Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3052/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Decizia nr. 3052/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 10089/120/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA I CIVILĂ –

Dosar nr._

DECIZIA NR.3052

Ședința publică din data de 23 octombrie 2013

Președinte - M. I. G.

Judecători - A. P.

- V. G.

Grefier - M. P.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială ., cu sediul în . și Instituția P. ., împotriva sentinței civile nr.768 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr.62, județul Dâmbovița și pârâții C. L. al ., Școala I. V. . și Școala cu clasele I-VIII Bungetu, județul Dâmbovița.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este la primul termen de judecată și prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, având în vedere că prin cererea de recurs recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, dând eficiență dispozițiilor imperative reglementate de art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procerdură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la instanță sub nr._ reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița, în numele membrilor de sindicat din tabelul anexă, a solicitat în contradictoriu cu pârâții U. ., C. L. al . . V. . cu clasele I-VIII Bungetu, obligarea unităților școlare la calculul și a unității administrativ - teritoriale la plata drepturilor salariate cuvenite și neacordate personalului didactic și didactic auxiliar, reprezentând diferența dintre drepturile salariate efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 221/2008, pentru perioada 01.01._10, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății; obligarea unității școlare la calculul și a unității administrativ - teritoriale la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate

personalului didactic și didactic auxiliar, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 330/2009, pentru perioada 01.01._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății și obligarea pârâților la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus arătate.

În motivarea cererii, s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.”

S-a menționat că membrii de sindicat semnatari ai tabelului anexă au obținut pe cale judecătorească drepturile salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel că ulterior datei de 01.01.2010, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar trebuia menținută la nivelul stabilit în raport de prevederile legale în vigoare în luna decembrie 2009, ca atare și în raport de dispozițiile Legii 221/2008, a cărei aplicabilitate a fost recunoscută pe deplin de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin considerentele Deciziei nr. 3/04.04.2011.

La data de 25.01.2010 Guvernul României a emis O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, ca atare, în măsura în care în decursul lunii decembrie 2009 salariile personalului didactic și didactic auxiliar trebuiau calculate prin utilizarea coeficienților prevăzuți prin dispozițiile Legii 221/2008, aceiași coeficienți trebuie aplicați și în ceea ce privește salarizarea în decursul anului 2010, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009, care stabilesc, în mod imperativ, obligativitatea menținerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie 2009.

Reclamantul a mai invocat dispozițiile Deciziei nr. 877/28.06.2011 în cuprinsul căreia Curtea Constituțională statuează că prin Decizia nr. 3/04.04.2011, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01.01.2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu O.U.G. nr. 41/2009. De asemenea, Curtea Constituțională a mai reținut că potrivit Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate, puterea de lucru judecat ce

însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acestea.

Referitor la salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar la nivelul anului 2011, se arată că potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, se stabilește ca punct de referință salariile avute la nivelul lunii octombrie 2010, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 330/2009 și implicit, cu luarea în considerare la prevederilor Legii nr. 221/2008.

S-a mai invocat și Decizia nr.11/08._ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Reclamantul a precizat că solicită acordarea acestor drepturi până la data de 13 mai 2011, întrucât la această dată a intrat în vigoare Legea 63/2011, privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, art. 268 alin. (1), lit. c), art. 269-275 Codul Muncii, art. 28 Legea Dialogului Social nr. 62/2011, art. 7 alin. (2), art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Reclamantul a depus la dosar, în copie, tabel nominal cu membrii de sindicat reprezentați de S. L. Învățământ Dâmbovița, cărțile de identitate ale membrilor de sindicat reclamanți, adeverințe de salariat și decizii de pensionare pentru salariații pensionați.

Ulterior, acesta a depus în copie conformă cu originalul și hotărâri judecătorești prin care personalul didactic și didactic auxiliar a obținut drepturile salariale conform Legii 221/2008, respectiv sentința civilă nr.677/13.04.2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

În temeiul art. 115 Cod procedură civilă pârâții Unitatea Administrativ Teritorială ., C. L. Văcărești și Instituția P. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu există identitate între angajatorul reclamanților și unitatea administrativ teritorială, aceasta din urmă neputând dispune asupra sumelor alocate pentru finanțarea cheltuielilor din învățământul preuniversitar, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, precizând că potrivit art.16 din Norma metodologică din 30.11.2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale, unităților administrativ teritoriale, iar art.21 din Legea nr.215/2001 stipulează că în justiție, unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 768 din 10 aprilie 2013 a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a U. Văcărești, C. L. Văcărești și Instituția P. Văcărești, a admis cererea formulată de reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița, în numele și pentru membrii de sindicat și a obligat pe pârâtele unități

școlare la calculul și pe pârâtele unitate administrativ teritorială, C. L. și Instituția P. Văcărești la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate personalului didactic și didactic auxiliar, semnatar al tabelului anexat cererii, conform perioadelor lucrate de fiecare dintre aceștia, drepturi reprezentând diferența dintre drepturile salariate efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 221/2008, pentru perioada 01.01._10, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății; obligarea unității școlare la calculul și a unității administrativ - teritoriale la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate personalului didactic și didactic auxiliar, din tabelele anexă, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, privind salarizarea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 330/2009, pentru perioada 01.01._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății, și pe toți pârâții la asigurarea finanțării pentru plata acestor drepturi, ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dâmbovița cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de U. . Văcărești și Instituția P. a respins-o, întrucât începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, iar cheltuielile efectuate de la bugetul de stat, începând cu data de 1 ianuarie 2001, pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se regularizează cu bugetele locale, după aprobarea legii bugetului de stat pe anul 2001, conform art. XIII din OUG nr.32/2001.

Totodată, potrivit art. 104 din Legea educației naționale nr.1/2011 „Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar conform standardelor naționale.

(2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli:

a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;

b) cheltuielile cu formarea continuă și evaluarea personalului;

c) cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor;

d) cheltuielile materiale și pentru servicii;

e) cheltuielile cu întreținerea curentă”, astfel că excepția invocată va fi respinsă.

Membrii sindicatului reclamant sunt sau au fost salariați ai instituțiilor de învățământ și în funcțiile de personal didactic si didactic auxiliar, astfel cum rezultă din adeverințele depuse la dosar și emise de unitățile școlare.

Prin hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința civilă nr.677/13.04.2010 pronunțată în dosarul nr._ ) pârâții au fost obligați să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din aplicarea Legii 221/2008 de aprobare a OUG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din învățământ, instanța apreciind că prin declararea

neconstituționalității art. I pct. 2 și 3 din OUG 151/2008 și art. 2 și 3 din OUG 1/2009 care împiedica Legea 221/2008 de a produce efectele pentru care a fost emisă, drepturile salariale ale reclamanților trebuiau stabilite prin raportare la prevederile acestei legi.

Pentru anul 2010 s-a reținut că, potrivit Legii 330/2009, salariul personalului didactic trebuie menținut pe tot parcursul anului la nivelul lunii decembrie 2009, ceea ce presupune luarea în considerare a salariului de bază de care reclamanții trebuiau să beneficieze, astfel cum acesta a fost stabilit prin hotărâri judecătorești, deci cu aplicarea prevederilor Legii 221/2008.

În acest sens, prevederile art. 30 alin 5 din Legea 330/2009 statuează că „În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;”

În mod asemănător tribunalul a analizat problema și pentru anul 2011, întrucât Legea 285/2010 prevede că, în anul 2011, salarizarea se face pornind de la salariile de referință în anul 2010.

Astfel, art. 1 din Legea 285/2010 stabilește că „(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”

Pornind de la aceste considerente, având în vedere și Decizia 11/08.10.2012 a ICCJ, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, prin care se stabilește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin 6 din OUG 1/2010 și ale art. 30 din Legea 330/2009, în sensul că personalul didactic din învățământ are dreptul, începând cu ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, instanța a constatat întemeiate pretențiile reclamanților.

Prin urmare, s-a dispus admiterea cererii și obligarea pârâților la calculul și plata pentru perioada solicitată a diferențelor dintre salariul primit și cel cuvenit prin raportare la salariul aferent lunii decembrie 2009, calculat cu aplicarea Legii nr.221/2008, actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății, precum și la asigurarea finanțării corespunzătoare, potrivit perioadei lucrate de fiecare membru de sindicat.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială . P., criticând-o pentru

nelegalitate .

În motivarea recursului se arată că prin sentința recurată instanța de fond, respectiv Tribunalul Dâmbovița, în mod absolut greșit, a respins excepția lipsei calității pricesuale pasive a U.A.T. ., a Consiliului L. al Comunei Văcărești și a Instituției P. Comunei Văcărești în raport de cuprinsul dispozițiilor art. 104 din Legea Educației naționale nr. 1/2011 având în vedere faptul că începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriaie pe a căror rază teritorială acestea deși desfășoară activitatea, iar cheltuielile efectuate de la bugetul de stat, începând cu 01.01.2001, pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se regularizează cu bugetele locale, după aprobarea legii bugetului de stat pe anul 2001, potrivit art. XIII din O.U.G. nr. 32/2001.

