Obligaţie de a face. Decizia nr. 2820/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2820/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 4871/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2820
Ședința publică din data de 14 octombrie 2013
Președinte - A.-C. B.
Judecător - E. S.
Judecător - V.-I. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții D. V., N. E., S. C., T. N., B. I., P. C. E., I. L., D. G., D. C., N. V., C. L., L. V., M. N. C., M. N. R., S. M., Z. D. I., C. A., C. M., I. E., L. V., S. N., I. N., M. D., M. M., E. G., S. G., T. D., R. G., C. I., P. D., M. F., M. C. G., D. L., D. M. L., B. E. E., M. M., P. V., M. K., B. Z., S. G., T. Ș., G. I., D. G., A. I., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M. A., cu sediul în Târgoviște, ..8A, ., ., împotriva sentinței civile nr. 852/14 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . sediul în Târgoviște, Șoseaua Găești, nr.9-11, județul Dâmbovița, prin administrator judiciar RVA INSOLVENCY SPECIALIST SPRL, cu sediul în București, Phoenicia Business Center, ., . și intimații-reclamanți P. M. și P. I., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M. A., cu sediul în Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru a da posibilitate recurenților-reclamanți, prin apărător ales, să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, iar după deliberare a decis următoarea soluție:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ /13.06.2012, reclamanții D. V., N. E., S. C., T. N., B. I., P. C. E., I. L., D. G., D. C., N. V., C. L., L. V., M. N. C., M. N. R., S. M., Z. D. I., C. A., C. M., I. E., L. V., S. N., I. N., M. D., M. M., E. G., S. G., T. D., R. G., C. I., P. D., M. F., M. C. G., D. L., D. M. L., B. E. E., M. M., P. V., M. K., B. Z., S. G., T. Ș., G. I., D. G., A. I., P. M. și P. I., în contradictoriu cu pârâta . solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să recunoască reclamanților grupa I de muncă, în procent de 100% și după anul 2001, condiții speciale și menționarea în mod corect în cărțile de muncă a grupei, procentului lucrat și, ulterior apariției Legii 19/2000 a condițiilor speciale, să elibereze adeverințele conform grupei I de muncă 100% și condiții speciale și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei în secția LDS, LPMU și LPM și că la momentul încetării raporturilor de muncă și primirii cărților de muncă au constatat că mențiunile trecute nu corespund legislației în vigoare la data respectivă și contractului colectiv de muncă, așa cum detaliază pentru fiecare reclamant în parte.
Au mai arătat reclamanții că în conformitate cu dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă a ., actualmente . anii 2004-2008 în anexa nr.4 sunt trecute meseriile și locurile de muncă în care s-au încadrat și care nu au fost respectate în cărțile de muncă, iar în art.30 din Anexa la Legea nr.263/2010 sunt stipulate categoriile de locuri de muncă în care se încadrau și că prin adresa nr.208/3147/21.09.2005 CNPAS București a transmis pârâtei avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale nr.135/16.09.2005, unde se încadrează și secția în care ei au muncit.
În drept, Contractul Colectiv de Muncă, Legea 263/2010.
Au fost anexate cererii de chemare în judecată copii de pe următoarele înscrisuri: carnete de muncă reclamanți, contracte individuale de muncă reclamanți cu acte adiționale, fișa postului, acte de identitate reclamanți.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că simpla susținere a reclamanților că au fost salariați ai unor secții nu îi îndreptățește să beneficieze de grupa I de muncă 100% sau în condiții speciale. A arătat pârâta că reclamanții au beneficiat anterior datei de 01.04.2001 de încadrare în grupe de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990 și că reclamanții sunt personal T. care a desfășurat activitate pe durata zile de lucru parțial în condiții de birou și parțial în secții ale societății, astfel încât este inadmisibil să se pretindă încadrarea în grupa I de muncă – timp efectiv de 100%, iar față de ceilalți reclamanți, chiar dacă aparent au lucrat în secții cu noxe mari, ei lucrau și în ateliere în cadrul acestor secții, care protejau fonic, cu sisteme de încălzire, la distanțe considerabile față de cuptoarele care degajau căldură.
Față de încadrarea în condiții normale, deosebite și speciale ulterior datei de 01.04.2001, arată că potrivit Legii nr.226/2006 perioadele de timp în care asigurații își desfășoară activitatea numai în locurile prevăzute la art.1 sunt stagii de cotizare în condiții speciale, iar locurile de muncă și categoriile profesionale din societatea pârâtă care s-au încadrat în condiții speciale au fost stabilite ținând cont de Metodologia prevăzută de HG nr.1025/2003, respectiv s-a pornit de la nominalizarea locurilor de muncă și a categoriilor profesionale ce urmau a fi încadrate în condiții speciale și că pe baza Avizului nr.135/2005 întocmit de Casa Națională de Pensii a fost elaborată Anexa din Legea nr.226/2006 în ceea ce privește nominalizarea societății M. în această anexă. A mai precizat pârâta că împotriva acestui aviz reclamanții puteau formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare la Ministerul Muncii, procedură care nu a fost urmată de aceștia.
Au fost anexate întâmpinării documentele la care s-a făcut referire în cuprinsul acesteia.
S-a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea acesteia, întrucât secțiile LDS, FBB, LPMU, OE1, OE2 se încadrează în dispozițiile Legii 226/2006 și toți reclamanții au primit sporuri pentru condiții grele de muncă și au prestat activități de încălzire, laminare, finisare a produselor siderurgice, activitatea care prevede acordarea grupei I de muncă.
S-au administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză în specialitatea protecția muncii, la dosar depunându-se raportul de expertiză I. D..
P. sentința civilă nr. 852/17 aprilie 2013, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B. I., P. C. E., D. C., N. V., C. L., I. E., L. V., M. D., M. M., E. G., B. E. E., M. M., P. V., T. Ș., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M. A., cu sediul în Târgoviște, ..8A, ., . în contradictoriu cu pârâta . sediul în Târgoviște, Șoseaua Găești, nr.9-11, județul Dâmbovița, prin administrator judiciar RVA INSOLVENCY SPRL, cu sediul în București, Phoenicia Business Center, ., ..
A constatat că reclamanții mai sus menționați au desfășurat activitate și în grupele I și respectiv II de muncă și a obligat pârâta să consemneze în carnetele de muncă ale acestora, în perioadele și procentele ce urmează:
B. I. – grupa I de muncă în perioada 11.08._01 în procent de 100%;
P. C. E. – grupa I de muncă în perioada 05.10._01 în procent de 100%;
D. C. - grupa I de muncă în perioada 07.10._01 în procent de 100%;
N. V. - grupa I de muncă în perioada 01.09._01 în procent de 100%;
C. L. - grupa I de muncă în perioadele 09.09._86 și 01.09._97 în procent de 100%;
I. E. - grupa I de muncă în perioada 23.07._01 în procent de 100%;
L. V. grupa I de muncă în perioadele, 02.08._78, 06.07._01 în procent de 100%;
M. D. - grupa I de muncă în perioada 29.09._01 în procent de 100%;
M. M. - grupa I de muncă în perioada 18.04._01 în procent de 100%;
E. G. - grupa I de muncă în perioada 10.07._01 în procent de 100%;
B. E. E. - grupa II de muncă în perioadele 28.04._78, 09.02._99 în procent de 100%;
M. M. - grupa II de muncă în perioada 26.02._01 în procent de 100%;
P. V. - grupa II de muncă în perioada 01.01._01 în procent de 100%;
T. Ș. - grupa I de muncă în perioada 01.07._01 în procent de 100%;
S-au respins celelalte pretenții ale reclamanților mai sus menționați.
