V., T. L., A. A. M., A. M., B. D., B. E. C., B. P., C. M.-G., D. Ș., D. F., D. O., D. I., G. M. L., G. S., G. N., G. T., G. N., G. Oica, I. V., M. N. M., N. I., P. A., P. G., P. Steluța M., P. G., P. L., R. S. G., S. Laurenția, Ș. D. A., S. N., S. F., T. E., T. B. A., V. G., V. Ș., L. I., M. S., P. R., Bigiu F., I. M., S. C., B. M., S. M., V. G., P. C., M. D. A., G. M., B. C., A. G., P. D., B. F., Ș. V., P. M., M. Nila, I. V., S. R., F. V., T. T., D. Serenella, S. C., A. M. și E. A., împotriva sentinței civile nr. 624/21 mai 2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâtele ȘCOALA G. SCORȚOASA, cu sediul în ., ȘCOALA G. COSTEȘTI, cu sediul în Costești, județul B. și ȘCOALA G. SĂPOCA, cu sediul în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 octombrie 2013.
Președinte, Judecător,
V.-I. Stănesu A.-C. B.
Grefier,
D. V.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red. ACB
Tehnored.CC
6 ex./04.10.2013
d.f._ – Tribunalul B.
j.f. M. N.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