În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a admis cererea de chemare în judecată formulată de către intimatul - reclamant S. L. învățământ Dâmbovița, obligând intimata unitate școlară la calculul și U.A.T. . C. L. al Comunei Văcărești și Instituția P. al Comunei Văcărești, la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariate efectiv încasate și cele cuvenite conform Legii nr. 330/2009, urmare a aplicării Legii nr. 221/2008, începând cu 01.01._10, conform perioadei lucrate de fiecare, sume actualizate cu indicele de inflație de la scadență până la plata efectivă.

Totodată, a obligat unitatea școlară la calculul și U.A.T. . al Comunei Văcărești, alături de Instituția P. al Comunei Văcărești, la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite conform Legii nr. 285/2010, urmare aplicării Legii nr. 221/2008 și Legii nr. 330/2009, începând cu 01.01._11,conform perioadei lucrate de fiecare, sume actualizate cu indicele de inflație de la scadență până la momentul plății efective.

Deși au fost invocate prin întâmpinare excepțiile lipsei calității procesuale pasive atât a U.A.T. . L. al Comunei Văcărești, cât și a Instituției P. Comunei Văcărești, instanța de fond, în mod eronat, a considerat că recurentele prezintă calitate procesuală pasivă.

Recurenții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Unității Administrativ-Teritoriale . raportat la obiectul prezentei spețe, obiect ce vizează soluționarea unui conflict de muncă izvorât din executarea contractelor individuale de muncă încheiate între membrii de sindicat reprezentați de reclamant, în calitate de salariați, pe de o parte, și unitățile de învățământ preuniversitar de stat, în calitate de angajatori, pe de altă parte, Unitatea Administrativ - Teritorială . calitate procesuală pasivă în cauză.

Astfel potrivit dispozițiilor art. 231 din Codul Muncii: „ Prin conflicte de muncă se înțelege conflictele dintre salariați si angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă UA.T, . de angajator din care să izvorască vreo obligație de plată a drepturilor de natură salarială.

Mai mult decât atât, potrivit art. 16 din Norma metodologică din_ privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii. Din analiza acestor dispoziții legale în vigoare reiese, în mod cert, faptul că unitatea administrativ teritorială joacă doar un rol de intermediar în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aceasta provenind de la bugetul de stat, și nicidecum de la bugetul local.

D. urmare, față de aspectele invocate, s-a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Unității Administrativ - Teritoriale . consecință, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

În continuare recurentele au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Văcărești și a Instituției P. . de dispozițiile art. 21 al Legii 215/2001 potrivit cărora: „ (I) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.

(2)În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

(3)Primarul, respectiv președintele consiliului județean poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din ccadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean, sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, precum și ale autorităților administraței publice locale respective, în justiție.

(4)Unitatea administrativ-teritorială are dreptul să beneficieze de acoperirea

cheltuielilor de judecată stabilite în baza hotărârii instanței de judecată, inclusiv în

situația în care reprezentarea în justiție este asigurată de un consilier juridic din

aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean.

(5)Despăgubirile primite de unitățile administrativ-teritoriale in urma hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată se constituie în venituri la bugetele locale. Despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local.

S-a menționat că recurentul - pârât C. L. al Comunei Văcărești nu prezintă capacitate procesuală pentru a sta în instanță în astfel de litigii, singurele pricini în care acesta poate figura ca pârât fiind cele ce au ca obiect anularea vreunei hotărâri de consiliu local, înregistrate pe rolul secțiilor civile de contencios administrativ ale tribunalelor.

Ca atare, s-a solicitat admiterea recursului formulat în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al Comunei Văcărești

și, drept urmare, respingerea cererii introductive ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea, s-a arătat că Instituția P. nu prezintă capacitate proceduală, în accepțiunea legiuitorului exprimată prin intermediul prevederilor Legii nr. 215/2001, privind administrația publică locală, reprezentând o simplă structură a aparatului administrativ -teritorial.

Ca urmare, în raport de prevederile legale învocate, s-a solicitat admiterea recursului formulat în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Instituției P. Comunei Văcărești si. drept urmare, respingerea cererii de chemare în judecată față de acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fond s-a susținut că potrivit dispozițiilor Normei metodologice din_ fiecare unitate de învățământ preuniversitar are obligația să-și desfășoare activitatea pe baza bugetului propriu.

In conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. (3) - (4) din același act normativ: „ (3) Conducerea unității de învățământ preuniversitar de stat are obligația să își fundamenteze cheltuielile pe bază de indicatori fizici și valorici care să reflecte în mod real necesarul de finanțare, aplicânduse măsuri pentru utilizarea cu maximă eficiență a bazei materiale existente și a fondurilor, în interesul procesului de învățământ și al elevilor.

(4) Proiectul de buget se întocmește în faza de elaborare a proiectului bugetului de stat, respectiv a proiectului bugetului local, se definitivează după . legii bugetului de stat și se aprobă o dată cu aprobarea, bugetelor locale.

Astfel, prin intermediul acestor dispoziții, legiuitorul stabilește în. sarcina unităților de învățământ preuniversitar obligația de a întocmi un proiect de buget în care să cuprindă toate cheltuielile pe care estimează că le va efectua în anul școlar, acest buget urmând a fi prezentat autorităților publice locale.

În acest sens, prevederile art. 39 din Norma metodologică din_ privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat stabilesc că: „ Proiectele de bugete elaborate de unitățile de învățământ preuniversitar de stat se prezintă autorității administrației publice locale, în faza de fundamentare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale.

Unitățile de învățământ preuniversitar de stat prezintă autorității publice locale proiectul de buget și fundamentările corespunzătoare.

Directorii unităților de învățământ preuniversitar de stat răspund de exactitatea datelor cuprinse în notele de fundamentare care au stat la baza întocmirii proiectului de buget al fiecărei unități de învățământ.""

In aceiași ordine de idei, au fost menționate și dispozițiile art. 40 din Norma metodologică din_ , privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat potrivit cărora: »După aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean si C. General al Municipiului București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice si a inspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.

Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul

județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. Bugetele aprobate confirm legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.

După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv.

De asemenea s-a susținut că trebuie avută în vedere procedura specială instituită de legiuitor cu privire la etapele ce se impun a fi urmate de către conducătorul unității de învățământ preuniversitar pentru a beneficia de fondurile de la bugetul local, procedură reglementată prin dispozițiile art. 42 din Norma metodologică din_, privind finanțarea si administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat și care sunt următoarele:

Unitățile de învățământ solicită deschiderea de credite până la data de 20 a lunii în curs pentru luna următoare.

Deschiderea și repartizarea creditelor bugetare se efectuează de către ordonatorul principal de credite pe baza bugetului propus de directorul unității de învățământ și aprobat de ordonatorul principal de credite la nivelul capitolului de cheltuieli 57.02 "învățământ", cu desfășurarea pe titlurile clasificației bugetare economice, și anume: 02 "Cheltuieli de personal", 20 "Cheltuieli materiale și servicii", 34 "Subvenții", 38 "Transferuri" și 70 "Cheltuieli de capital". Repartizarea creditelor se efectuează pe bază de dispoziții bugetare în perioada 25-30 a lunii în curs pentru luna următoare, pe seama unităților de învățământ care au conturi deschise la unitățile teritoriale de trezorerie și contabilitate publică.

La primirea dispoziției bugetare unitatea teritorială de trezorerie și contabilitate publică înregistrează creditele bugetare, repartizate de ordonatorul principal de credite, în contul unității de învățământ preuniversitar de stat: 02 "Credite deschise și repartizate pe seama ordonatorilor de credite finanțați din bugetele locale", care se desfășoară în conturi analitice, pe titluri, corespunzător repartizării creditelor bugetare.

Unitățile teritoriale de trezorerie și contabilitate publică comunică unităților de învățământ preuniversitar de stat, după caz, primirea dispozițiilor bugetare privind repartizarea creditelor bugetare de către ordonatorul principal de credite, eliberând și extrase de cont

Directorul unității de învățământ preuniversitar de stat răspunde dacă nu solicită la termen ordonatorului principal de credite necesarul de fonduri pentru asigurarea în luna următoare a finanțării proporționale și complementare.

Față de cele arătate, recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii excepțiilor invocate, cu privire la calitatea procesual pasivă a recurentelor, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de către S. L. Invățământ Dâmbovița.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formualate, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de textele legale incidente, Curtea reține următoarele:

O primă critică formulată de recurenți vizează împrejurarea că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității lor procesual pasive,raportat la dispozițiile legale incidente în cauză.

Plecând de la împrejurarea că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului care rezultă din raportul de drept material dedus judecății, conținutul calității procesuale se raportează la acele împrejurări de fapt și de drept, care conferă unei persoane dreptul de a participa la activitatea judiciară.

Altfel spus, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este obligat în raportul juridic dedus judecății.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a U. Văcărești și P. . că aceasta nu poate fi primită întrucât conform art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare (act normativ abrogat prin legea 1/2011, dar care era în vigoare la momentul nașterii dreptului) finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat este asigurată prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.

În același sens art. XIII din OUG nr.32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare statuează că începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.

Prin art.1 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.538/2001 se prevede: că “începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat”.

Pe de altă parte, potrivit art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) lit. c-atribuții referitoare la bugetul local-primarul localității îndeplinește funcția de ordonator principal de credite, tot el fiind cel care, conform art. 21 din același act normativ, reprezintă în justiție unitatea administrativ teritorială.

Prevederile mai sus-menționate au fost reluate și în art. 104 din Legea nr.1/05.01.2011 a educației naționale care menționează că finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale și ea se realizează din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora.

Totodată se reține că potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale.

Art. 36 alin. 2-9 din actul normativ mai sus-menționat constituie cadrul general al atribuțiilor pe care le poate exercita consiliul local, iar la pct.4 lit.a) se menționează că această instituție aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de închidere al exercițiului bugetar.

Având în vedere împrejurarea că autoritățile publice administrative nu pot acționa decât în temeiul și în vederea executării legii și nu pot exercita decât acele atribuții care sunt în mod expres date în sarcina lor prin Constituție sau prin lege, iar

consiliul local ( conform dispozițiilor legale mai sus-menționate ) are obligația de a aproba bugetul local se consideră că aceasta justifică, în cauză, calitate procesual pasivă.

În condițiile în care prin sentința atacată s-a dispus obligarea pârâților recurenți la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate personalului didactic și didactic auxiliar, semnatar al tabelului anexat cererii, conform perioadelor lucrate de fiecare dintre aceștia, drepturi reprezentând diferența dintre drepturile salariate efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 221/2008, pentru perioada 01.01._10, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății, precum și la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate personalului didactic și didactic auxiliar, din tabelele anexă, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, privind salarizarea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 330/2009, pentru perioada 01.01._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății, și pe toți pârâții la asigurarea finanțării pentru plata acestor drepturi, ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății, având în vedere interpretarea dispozițiilor legale mai sus menționate, rezultă că, în speță, aceștia justifică calitatea procesuală pasivă, astfel încât, în mod corect instanța de fond a respins excepția invocată sub acest aspect.

Referitor la fondul propriu-zis al cauzei, instanța reține următoarele:

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanții sunt personal didactic, iar prin hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv sentința civilă nr.677/13.04.2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a stabilit dreptul lor de a li se plăti diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din aplicarea Legii 221/2008 de aprobare a OUG15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din învățământ.

La data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare nr. 330/2009, care prevede la art. 1 alin. (2) că, începând cu acel moment, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân exclusiv cele prevăzute în această lege.

Potrivit art. 30 alin. (5) din noul act normativ, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar conform alin. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în îndemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.

Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecție, intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariale ale personalului bugetar fiind evidentă.

Prin decizia 11/08.10.2012 a ICCJ, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin 6 din OUG

1/2010 și ale art. 30 din Legea 330/2009, în sensul că personalul didactic din învățământ are dreptul, începând cu ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea 221/2008,

Pe de altă parte pentru anul 2011 Legea 285/2010 prevede că salarizarea se face pornind de la salariile de referință în anul 2010.

Astfel, art. 1 din acest act normativ menționează că: „(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”

Drepturile salariale fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă, iar aceste drepturi intră în sfera dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

În cauza Draon împotriva Franței și în Cauza V. împotriva României, CEDO a menționat că noțiunea de "bunuri" poate cuprinde atât "bunuri actuale", cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o "speranță legitimă" să obțină exercitarea efectivă a unui drept de proprietate.

În concluzie, ținând cont de succesiunea reglementărilor legale evocate, de situația de fapt din speța dedusă judecății și de decizia nr. 11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, decizie care este obligatorie pentru instanță conform art. 330 indice 7 alin.4 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea promovată de reclamanți.

Pe cale de consecință, în raport de argumentele menționate anterior, Curtea apreciază că nu pot fi primite criticile formulate de recurenți, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat, menținând ca legală sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială ., cu sediul în ., și Instituția P. ., împotriva

sentinței civile nr.768 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr.62, județul Dâmbovița și pârâții C. L. al ., Școala I. V. . și Școala cu clasele I-VIII Bungetu, județul Dâmbovița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 23.10.2013

Președinte Judecători

M. I. G. A. P. V. G.

Grefier

M. P.

Red. VG/ MP

2 ex./12.11.2013

d.f._ Tb. Dâmbovița

j.f. L. B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3052/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI