Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1448/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2013

Decizia nr. 1448/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 10161/120/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 1448

Ședința publică din data de 23 mai 2013

Președinte – V. D.

Judecători - M. G.

- C. P.

Grefier - A. M. B.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, Bulevardul Regele C. I nr.62, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 461 din 19 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți U.A.T. ., cu sediul în ., C. L. C., Instituția P. . clasele I-VIII Fântânele și Școala cu clasele I-VIII C., toate cu sediul în ..

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura îndeplinită.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Curtea, față de actele și lucrările dosarului, precum și față de împrejurarea că prin motivele de recurs, recurentul-reclamant a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod pr.civilă, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA :

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la data de 21.12.2012, sub nr._, reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița, în numele și pentru membrii de sindicat semnatari ai tabelelor anexate, N. E.-C., S. A. A., D. A.-G., N. G., Trisu D., R. G., P. A., O. I.-C., S. L.-G., Ș. D., M. M., I. F., Caibăr I., D. N.-M., B. G., S. C.-M., G. D.-M., C. R.-I., C. L., R. C., D. E., S. M., T. M., I. N., B. I., P. A., Ș. D. G., P. M., Cărcănescu G. P., C. I.-C., B. N.-C., C. C., P. G., O. I., C. D., B. F.-Livica, M. L.-A., P. G., B. I. S., G. A., M. C., Gîndea I.-M., P. Ș.-N., A. L., Veghiu O.-A., B. C., P. D. A., R. C., N. R.-A., V. M., N. F.-T., T. N., V. Cateluța, Năvrăpescu M., P. J., C. L., C. N., S. M., G. D., R. D., R. A., I. F., T. R., T. E., D. E., N. M., H. C. Ș., C. I., Contanu F., Contanu S., G. M., G. I., E. P., C. M. Kati, Vamă M. V., P. L., D. A., N. A., Ș. M. și N. R., a chemat în judecată pârâții Unitatea Administrativ-Teritorială ., C. L. al comunei C., Instituția P., Școala cu clasele I-VIII Fântânele și Școala cu clasele I-VIII C., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să oblige unitățile școlare la calculul și unitatea administrativ-teritorială la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate personalului didactic și didactic auxiliar semnatar al tabelelor anexate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 221/2008, pentru perioada 01.01._10, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, obligarea unităților școlare la calculul și unității administrativ-teritoriale la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate personalului didactic și didactic auxiliar semnatar al tabelelor anexate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 330/2009, pentru perioada 01.01._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și obligarea pârâților la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus arătate.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 01.01.2010 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și că, potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.

Pe de altă parte, a arătat reclamantul că membrii de sindicat semnatari ai tabelelor anexă, au obținut pe cale judecătorească drepturile salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008.

Raportat la cele de mai sus, reclamantul a precizat că, ulterior datei de 01.01.2010, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar trebuia menținută la nivelul stabilit în raport de prevederile legale în vigoare în luna decembrie 2009, ca atare și în raport de dispozițiile Legii nr. 221/2008, a cărei aplicabilitate a fost recunoscută pe deplin de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin considerentele deciziei nr. 3/04.04.2011.

De asemenea, reclamantul a mai arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale Ordonanțele de Urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 01.10.2008 Și până la data de 31.12.2009.

Reclamantul a mai arătat că, făcând trimitere a dispozițiile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, instanța urmează a avea în vedere și prevederile art. 7 alin. 2, potrivit cărora realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări, prin sintagma „actualelor reglementări”, raportat la speța de față, trebuie avute în vedere prevederile O.G. nr. 15/2008, în forma în care au fost modificate prin intermediul dispozițiilor Legea nr. 221/2008.

Reclamantul a precizat că la data de 25.01.2010, Guvernul României a emis O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, iar, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (l) din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează: a) la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții; b) sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009.

Ca atare, în măsura în care în decursul lunii decembrie 2009 salariile personalului didactic și didactic auxiliar trebuiau calculate prin utilizarea coeficienților prevăzuți prin dispozițiile Legii nr. 221/2008, aceiași coeficienți trebuiau aplicați și în ceea ce privește salarizarea în decursul anului 2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, care stabilesc, în mod imperativ, obligativitatea menținerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie 2009.

