Acţiune în constatare. Decizia nr. 2293/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2293/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 9183/105/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2293
Ședința publică din data de 19 septembrie 2013
Președinte - P. C.
Judecători - D. V.
- G. M.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta . LIPĂNEȘTI, cu sediul în com.Lipănești . f.n. județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 68 pronunțată la data de 11 ianuarie 2013 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. I., domiciliat în com.Târgșorul Vechi, ..264, județul Prahova și intimatul-pârât I. T. DE MUNCĂ PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, . județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul-reclamant C. I. reprezentat de avocat I. R. din Baroul Prahova și AJOFM Prahova, prin consilier juridic C. Z., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este motivat, declarat în termen, intimata AJOFM a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar a recurenta solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat I. R. pentru intimatul-reclamant C. I. susține că la fila 20 dosar fond sunt relații de la registrul Comerțului, din care rezultă că . a fost radiată, iar recurenta este cea care deține arhiva societății, situație față de care consideră că procedura de citare este legal îndeplinită și nemaiavând alte cereri de formulat solicită a se acorda cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea, apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită având în vedere că . a fost radiată, iar recurenta este cea care deține arhiva societății și poate sta în judecată, având în vedere obiectul litigiului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat I. R. pentru intimatul-reclamant C. I. având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
Depune la dosar concluzii scrise.
Arată că, în preambul hotărârii, cu ocazia punerii în discuție a excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei AJOFM Prahova, se consemnează cuvântul avocatului C. I., care arată că înțelege să se judece cu pârâta . Lipănești.
Astfel că, rezultă cu certitudine că excepția lipsei calității procesuale a societății de lichidare a fost pusă în discuția părților și a fost admisă, și numai dintr-o eroare materială aceasta este menționată în dispozitivul sentinței criticate.
Cu privire la fondul cauzei, în mod corect tribunalul a dispus introducerea în cauză a . la solicitarea expresă a expertului N. C., întrucât aceasta deține întregul material necesar întocmirii raportului de expertiză, documentație ce a fost prezentată expertului conform procesului verbal de la fila 79 dosar, prin urmare nu se poate pune problema inexistenței documentației.
Consilier juridic C. Z. având cuvântul pentru AJOFM Prahova arată că nu are calitate procesuală în această cauză, iar instanța urmează a se pronunța cu privire la motivele de recurs.
CURTEA :
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub numărul_, reclamantul C. I. a chemat în judecată pârâta S.C. C. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța: să constate că, a lucrat în locuri și condiții de muncă, în perioada 1.05._00, care pot fi încadrate în grupa I și grupa a II-a de muncă, în procent de 100%; să dispună efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
În motivarea cererii, a arătat că a avut calitatea de salariat în cadrul societății pârâte în perioada 1.05._00 și a lucrat efectiv pe tot timpul programului de muncă, în locuri și condiții deosebite de muncă.
În dovedirea cererii, a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată, arătând că înțelege să se judece cu pârâții lichidator judiciar „P. și Volosevici” S.P.R.L., I.T.M. Prahova, A.J.O.F.M. Prahova și .., depozitar de arhive.
Prin întâmpinare, A.J.O.F.M. Prahova a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
De asemenea, a solicitat eliberarea unei adeverințe care să ateste perioada, grupa de muncă și procentul în care acesta și-a desfășurat activitatea.
În cauză a fost administrată proba cu expertiză tehnică specialitatea organizarea muncii-salarizare.
Prin sentința civilă nr. 68 pronunțată la data de 11 ianuarie 2013, Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.J.O.F.M. Prahova, invocată de aceasta prin întâmpinare.
A admis acțiunea precizată formulată de reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâții I. T. DE MUNCĂ PRAHOVA, LICHIDATORUL J. „P. și VOLOSEVICI SPPI” și . LIPĂNEȘTI.
A constatat că reclamantul are dreptul de a beneficia de grupa a II-a de muncă în procent de 100%, în perioada 1.10._00, pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, conform raportului de expertiză N. C..
A obligat pârâta să elibereze reclamantului adeverință din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care acesta și-a desfășurat activitatea.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a A.J.O.F.M. Prahova, instanța a constatat că, potrivit art. 3 din Legea nr. 202/2006 „Agenția Națională aplică politicile și strategiile privind ocuparea forței de muncă și formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, elaborate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, având următoarele obiective principale: a) stimularea ocupării forței de muncă și creșterea gradului de ocupare a forței de muncă; b) prevenirea șomajului; c) participarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă la serviciile de formare profesională; d) asigurarea egalității de șanse pe piața internă a forței de muncă și combaterea oricăror forme de discriminare pe piața muncii; e) creșterea incluziunii sociale;f) protecția persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru șomaj; g) facilitarea liberei circulații a lucrătorilor în statele membre ale Uniunii Europene și în statele semnatare ale Acordului privind Spațiul Economic European, precum și în alte state cu care România a încheiat tratate, acorduri, convenții și înțelegeri; h) sprijinirea cetățenilor români în vederea încadrării în muncă în statele cu care România nu are încheiate acorduri bilaterale în domeniul forței de muncă.”
Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Prahova nu are atribuții în stabilirea locurilor de muncă sau a condițiilor care pot fi încadrate în grupa I sau grupa a II-a de muncă.
În consecință, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.J.O.F.M. Prahova și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă depus la dosar și raportul de expertiză efectuat în cauză de exp. N. C., reclamantul a desfășurat următoarele activități, în baza contractului individual de muncă încheiat cu fosta I.A:S. Stăncești: 22.03.1979-1.10.1979, șofer sector ADT; 1.10.1979-1.09.1980, tinichigiu auto Sector Mecanic; 1.09.1980-1.07.1990, lăcătuș mecanic Sector Mecanic; 1.07.1990-1.05.1991, maistru mecanic Sector Mecanic; 1.05.1991-1.07.1998, șef coloană Sector Mecanic; 1.07._0, maistru mecanic Sector Mecanic.
Potrivit mențiunilor din raport, I.A.S. Stăncești a încadrat locul de muncă al reclamantului în grupa a II-a de muncă, pe perioadele: 22.03.1979-1.10.1979; 1.09.1980-1.07.1990.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Ordinul nr. 50/1990 “beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.”
În conformitate cu art. 7 din același act normativ “încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.”
Conform mențiunilor din raportul de expertiză, Ministerul Muncii și Protecției Sociale a emis o . scrisori cu privire la încadrarea șoferilor în grupa superioară de muncă: scrisoarea nr. 5782/5.07.1991, scrisoarea nr. 382/MB/8.11.2000; scrisoarea nr. 328/MB/2000, scrisoarea nr. 152/DA/18.07.1985; scrisoarea nr. 2704/DA/11.10.1995; scrisoarea nr. 96/12.04.1996; scrisoarea nr. 96/12.04.1996.
Se arată în cuprinsul raportului că, din conținutul scrisorii nr. 96/12.04.1996, reiese că șoferii care deservesc autocamioane de cel puțin 4 tone, lucrează în condiții similare cu cei prevăzuți la pct. 208 din anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990, completat cu avizele ulterioare și beneficiază de prevederile de la poziția respectivă din ordinul menționat, care se aplică pentru personalul care era în activitate la 1.02.1990.
Conform concluziilor din raport, în baza condițiilor de muncă existente în cadrul S.C. C. S.A. Ploiești și având în vedere prevederile Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, poz. 179, reclamantul este îndreptățit a primi grupa a II-a de muncă, 100% din programul de lucru, pe perioada 1.10._00.
În consecință, instanța a admis acțiunea precizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ., susținând că aceasta este nelegală și netemeinică. fiind lovită de nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod pr.civ.
Susține că, hotărârea instanței de fond este netemeinică întrucât s-a pronunțat în contradictoriu cu LICHIDATORUL J. "P. si Volosevici SPPI" în condițiile în care . mai există ca subiect de drept ea fiind în prezent radiată din evidentele ORC și ale organelor fiscale și prin urmare nu poate fi parte într-un proces iar fostul lichidator judiciar, "P. și Volosevici SPPI", a fost descărcat de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură si nu poate avea calitate procesuală pasivă în condițiile în care societatea care a făcut obiectul procedurii insolvenței și al cărei lichidator judiciar a fost nu mai există deoarece este radiată. Mai mult decât atât, așa cum rezultă din înscrisurile anexate "P. si Volosevici SPPI" nu mai există ca practician în insolvență și, prin urmare, nu mai poate avea capacitate procesuală (nu mai poate figura ca parte în proces).
Arată că, excepția lipsei capacității procesuale dar și a calității procesuale pasive sunt excepții de fond de ordine publică care pot fi invocate direct în recurs și care presupun inexistența unei identități între persoana titulară a unui raport obligațional și cea care este chemată în judecată în calitate de pârât.
Deși s-au invocat aceste aspecte în fața instanței de fond (fila 50 dosar fond ) instanța nu a ținut cont de susținerile formulate, a continuat să consemneze că reclamantul se judecă în contradictoriu cu lichidatorul judiciar P. SI VOLOSEVICI SPPI iar hotărârea este pronunțată în contradictoriu cu acesta deși nu mai exista ca subiect de drept.
Mai mult decât atât, instanța nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate lăsând nesoluționate aceste excepții. Așa se explică faptul că s-a pronunțat o hotărâre în contradictoriu cu o persoană care nu există, respectiv cu P. SI VOLOSEVICI SPPI.
Prin urmare înțelege să invoce aceste excepții solicitând instanței admiterea recursului, admiterea excepțiilor și respingerea cererii reclamantului față de SPPI P. SI VOLOSEVICI ca fiind promovată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală sau fără calitate procesuala pasivă.
Consideră că hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât deși la acest moment nu mai există bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grupe superioare de muncă, iar eliberarea adeverințelor care să ateste faptul că în anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001 o persoană și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și II de muncă, se pot elibera numai dacă există documente întocmite la acea vreme, verificabile existente în evidenta angajatorilor sau deținătorilor de arhive.
Instanța trebuia să-și manifeste rolul activ și pentru o justă soluționare a cauzei trebuia să pună în vedere părților să depună la dosar ( dacă există) documente din acea perioadă, din care sa rezulte că persoana a fost încadrata de angajatorul din acea perioadă în grupa a II de muncă și a fost nominalizată expres sau să ceară lămuriri suplimentare expertului care ar fi trebuit să precizeze în mod expres dacă în arhiva societății există sau nu astfel de documente.
Arată că, instanța trebuia să pronunțe o hotărâre în baza legislației în vigoarea la data promovării cererii și anume trebuia să țină cont că actele normative care reglementau încadrarea în fostele grupe I și II de muncă au fost abrogate la 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii 19/2000, astfel încât după această dată nu mai există bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grupe superioare de muncă, iar eliberarea adeverințelor care să ateste faptul că în anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001 o persoană și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și a II de muncă, se pot elibera numai dacă există documente întocmite la acea vreme, verificabile, existente în evidența angajatorilor sau deținătorilor de arhive și în care persoana care solicita adeverința să fie nominalizată expres, situație în care nu se regăsește reclamantul din prezenta cauză.
Mai arată că, instanța a pronunțat hotărârea bazându-se pe simplele afirmații ale expertului fără a se depune la dosarul cauzei niciun înscris verificabil pentru că instanța să poată pronunța o hotărâre temeinică.
Menționează că nu se opun ca reclamantul să-și realizeze drepturile însă problema este de emitere a unei adeverințe fără a avea documente care să justifice mențiunile din acea adeverință.
Astfel, instanța neținând cont de prevederile legislative actuale a pronunțat o hotărâre vădit nelegală.
Consideră că, nu se poate obliga un terț la emiterea unei adeverințe decât în condiții de legalitate.
Susține că, instanța nu precizează pe care din cei trei pârâți obligă la emiterea adeverinței respective însă oricare ar fi acesta este de prisos măsura (respectiv obligarea la emiterea unei adeverințe) în condițiile în care instanța deja a constatat că reclamantul are dreptul de a beneficia de grupa a II-a de muncă în procent de 100% în perioada 1.10._00 pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte (fără a se ști care este unitatea pârâtă).
Dacă obligația se referă la . precizează că sunt simpli depozitari ai arhivei iar în condițiile în care nu există înscrisuri din care să rezulte ceea ce a constatat instanța (acestea neexistând la dosar) atunci depozitarul de arhive nu poate emite o asemenea adeverință. Aceasta trebuie să reflecte ceea ce rezultă din documentele aflate în păstrarea sa. Cum instanța de fond nu a fost curioasă să verifice pe ce anume documente își bazează concluziile expertul exista posibilitatea ca să nu existe spre păstrare asemenea documente iar ei să nu poată elibera o adeverință în sensul celor arătate de instanță decât dacă ar dori să încalce dispozițiile legale (mai exact să constate ceva ce nu rezultă din acte).
Mai arată că, hotărârea este nelegală deoarece instanța nu a stabilit în mod clar care dintre pârâți este obligat la emiterea adeverinței respective, nemaivorbind de faptul că atâta vreme cât există hotărâre judecătorească nu vedem valoarea juridică a unei adeverințe care să aibă același conținut cu dispozitivul hotărârii.
Prin urmare, instanța,pe lângă faptul că nu a soluționat excepțiile invocate, nu a insistat în administrarea probelor conform dispozițiilor procedurale pronunțând astfel o hotărâre nelegală și netemeinică.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare urmând a fi administrată, proba cu înscrisuri respectiv cu cele care fac dovada susținerilor reclamantului și a expertului care a omis să depună înscrisurile.
Curtea constată că în mod eronat a fost menționată ca parte și citată A.J.O.F.M. Prahova întrucât prin sentința recurată instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În primul motiv de recurs, recurenta a invocat nulitatea sentinței, motivat de faptul că hotărârea a fost pronunțată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală pasivă, deoarece lichidatorul judiciar P. și Volosevici SPPI nu mai există ca subiect de drept și nu s-a stabilit în mod clar care dintre pârâți este obligat la emiterea adeverinței.
Într-adevăr, din înscrisurile depuse la instanța de fond rezultă că fostul angajator al reclamantului, respectiv S.C. C. S.A., a fost radiată conform sentinței civile nr.204/25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, lichidatorul judiciar fiind descărcat de orice responsabilități cu privire la procedura de lichidare și, în plus, nici lichidatorul judiciar nu mai există ca practician în insolvență, potrivit actului adițional din 14.08.2008.
Ori, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.
Față de actele dosarului, Curtea constată că numai dintr-o eroare materială a fost menționat în sentință fostul lichidator judiciar, eroare care nu afectează însă legalitatea sentinței, în condițiile în care la ultimul termen de judecată s-a consemnat că reclamantul înțelege să se judece cu o singură parte, respectiv pârâta deținătoare a arhivei, putându-se observa că prin dispozitiv instanța nu a stabilit nici un fel de obligații în sarcina lichidatorului judiciar.
În cauză a fost menținut și I. T. de Muncă Prahova, numai pentru a-i fi opozabilă hotărârea, acesta arătând expres prin întâmpinare că, în situația în care instanța va dispune încadrarea în grupele I și a II-a, va opera în carnetul de muncă al reclamantului dispozițiile instanței.
Pe fond, recurenta a susținut că nu există suficiente probe pentru a se stabili grupa de muncă și procentul în care reclamantul și-a desfășurat activitatea, iar în calitate de simplu depozitar ar arhivei nu poate emite o adeverință în acest sens.
Având în vedere mențiunile din carnetul de muncă al reclamantului, concluziile raportului de expertiză, dar și scrisorile emise de Ministerul Muncii și Protecției Sociale privind încadrarea șoferilor în grupa superioară de muncă, instanța a făcut o corectă aplicare a disp.art.3 și 7 din Ordinul nr.50/1990, stabilind că reclamantul este îndreptățit a primi grupa a II-a de muncă, 100% din programul de lucru, pe perioada 1.10._00, încadrându-se în poz.179 din Anexa nr.2 la același ordin.
Curtea reține că recurenta recunoaște expres că se află în posesia arhivei fostei societăți angajatoare, ceea ce înseamnă că s-a transmis calitatea procesuală pasivă sub anumite aspecte. Astfel, potrivit art.18 din Legea rn.16/1996 în cazul declarării falimentului, documentele cu valoare practică se predau operatorilor economici autorizați în prestarea de servicii arhivistice.
Prin urmare, deținătorul arhivelor angajatorului reclamanților este recurenta, obligația de a elibera adeverința prin care instanța recunoaște grupa de muncă și perioada revenind acesteia în calitate de deținător de arhive.
Față de cele arătate, nefiind incident niciun motiv de casare sau de modificare a sentinței, Curtea va păstra sentința ca legală și temeinică și va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta . LIPĂNEȘTI, cu sediul în com.Lipănești, . f.n. județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 68 pronunțată la data de 11 ianuarie 2013 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. I., domiciliat în com.Târgșorul Vechi, ..264, județul Prahova și intimatul-pârât I. T. DE MUNCĂ PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, . județul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2013.
Președinte, Judecători,
C. P. V. D. M. G.
Grefier,
C. O.
Operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
red.MG/CO
2 ex./15.10.2013
d.f._ Trib. Prahova
j.f. C. R. I.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2820/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
