Acţiune în constatare. Decizia nr. 506/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 506/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 10233/105/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 506
Ședința publică din data de 6 martie 2013
Președinte – M. G.
Judecători - C. P.
- C. M. M.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta . cu sediul procesual ales în Piatra N., Bulevardul D. nr.73, județ N., împotriva sentinței civile nr.4936 din 16 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. V. domiciliat în comuna Lipănești, . nr.414, județ Prahova și intimata-pârâtă . sediul în municipiul Ploiești, . nr.32, județ Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de judecată din data de 27 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 6 martie 2013, când a dat următoarea decizie.
CURTEA :
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, la data de 04.11.2011 reclamantul P. V. a chemat în judecată pârâtele . și . ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în perioadele 16.06._89, 01.05._98, 01.04._05 și 01.07.2005-prezent a fost angajat în funcția de operator gama într-o unitate nucleară cu grad de risc radiologic III, în funcția și locul de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100 %.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioadele menționate anterior a lucrat ca operator gama, șef laborator și adjunct șef laborator, în cadrul celor două societăți, în funcții și locuri de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă, cu program de lucru 100 %.
A mai susținut acesta că locul de muncă din prezent, respectiv Laboratorul de C. Nedistructiv gama, unitate nucleară cu grad de risc radiologic III, este cuprins în anexa 1, pct. 2 din Legea 226/2006, în lista ce menționează locurile de muncă incluse în condiții speciale de muncă.
Reclamantul a mai precizat că figurează în evidența specială a expușilor profesional la radiații ionizate, în funcția de operator, evidență ținută de către Direcția de Sănătate Publică Prahova, așa cum rezultă și din adresa nr. 146/18.04.2011, emisă de această instituție.
S-a mai arătat de reclamant că, deși a prestat permanent aceeași meserie, doar în anumite perioade i s-a recunoscut grupa I de muncă, iar în perioadele menționate în acțiune nu i-au fost recunoscute drepturile și nu a fost menționată grupa în carnetul de muncă, în mod corespunzător cu munca prestată.
La termenul din data de 27.03.2012, pârâta . a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant, arătând că acesta, reclamantul a fost angajatul acestei societăți în perioada 01.07._11și nu îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. 1 și 2 din HG 1025/2003.
Și pârâta . formulat întâmpinare la data de 25.04.2012, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamantul a fost angajat la această societatea începând cu data de 01.02.1993 pe funcția de lăcătuș mecanic, până la data de 01.03.1995, când a fost mutat pe postul de operator gama, până la data de 01.05.1997, perioadă în care a fost încadrat în grupa I de muncă.
A mai susținut pârâta că în perioada 01.05._98 reclamantul a revenit pe postul de lăcătuș mecanic, astfel că nu a mai fost încadrat în grupă superioară de muncă, pentru ca în perioada 01.04._05 acesta să fie din nou încadrat în postul de operator gama, acordându-i-se din nou drepturile cuvenite.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri si cu expertiza specializarea mașini-unelte B. V..
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 4936 din 16 octombrie 2012, a admis acțiunea formulată de reclamantul P. V., a constatat că acesta beneficiază de grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru perioadele 16.06.1986 – 11.02.1989 și 01.05.1997 – 01.01.1998, respectiv condiții speciale de muncă pentru perioada 01.04.2001 – 14.11.2011, conform raportului de expertiză B. V., obligând pârâtele să elibereze reclamantului adeverințe în acest sens.
Totodată, a obligat pârâtele în solidar, să plătească reclamantului suma de 450 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit mențiunilor din carnetul de muncă depus la dosar și din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert B. V., reclamantul P. V. și-a desfășurat activitatea, în calitate de operator gama, în cadrul următoarelor societăți: fostul Trust Antrepriză Generală Construcții Montaj Reparații Rafinării și Petrochimie (TAGCMRPP) Ploiești (în perioada 16.06._89), ..03._97, 01.05._98, 01.04._05), precum și . (01.07._11).
În aceste intervale de timp, reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul Laboratorului de control nedistructiv GAMA, iar instalația de control nedistructiv GAMA este încadrată în categoria de risc radiologic 3 (conform autorizației pentru desfășurare de activități în domeniul nuclear nr. IV 194/2010, cap. IV pag. 3-4).
Dintre toate aceste perioade, potrivit întâmpinării de puse de . a beneficiat de încadrarea în grupa I de muncă doar pentru perioada 01.03._97.
Din relațiile comunicate de expert, se mai reține că . continuatoarea fostului TAGCMRPP Ploiești, având ca obiect de activitate prestarea de servicii anexe extracției petrolului brut și gazelor naturale, compania desfășurându-și activitatea, în principal, în cadrul societăților . Petrotel Lukoil SA, . V. SA, Romgaz, Distrigaz etc.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Ordinul nr. 50/1990 “beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2”.
În conformitate cu art. 7 din același act normativ “încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.”
Conform mențiunilor din cuprinsul raportului de expertiză, în concret, condițiile deosebite de muncă în care reclamantul și-a desfășurat activitatea de muncă în calitate de operator gama în cadrul Laboratorului de C. Nedistructiv GAMA au fost foarte apropiate celor existente în cadrul rafinăriilor, fiind caracterizate prin noxe existente (aerosoli de substanțe petrochimice, hidrogen sulfurat, toluen, vapori de acid sulfuric în stațiile de baterii, noxe datorate activităților specifice), microclimat (variații de temperatură, curenți de aer), condiții grele de lucru ( medii explozive, zgomot, lucru la înălțime și sub tensiune, stres, posibilități de electrocutare, ardere cu subansamble supraîncălzite), riscuri (mediu exploziv, electrocutare, dezechilibrare, lovire, strivire, inhalare pulberi și gaze etc.).
Astfel, potrivit concluziilor raportului, activitatea zilnică desfășurată efectiv și permanent de reclamant s-a desfășurat în aceste condiții sunt identice cu cele ale altor persoane, pe care Ordinul nr. 50/1990 și, ulterior, Legea 226/2006 și Legea 263/2010 le încadrează în grupa I de muncă.
A stabilit expertul că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de Ordinul nr. 50/1990, anexa 1, poziția 93 (unități nucleare de gradul III și IV), respectiv de Legea 226/2006, anexa 2, poziția 2 (activitatea din locurile de muncă încadrate în categoriile de risc radiologic III și IV din ... unități de tratare și depozitare a deșeurilor radioactive, instalații radiologice și alte instalații nucleare), pentru încadrarea în grupa I de muncă, prestând la locul de muncă inclus în această grupă o proporție de 100% din programul de lucru.
De asemenea, în ceea ce privește activitatea lucrată ulterior datei de 01.04.2001 de către reclamant, pentru care anterior s-a constatat că ar fi îndreptățit să beneficieze de grupa I de muncă, tribunalul a constatat că aceasta este reglementată de dispozițiile Legii nr. 226/2006 și ale Ordinului nr. 572/2006, privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale/deosebite, reclamantul fiind îndreptățit să obțină recunoașterea și după această dată a condițiilor speciale de muncă de vreme ce a lucrat efectiv în astfel de condiții, care nu s-au modificat ulterior acestui moment.
Față de cele expuse, tribunalul a admis acțiunea și a constatat că reclamantul a lucrat efectiv și beneficiază de grupa I de muncă, precum și condiții speciale de muncă, în procent de 100%, pentru perioada menționat în raport, conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert B. V..
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 5 Codul Muncii, a obligat pârâtele să elibereze reclamantului adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care acesta și-a desfășurat activitatea.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C.proc.civ., ținând seama de poziția procesuală a pârâtelor, care prin întâmpinare au arătat că nu sunt de acord cu admiterea acțiunii, tribunalul a obligat în solidar pârâtele să plătească reclamantului cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului formulat în temeiul art.304, pct 6,7 și 9 Cod procedura civila, modificarea în tot a sentinței civile recurate în temeiul art.312, pct.3 Cod procedura civilă, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului P. V..
Se consideră de recurentă că raportat la disp art.304, pct.6 Cod pr.civilă, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut de către reclamant, deoarece acestuia, prin admiterea acțiunii i se recunoaște grupa I de muncă, cel puțin față de pârâtă, pe de o parte, pentru o perioada în care acesta nu a fost angajatul societății și pe de altă parte, pentru ca acesta nu a lucrat în condiții speciale de muncă.
Se reiterează faptul ca P. V. a fost angajatul societății începând cu anul 2005 până în anul 2011 în funcția de operator gamma, desfășurând activitate specifică de examinări / controale nedistructive.
Din dispozitivul sentinței reiese faptul că pentru perioada 01.04._11 reclamantul ar fi fost angajatul aceleiași unități.
Instanța trebuia să delimiteze în mod clar perioadele în care reclamantul a fost angajatul pârâtei față de celelalte perioade în care reclamantul a fost angajat la cealaltă unitate pârâtă. Or, instanța de fond prin cumularea perioadei lucrate în intervalul 2001-2011 nu face distincție clara și nu precizează în mod concret ce unitate este obligată sa emită adeverința pentru grupa I a de munca funcție de perioada lucrata. Față de acest aspect, sentința este susceptibilă a fi pusă în aplicare pentru perioada 2001-2011 atât față de pârăta C. dar și de către recurentă.
Totodată, instanța de fond, în calculul perioadei aferente grupei I a de munca trebuia să facă distincție între timpul efectiv lucrat în laborator și între perioadele de neexercitare a activității atunci când reclamantul s-a aflat, fie în concediu de odihnă, învoiri, fie în perioada de suspendare a CIM cuprinsă în intervalul august - noiembrie 2011.
Pentru aceste perioade, în virtutea legii, unitatea angajatoare nu este obligata sa emită adeverințe pentru grupa I a de muncă. In dovedirea acestora susțineri a anexat ca înscris nou în recurs extras Revisal pentru a se putea observa perioada de suspendare a CIM.
In ceea ce privește recursul întemeiat pe disp art.304, pct.7 Cod pr.civilă, se apreciază de recurentă că hotărârea cuprinde motive contradictorii.
În acest sens, se reiterează faptul că reclamantul P. V. a fost angajatul recurentei-pârâte în funcția de operator gamma- control nedistructiv, în concret, reclamantul a desfășurat activitate în condiții normale de munca preponderent munca de birou pentru remitere buletine de control și ocazional reclamantul efectua controale la unitățile cu care subscrisa avea încheiate contracte în ceea ce privește controlul nedistructiv. Deci, nu numai ca reclamantul nu lucra în mediu toxic sau nociv sănătății, nu lucra cu substanțe chimice periculoase sau care să emane noxe, ci pur și simplu verifica sudurile la conductele din diverse instalații, utilaje. Verificarea sudurilor se făcea oricum când instalațiile nu erau în funcțiune deci, nu puteau emite substanțe periculoase.
Chiar daca în cauza s-a efectuat o expertiză tehnică, aceasta nu a făcut decât să relateze condițiile legislative. Dl. expert nu a mers nici măcar până la Laboratorul de control nedistructiv al recurentei și nu a verificat condițiile de lucru pentru reclamantul P. V..
Conform legislației în vigoare referitoare la supravegherea stării de sănătate a persoanelor expuse profesional la radiații, expertul trebuia să verifice tipul de expunere la radiații, durata expunerii și perioada de expunere profesionala toate acestea prin comparație cu rapoartele de lucru ale reclamantului, în ce mod a fost sau dacă a fost afectat reclamantul, dozele de radiații și limitele acestora. Mai mult decât atât, trebuia să verifice în concret și să monitorizeze atât locul de muncă al reclamantului respectiv Laboratorul de control nedistructiv deținut de recurenta-pârâtă, cât și o monitorizare individuală a reclamantului sau cel puțin a documentelor medicale ale acestuia. Totodată, concluziile raportului de expertiză sunt contradictorii și făcute cu depășire atribuțiilor de specialist mașini - unelte și în ceea ce privește constatarea condițiilor speciale de munca în care și-a desfășurat activitatea P. V. pe durata CIM încheiat cu recurenta.
Chiar daca în anexa la raportul de expertiza expertul consemnează condiții speciale de muncă pentru perioada 2005-2011 nu face și mențiunea necesitații încadrării reclamantului în grupa I de muncă, cum a făcut-o pentru cealaltă pârâtă.
În considerentele hotărârii instanța reține ca apărare pentru reclamant faptul ca laboratorul de control nedistructiv este încadrat în categoria de risc radiologie III conform autorizației pentru desfășurarea de activități în controlul nuclear IV 194/2011. Aceasta autorizație a fost emisa de CNCAN, autoritate care a constatat faptul ca societatea deține dotările necesare desfășurării activității de control nedistructiv. Aceasta autorizație însă nu atestă în concret desfășurarea activității reclamantului în condiții speciale de muncă.
Așa cum a mai arătat, susține recurenta, reclamantul efectiv verifica sudurile la instalațiile de pe platformele Petrobrazi și Petromidia, instalații care în momentul controlului nu erau funcționale, acestea aflându-se scoase din funcțiune pentru lucrări de reparație și revizie. Mai mult decât atât nici aceste unități nu se aflau cuprinse în anexa 2 a Legii 226/2006. Faptul că reclamantul a depus la dosar o adeverință din care rezulta că s-ar afla în evidența persoanelor expuse profesional la radiații ionizante, nu poate prezuma situația concretă potrivit căreia reclamantul a și fost expus la radiații. D. urmare, simpla înscriere într-o evidență nu îl îndreptățește pe reclamant să obțină grupa I de muncă.
Se mai susține de recurenta-pârâtă că instanța de fond nu numai că nu a analizat aceste aspect dar nici nu cuprinde motive temeinice care să stea la baza admiterii acțiunii.
Totodată, se arată și faptul că expertiza efectuată în cauză nu numai că nu cuprinde verificări concrete ale situației de fapt dar, consideră că expertul cu specialitate mașini utilaje, deși nu avea atribuții în verificarea legislației aplicabile speței de față și mai mult decât atât nu are competențe în verificarea noxelor din unități special, neputând efectua măsurători speciale în ceea ce privește noxele emise.
In concluzie, se învederează de recurentă că beneficiul grupei de muncă nu se acordă dincolo de condițiile actului normative cadru, doar prin raportare la eventuale condiții dificile sau grele de muncă, indiferent de profesia, locul de muncă sau activitățile desfășurate, ci prin analiza îndeplinirii cerințelor impuse de actul normativ cu privire la condițiile concrete de desfășurare a activității și timpul efectiv lucrat.
În ceea ce privește motivele de recurs întemeiate pe disp. art.304, pct. 9 Cod pr.civilă, se precizează că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în condițiile în care reclamantul își întemeiază acțiunea pe disp .Legii 226/2006 și Ordinului 572/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale.
Se solicită a se reține aspectul potrivit căruia reclamantul este angajatul recurentei-pârâte din anul 2005, an în care societatea a fost nou înființata conform înscrisurilor atașate.
In art.1, pct. 2 din Legea 226/2006 se face mențiunea expresă a locurilor de muncă care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții special.
În anexa 2 a prezentei legi, sunt enumerate o . unități a căror personal beneficiază de încadrare în grupa I de muncă.
Totodată, se poate observa faptul că, în anexă, societatea nu este menționată și nici unitățile cu care aceasta a avut încheiate contracte comerciale pentru efectuare control nedistructiv, cum ar fi OMV Petrom- Platforma Petrobrazi și Rafinăria Petromidia. D. în aceste unități reclamantul și-a desfășurat ocazional activitatea și în condiții normale de muncă.
În concluzie, hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșita a legii și îl favorizează în mod vădit pe reclamant prin admiterea acțiunii sale, chiar dacă acesta nu a făcut dovada condițiilor speciale de munca și nici nu se încadrează în disp. Legii 226/2006.
Față de toate aceste considerente, se apreciază că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, impunându-se admiterea recursului promovat de recurenta-pârâtă pentru motivele mai sus evocate.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs a fost întemeiat pe disp.art.304 pct.6 C.pr.civ., arătând recurenta că instanța de fond nu a delimitat perioadele pentru care a recunoscut grupa specială de muncă ,rezultând din dispozitiv că pentru perioada 01.04.2011 – 14.11.2011 reclamantul a fost angajatul aceleiași unități, sentința fiind susceptibilă de executare față de recurentă și pentru perioadele cât reclamantul nu a fost salariatul său.
Totodată, s-a precizat că instanța trebuia să facă și distincția între timpul efectiv lucrat în laborator și perioadele cât s-a aflat în concediu de odihnă, învoiri sau suspendare a contractului individual de muncă.
Criticile sunt nefondate, întrucât acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu două societăți pârâte, fiind omologat de instanță raportul de expertiză întocmit de expert V. Balaceanu, în care sunt precizate expres perioadele lucrate la fiecare pârâtă.
Prin urmare, sentința nu este susceptibilă de executare integrală față de recurentă, ci numai pentru perioada lucrată de reclamant la această unitate, respectiv 01.07.2005 – 14.11.2011.
Cât privește distincția dintre perioadele efectiv lucrate și cele de repaus, Curtea constată că nu era necesară o astfel de distincție, fiind și aceasta este o problemă de executare a hotărârii în funcție de perioadele efectiv lucrate, nefiind de natură de afecteze legalitatea sentinței.
Al doilea motiv de recurs întemeiat pe disp.art.304 pct.7 C.pr.civ. privește fondul cauzei, susținând recurenta că reclamantul nu era îndreptățit la acordarea grupei I de muncă și că hotărârea cuprinde motive contradictorii. În opinia recurentei, reclamantul desfășura preponderent muncă de birou, iar verificarea sudurilor se realiza atunci când instalațiile nu erau în funcțiune și nu puteau emite substanțe periculoase.
Curtea constată că, în realitate, criticile ce vizează motivul al doilea de recurs nu prezintă motivele contradictorii ce se desprind din considerentele hotărârii atacate, ci se referă la neîndeplinirea condițiilor pentru acordarea grupei speciale de muncă, astfel că se circumscriu tot motivului de recurs formulat în baza art.304 pct.9 C.pr.civ.
În acest sens, Curtea constată că se recunoaște chiar de către recurentă împrejurarea că reclamantul a lucrat ca operator gama, însă aceasta a susținut că reclamantul a desfășurat preponderent muncă de birou, ceea ce nu corespunde ansamblului probator administrat.
Astfel, în capitolul II al expertizei se analizează detaliat sarcinile și condițiile de muncă ale reclamantului.
Corect a reținut tribunalul că, în concret, condițiile deosebite de muncă în care reclamantul și-a desfășurat activitatea de muncă în calitate de operator gama în cadrul Laboratorului de C. Nedistructiv GAMA au fost foarte apropiate celor existente în cadrul rafinăriilor, fiind caracterizate prin noxe existente (aerosoli de substanțe petrochimice, hidrogen sulfurat, toluen, vapori de acid sulfuric în stațiile de baterii, noxe datorate activităților specifice), microclimat (variații de temperatură, curenți de aer), condiții grele de lucru ( medii explozive, zgomot, lucru la înălțime și sub tensiune, stres, posibilități de electrocutare, ardere cu subansamble supraîncălzite), riscuri (mediu exploziv, electrocutare, dezechilibrare, lovire, strivire, inhalare pulberi și gaze etc.).
Potrivit concluziilor raportului, activitatea zilnică desfășurată efectiv și permanent de reclamant s-a desfășurat în aceste condiții sunt identice cu cele ale altor persoane, pe care Ordinul nr. 50/1990 și, ulterior, Legea 226/2006 și Legea 263/2010 le încadrează în grupa I de muncă.
A stabilit expertul că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de Ordinul nr. 50/1990, anexa 1, poziția 93 (unități nucleare de gradul III și IV), respectiv de Legea 226/2006, anexa 2, poziția 2 (activitatea din locurile de muncă încadrate în categoriile de risc radiologic III și IV din ... unități de tratare și depozitare a deșeurilor radioactive, instalații radiologice și alte instalații nucleare), pentru încadrarea în grupa I de muncă, prestând la locul de muncă inclus în această grupă o proporție de 100% din programul de lucru.
Față de considerentele expuse, nefiind incident în cauză nici un motiv de casare sau de modificare a sentinței, Curtea în baza art.304, 304 ind.1 și art.312 C.pr.civ. va păstra sentința ca legală și temeinică și va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta . cu sediul procesual ales în Piatra N., Bulevardul D. nr.73, județ N., împotriva sentinței civile nr.4936 din 16 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. V. domiciliat în comuna Lipănești, . nr.414, județ Prahova și intimata-pârâtă . sediul în municipiul Ploiești, . nr.32, județ Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2013.
Președinte, Judecători,
M. G. C. P. C. M. M.
Grefier,
A. M. B.
Fiind în concediu de odihnă semnează
P. Grefier,
Red.MG
Tehnored BA
2 ex./11.04.2013
dosar fond nr._ Tribunalul Prahova
jud.fond Ș. O.-C.
Operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1456/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