A mai precizat reclamantul că Decizia nr. 877/28.06.2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 706/06.10.2011, decizie în cuprinsul căreia Curtea Constituțională statuează că prin Decizia nr. 3/04.04.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01.01.2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008 și nu cu O.U.G. nr. 41/2009.

De asemenea, Curtea Constituțională a mai reținut că, potrivit Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate, puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acestea, așadar, Curtea reține că atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept (D.C.C. nr. 872/2010, publicată în M.O. nr. 433/2010; D.C.C. nr. 414/2010, publicată în M.O. nr. 291/2010; D.C.C. nr. 415/2010, publicată în M.O. nr. 294/2010 și D.C.C. nr. 1.415/2009, publicată în M.O. nr. 796/2009).

În ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar la nivelul anului 2011, urmează să se aibă în vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prin intermediul cărora legiuitorul stabilește ca punct de referință salariile avute la nivelul lunii octombrie 2010, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 330/2009 și, implicit, cu luarea în considerare a prevederilor Legii nr. 221/2008.

Astfel, a susținut reclamantul, că, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 01 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

În sprijinul acestor susțineri reclamantul a invocat considerentele Deciziei nr. 11/08.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, iar doleanțele membrilor de sindicat se opresc la data de 13 mai 2011, întrucât la această dată a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.

S-a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, obligarea unităților școlare la calculul și unitatea administrativ-teritorială la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate personalului didactic și didactic auxiliar semnatar al tabelelor anexate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 221/2008, pentru perioada 01.01._10, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, obligarea unităților școlare la calculul și unității administrativ-teritoriale la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate personalului didactic și didactic auxiliar semnatar al tabelelor anexate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 330/2009, pentru perioada 01.01._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și obligarea pârâților la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus arătate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, art. 268 alin. (1) lit. c), art. 269-275 Codul muncii, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, art. 7 alin. (2), art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora, precum și unele măsuri în domeniul bugetar și art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Ca probe s-au solicitat înscrisurile și orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.

Cererea a fost însoțită de tabelele ce cuprind membrii de sindicat semnatari ai acțiunii.

Ulterior, s-au mai depus la dosarul cauzei, din partea reclamantului, o . înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 461 din 19 februarie 2013, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. al comunei C. și Instituția P. C., cu sediul în ., și a respins acțiunea față de acești pârâți.

A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița, în numele și pentru membrii de sindicat semnatari ai tabelelor anexate, N. E.-C., S. A. A., D. A.-G., N. G., Trisu D., R. G., P. A., O. I.-C., S. L.-G., Ș. D., M. M., I. F., Caibăr I., D. N.-M., B. G., S. C.-M., G. D.-M., C. R.-I., C. L., R. C., D. E., S. M., T. M., I. N., B. I., P. A., Ș. D. G., P. M., Cărcănescu G. P., C. I.-C., B. N.-C., C. C., P. G., O. I., C. D., B. F.-Livica, M. L.-A., P. G., B. I. S., G. A., M. C., Gîndea I.-M., P. Ș.-N., A. L., Veghiu O.-A., B. C., P. D. A., R. C., N. R.-A., V. M., N. F.-T., T. N., V. Cateluța, Năvrăpescu M., P. J., C. L., C. N., S. M., G. D., R. D., R. A., I. F., T. R., T. E., D. E., N. M., H. C. Ș., C. I., Contanu F., Contanu S., G. M., G. I., E. P., C. M. Kati, Vamă M. V., P. L., D. A., N. A., Ș. M. și N. R., și a obligat pe pârâtele Școala cu clasele I-VIII C. și Școala cu clasele I-VIII Fântânele să calculeze și pe pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială . să plătească personalului didactic și didactic auxiliar reprezentat de reclamant diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite, calculate conform Legii nr. 330/2009, în raport de prevederile Legii nr. 221/2008, pentru perioada 01.01._10, respectiv conform Legii nr. 285/2010, în raport de prevederile Legii nr. 330/2009, pentru perioada 01.01._11, actualizate cu indicele de inflație.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița, în numele și pentru membrii de sindicat semnatari ai tabelelor anexate, N. E.-C., S. A. A., D. A.-G., N. G., Trisu D., R. G., P. A., O. I.-C., S. L.-G., Ș. D., M. M., I. F., Caibăr I., D. N.-M., B. G., S. C.-M., G. D.-M., C. R.-I., C. L., R. C., D. E., S. M., T. M., I. N., B. I., P. A., Ș. D. G., P. M., Cărcănescu G. P., C. I.-C., B. N.-C., C. C., P. G., O. I., C. D., B. F.-Livica, M. L.-A., P. G., B. I. S., G. A., M. C., Gîndea I.-M., P. Ș.-N., A. L., Veghiu O.-A., B. C., P. D. A., R. C., N. R.-A., V. M., N. F.-T., T. N., V. Cateluța, Năvrăpescu M., P. J., C. L., C. N., S. M., G. D., R. D., R. A., I. F., T. R., T. E., D. E., N. M., H. C. Ș., C. I., Contanu F., Contanu S., G. M., G. I., E. P., C. M. Kati, Vamă M. V., P. L., D. A., N. A., Ș. M. și N. R., a chemat în judecată pârâții Unitatea Administrativ-Teritorială ., C. L. al comunei C., Instituția P., Școala cu clasele I-VIII Fântânele și Școala cu clasele I-VIII C., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să oblige unitățile școlare la calculul și unitatea administrativ-teritorială la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate personalului didactic și didactic auxiliar semnatar al tabelelor anexate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 221/2008, pentru perioada 01.01._10, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, obligarea unităților școlare la calculul și unității administrativ-teritoriale la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate personalului didactic și didactic auxiliar semnatar al tabelelor anexate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 330/2009, pentru perioada 01.01._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și obligarea pârâților la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus arătate.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. al comunei C. și Instituția P., tribunalul a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 21 (2) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, în justiție unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. Alineatul (2¹) prevede că pentru apărarea intereselor unităților administrativ-teritoriale, primarul, respectiv președintele consiliul județean, stă în judecată ca reprezentant legal și nu în nume personal.

Prin urmare, exercitarea unor atribuții prevăzute de lege de către consiliul local și primar nu poate conferi acestora calitate procesuală pasivă într-o acțiune civilă având ca obiect conflict de drepturi, în care părțile sunt prevăzute de art. 267 din Codul muncii, fapt care a impus admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a celor două entități administrative. Mai mult, sintagma „instituția primarului” nu se regăsește în reglementările cuprinse în Legea nr. 215/2001.

Cu privire la fondul cauzei deduse judecății, tribunalul a reținut că prin Decizia nr. 11/08.10.2012 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 734/31._, a fost soluționată, în esență, problema de drept ce face obiectul judecății de față.

A constatat tribunalul că în cursul anului 2008, salariile de bază ale personalului didactic din învățământ au fost majorate prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, conform căreia, începând cu data de 01 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost stabilită la 400,00 lei, aceasta urmând a fi valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.

Prin dispozițiile art. 1 lit. b) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 136/2008 s-a diminuat coeficientul de multiplicare 1,000 la 299,933 lei pentru perioada octombrie-decembrie 2008, pentru funcțiile didactice prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, iar prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 s-a constatat că prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 136/2008 sunt neconstituționale.

Ulterior, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 151/2008 a fost modificată și completată Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, reglementându-se creșterile salariale care se vor acorda în anii 2008 și 2009 personalului din învățământ și stabilindu-se coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de 299,933 lei, dispozițiile art. 1 pct. 2 și 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 151/2008 fiind, de asemenea, declarate neconstituționale prin Decizia instanței de contencios constituțional nr. 842 din 2 iunie 2009.

Consecvent politicii legislative anterioare, Guvernul, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, a modificat din nou dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, dar Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 989/2009, a constatat că art. 2 și 3 din acest act normativ încalcă și ele prevederile Legii fundamentale, stabilindu-se că art. 2 și 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2009 continuă abordarea anterioara a Guvernului de a adopta măsuri în sensul reducerii majorărilor salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2008.

Ca urmare a constatării prin decizii succesive pronunțate de Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, așa cum aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la data de 01 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.

Continuând prezentarea cronologică a legislației în domeniu, s-a reținut că la data de 01 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua Lege-cadru a salarizării unitare nr. 330/2009, care prevede, la art. 1 alin. (2), că începând cu data intrării sale în vigoare drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân exclusiv cele prevăzute în această lege.

Potrivit art. 30 alin. (5) din noul act normativ, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar, potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de baza, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrala a acestora.

Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecție, intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariale ale personalului bugetar fiind evidentă.

În vederea stabilirii unor criterii de determinare a sintagmei „salariu avut”, prin art. 5 alin. (6) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar s-a prevăzut ca „reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009”.

Față de conținutul normei citate a rezultat că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege.

În consecință, nu s-a pus problema ultraactivității legii vechi, atât timp cat legea nouă a salarizării face trimitere la păstrarea salariului avut raportat la data de referință 31 decembrie 2009, iar Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 41/2009 prevede criteriile concrete de calcul al veniturilor personalului didactic prin raportare la salariile de bază ale acestora la aceeași dată de referință.

În acest context, s-a reținut că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespunde funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.

Cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 41/2009, la care se referă Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 prin care este diminuată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, s-a apreciat că actul normativ menționat trebuie considerat ca fiind lipsit de efecte, față de următoarele argumente:

Prin Decizia nr. 124/2010 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010, Curtea Constituțională a reținut că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 41/2009, ca act normativ modificator al Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, este abrogată, dar a precizat expres că dispozițiile art. 2 din actul normativ erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau dispoziții legale declarate neconstituționale, denotând intenția legiuitorului delegat (Guvernul) de a reduce majorările salariale stabilite de Parlament.

De asemenea, prin Decizia nr. 877/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Curtea Constituțională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010, dar nu ca urmare a abrogării normei, ci a împrejurării că textul criticat își găsește o aplicare conformă cu Constituția prin prisma interpretării date prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie2011, pronunțată în recurs în interesul legii.

Aprecierile Curții Constituționale au caracter obligatoriu pentru instanțe, conform principiilor stabilite de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, prin care s-a reținut că, potrivit Legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite controlul constituționalității legilor sau ordonanțelor este instanța constituțională; nici Înalta Curte de Casație și Justiție și nici instanțele judecătorești sau alte autorități publice ale statului nu au competența de a controla constituționalitatea legilor sau ordonanțelor, indiferent dacă acestea sunt ori nu în vigoare.

În consecință, singurele prevederi legale care produc efecte în cauză sunt cele ale art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fără a fi avute in vedere modificările legislative operate prin ordonanțele de urgență afectate de vicii de neconstituționalitate.

De aceea, stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1.

În concluzie, pentru toate aceste considerente, tribunalul a stabilit că membrii de sindicat, făcând parte din categoria personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 au dreptul, începând cu data de 01 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, tribunalul a apreciat că și acesta este întemeiat.

Astfel, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar la nivelul anului 2011, urmează să se aibă în vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prin intermediul cărora legiuitorul stabilește ca punct de referință salariile avute la nivelul lunii octombrie 2010, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 330/2009 și, implicit, cu luarea în considerare a prevederilor Legii nr. 221/2008.

A reținut tribunalul că, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 01 ianuarie 2011 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

Făcând aplicarea acestor dispoziții legale la speța dedusă judecății, a rezultat că până la data de 13.05.2011 când a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, membrii de sindicat urmau a fi salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 ca urmare a aplicării Legii nr. 330/2009.

Pe cale de consecință și pentru considerentele expuse, tribunalul a admis, în parte, acțiunea și a obligat pârâtele unități școlare să calculeze și pe pârâta unitatea administrativ-teritorială să plătească personalului didactic și didactic auxiliar reprezentat de reclamant diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite, calculate conform Legii nr. 330/2009, în raport de prevederile Legii nr. 221/2008, pentru perioada 01.01._10, respectiv conform Legii nr. 285/2010, în raport de prevederile Legii nr. 330/2009, pentru perioada 01.01._11, actualizate cu indicele de inflație.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița, considerând-o nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesual pasive a Consiliului L. al Comunei C. și Instituției P. Comunei C. și, drept consecință, obligarea acestora la asigurarea finanțării sumelor solicitate prin cererea introductivă.

Se susține de recurent că, în fapt, prin sentința recurată, instanța de fond, în mod absolut eronat, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului L. al Comunei C. și Instituției P. Comunei C., reținând că, potrivit dispozițiilor art. 21 (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, în Justiție, unitățile administrativ - teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

Totodată, în baza aceluiași text de lege se mai reținut de instanța de fond că pentru apărarea intereselor unității administrativ - teritoriale, primarul, respectiv președintele consiliului județean, stă în judecată ca reprezentant legal și nu în nume personal.

Astfel, în opinia primei instanței, faptul că legiuitorul conferă o . atribuții acestora, nu poate conduce la dobândirea calității procesual pasive într-un litigiu de muncă, în care părțile sunt cele prevăzute de dispozițiile art. 267 din Codul Muncii.

Referitor la calitatea procesuală pasivă a unității administrativ - teritorială .. 21 al Legii 215/2001: „ (1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea suni parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.

În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

Referitor la calitatea procesuală pasivă a Consiliului L. al Comunei C., se poate observa că dispozițiile art. 36 alin. (4) lit. a) din Secțiunea a II - a, intitulată Atribuțiile Consiliului L. -Capitolul II Consiliile Locale" din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, potrivit cărora: „ (4) în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. b), consiliul local: aprobă, la propunerea primarului, bugetul local virările de credite, modul de utilizare a rezervei

bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar”.

Cât privește calitatea procesuală pasivă a Instituției P., se precizează de recurent că prevederile art. 36 alin. (4) lit.a) din Legea administrației publice locale, arătat mai sus, coroborat cu dispozițiile art. 63 alin. (4) lit. b) din cadrul aceluiași act normativ, conform cărora: exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (î) lit. c), primarul: întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a

exercițiului bugetar si le supune spre aprobare consiliului local”.

Pentru toate aceste considerente, se solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței nr. 461/19.02.2013. pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, modificarea în parte a acesteia- în sensul respingerii excepției lipsei calității procesual pasive a Consiliului L. al Comunei C. și Instituției P. Comunei C., invocată din oficiu de către instanță și drept consecință, obligarea acestora la asigurarea finanțării sumelor solicitate prin cererea introductivă.

Curtea, examinând actele și lucrările dosarului va reține că recursul formulat este fondat pentru următoarele considerente:

În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

Primarul, respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean, sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție.

Unitatea administrativ-teritorială are dreptul să beneficieze de acoperirea cheltuielilor de judecată stabilite în baza hotărârii instanței de judecată, inclusiv în situația în care reprezentarea în justiție este asigurată de un consilier juridic din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean.

Despăgubirile primite de unitățile administrativ-teritoriale în urma hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată se constituie în venituri la bugetele locale. Despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local.

Mai mult, raportat la dispozițiile art. 104 din Legea educației naționale nr. 1/2011, coroborate cu prevederile art. 16, respectiv art. 19 alin. 1, lit. a), pct. 1, conform cărora: „Fondurile unității de învățământ, indiferent de sursele de proveniență (buget de stat, buget local sau surse proprii), se alocă pe următoarele destinații: a) finanțarea de bază, proporțională cu numărul de preșcolari/elevi, pentru următoarele categorii de cheltuieli: cheltuieli de personal;", art. 20 și, nu în ultimul rând art. 21 din Norma metodologică din_ Publicată în Monitorul Oficial, Partea nr. 66 din_, normă metodologică intrată în vigoare la data de_, privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, se poate observa că unitatea administrativ - teritorială . procesuală pasivă.

Așadar, potrivit art. 16 din Norma metodologică din_ Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 66 din_, privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.

Conform prevederilor art. 20 din același act normativ: alocarea fondurilor bugetare către unitățile de învățământ pentru finanțarea de bază se realizează după o formulă care are în vedere numărul de elevi/preșcolari din școală/grădiniță și costurile standard pe preșcolar/elev, corectate cu ajutorul unor coeficienți de diferențiere în funcție de: mediu - rural, urban; nivel și filieră de învățământ; condițiile socio-economice ale zonei în care funcționează unitățile de învățământ - indicatori demografici, ponderea elevilor cu cerințe educative speciale, ponderea unor minorități în rândul elevilor, nivelul performanțelor școlare etc; condițiile specifice ale bazei materiale - dispersia și mărimea spațiilor de învățământ, spații de învățământ, monumente istorice, etc."

Totodată, potrivit art. 21 din aceiași Normă metodologică privitoare finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat: ..Fondurile aferente finanțării de bază, aprobate de ordonatorul principal de credite sau provenite din rectificările bugetare din timpul anului, se utilizează de directorul unității de învățământ, ca ordonator terțiar de credite."

D. urmare, unitatea administrativ teritorială este obligată la finanțarea activităților din învățământ.

Nu în ultimul rând, prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001, pentru reglementarea unor probleme financiare, menționează că începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor privind:

a)componenta locală aferentă proiectelor de reformă aflate în derulare la data de

31 decembrie 2000, cofinanțate de Guvernul României și organismele financiare internaționale, precum și rambursările de credite externe, plățile de dobânzi și comisioane la creditele externe aferente proiectelor respective; b)facilitățile acordate elevilor privind transportul pe calea ferată și cu metroul; c) bursele pentru elevii din Republica M., precum și bursele pentru elevii străini și etnicii români din

afara granițelor țării; organizarea examenelor, concursurilor și olimpiadelor naționale;

perfecționarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice. f) cota-parte de participare la proiectele «Leonardo da Vinci» la care instituțiile de învățământ

preuniversitar de stat sunt promotori sau parteneri.""

De altfel, legiuitorul statuase în acest sens și prin dispozițiile art. 167 alin. (1) din Legea nr. 84/1995, legea învățământului, act normativ abrogat în prezent, dar în vigoare la momentul nașterii dreptului litigios: ,,Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii."

bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar”.

Cât privește calitatea procesuală pasivă a Instituției P.,se va reține că prevederile art. 36 alin. (4) lit.a) din Legea administrației publice locale, arătat mai sus, coroborat cu dispozițiile art. 63 alin. (4) lit. b) din cadrul aceluiași act normativ, conform cărora: exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (î) lit. c), primarul: întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar si le supune spre aprobare consiliului local”.

Totodată, în raport de textele de lege invocate mai sus, se poate observa că cele trei instituții ale administrației publice locale, pârâte în cauza de față, respectiv unitatea administrativ-teritorială . al Comunei C. și Instituția P. Comunei C., sunt implicate deopotrivă în procesul de propunere și aprobare a bugetului local, astfel, fără cel puțin o opozabilitate față de acestea, pârâta unitatea școlară nu va putea onora obligația ce-i incumbă prin dispozitivul sentinței. în situația în care cererea de chemare în judecată ar fi admisă de către instanță.

Instanța de fond, deși admite în parte cererea de chemare în judecată, nu a făcut nicio referire în cuprinsul dispozitivului la cel de-al treilea capăt de cerere și anume obligarea pârâților la asigurarea finanțării pentru plata sumelor solicitate. Or, nedispunând asupra obligării pârâților la asigurarea finanțării pentru plata sumelor solicitate, pe de o parte, iar, pe de altă parte, admițând excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului L. al Comunei C. și Instituția P. Comunei C., raportat, totodată, la prevederile art. 36 alin. (4) lit. a) din Secțiunea a II - a, intitulat Atribuțiile Consiliului L. ~ Capitolul II „Consiliile Locale” din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, coroborat cu prevederile art. 63 alin. (4) lit. b) din cadrul aceluiași act normativ, practic s-ar crea o reală imposibilitatea de punere în aplicare a dispozitivului sentinței recurate.

Pentru toate aceste considerente, se impune în temeiul disp.art. 312 c.pr.civilă admiterea recursului formulat împotriva sentinței nr. 461/19.02.2013. pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, modificarea în parte a acesteia- în sensul respingerii excepției lipsei calității procesual pasive a Consiliului L. al Comunei C. și Instituției P. Comunei C., invocată din oficiu de către instanță și drept consecință, obligarea acestora la asigurarea finanțării sumelor solicitate prin cererea introductivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul declarat de reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, Bulevardul Regele C. I nr.62, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 461 din 19 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți U.A.T. ., cu sediul în ., C. L. C., Instituția P. . clasele I-VIII Fântânele și Școala cu clasele I-VIII C., toate cu sediul în . și în consecință;

Modifică în parte sentința în sensul că respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. C. și a P. Comunei C. și admite acțiunea și față de aceștia.

Menține în rest dispozițiile sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2013.

Președinte, Judecători,

V. D. M. G. C. P.

Grefier,

A. M. B.

Red. VD

Tehnored.BA

2 ex./31.05.2013

dosar fond nr._ Tribunalul Dâmbovița

jud.fond G. P.

operator de date cu caracter personal

notificare nr. 3120/2006

← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr....		Acţiune în constatare. Decizia nr. 1407/2013. Curtea de Apel... →

Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1448/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1448/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI