Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 14-05-2013, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 7021/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
D E CI Z I A nr.1302
Ședința publică din data de 14 mai 2013
Președinte - V.-A. P.
Judecători - C.-P. B.
- E.-S. L.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanta I. D., domiciliată în . Valea Caselor, nr. 770, județul Dâmbovița, și pârâta S.C. G. E. Patrol S.R.L., cu sediul în municipiul București, sectorul 3, ., ., . civile nr. 307 /28 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă I. D. reprezentată de avocat P. V. din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale . nr._/2013, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul art.6 din Legea nr. 192/2006, informează asupra posibilității și avantajelor folosirii procedurii medierii, părțile putând să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează că dosarul este la primul termen de judecată.
Mai învederează că prin serviciul registratură s-a depus din partea recurentei-pârâte, S.C. G. E. Patrol S.R.L. o cerere înregistrată sub nr._/13.05.2013, prin care solicită amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.
Se înmânează un exemplar al recursului formulat de recurenta-pârâtă S.C. G. E. Patrol S.R.L. apărătorului recurentei-reclamante.
Avocat P. V., având cuvântul, arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de motivele de recurs ale părții adverse și față de cererea de amânare formulată de recurenta-pârâtă S.C. G. E. Patrol S.R.L., arată că se opune acesteia.
Curtea, având în vedere cererea formulată de recurenta-pârâtă S.C. G. E. Patrol S.R.L. prin care solicită amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, o respinge, nefiind temeinic justificată întrucât a existat suficient timp pentru a-și angaja apărător, având în vedere că a declarat recursul la data de 4.03.2013.
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării recursului declarat de recurenta-reclamantă I. D., având în vedere că din dovada de comunicare a sentinței recurate reiese că aceasta i-a fost comunicată la data de 25.02.2013, termenul de recurs de 10 zile expira la data de 8.03.2013 iar recursul a fost declarat la data 11.03.2013.
Avocat P. V., având cuvântul pentru recurenta-reclamantă I. D., arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerile părții și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată, punând în discuție în prealabil excepția tardivității recursului declarat de reclamantă, asupra căreia se va pronunța cu prioritate.
Avocat P. V., având cuvântul pentru recurenta-reclamantă I. D., față de excepția tardivității formulării recursului invocată din oficiu, arată că lasă la aprecierea instanței pronunțarea asupra excepției.
Având cuvântul pe recursul formulat de recurenta-pârâtă S.C. G. E. Patrol S.R.L, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Arată că statele de plată nu poartă semnătura salariatului și nici antetul societății. Arată că și la fond s-au depus statele nesemnate, doar confirmate, ca și în recurs, respectiv conform cu originalul. Apreciază că nu rezultă că aceste state ar emana de la S.C. G. E. Patrol S.R.L.
În concluzie solicită respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă S.C. G. E. Patrol S.R.L. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr._ reclamanta I. D. a chemat în judecată pe pârâta S.C. Gep System Security S.R.L, solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7360 lei reprezentând salariul cuvenit pe o perioadă de 8 luni adăugându-se sporul de vechime și sporul de noapte.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost angajata pârâtei cu contract individual de muncă înregistrat sub nr. 62/31.08.2011 iar pârâta nu i-a plătit pentru munca prestată salariul de la data angajării până în prezent.
Acțiunea nu a fost motivată în drept de către reclamantă.
Cererea de chemare în judecată a fost însoțită de copii de pe următoarele înscrisuri: actul de identitate al reclamantei, adeverința nr. 44/10.02.2012 eliberată de către . SRL și adeverința nr.751/22.11.2011 eliberată de către . SRL.
La data de 23.10.2012 reclamanta și-a precizat cererea în sensul că înțelege să cheme în judecată și pe pârâta S.C. G. E. Patrol S.R.L., societate care nu i-a achitat decât parțial salariul respectiv 400 lei din totalul retribuției de 700 lei pentru perioada ianuarie 2011-iunie 2011 iar pentru perioada iulie 2011-august 2011 nu i-a achitat salariul iar această societate are să-i achite în total suma de 3200 lei și bonurile de masă aferente aceleiași perioade.
A mai precizat reclamanta că S.C. Gep System Security S.R.L., societate la care a fost transferată și unde a lucrat efectiv începând cu 1.09.2011 și până la 1.04.2012 ar fi trebuit să-i achite suma de 3500 lei pentru septembrie – noiembrie 2011 și ianuarie – februarie 2012 cât și bonurile de masă aferente aceleiași perioade.
La data de 5 noiembrie 2012, pârâta S.C. Gep System Security S.R.L, a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei dovada achitării unei părți din drepturile salariale solicitate de către reclamantă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 16 noiembrie 2012 pârâta . SRL, a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă, motivând că în ceea ce privește afirmația că nu i-a achitat drepturile salariale, nu este decât un mod de a încerca obținerea unui beneficiu material ce constată în sume de bani nejustificate, că potrivit dispozițiilor art. 281 din Codul muncii raportat la art. 1169 din Codul civil, reclamanta nu poate face dovada semnării condicii de prezență, că există acte justificative din care rezultă că sumele pretinse au fost virate către reclamantă.
A mai arătat pârâta S.C. GEP că față de activitatea prestată în perioada cât reclamanta a fost angajată, aceasta nu și-a îndeplinit atribuțiile care îi reveneau, dar deși nu a fost mulțumită de activitatea prestată, au ales un mod politicos al încetării contractului individual de muncă.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 din codul de procedură civilă .
La rândul său S.C. G. E. Patrol S.R.L a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă pentru aceleași motive învederate și de . S.R.L.
La data de 11.01.2013 și această a doua societate a depus la dosarul cauzei copia statelor de plată pentru o parte din perioada indicată de reclamantă, precum și două înscrisuri sub semnătură olografă .
La termenul de judecată din 14 ianuarie 2013 instanța a încuviințat proba cu interogatoriu pentru reclamantă iar la data de 25 ianuarie 2013 pârâta a înaintat răspunsurile la interogatoriu.
În ședința publică din data de 28 ianuarie 2013 reclamanta, prezentă personal a învederat că înțelege să renunțe la judecată în contradictoriu cu pârâta S.C. GEP SYSTEM SECURITY S.R.L., urmând a se judeca doar pentru drepturile bănești solicitate de la S.C. G. E. Patrol S.R.L.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr.307 din 28.01.2013 a luat act de renunțarea reclamantei I. D. la judecata cu pârâta S.C. Gep System Security S.R.L. A admis în parte cererea îndreptată împotriva pârâtei S.C. G. E. Patrol S.R.L. și a obligat această pârâtă la plata către reclamantă a salariului datorat conform contractului individual de muncă pentru lunile martie și mai 2011. A respins cererea privind acordarea tichetelor de masă și a obligat pârâta S.C. G. E. Patrol S.R.L la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta I. D. a chemat în judecată pârâta S.C. Gep System Security S.R.L, solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7360 lei reprezentând salariul cuvenit pe o perioadă de 8 luni adăugându-se sporul de vechime și sporul de noapte.
A mai reținut tribunalul că reclamanta și-a precizat ulterior cererea de chemare în judecată în sensul că pârâtă este și . SRL, pârâtă de la care solicită parțial salariul, respectiv 400 lei din totalul retribuției de 700 lei pentru perioada ianuarie 2011-iunie 2011 iar pentru perioada iulie 2011-august 2011 nu i-a achitat salariul iar această societate are să-i achite în total suma de 3200 lei și bonurile de masă aferente aceleiași perioade.
De asemenea tribunalul a reținut că, la termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2013, reclamanta a renunțat la judecată cu pârâta . SRL.
Tribunalul a reținut că, din actele depuse de către reclamantă în dovedirea cererii de chemare în judecată, rezultă că aceasta a fost salariata pârâtei . SRL în perioada 09.12.2009 – 01.09.2011 conform contractului individual de muncă nr. 1130/09.12.2009. Aceste date rezultă din adeverința eliberată de pârâtă la data de 22.11.2011 sub nr. 751.
Pârâta s-a apărat susținând că a achitat reclamantei toate drepturile bănești cuvenite și a depus la dosarul cauzei ștatele de plată a salariilor. Inițial reclamanta, prin apărător, a precizat că nu a semnat ștatele de plată a salariilor, dar ulterior a înțeles să nu mai susțină că semnătura nu îi aparține.
Cu actele depuse pârâta nu a făcut dovada plății salariului pentru lunile martie și mai 2011 întrucât nu au fost depuse state de salariu care să poarte semnătura salariatului, situație în care se prezumă că reclamanta nu a încasat sumele datorate cu titlu de salariu pe aceste două luni. Cum din conținutul precizărilor la acțiune făcute de reclamantă rezultă că pentru aceste luni s-a primit salariul parțial de 400 lei, rezultă că suma neachitată de către pârâtă este de 300 lei pentru fiecare lună, respectiv de 600 lei în total.
În conformitate cu prevederile art. 154 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de către salariat în baza contractului individual de muncă și se exprimă în bani. De asemenea, conform dispozițiilor art. 161 din Codul muncii, salariul se plătește cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz, iar întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Pentru toate aceste motive, tribunalul a admis în parte cererea reclamantei și a obligat pârâta la plata salariului datorat conform CIM pe lunile martie și mai 2011.
Cu privire la solicitarea reclamantei de acordare a tichetelor de masă tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 42/1998, acordarea acestora reprezintă o vocație și nu o obligație pentru angajator. Ele pot fi acordate în măsura în care angajatorul dispune de fonduri suficiente, dacă angajatorul apreciază că este necesar sau dacă această obligație a fost asumată în baza contractului individual de muncă. Pe cale de consecință tribunalul a respins solicitarea reclamantei de acordare a tichetelor de masă.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, ca parte căzută în pretenții, pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, cheltuieli de judecată constând în contravaloarea onorariului de avocat.
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat recurs, atât pârâta S.C. G. E. Patrol S.R.L, invocând în drept dispozițiile art.299-316 Cod pr. civilă cât și reclamanta I. D., invocând în drept dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 7-9 Cod pr. civilă.
În motivarea recursului, pârâta . SRL consideră că în mod greșit prima instanța a obligat-o la plata drepturilor salariale deși nu exista nici o proba din care să rezulte ca societatea nu și-a îndeplinit această obligație. Depune atașat dovada însușirii de către recurenta-reclamantă a drepturilor salariale pentru lunile martie 2011 și mai 2011.
Arată că nu înțelege cum s-a putut pronunța instanța de fond în sensul obligării societății la plata drepturilor salariale deja achitate.
Mai mult decât atât, arată că instanța de fond a apreciat ca nu a făcut dovada celor afirmate și susținute prin întâmpinare. Instanța de fond nu i-a acordat aceasta posibilitate, nu i-au fost solicitate documente justificative, nu s-au administrat probe în cauza. Proba cu înscrisuri, apreciază că nu este suficienta pentru aflarea adevărului. Ar fi trebuit administrate și alte probe: interogatoriu, martori, expertize.
După studierea sentinței atacate a constatat minimul de probatorii efectuate în speță.
Instanța de fond trebuia să cerceteze motivele invocate, în susținerea acțiunii, de către recurenta-reclamantă prin administrarea de probe în acest sens, pentru a se dovedi îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de chemare în judecată.
„Potrivit dispozițiilor art. 129 alin 5 Cod pr. civilă, judecătorii au îndatorirea de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauza, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corecta a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc."
Mai arată că, chiar și acel minim de probe încuviințat de prima instanță nu a fost corect interpretat și administrat în mod corect.
Ori, în aceste condiții susținerile recurentei-pârâte, apreciază că sunt corecte iar recursul declarat este întemeiat, hotărârea pronunțată fiind nelegala.
Față de motivele menționate, consideră că hotărârea primei instanțe este nelegală, impunându-se admiterea recursului și casarea sentinței recurate potrivit art.312 alin 3 Cod pr. civilă, deoarece cauza nu poate fi reținută spre rejudecare, întrucât este necesară administrarea și readministrarea probatorilor, iar potrivit dispozițiilor art. 305 Cod pr. civilă, în recurs nu se poate administra decât proba cu înscrisuri.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanța, potrivit dispozițiilor art.312 alin. 5 Cod pr. civilă.
Dacă ar fi avut posibilitatea să depună toate înscrisurile de care înțelegea să se folosească, coroborate cu interogatoriul putea să ofere certitudinea că recurenta-reclamantă și-a încasat drepturile salariale.
