Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3305/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3305/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 7469/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 3305
Ședința publică din data de 31 octombrie 2013
Președinte – V. D.
Judecători - C. P.
- V. S.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul P. G. cu domiciliul ales la C..Av. A. G. – Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1514 pronunțată la data de 31 mai 2013 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ PRAHOVA cu sediul în Ploiești, ..13, județul Prahova.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 24 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 31 octombrie 2013, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ reclamantul P. G. a chemat în judecată pârâta Direcția de S. Publica Prahova, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la restituirea sumei reținute in mod nelegal din salariul încasat lunar, începând cu luna iulie 2011, calculată la valoarea de circulație din ziua plății efective, precum și obligarea pârâtei la sistarea acestor rețineri pentru viitor.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, prin dispoziția de încadrare nr. 47 din 12.01.2010, a fost trecut din categoria funcționarilor publici din cadrul structurii interne a pârâtei in categoria personalului contractual, modificându-se in acest mod funcția de încadrare și salarizarea sa, ca urmare a schimbării funcției.
A menționat că, începând cu 1.01.2011 și până la data de 30.06.2011, salariul său lunar a fost achitat la nivel de personal contractual conform Legii nr.284/2010.
A arătat că, prin decizia emisă, a fost încadrat ca personal contractual, cu salariul corespunzător funcționarilor publici aferent lunii decembrie 2009, deși, conform scrisorii nr._ din 11.10.2010 a Direcției de Organizare si Politici Salariale din cadrul Ministerului Sănătății, la trecerea pe funcție contractuala trebuia să beneficieze de drepturile salariale de care ar fi beneficiat personalul contractual în luna decembrie 2009.
A precizat că scrisoarea nr._ din 11.10.2010 a fost semnată de aceeași persoana din cadrul Ministerului Sănătății - Direcția Organizare si Politici Salariale care, 10 luni mai târziu, prin Adresa Ministerului Sănătății nr._/21.06.201, răspunde Direcției de S. Prahova că, în anul 2011, salariul brut al persoanelor cărora li s-a schimbat încadrarea ca urmare a aplicării OMS nr. 1078/2010 este cel aferent lunii octombrie 2010, majorat cu 15%.
A arătat că, deși a solicitat pârâtei nici până in prezent nu a primit explicații vizând temeiul legal si modul de calcul al salariului care i se acorda si în prezent.
A menționat că, mai mult, dispoziția a fost emisa si i-a fost transmisă, anterior aprobării statului de funcții de către Ministerul Sănătății, iar dispoziția de încadrare a fost primită la data de 20.09.2010, deși trecerea pe noua funcție s-a făcut începând cu data de 25.08.2010, in aceasta luna fiind salarizat ca personal contractual, dar cu salariul diferit de cel al vechiului personal contractual, și care trebuia calculat la nivelul lunii decembrie 2009.
A apreciat ca salariul său actual a fost stabilit in mod arbitrar, deși fișa mea de evaluare a fost la limita maximă, fără abateri sau sancțiuni, astfel încât si salariul trebuia stabilit la nivelul limitei maxime și nu în mod aleatoriu, așa cum a fost calculat.
A arătat că, din cauza situației create de pârâtă, si învederată in precedentele, s-a ajuns la nivelul instituției ca personalul contractual, care ființase pe aceste funcții si in perioada in care era funcționar public, să aibă un salariu mai mare decât al său, in condițiile in care aceștia aveau același grad profesional si gradații, echivalente cu ale sale.
A precizat că, începând cu data de 01.07.2011, intimata, invocând o adresa a Ministerului Sănătății, probabil, adresa nr._/2010, stabilește ca plata pentru personalul contractual se va face conform salarizării funcționarului public, astfel încât, la acest moment, diferența de salariu pe care a încasat-o in perioada 01.01._11 se retine lunar, pentru o perioada de 3 ani, fără a exista o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila in acest sens si fără a exista vreo dispoziție cu privire la aceasta reținere.
A menționat că, de asemenea, reținerea sus menționata nu apare nici pe fluturașul de salariu, contrar art. 169 din Codul Muncii, care prevede ca nicio reținere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si condițiilor prevăzute de lege.
În drept, a invocat dispozițiile art. 281 Codul Muncii, art. 31 din Legea 330/2009.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția de S. Publica Prahova, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că solicită obligarea pârâtei la restituirea sumei reținute în mod nelegal din salariul încasat lunar, respectiv 68 lei, începând cu luna iulie 2011, calculată la valoarea de circulație din ziua plății efective, precum și obligarea pârâtei la sistarea acestor rețineri pentru viitor.
Prin sentința civilă nr. 1514 pronunțată la data de 31 mai 2013, Tribunalul Prahova a admis în parte cererea formulată de reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ PRAHOVA, a obligat pârâta la restituirea sumelor de câte 68 lei reținute lunar reclamantului începând cu luna iulie 2011 până la data de 31.05.2013 actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la sistarea acestor rețineri pentru viitor, ca neîntemeiat și a luat act că reclamantul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 47/12.01.2010, emisă de Direcția de S. Publică Prahova, s-a dispus trecerea reclamantului din categoria funcționarilor publici în categoria personalului contractual.
Conform art. 31 din Legea nr. 330/2009 „pentru personalul nou încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se va face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare.”
Potrivit adresei nr._/11.10.2010, emisă de Ministerul Sănătății către Direcțiile de S. Publică, la trecerea pe funcții contractuale, conform Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1078/2010, salariații încadrați ca funcționari publici vor beneficia de drepturile de care ar fi beneficiat în decembrie 2009, în calitate de personal contractual,
Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, “începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.”
Potrivit alineatului (2) al aceluiași text legal, “începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
Iar în conformitate cu dispozițiile art. 2 din din Legea nr. 285/2010, în anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.
Reclamantului îi sunt aplicabile aceste dispoziții legale, întrucât raportul său de serviciu a încetat, fiind încheiat contract individual de muncă, acesta având dreptul la un salariu de bază stabilit conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Având în vedere aceste considerente, instanța a admis primul capăt de cerere și a obligat pârâta la restituirea sumelor de câte 68 lei reținute lunar reclamantului începând cu luna iulie 2011 până la data de 31.05.2013 actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Instanța a apreciat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la sistarea acestor rețineri pentru viitor, ca fiind neîntemeiat, întrucât nu s-a solicitat și dispus anularea actului adițional nr. 2/7.07.2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. G.,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că a solicitat instanței de fond ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea intimatei la restituirea sumei reținute în mod nelegal din salariul încasat lunar, începând cu luna iulie 2011, calculată la valoarea actuală de circulație din ziua plații efective, precum și obligarea intimatei la sistarea acestor rețineri pentru viitor.
Arată că, după administrarea probelor, instanța de fond a admis numai în parte acțiunea introductivă, în sensul că a obligat intimata pârâta la restituirea sumei reținute lunar din salariu, constatând că modalitatea reținerii a fost una nelegală, dar a respins ca neîntemeiat capătul de cerere prin care a solicitat obligarea intimatei la sistarea reținerilor pentru viitor.
Consideră că, instanța de fond motivează în mod cu totul eronat, respingerea capătului de cerere privind obligarea intimatei pârâte la sistarea reținerilor pentru viitor a unei anumite sume lunare fixe din salariul recurentului, rețineri care s-au făcut începând cu luna iulie 2011, și care, odată ce s-a statuat că modalitatea în care s-au aplicat dispozițiile legii cadru, respectiv a Legii nr.330/2009 a fost una nelegală, nu mai poate fi propagată în viitor, dat fiind că instanța de fond, admițând primul capăt de cerere din acțiunea introductivă de instanță, a constatat nelegalitatea diminuării salariului lunar al recurentului reclamant.
Astfel, instanța de fond motivează respingerea acestui capăt de cerere prin faptul că nu s-ar fi solicitat de către recurent și anularea actului adițional nr.2 din 07.07.2011, însă nu are în vedere că singurul act adițional care respectă dispozițiile legii cadru, respectiv Legea nr. 330/2009 și ale Legii nr.285/2010 este actul adițional nr.l din 01.01.2011, întrucât, în acord cu dispoziția legală reglementatoare a textelor sus amintite, respectiv art. 31 din Legea nr. 330/2009 și art. l alin. 1-2 din Legea nr.285/2010, intimata avea obligația stabilirii unui salariu al recurentului între limita minimă și limita maximă a salariului personalului contractual la nivelul lunii decembrie 2009, raportat la funcția deținută și având în vedere eventualele sancțiuni sau abateri (care, în cazul recurentului, nu au existat), cât și gradul, treapta, vechimea în munca și în funcție, stabilite prin raportare cu personalul contractual ce îndeplinea aceleași atribuții, fiind ilegală o diminuare a salariului astfel cum ea s-a făcut prin actul adițional nr. 2 din 07.07.2011.
Mai arată că, reținerea din salariul încasat lunar de recurent ar fi putut fi dispusă în acord cu Codul Muncii, respectiv în baza disp.art.169, pentru o sumă încasată și nedatorată de către un salariat și care este obligat să o restituie.
Ori, în speță reținerea este cu atât mai mult nelegală cu cât sumele încasate de către angajat și reținute de angajator se presupune că au un temei legal, astfel încât, soluția instanței cu privire la respingerea capătului de cerere prin care s-a solicitat sistarea acestor rețineri, constatate ca fiind ilegale, este una în dezacord cu întregul material probatoriu administrat, dar și textul de lege cadru în materie.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, si pe fond, admiterea și a capătului de cerere prin care s-a solicitat sistarea reținerilor ilegale pentru viitor, urmând a se lua act că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, reține următoarele:
Prin sentința pronunțată de instanța de fond a fost admisă în parte acțiunea recurentului-reclamant și a fost obligată pârâta la restituirea sumei reținute lunar din salariu începând cu luna iulie 2011, până la data de 31 mai 2013 (data pronunțării sentinței), constatând că modalitatea reținerii a fost nelegală, ca urmare a aplicării greșite a Legii 330/2009 și a Legii 285/2010.
Astfel, s-a reținut de instanța de fond că reclamantului îi sunt aplicabile disp.art.1 alin.1 și 2 din Legea 285/2010, având dreptul la un salariu de bază stabilit în conformitate cu prevederile acestei legi, însă a considerat că pârâta nu poate fi obligată la sistarea reținerilor pentru viitor întrucât nu s-a solicitat și dispus anularea actului adițional nr.2/7._.
Se reține că în mod legal, a fost încheiat actul adițional nr. 1/01.01.2011 în conformitate cu prevederile art. 1 alin.1-2 din Legea nr. 285/2010 începând cu 01.01.2011 prin care cuantumul salariului acordat inițial a fost majorat cu 15% față de luna octombrie 2010, însă prin actul adițional nr. 2/07.07.2001 acest cuantum al salariului a fost diminuat întrucât salariul stabilit în temeiul contractului individual de muncă nr.19/25.08.2010 a depășit salariul avut ca funcționat public, reîncadrarea trebuind să fie dispusă cu același măriri ale salariului avut anterior.
Curtea consideră că pârâta avea obligația stabilirii unui salariu al reclamantului între limita minimă și maximă a salariului personalului contractual la nivelul de salarizare aferent lunii decembrie 2009 raportat la funcția deținută și având în vedere eventualele sancțiuni și abateri cât și gradul, treapta, vechimea în muncă și în funcție stabilite prin raportare cu personalul ce îndeplinește aceleași atribuții (personal contractual) neputându-se admite o diminuare a salariului astfel cum sa-a dispus prin actul adițional nr. 2/07.07.2011.
În concluzie, având în vedere că legea este cea care stabilește salarizarea personalului bugetar și nu alte manifestări de voință concretizate prin acte adiționale, Curtea constată că se impune ca și pe viitor dispozițiile Legii 285/2010 și nr. 330/2009 să se aplice în aceeași modalitate stabilită de instanța de fond, urmând a se dispune sistarea pentru viitor a reținerilor până la intervenirea unei cauze legale de modificare.
Pe cale de consecință, Curtea în baza.art 304 pct.9 și art.312 Cod pr.civilă urmează să admită recursul, să modifice în parte sentința în sensul că va dispune sistarea pentru viitor a reținerilor, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamantul P. G. cu domiciliul ales la C..Av. A. G. – Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1514 pronunțată la data de 31 mai 2013 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ PRAHOVA cu sediul în Ploiești, ..13, județul Prahova, și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că dispune sistarea pentru viitor a reținerilor până la intervenirea unei cauze legale de modificare.
Menține restul sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 31 octombrie 2013.
Președinte, Judecători,
V. D. C. P. V. S.
Grefier,
C. O.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
2 ex./ 2013-11-22
Red.VS
Tehnored.CO
d.f._ Trib.Prahova
j.f. C. R. I.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