A fost respinsă acțiunea formulată de ceilalți reclamanți, respectiv D. V., N. E., S. C., T. N., I. L., D. G., L. V., M. N. C., M. N. R., S. M., Z. D. I., C. A., C. M., S. N., I. N., S. G., T. D., R. G., C. I., P. D., M. F., M. C. G., D. L., D. M. L., M. K., B. Z., S. G., G. I., D. G., A. I., P. M. și P. I., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M. A., cu sediul în Târgoviște, ..8A, ., . în contradictoriu cu pârâta . sediul în Târgoviște, Șoseaua Găești, nr.9-11, județul Dâmbovița, prin administrator judiciar RVA INSOLVENCY SPRL, cu sediul în București, Phoenicia Business Center, ., ..
S-a admis în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată și obligă pârâta la 4500 lei cheltuieli de judecată către reclamanții pentru care a fost admisă acțiunea în parte.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
P. cererea adresată instanței, reclamanții au solicitat obligarea societății pârâte să recunoască încadrarea activității desfășurate de aceștia în grupa I sau II anterior datei de 01.04.2001 și în condiții speciale de muncă în perioada ulterioară datei de 01.04.2001, cu precizarea că au desfășurat activitate în cadrul secțiilor LDS, LPM și LPMU, iar anterior datei de 01.04.2001 respective locurile de muncă respective au fost încadrat în grupa I.
Referitor la cererile reclamanților privind încadrarea în grupa I sau II de muncă pentru perioada 01.04.2001, s-a constatat că pentru fiecare dintre aceștia s-a recunoscut desfășurarea activității în această grupă, problemele fiind numai de corectitudine a mențiunilor în carnetul de muncă.
Astfel cum se arată în raportul de expertiză (pag.115), consemnările referitoare la încadrarea în grupa de muncă s-au efectuat simultan cu închiderea cărților de muncă din etapa de disponibilizare și nu operativ la momentul la care au survenit modificări în situația salariatului, astfel că aceste consemnări nu corespund întotdeauna situației reale, dovadă în acest sens fiind constatările în sensul că încadrarea în grupe sau procentul diferă în situația unor salariați care și-au desfășurat activitatea în același loc de muncă.
După cum se reține în raportul de expertiză și cum rezultă din copile de pe carnetele de muncă ale reclamanților depuse la dosar, fiecare dintre aceștia au desfășurat activitate care încadrează în prevederile Ordinului nr. 50/1990, pentru acordarea grupei I sau II de muncă, în anumite cazuri fiind însă greșit menționate perioada și procentul.
O dovadă a faptului că în anumite situații încadrarea în grupă sau procentul a fost eronată o constituie și faptul că pârâta nu a avu obiecțiuni la raportul de expertiză prin care s-a constatat această situație, nu a respins argumentat constatările expertului pentru fiecare dintre persoanele la care se face referire.
Având în vedere aceste considerente, faptul că urmare a verificărilor efectuate de expert conform fișelor posturilor reclamanților, specificului activității, celorlalte documente relevate cauzei s-au constatat neconcordanțe între datele înscrise în carnetele de muncă ale unora dintre reclamanți privind perioada sau procentul în care au desfășurat activitate în grupa I sau II de muncă, instanța sub acest aspect a considerat întemeiată cererea.
În ceea ce privește cererea reclamanților privind recunoașterea activității desfășurate în condiții speciale începând cu data de 01.04.2001, instanța a reținut că potrivit HG nr. 1025/2003, pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale este necesară parcurgerea unei proceduri speciale, procedură care a fost respectată de către pârâtă, astfel cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei respectiv procesul verbal 5348/30.06.2005 semnat de medicul primar de medicina muncii, tabelul cu propunerile de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale semnat de conducerea societății și reprezentanții sindicatului, avizul emis de Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei.
Urmare a acestor demersuri, Comisia pentru acordarea criteriilor de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale a emis Avizul 135/16.09.2005 menționând secțiile și locurile de muncă care se încadrează în astfel de condiții.
Potrivit art. 13 din HG nr. 1025/2003, împotriva avizului mai sus menționat, sindicatele sau salariații puteau formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare și respectiv acțiune în instanță, însă în cauză nu se face dovada urmării acestei proceduri, astfel încât instanța nu va mai putea analiza nelegalitatea includerii locurilor de muncă al reclamanților în avizul precizat, în baza căreia a fost elaborată anexa la Legea nr. 226/2006, ci numai în ce măsură neacordarea grupei speciale de muncă s-a făcut cu încălcarea acestor acte.
Din conținutul raportului de expertiză, se înțelege că locurile de muncă în care reclamanții și-au desfășurat activitatea nu au fost propuse pentru încadrarea în condiții speciale (pag.113), deci acestea nu a făcut obiectul procedurii speciale instituită de art. 3 din HG 1025/2003, dovadă în acest sens fiind și necuprinderea lor în avizul 135/2005 emis de Ministerul Muncii pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale.
P. urmare susținerea expertului referitoare la încadrarea în condiții speciale a activităților desfășurate de reclamanți nu își are susținere legală, a apreciat tribunalul, aceasta fiind o apreciere personală fără să justifice temeiul legal al acestei încadrării.
În ceea ce privește afirmațiile expertului în sensul că activitatea reclamanților se desfășoară în condiții dificile generate de prezența noxelor, microclimat de muncă nefavorabil, acestea nu pot fi luate în considerare în raport de obiectul prezentei cauze deoarece pentru aceste condiții reclamanții beneficiază deja de spor pentru condiții de muncă deosebite.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța a apreciat că pretențiile reclamanților privind obligarea pârâtei la recunoașterea activității acestora în condiții speciale nu sunt întemeiate, iar faptul că anterior anului 2001 l-i s-a recunoscut pentru aceleași activități grupa I de muncă nu poate, în lipsa îndeplinirii celorlalte condiții impuse de HG nr. 1025/2003, să ducă obligatoriu la recunoașterea condițiilor speciale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, apreciind că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
Arată recurenții că în ceea ce privește respingerea capătului de cerere privind încadrarea în condiții speciale de muncă după data de 01.04.2001, art. 3. alin. 3 din HG nr. 1025/2003, acest text specifică că ""în cazul în care angajatorul nu declanșează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii, pot sesiza Inspectoratele Teritoriale de Muncă care vor dispune verificarea locurilor de muncă"".
In situația dată, unitatea pârâtă a declanșat procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, obținând Avizul 135/2003.
P. urmare, motivarea instanței de fond nu poate fi primită, au susținut recurenții, față de textul actului normativ invocat de aceasta în sentință.
Deasemenea, instanța de fond în mod greșit reține că nu s-ar fi formulat plângere potrivit art. 13 din HG 1025/2003 deoarece acest articol se referă la plângerea pe care angajatorii sau sindicatele o pot formula dacă nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale. Or unitatea pârâtă a primit aviz de încadrare. Locurile de muncă ale reclamanților figurează în Avizul 135/2003 care preia locurile de muncă încadrate în condiții speciale din Anexa 3 din Legea 226/2006 poziția 18.
P. urmare, au apreciat recurenții, instanța de fond nu a analizat și interpretat în mod corect actele normative amintite, cât și raportul de expertiză întocmit în cauză care detaliază în mod concret raportarea pentru fiecare reclamant a condițiilor și a locurilor de muncă în care a lucrat comparativ cu actele normative în vigoare (Avizul 135/2003, HG 1035/2005, Legea nr. 226/2006).
Cum se poate observa din cererea introductivă de instanță, din actele normative invocate, cât și din raportul de expertiză efectuat în cauză, nu i s-a cerut instanței să se substituie vreunei proceduri administrative, deoarece unitatea pârâtă a îndeplinit aceste proceduri administrative și a obținut Avizul nr. 135/2003.
În raportul de expertiză, expertul a răspuns la toate obiectivele formulate de părți și, în mod clar, la solicitarea pârâtei privind verificarea locurilor de muncă ale reclamanților raportat la Avizul 135/2003, Legea 226/2006 și HG 1025/2003 (Cap. V pct. 5.1 răspuns obiectivul 2 din raportul de expertiză).
Au menționat recurenții că pârâta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, prin urmare se consideră că expertul a răspuns toate obiectivele stabilite de părți, răspunsuri cu care pârâta a fost mulțumită.
S-a mai susținut că instanța de fond, fară a înlătura în mod temeinic și motivat raportul de expertiză, constată că având în vedere Avizul 135/2003 produce efecte de plano, fară să observe că expertul desemnat concluzionează că locurile de muncă ale reclamanților se regăsesc în acest aviz.
Instanța de recurs trebuia să rețină apărările reclamanților făcute pe fondul cauzei privind încadrarea în condiții speciale, plecând tocmai de la Avizul 135/2003 în care sunt precizate secțiile în care aceștia și-au desfășurat activitatea pe perioada ulterioară anului 2001, aspect ce a fost avut în vedere de către expert, ce reprezintă autoritatea tehnică în această materie, iar instanța de fond în motivarea sentinței, nu reușește să coroboreze în mod convingător înlăturarea raportului de expertiză ca probă prin raportarea la întregul ansamblu probator, preluând în totalitate punctul de vedere al pârâtei în mod nejustificat.
Toate aceste aspecte arătate mai sus în ce privește situația de fond a cauzei, își găsesc aspectul probator, ca o condiție sine qua non, expertiza, carnetele de muncă și înscrisurile aflate la dosarul cauzei, conturează în mod evident concluzia că reclamanții au lucrat în condiții de muncă grele, iar instanța de fond trebuia să analizeze dacă situația de fapt relevată de cele doua părți este în măsură a încadra reclamanții în condiții speciale.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, recurenții au apreciat că pentru aplicarea unui tratament egal al recurenților în raport de alți colegi ai lor de muncă care au fost încadrați în grupa I de muncă și condiții speciale și de activitatea specifică desfășurată de aceștia, prin respingerea acțiunii s-ar crea un tratament discriminatoriu (a se vedea cap. V pct. 5.1.9 din raportul de expertiză).
Instanța de fond era obligată să observe atitudinea discriminatorie a intimatei pârâte care a mai acordat după bunul plac grupa I și condiții speciale altor colegi ai recurenților care au lucrat în aceleași secții cu aceștia.
S-a arătat că Tribunalul Dâmbovita s-a pronunțat . prin sentința civilă nr. 2194/27.10.2011 în dosarul nr._ care a fost menținută și de instanța de control judiciar și unde apărările pârâtei intimate au fost similare cu prezenta cauză. Ori în această situație soluția instanței de fond în prezenta cauză duce la concluzia că toate dispozițiile legale privind acordarea condițiilor speciale sunt inutile, ele putând fi modificate de la o cauză la alta și în ciuda respectărilor normelor în vigoare mențiunile în carnetele de muncă se fac aleatoriu și fără fundament legal.
Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 852/17.04.2013 și pe fond admiterea acțiunii pentru încadrarea în condițiile speciale de munca conform raportului de expertiză efectuat în cauză și corecturilor la acesta.
S-a depus și Anexa I cu detalierea fiecărui reclamant în parte conform înscrierilor în carnetul de muncă și conform raportului de expertiză.
La dosar au fost depuse note scrise din partea recurentei-reclamante D. V., precum și din partea recurenților-reclamanți, prin apărător ales, prin care s-au reiterat susținerile din cererea de recurs.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, reține că recursul este nefondat și va fi respins, pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la faptul că motivarea instanței de fond nu poate fi primită, față de textul actului normativ invocat de aceasta, respectiv art. 3 din HG nr. 1025/2003, prin care se arată că „ În cazul în care angajatorul nu declanșează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de muncă, care vor dispune verificarea locurilor de muncă conform alin. (1) lit. c)”, este nefondată, întrucât în cauza de față intimata a declanșat procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, astfel cum rezultă din procesul-verbal nr. 5348/30.06.2005 și din adresa nr. 9613/30.06.2005 a intimatei către Ministerul Muncii. P. adresa menționată se arată că se transmite documentația prevăzută de art. 5 din HG nr. 1025/2003 privind încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale.
Ca urmare a adresei nr. 9613/30.06.2005 înaintată Ministerului Muncii, acesta a eliberat avizul nr. 135/16.09.2005, în care se menționează că secțiile în care au lucrat recurenții-reclamanți, respectiv Secțiile LDS, LPMU și LPM nu se încadrează în condiții speciale de muncă.
Se va respinge ca nefondată critica ce vizează faptul că în mod greșit se reține că nu s-ar fi formulat plângere potrivit art. 13 din HG 1025/2003 deoarece acest articol se referă la plângerea pe care angajatorii sau sindicatele o pot formula dacă nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale .
Curtea reține că, în realitate, instanța de fond a precizat că nu s-a urmat în totalitate procedura prevăzută de art. 13 din HG nr. 1025/2003, în sensul că nu au formulat acțiune în instanță împotriva avizului prin care s-a respins încadrarea în condiții speciale a secțiilor în care lucrau recurenții.
Deși recurenții susțin că instanța de fond nu a analizat și interpretat în mod corect actele normative amintite, cât și raportul de expertiză întocmit în cauză care detaliază în mod concret raportarea pentru fiecare reclamant a condițiilor și a locurilor de muncă în care a lucrat comparativ cu actele normative în vigoare (Avizul 135/2003, HG 1035/2005, Legea nr. 226/2006), Curtea va reține că tribunalul nu putea să dispună încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, având în vedere faptul că nu s-a urmat procedura prevăzută de HG nr. 1025/2003.
Nu are relevanță împrejurarea că în raportul de expertiză, expertul a răspuns la toate obiectivele formulate de părți și, în mod clar, la solicitarea pârâtei privind verificarea locurilor de muncă ale reclamanților raportat la Avizul 135/2003, Legea 226/2006 și HG 1025/2003 (Cap. V pct. 5.1 răspuns obiectivul 2 din raportul de expertiză), din moment ce nici expertul și nici instanța nu pot să acorde avizul pentru încadrarea în locurile de muncă, câtă vreme nu s-a urmat procedura prevăzută de actul normativ sus-menționat.
Așa cum s-a mai arătat, concluziile raportului de expertiză, carnetele de muncă nu pot suplini avizul favorabil ce trebuia acordat de Ministerul Muncii, chiar dacă reclamanții au lucrat în condiții de muncă grele.
Invocarea de către recurenți a situației unor alți colegi care au fost încadrați în grupa I de muncă și condiții speciale, precum și faptul că prin respingerea acțiunii s-ar crea un tratament discriminatoriu nu constituie în realitate o critică în sensul art. 304 Cod proc. civilă, ci mai degrabă un argument de practică judiciară.
Față de toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții D. V., N. E., S. C., T. N., B. I., P. C. E., I. L., D. G., D. C., N. V., C. L., L. V., M. N. C., M. N. R., S. M., Z. D. I., C. A., C. M., I. E., L. V., S. N., I. N., M. D., M. M., E. G., S. G., T. D., R. G., C. I., P. D., M. F., M. C. G., D. L., D. M. L., B. E. E., M. M., P. V., M. K., B. Z., S. G., T. Ș., G. I., D. G., A. I., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M. A., cu sediul în Târgoviște, ..8A, ., ., împotriva sentinței civile nr. 852/14 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . sediul în Târgoviște, Șoseaua Găești, nr.9-11, județul Dâmbovița, prin administrator judiciar RVA INSOLVENCY SPECIALIST SPRL, cu sediul în București, Phoenicia Business Center, ., . și intimații-reclamanți P. M. și P. I., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M. A., cu sediul în Târgoviște, ..8A, ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 octombrie 2013.
Președinte, Judecători,
A.-C. B. E. S. V.-I. S.
Grefier,
C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
2 ex/15.10.2013
Red. ES
Tehnored. CC
d.f. nr._ Tribunalul Dâmbovița
j.f-. M. I.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2293/2013. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