Conform principiului disponibilității specific procesului civil, reclamantul este cel care determină obiectul judecății, cadrul procesual și mijloacele de apărare iar în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin.6 Cod pr. civilă. judecătorul nu poate soluționa litigiul decât în limitele cererii formulate.
Pentru aceste considerente, solicită ca după analizarea celor relatate și după studierea probatorilor administrate, instanța de recurs să modifice hotărârea atacată pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr. civilă, iar dacă se apreciază că se impune casarea sentinței, să dispună măsurile legale care se impun.
Recurenta-reclamantă I. D., arată în motivarea recursului că, deși recurenta-pârâtă nu a depus state de plată sau alte documente din care să rezulte achitarea drepturilor salariale reclamate pentru întreaga perioada menționată în acțiune, așa cum aceasta perioadă a fost arătată prin cererea precizatoare, instanța de fond nu a acordat aceste drepturi pentru lunile ianuarie-2011, iunie-2011, iulie -2011, august-2011 și nici pentru luna aprilie 2011.
Nu s-au formulat întâmpinări cu privire la recursul declarat în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, sub toate aspectele de fond și de procedură, conform disp. art. 304 1 C.pr.civ. în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 137 C.pr.civ. instanța este datoare să examineze cu precădere execepțiile de procedură sau de fond care fac de prisos, în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
În ședința publică din data de 14 mai 2013 Curtea a invocat, din oficiu, excepția tardivității declarării recursului.
Potrivit art.215 din Legea nr.62/2011 a dialogului social, forma în vigoare la data pronunțării sentinței de către instanța de fond, termenul de recurs în materia conflictelor de muncă este de 10 zile de la comunicarea sentinței instanței de fond, termen indicat, de altfel, și în dispozitivul sentinței atacate.
În cauză de față, recurentei – reclamante i-a fost comunicată hotărârea primei instanțe la data de 25.02.2013, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare de la fila 104 din dosarul primei instanțe, legal îndeplinită, situație în care ultima zi de declarare a recursului a fost data de 8 martie 2013, zi lucrătoare.
Cum recursul a fost declarat la data de 11 februarie 2013, așa cum rezultă din data aplicată cu ștampila Tribunalului Prahova pe cererea de recurs, fila 8 dosar, recursul apare ca fiind formulat peste termenul legal procedural sus-menționat și, în consecință, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea să respingă recursul ca tardiv formulat, fără a mai proceda, prin urmare, la analiza motivelor de recurs, de vreme ce acesta a fost soluționat pe cale de excepție, care face de prisos cercetarea în fond a cauzei prin prisma motivelor de recurs invocate.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta S.C. S.C. G. E. Patrol S.R.L., Curtea reține că potrivit art. 168 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea ștatelor de plată și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, ori recurenta-pârâta a produs documente în acest sens.
Astfel, chiar de la instanța de fond recurenta –pârâtă a depus statele de plată pentru lunile martie și mai 2011 care poartă semnătura reclamantei, însă instanța de fond, cu neobservarea acestora a obligat societatea la plata acestor drepturi salariale apreciate în mod neîntemeiat ca fiind restante.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 C.pr.civ. raportat la art. 304 1 C.pr.civ. Curtea urmează să admită recursul declarat de pârâta . SRL și să modifice în parte sentința recurată în sensul că va respinge în totalitate acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta . SRL, ca neîntemeiată.
Se va înlătură obligarea pârâtei mai sus menționate la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond de către reclamantă și se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite excepția tardivității declarării recursului reclamantei, invocată din oficiu de instanță.
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de reclamanta I. D., domiciliată în . Valea Caselor, nr. 770, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 307/28 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Admite recursul formulat de pârâta și pârâta S.C. G. E. Patrol S.R.L., cu sediul în municipiul București, sectorul 3, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 307/28 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge în totalitate acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta . SRL, ca neîntemeiată.
Înlătură obligarea pârâtei mai sus menționate la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond de către reclamantă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 mai 2013.
Președinte Judecători
V.-A. P. C.-P. B. E.-S. L.
Grefier
G. C.
Red.SEL/Tehnored.GC
2 ex./11.06.2013
d.f.Tribunalul Dâmbovița nr._
j.f. M. M.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 3949/2013. Curtea de Apel... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1187/2013.... → |
|---|
