Acţiune în constatare. Decizia nr. 3949/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3949/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 4846/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 3949
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2013
Președinte – C.-M. M.
- A.-M. R.
Judecători – M. P.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții M. N., M. N., M. I., MUSTĂTEA C., NITESCU I. A., O. A., O. C., P. I., P. P. V., R. C. C., R. C., S. I. GHEORGHITĂ, S. V., S. M., S. G., S. G. M., S. M., S. M. si C. M. cu domiciliul ales la Cabinet Avocat B. I. din Ploiești, .. 2, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 1618 din 6 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu pârâta S. NATIONALĂ A SĂRII SA – SUCURSALA SLĂNIC cu sediul în Slănic, .. 22, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata pârâtă S. Națională a Sării SA – Sucursala Salina Slănic prin consilier juridic D. N. în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 20 dosar, lipsind recurenții reclamanți M. N., M. N., M. I., Mustătea C., Nitescu I. A., O. A., O. C., P. I., P. P. V., R. C. C., R. C., S. I. Gheorghită, S. V., S. M., S. G., S. G. M., S. M., S. M. și C. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și că s-a depus la dosar, prin intermediul Serviciului registratură, de intimata reclamantă întâmpinare, înregistrată la nr._/20.11.2013.
Consilier juridic D. N. pentru intimata pârâtă, arată că nu are alte cereri și solicită cuvântul în fond.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Consilier juridic D. N. pentru intimata pârâtă S. NATIONALĂ A SĂRII SA – SUCURSALA SLĂNIC, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, conform întâmpinării depusă la dosar.
Depune la dosar practică judiciară în materie.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanții M. N., M. N., M. I., Mustătea C., Nitescu I. A., O. A., O. C., P. I., P. P. V., R. C. C., R. C., S. I. Gheorghită, S. V., S. M., S. G., S. G. M., S. M., S. M. si C. M. au chemat în judecată pârâta . Sării SA – Sucursala Salina Slănic, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să constate că activitatea prestată în cadrul societății pârâte se încadrează în grupa I de muncă, respectiv grupa a II-a în procent de 100% și obligarea pârâtei la eliberarea unor adeverințe în acest sens.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost angajați ai societății pârâte, în perioadele cuprinse în carnetele de muncă și a lucrat efectiv în secții de producție încadrate în grupa I de muncă, respectiv grupa a II-a de muncă.
Reclamanții au mai susținut că și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă în care nu au fost respectate normele de protecția muncii, activitatea fiind desfășurată în subteran în condiții de fum și praf de utilaje, umiditate mare în sezonul cald, aer sărac in oxigen, întuneric, pericolul căderii de blocuri de sare, curenți de aer cu viteze mari.
De asemenea, au susținut că au lucrat atât în program normal de lucru, cât și în schimburile II și III, efectuând și ore suplimentare.
În drept reclamanții au invocat prevederile Ordinului nr. 50/1990, Legii nr. 226/2006, Legii nr. 19/2000, Ordinul nr. 572/24.07.2006, Legii nr. 168/1999.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar înscrisuri și au solicitat încuviințarea probei cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea organizarea muncii - salarizare.
Pârâta S. Națională a Sării SA – Sucursala Salina Slănic a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea formulării prezentei acțiuni, deoarece instanța de judecată nu ar putea pronunța o hotărâre în acest sens, deoarece atributul încadrării într-o grupă superioară de muncă aparține doar Comisiei pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale, din cadrul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, în special referitor la perioada desfășurată de reclamanți după data de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii pensiilor nr. 19/2000, precum și a actelor normative de aplicare a acesteia.
Tribunalul a apreciat această susținere a pârâtei ca fiind o apărare de fond, sens în care a fost avută în vedere odată cu pronunțarea pe fond a cauzei.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A susținut pârâta că, pentru o parte dintre reclamanți, societatea angajatoarea le-a recunoscut deja beneficul încadrării într-o grupă superioară de muncă, respectiv grupa a II-a de muncă, conform Hotărârii Comitetului Director al Sucursalei Salina Slănic. a mai precizat pârâta că activitatea de la instalațiile de măcinare, sortare și ambalare a sării de la suprafața salinelor, transportul masei miniere pe circuitele din incintele minelor și depozitelor, deci activitatea de încărcare – descărcare din cadrul sucursalei și activitatea desfășurată de controlorii tehnici de calitate (CTC) au fost încadrate în grupa a II-a de muncă.
Prin Sentința civilă nr. 1618 din 6 iunie 2013 Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, potrivit carnetelor de muncă, depuse în copie la dosar, reclamanții au fost angajații societății pârâte, deținând următoarele funcții: operator preparare, supraveghetor CTC, electrician, lăcătuș, șef depozit produse finite, șef echipă, mașinist, sudor, operator sfărâmare.
În concret reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul instalației de preparare a sării, precum și în activitatea de control CTC.
În ceea ce privește perioada anterioară datei de 01.04.2001, tribunalul a constatat că pentru activitatea desfășurată în cadrul societății pârâte, în funcțiile menționate mai sus, reclamanții au fost încadrați în grupa a II-a de muncă, în conformitate cu dispozițiile Ordinului 50/1990, Anexa 2, pozițiile 95 și 156.
Astfel, conform art. 14 alin. 2 din Ordinul 50/1990, pentru activitatea desfășurată între 18.03.1969 și 31.12.1989, încadrarea în grupele I și II de muncă s-a făcut fără a fi condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor, însă după ianuarie 1990, încadrarea în grupele I și II de muncă se face doar în situația în care cu toate măsurile luate de unitate, nivelul noxelor depășește nivelul maxim admis de normele de protecția muncii.
Potrivit art. 4 și 5 din Ordinul nr. 50/1990, existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte, obligatoriu, din determinările de noxe, efectuate de către laboratoarele de specialitate ale unităților sau de către organele Ministerului Sănătății.
Activitatea de la instalațiile de măcinare, sortare și ambalare a sării de la suprafața salinelor a fost încadrată în grupa a II-a de muncă potrivit poz. 95 din Anexa 2 a Ordinului 50/1990.
Conducerea unității pârâte a stabilit acordarea grupei a II-a de muncă pentru instalația de preparare în proporție de 100%, începând cu data de 18.03.1969, așa cum rezultă din adresa nr. 1476/31.101.1991 a fostei Întreprinderi Salina Slănic și din procesul-verbal al Consiliului de Administrație al Întreprinderii Salina Slănic, cuprinzând Hotărârea nr. 32/1991.
De asemenea, transportul masei miniere pe circuitele din incintele minelor și depozitelor, deci activitatea de încărcare-descărcare din cadrul sucursalei, a fost încadrată în grupa a II-a de muncă potrivit poz. 156 din Anexa 2 a Ordinului 50/1990.
De asemenea, activitatea desfășurată de controlorii tehnici de calitate CTC a fost încadrată în grupa a II-a de muncă în temeiul art. 3 din O nr. 50/1990 și art. 3 din Hotărârea Comitetului Director din 50/23.12.1991.
Având în vedere cele menționate mai sus, faptul că, concluziile raportului de expertiză nu se bazează pe nici un buletin de determinare a nivelului de noxe sau pe alte determinări concrete ale condițiilor de muncă, pe existența îmbolnăvirilor profesionale sau pe alte care să ateste condițiile de muncă, având în vedere faptul că activitatea de la instalația de măcinare, sortare și ambalare a sării de la suprafața salinelor, precum și activitatea de transport a sării sunt prevăzute în Anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990, instanța a respins capătul de cerere privind constatarea încadrării în grupa I de muncă pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, ca fiind neîntemeiat.
În ce privește perioada ulterioară datei de 01.04.2001, când a intrat în vigoare Legea 19/2000, tribunalul a constatat că până la apariția acestei legi, cum de altfel s-a menționat și mai sus, încadrarea în grupele I și II de muncă a fost reglementată de Ordinul 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților, categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, publicat în MO nr. 38 din 20.03.1990.
Ulterior, începând cu data de 01.04.2001, locurile de muncă încadrate în condiții speciale au fost prevăzute în Anexa 1 a Legii nr. 226/2006, art. 1 alin. 2 din acest act normativ stabilind expres și limitativ prin Anexa II care sunt unitățile ce au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile HG nr. 1025/2003.
A mai reținut tribunalul că interpretarea acestor acte normative a fost efectuată greșit de către expertul desemnat în cauză, cu neluarea în considerare a faptului că societatea pârâtă, precum și locurile concrete de muncă ale reclamanților nu se află pe lista unităților, respectiv a pozițiilor din Anexa II care au fost avizate pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale.
H.G. nr.1025/2003 stabilește atât cele 5 criterii ce trebuie cumulativ îndeplinite pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale (art. 2 lit. a-e), cât și etapele de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale (art. 3 lit. a-e).
Acest act normativ stabilește prin art. 2 alin. 3 că în cazul în care angajatorul nu declanșează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, indicatele reprezentative sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de muncă care vor dispune verificarea locurilor de muncă și care va cuprinde obligatoriu următoarele date: unitatea, secția, atelierul, locul de muncă, descrierea activității de bază desfășurate precum și categoriile profesionale și numărul de angajați.
De asemenea, art. 5 din același act normativ prevede procedura și documentele pe care angajatorul trebuie să le depună la Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale. În urma analizării dosarului angajatorului, Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale acordă avizul sau respinge motivat solicitarea, în acest din urmă caz, angajatorul sau sindicatelor ori reprezentanții angajaților putând să formuleze plângere în termen de 15 zile de la comunicarea refuzului emiterii avizului la Ministerul Muncii, care împreună cu Ministerul Sănătății o va soluționa prin decizie. Și împotriva deciziei, una dintre cele două părți implicate în această procedură, are dreptul unei noi căi de atac, contestația care se depune la instanța de judecată competentă (art. 13).
Prin urmare, tribunalul a constatat că pârâta nu se regăsește pe lista unităților care au obținut avizul Comisiei speciale instituite de lege pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, așa încât concluzia din raportul de expertiză că reclamanta a desfășurat activitate în condiții speciale de muncă în perioada 01.04.2001 – 01.05.2012, la această societate, nu a fost primită.
S-a reținut de tribunal că acest raport de expertiză efectuat în cauză nu poate suplini procedura administrativă sus-amintită, atâta timp cât obiectul prezentei cereri nu privește refuzul unei autorități publice de a încadra unitatea recurentă în categoria celor la care există locuri de muncă cu condiții speciale, ci vizează însăși eludarea acestei proceduri, solicitând, practic, instanței de a se substitui unor organisme abilitate în acest sens.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, tribunalul a respins capătul de cerere privind constatarea încadrării în grupe superioare de muncă (condiții deosebite, respectiv speciale de muncă) pentru activitatea desfășurată de reclamanți în cadrul societății pârâte după data de 01.04.2001.
De asemenea, tribunalul a constatat că în mod eronat expertul desemnat în cauză a apreciat că activitatea desfășurată de reclamanți în cadrul societății pârâte s-ar încadra în noțiunea de „activitatea de preparare minereuri: instalație de măcinare feldspat sodic”, și prin urmare, reclamanții ar beneficia de condiții speciale de muncă după data de 01.04.2001.
Or, așa cum a menționat și pârâta, obiectul principal de activitate al Salinei Slănic este extracția sării, și nu extracție și prelucrare feldspat, așa cum, spre exemplu, intră în obiectul de activitate al unei alte sucursale a Societății Naționale a Sării, și anume Sucursala Exploatare Minieră Râmnicu V..
Pentru aceste motive această din urmă sucursală, din mun. Râmnicu V., a fost avizată printre unitățile cu locuri de muncă încadrate în condiții speciale, potrivit Avizului nr. 23/R din data de 29.04.2005, iar, în schimb, sucursala din or. Slănic, respectiv pârâta din prezenta cauză, nu a primit acest aviz din partea instituțiilor publice competente.
Prin urmare, în raport de toate aceste considerente, tribunalul a constatat că acțiunea formulată de reclamanți, privind încadrarea în grupa I de muncă (pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001) și, respectiv, în condiții speciale de muncă (pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001), este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții M. N., M. N., M. I., Mustătea C., Nitescu I. A., O. A., O. C., P. I., P. P. V., R. C. C., R. C., S. I. Gheorghită, S. V., S. M., S. G., S. G. M., S. M., S. M. si C. M., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeincie, invocând dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 8 și pct. 9 Cod procedură civilă și solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii de recurs recurenții au arătat că instanța de fond a apreciat eronat situația de fapt si de drept, nu a intrat in cercetarea fondului cauzei si nu a respectat dispozițiile legale aplicabile.
Pe de altă parte, în mod eronat s-a reținut că urmare a neîndeplinirii de către parata — intimata a obligațiilor impuse de dispozițiile H.G. nr. 1025/2003, fapt ce a determinat neaplicarea dispozițiilor Legii nr. 226/2006, nu se pot stabili condițiile efective in care au lucrat reclamanții — recurenți .
Din acest motiv consideră recurenții că instanța a aplicat greșit actele normative incidente.
Au învederat că nu se poate invoca culpa paratei - intimate, adică nerespectarea obligațiilor impuse de actele normative mai sus — indicate in vederea susținerii apărărilor acesteia.
Recurenții au mai arătat că din actele depuse la dosarul de fond, la ultimul termen de judecata - 15.02.2013 parata a depus la dosar un set de înscrisuri, care nu le-au fost comunicate nici lor și nici expertului pentru a-si putea preciza punctul de vedere in legătura cu conținutul acestora.
Pe de altă parte, instanța a fost investita de reclamanți cu o acțiune prin care se solicita sa se constate condițiile efective in care reclamanții au lucrat pe baza probelor administrate si nu sa se constate modul in care parata a înțeles sa aplice dispozițiile legale incidente .
Totodată, având în vedere faptul că după administrarea probatoriilor parata a adus înscrisuri noi se impune refacerea întregului material probator in funcție de conținutul acestor documente, și că, chiar existenta noxelor este evidențiata si in Anexa nr. 6 din Contractul Colectiv de munca încheiat la nivelul Societarii Naționale a Sării.
Față de aceste aspecte, consideră recurenții că instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără a intra în cercetarea fondului cauzei, motiv pentru care au solicitat admiterea recursului, casarea in tot a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond in vederea administrării corecte si refacerii probelor din dosar, respectiv a raportului de expertiză.
Concluzionând, a arătat că instanța de fond a pronunțat o sentința care se sprijină pe motive străine de natura pricinii, lipsita de temei legal, dispozițiile legale fiind greșit aplicate, iar actele deduse judecații fiind interpretate greșit .
În temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. civ. intimata pârâtă S. NATIONALĂ A SĂRII SA – SUCURSALA SLĂNIC, a depus la dosar întâmpinare, prin care a răspuns punctual motivelor de recurs invocate și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat că instanța de fond a apreciat în mod corect situația de fapt și a făcut o aplicare corectă a actelor normative incidente în cauză atât în ceea ce privește perioada anterioară datei de 01.04.2001 cât și perioada ulterioară acestei date, că de asemenea, în mod corect nu au fost reținute concluziile raportului de expertiză efectuate în cauză în sensul că activitatea reclamanților s-ar încadra în grupa I de muncă, deoarece concluziile expertului nu s-au bazat pe niciun buletin de determinare a nivelului de noxe sau pe alte determinări concrete a condițiilor de muncă, pe existența îmbolnăvirilor profesionale sau pe orice alte date certe care să ateste condițiile de muncă.
Cu privire la actele normative ce reglementează încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale, pentru perioada ulterioară datei d 01.04.2001, respectiv disp. art. 20 din Legea 19/2000, ale HG 1025/2003 și ale Legii 226/2006, instanța a stabilit că acestea nu sunt aplicabile în speță, deoarece locurile de muncă în care reclamanții au desfășurat activitate nu se regăseau în Anexa 1 la HG 1025/2003, preluată în Anexa 1 a Legii 226/2006, iar pe de altă parte, intimata nu se regăsește printre unitățile care au obținut aviz pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale.
A mai arătat intimata în întâmpinare, că nu este întemeiat nici motivul prevăzut la pct. 6 al motivelor de recurs, deoarece la ultimul termen de judecată, intimata nu a depus la dosar acte ci doar practică judiciară și concluzii scrise, aceste înscrisuri nefiind necesar a fi comunicate expertului. În ce privește actele depuse la dosar de intimată la termenul din 10 mai 2013, consideră că nu sunt de natură a conduce la refacerea întregului probatoriu, așa cum susțin recurenții.
A solicitat deci, respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Inițial Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a fost investit cu o cerere având ca obiect să se constate că activitatea prestată reclamanți, recurenți în prezenta fază procesuală în cadrul pârâtei, intimată în litigiul pendinte pe rolul Curții se încadrează în grupa I de muncă, respectiv grupa a II-a în procent de 100%, cu obligarea societății la eliberarea unor adeverințe în acest sens.
Procedând la soluționarea cauzei instanța de fond a respins în totalitate acțiunea.
La fundamentarea acestei soluții au stat, în esență, argumentele tribunalului potrivit cărora pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001 reclamanții au fost în corect încadrați în grupa a II-a de muncă, raportat la activitatea acestora și la dispozițiile Ordinului 50/1990, iar pentru momentul ulterior acestei date societatea pârâtă nu se află pe lista unităților care au obținut avizul Comisiei speciale instituite de lege pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, așa cum rezultă din considerentele hotărârii ce face obiectul prezentei căi de atac.
În alte cuvinte tribunalul a evocat chiar fondul raportului juridic litigios, soluționând cauza cu care a fost investit, iar hotărârea judecătorească cuprinde motivele pe care se sprijină, criticile recurenților vizând aceste aspecte fiind nefondate.
Nefondate sunt și criticile potrivit cărora instanța de fond a apreciat eronat situația de fapt, dând o interpretare eronată a probelor și nu a respectat dispozițiile legale aplicabile.
Astfel, așa cum rezultă dintr-o interpretare coroborată a întreg materialului probator, tocmai cu aplicarea normelor de drept incidente celor două momente indicate în cuprinsul hotărârii, în mod legal a conchis tribunalul că nu poate fi acordată recurenților pe de o parte grupa I de muncă, iar pe de altă parte, condiții speciale.
Aceasta întrucât nu au fost produse probe care să conducă la concluzia că încadrarea de către societate în grupa II de muncă este eronată, raportul de expertiză nefiind documentat în acest sens.
Pe de altă parte, Curtea reamintește că dispozițiile legale aplicabile sunt cele cuprinse în Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, precum și cele ale Hotărârii Guvernului nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare, aspecte necontestate de către recurent.
Ori, în lumina dispozițiilor art. 1 al. 1 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale de muncă locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1.
Alineatul 2 al aceluiași text de lege dispune că locurile prevăzute la alin. 1 sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare.
La rândul său, acest din urmă act normativ instituie în art. 3 metodologia de încadrare prin urmarea mai multor etape în ordine cronologică.
Pe de altă parte, interpretare coroborată a dispozițiilor HG nr. 1025/2003 se reține că procedura se încheie cu acordarea avizului de încadrare în condiții speciale.
Raportând aceste considerații generale la speța pendinte Curtea reține că, în adevăr, unitatea intimată nu se află pe lista unităților care au obținut avizul Comisiei speciale instituite de lege pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale
Așa fiind, în mod corect a reținut tribunalul că, în lipsa avizului de încadrare și pentru activitatea desfășurată de reclamant în condiții speciale de muncă, expertul nu a făcut altceva decât să complinească prin concluziile sale neparcurgerea unei procedurii legale speciale, astfel încât nu a avut în vedere punctul de vedere al expertului.
Pentru aceiași argumentație juridică sunt nefondate și susținerile recurenților potrivit cărora instanța a fost investita de reclamanți cu o acțiune prin care se solicita sa se constate condițiile efective in care reclamanții au lucrat pe baza probelor administrate si nu sa se constate modul in care parata a înțeles sa aplice dispozițiile legale incidente, tribunalul soluționând așa cum s-a arătat în precedent cererea cu care a fost investit.
În ceea ce privește existența noxelor acestea trebuie să rezulte, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond din determinările de noxe, efectuate de laboratoarele de specialitate ale unităților sau de către organele Ministerului Sănătății.
Sub aspectul susținerilor potrivit cărora la ultimul termen de judecata - 15.02.2013 - parata a depus la dosar un set de înscrisuri, care nu le-au fost comunicate nici recurenților și nici expertului pentru a-si putea preciza punctul de vedere in legătura cu conținutul acestora Curtea reține că, în realitate litigiul a fost soluționat ulterior depunerii respectivelor acte, respectiv la data de 06.06.2013.
Mai mult decât atât, din lucrările dosarului de fond se reține că înscrisurile au fost depuse la data de 10.05.2013, iar la solicitarea reclamanților prin apărător s-a acordat termen tocmai pentru a se lua cunoștință de acestea.
Pe de altă parte, proba cu înscrisuri este distinctă de cea cu expertiză, prin depunerea unor astfel de acte neimpunându-se refacerea lucrării de expertiză, așa cum în mod eronat susține recurenții.
Așa fiind și criticile vizând aceste aspecte sunt nefondate.
Având în vedere aceleași considerații sunt nefondate și criticile potrivit cărora după administrarea probatoriilor parata a adus înscrisuri noi, situație în care se impune refacerea întregului material probator in funcție de conținutul acestor documente.
Pentru toate motivele arătate, Curtea, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civ. coroborat cu art. 3041 Cod pr. civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va lua act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamanții M. N., M. N., M. I., MUSTĂTEA C., NITESCU I. A., O. A., O. C., P. I., P. P. V., R. C. C., R. C., S. I. GHEORGHITĂ, S. V., S. M., S. G., S. G. M., S. M., S. M. si C. M. cu domiciliul ales la Cabinet Av.ocat B. I. din Ploiești, .. 2, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 1618 din 6 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu pârâta S. NATIONALĂ A SĂRII SA – SUCURSALA SLĂNIC cu sediul în Slănic, .. 22, județul Prahova, ca nefondat.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28 noiembrie 2013.
Președinte, Judecători,
C.-M. M. A.-M. R. M. P.
Grefier,
C. G.-A.
Red. RAM
2 ex./13.12.2013
d.f. nr._ – Tribunalul Prahova
j.f. Ș. O. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 100/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
