Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4210/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este la primul termen de judecată și că, prin cererea de recurs pârâta U. A. Teritorială Orașul P. - prin primar a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Curtea, constatând că recursul declarat de pârâta U.A.T. Comișani - prin Primar a fost înregistrat la Tribunalul Dâmbovița la data de 19.07.2013 conform mențiunii de primire aplicată pe cerere, iar din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii recurate reiese că aceasta a fost comunicată la data de 28.06.2013, conform dovezii aflată la fila 156 dosar fond, din oficiu invocă excepția tardivității formulării recursului și față de împrejurarea că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, dând eficiență normelor imperative reglementate de dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod pr. civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității și asupra recursurilor.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ reclamanții B. M. I., D. D. E., C. S., C. M., S. E. D., G. A. M., M. M. B., S. C., B. G. M., D. C., I. D., B. M., T. I. M., D. I., V. I. A., F. I., B. V., O. R., M. A., T. E., P. V., G. M., E. I. A., T. A., I. M., S. M., L. R. M., T. M. E., C. S. M., L. G., P. A. M., B. I., S. E., C. M., F. V., B. E. M., M. V., V. D., C. D., M. M., P. L., O. I., S. M., S. C., D. R., au solicitat obligarea unităților școlare la calculul, iar unitatea administrativ-teritorială la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu 1 aprilie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății, precum și obligarea unităților școlare la calculul, iar unitatea administrativ-teritorială la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.330/2009 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009 pentru aprobarea OUG 1/2010, pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 1 ianuarie 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I. nr. 82/01.02.2008, că potrivit art. I, alin. (1). lit. b) din O.G. nr. 15/2008. „coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10%, începând cu 01 ianuarie 2008, față de nivelul din 31 decembrie 2007, că O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată, cu modificări, de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/27.10.2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 730/28.10.2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar, la 400.00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare și că legea de aprobare a O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, a făcut obiectul controlului de constituționalitate, înainte de promulgarea acesteia, la sesizarea Guvernului, iar prin Decizia nr. 1093/15.10.2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711/20.20.2008, Curtea Constituțională a constatat că această lege este constituțională.

Deși Legea nr. 221/2008 a fost declarată constituțională și prevedea creșterea salariilor personalului didactic și didactic auxiliar începând cu 1 octombrie, pârâții nu au procedat la calculul și plata drepturilor salariate potrivit prevederilor acestei legi, prevalându-se de prevederile unor acte normative care ulterior au fost declarate neconstituționale.

Au mai arătat reclamanții că fac parte din personalul la care art. 5 din OUG 1/2010 face trimitere și că acțiuni similare prezentei cauze au fost admise de către instanțele de judecată, pentru membrii de sindicat, iar prezenta cerere este formulată nominal de profesori ce nu sunt membrii de sindicat și care nu au fost incluși în acțiunile anterioare, motiv pentru care. nu poate fi vorba în cauză de autoritate de lucru judecat, urmărindu-se prin promovarea prezentei acțiuni înlăturarea discriminării ce s-a instaurat între membrii de sindicat și ceilalți profesori, ce nu au aceasta calitate, prin faptul că pentru unii există hotărâri definitive și irevocabile care dispun aplicarea prevederilor Legii nr. 221/2008.

În drept, au fost invocate disp. art. 268 alin. (1) lit. c), art. 269. art. 270, art. 272 din Codul Muncii, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, art. unic din Legea nr. 221/2008, O.G. nr. 15/2008, Legea nr. 330/2009 și OUG 1/2010.

În cauză au fost formulate și depuse la dosar mai multe cereri de intervenție, având același obiect cu cererea principală. Instanța, prin încheierea de ședință din data de 21.06.2012, a încuviințat în principiu cererile de intervenție formulate de C. G. R. E., P. I. T., D. C. A. în contradictoriu cu C. Județean de Resurse și de Asistență Educațională și C. Județean Dâmbovița, S. S. în contradictoriu cu Școala Comișani și U. Comișani – prin primar, A. Laurenția și M. D. în contradictoriu cu G. Școlar P. și U. P. – prin primar, P. I. în contradictoriu cu Școala G. Ulmi și U. Ulmi – prin primar, S. F., T. C., I. T., M. A. în contradictoriu cu Școala „I. C.” Moroieni și U. ., C. E., C. L., I. G. V., P. G. E. în contradictoriu cu G. Școlar C. B. și U. Tărgoviște – prin primar, S. M. în contradictoriu cu Școala G. Aninoasa și U. ., M. M. în contradictoriu cu C. C. C. și U. Târgoviște – prin primar, S. E., M. D. E., D. M. C., Ignațoiu D., C. S., C. A., P. M. G., M. O., D. M., B. M. M., în contradictoriu cu C. Național N. T. P. și U. P. – prin primar, L. E. M. în contradictoriu cu Școala G. Aninoasa, U. ., Grădinița nr.16 Târgoviște și U. Târgoviște – prin primar.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul G. Școlar Industrial „N. C.”Târgoviște a arătat că reclamantele Baldat I. și C. M. nu au obținut plata diferențelor salariale, urmând ca instanța să dispună cu privire la aceasta.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul G. Școlar de Construcții „N. M.” a recunoscut pretențiile formulate de reclamanta C. M..

Pârâtul I. Școlar Județean Dâmbovița a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivat de faptul că obiectul acțiunii constă în obligarea unităților școlare la calcularea drepturilor salariale, și a unităților administrativ teritoriale la plata acestor drepturi precum și de faptul că între ISJ Dâmbovița și reclamanți nu există raporturi de muncă.

Pârâtul C. Județean Dâmbovița a invocat prin întâmpinarea depusă la dosar excepția lipsei calității sale procesuale pasive precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

În susținerea primei excepții s-a arătat că între C. Județean Dâmbovița și reclamanta V. D. nu există raporturi juridice de muncă în baza cărora să existe și obligația corelativă de plată a diferențelor salariale pretinse prin acțiune, că în ce privește cheltuielile cu salariile sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege precum și contribuțiile aferente acestora reprezintă o categorie de cheltuieli cuprinsă în finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea de bază pentru aceste cheltuieli asigurându-se din bugetul de stat prin bugetele locale, fiind aprobată anual prin legea bugetului de stat, și că nici o prevedere legală nu face trimitere la asigurarea vreunei finanțări de către C. Județean Dâmbovița din bugetul unității administrativ teritoriale, această autoritate publică fiind doar un intermediar în procedura de alocare a fondurilor necesare finanțării de bază a unităților de învățământ.

În susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune s-a arătat că drepturile solicitate prin acțiune sunt supuse termenului general de prescripției de trei ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Or, în speța de față dreptul la acțiune s-a născut la data de 01.10.2008, când a intrat în vigoare Legea nr. 221/2008, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanță la data de 30.04.2012.

Concluzionând, pârâtul C. Județean Dâmbovița a solicitat admiterea excepțiilor formulate și pe cale de consecință respingerea acțiunii.

Pârâta U. Târgoviște, prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 21.06.2012, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a municipiului Târgoviște motivat de faptul că obiectul cauzei îl reprezintă un conflict de muncă precum și de faptul că unitatea administrativ teritorială nu este titulara obligației de plată a sumelor solicitate și nu are calitatea de angajator, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată prin raportare la Decizia nr. 3/04.04.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și având în vedere că, urmare a reîncadrării personalului pe funcții corespunzătoare începând cu 01.01.2010, potrivit Legii nr. 330/2009, salariile personalului didactic au fost menținute la nivelul celor avute în plată la 31.12.2009 și nu la nivelul celor prevăzute de Legea nr. 221/2008.

Pârâta U. P., a formulat întâmpinare la cererea de intervenție în interes propriu promovată de S. E., M. D. E., D. M., Ignățoiu D., C. S., C. A., P. M. G., M. O., D. M., B. M., A. Luarenția și M. D., prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive prin raportare la art. 267 Codul Muncii, și excepția autorității de lucru judecată față de dosarul nr._, și a solicitat, pe fondul cauzei, respingerea capătului doi de cerere având în vedere că nu există temei legal pentru a da curs solicitării reclamantului. Prin aceeași întâmpinare, pârâta U. P. a chemat în garanție Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice având în vedere că în bugetele pe anii 2008 – 2009 nu au fost alocate sumele necesare pentru plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008.

Ministerul Finanțelor Publice a invocat, prin întâmpinarea depusă la dosar la 03.10.2012, excepția lipsei calității sale procesuale pasive având în vedere obiectul cauzei – litigiu de muncă, în raport de care Ministerul Finanțelor Publice are calitatea de terț în cauza dedusă judecății, precum și faptul că Ministerul Finețelor Publice nu poate fi confundat cu bugetul de stat și că în conformitate cu legea bugetului de stat, nici o cheltuială nu poate fi angajată dacă nu este aprobată potrivit legii.

Prin sentința civilă nr. 1988/11.10.2012 tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Școlar Județean Dâmbovița, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean Dâmbovița, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul C. Județean Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta V. D. și intervenienții P. T., C. R., D. C. A., P. G. și a constatat ca fiind prescrise drepturile solicitate pentru perioada 01.04._09, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U. Târgoviște, invocată de aceasta, în ceea ce privește reclamanții și intervenienții angajați ai școlilor de pe raza municipiului, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U. P., invocată de aceasta, în ceea ce privește reclamanții și intervenienții angajați ai școlilor de pe raza municipiului, a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de U. P., în ceea ce o privește pe reclamanta M. D., a respins cererea de chemare în garanție a Statului, reprezentat de Ministerul Finanțelor, formulată de pârâta U. P. și a admis acțiunea principala și cererile de intervenție.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Școlar Județean Dâmbovița că reclamanții D. D. E., C. M., S. C., D. C., T. M. C. au fost angajați ai pârâtului I. Școlar Județean Dâmbovița, așa cum reiese din tabelul aflat la filele 15-18 din dosar. Întrucât între reclamanți și pârât exista raporturi de muncă, se constată ca sunt îndeplinite cerințele calității procesuale pasive, ce reprezintă identitatea între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv al raportului juridic dedus judecății.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean Dâmbovița, invocată de acesta, tribunalul a reținut ca reclamanta V. D., ca și intervenienții P. T., C. R., D. Constanta A., P. G. sunt angajați ai Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Dâmbovița, instituție pentru care C. Județean Dâmbovița este ordonator de credite. Potrivit art. 13 din OUG nr. 32/2001 și art.1 din Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin HG 538/2001, începând cu anul 2001 cheltuielile pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, astfel că pârâtul C. Județean Dâmbovița, prin atribuțiile de ordonator de credite, are calitate procesuala pasiva în cauza.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de același pârât, C. Județean Dâmbovița pentru perioada 01.04._09, în ceea ce privește pe reclamanta V. D., și pe intervenienții P. T., C. R., D. Constanta A., P. G., tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.04._09, raportat la data sesizării instanței – 30.04.2012 și la dispozițiile art. 171 Codul muncii republicat conform cărora „Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.” Aceste prevederi sunt reluate și în art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii republicat, în care se arată următoarele: „Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator”.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a municipiului Târgoviște, invocată de acesta prin întâmpinare, tribunalul a respins aceasta excepție, în ceea ce privește reclamanții și intervenienții angajați ai școlilor de pe raza municipiului, reținând că potrivit art. 13 din OUG nr.32/2001 și art.1 din Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin HG 538/2001, începând cu anul 2001 cheltuielile pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, astfel că pârâtul M. Targoviste – prin primar, prin atribuțiile de ordonator de credite, are calitate procesuală pasivă în cauză.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a U. P., invocata de aceasta prin întâmpinare, tribunalul a respins aceasta excepție, în ceea ce privește reclamanții și intervenienții angajați ai școlilor de pe raza orașului P., reținând că potrivit art. 13 din OUG nr.32/2001 și art.1 din Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin HG 538/2001, începând cu anul 2001 cheltuielile pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, astfel că pârâtul M. Târgoviște - prin primar, prin atribuțiile de ordonator de credite, are calitate procesuala pasiva în cauza.

În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta U. P. cu referire la reclamanta M. D., tribunalul a respins aceasta excepție, întrucât pârâta nu a prezentat dovezi din care să rezulte că reclamanta a mai solicitat aceleași drepturi de natura salarială. Deși pârâta a depus la dosar o copie xerox a unei cereri de chemare în judecată, aceasta nu poarta dovada înregistrării sale pe rolul instanței de judecată, nu se cunoaște dacă persoana din acea cerere este cea care se regăsește în cuprinsul cauzei de față, iar capatul 2 al cererii din dosarul de față nu se regăsește și în cuprinsul acțiunii prezentate de pârâtă în copie xerox. Nefiind îndeplinita tripla identitate de obiect, cauza și părți, tribunalul a respins excepția invocată.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată în cuprinsul întâmpinării de către pârâta U. A. Teritorială P. - prin Primar, tribunalul a respins această cerere având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 61 (1) Cod procedură civilă cererea de chemare în garanție trebuie făcută în condițiile de formă pentru cererea de chemare în judecată și se depune odată cu întâmpinarea, însă acest tip ce cerere se formulează separat și nu în cuprinsul întâmpinării, cum este cazul în speța de față, unde cererea este formulată ca un subpunct în cuprinsul întâmpinării. Mai mult, pârâta a solicitat chemarea în garanție a Statului, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, însă acest minister nu există ca atare, nu este indicată nicio adresă, iar Ministerul Economiei este o instituție separată și diferită de cea a Ministerului Finanțelor Publice, cu sedii și atribuții diferite. Pentru aceste motive, ce echivalează cu lipsa cererii, tribunalul a respins cererea de chemare în garanție.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții și intervenienții sunt salariați ai instituțiilor de învățământ pârâte în funcțiile de cadre didactice, astfel cum rezultă din adeverințele emise de unitățile școlare și depuse la dosar.

Potrivit art.1, alin.1, lit. b, c din OUG 15/2008 coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10%, începând cu 1 ianuarie 2008, față de nivelul din 31 decembrie 2007; c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi: 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei; 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%; 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii.

Ulterior aceste prevederi au fost modificate prin OUG 151/2008 care prevede că: articolul 1 se modifică și va avea următorul cuprins: "Art.1. - (1) În cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 6/2005, cu modificările ulterioare, se majorează după cum urmează: a) pentru funcția de profesor universitar prevăzută în anexa nr. 1.1, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea: - 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 230,247 lei; 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 244,061 lei; 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 266,026 lei; b) coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare se majoreazã cu 10% începând cu data de 1 ianuarie 2008, față de nivelul din 31 decembrie 2007; c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea: 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei; 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei; 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 299,933 lei. (2) Indemnizațiile pentru persoanele care ocupã funcții de conducere specifice, precum și indemnizațiile pentru îndeplinirea unor activități specifice învățământului sunt prevăzute în anexele nr. 4 și 5."

Legea 221/2008 a suferit modificări și ca urmare a emiterii OUG 1/2009 care la art.2 și 3 prevede:

Art. 2 La articolul 11 alineatul (1), literele a) și b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 30 ianuarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și vor avea următorul cuprins:

"a) pentru perioada 1 ianuarie-31 martie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a și 3a;

b) pentru perioada 1 aprilie-31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b și 3b;"

Art. 3 Valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b și 3b la Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art. 2 din prezenta ordonanță de urgență.

În urma pronunțării Curții Constituționale în legătură cu excepția de neconstituționalitate a art. I, pct.2 și 3 din OUG 151/2008 și art.2 și 3 din OUG 1/2009, aceasta a admis excepția de neconstituționalitate a art. I, pct.2 și 3 ale OUG 151/2008 și art.2 și 3 din OUG 1/2009, declarând aceste dispoziții neconstituționale.

Într-o asemenea situație, decizia definitivă a Curții Constituționale produce efecte juridice cât privește aplicarea normei juridice. Când se decide că prevederea legală în cauză este neconstituțională, ea nu mai poate fi aplicată, procesul judecându-se la instanțele judecătorești cu luarea în considerare a acestei noi realități juridice. Ca atare, decizia Curții Constituționale paralizează efectele juridice ale normei juridice contestate. Deciziile Curții Constituționale în aceste situații nu au ca efect scoaterea prevederilor legale din legislație, ci neaplicarea lor. Astfel, se ajunge la situația în care deși prevederea legală este în vigoare, nu poate fi aplicată deoarece contravine Constituției.

Tribunalul a constatat că reclamanților și intervenienților li s-au suspendat drepturile salariale ca urmare a intrării în vigoare a actelor normative enumerate mai sus, care au avut ca efect împiedicarea legii 221/2008 de a produce efectele juridice pentru care a fost emisă. În aceste condiții, tribunalul a constatat că în mod nelegal au fost suspendate drepturile salariale ale reclamanților și intervenienților, în temeiul unor acte normative declarate ulterior neconstituționale.

Art.167, alin.4 din legea 84/1995 a învățământului arată că Ministerul Învățământului asigură de la bugetul de stat fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic auxiliar și administrativ din unitățile și instituțiile învățământului de stat, precum și cheltuielile de funcționare a acestora. Art. 16 din HG 2192/2004 privind normele metodologice de finanțare și administrare a unităților de învățământ preuniversitar de stat prevede că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigura din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.

Față de dispozițiile egale enunțate și având în vedere că reclamanții și intervenienții sunt salariați ai unităților de învățământ pârâte, existând deci raporturi de muncă între aceștia, a rezultat că pârâții au atribuții în ceea ce privește calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, începând cu 01.04.2009, respectiv cu 30.04.2009 pentru reclamanta V. D. și intervenienții P. T., C. R., D. Constanta A., P. G., așa cum s-a arătat mai sus.

În ceea ce privește momentul până la care se vor acorda drepturile salariale solicitate de reclamanți și intervenienți, tribunalul a avut în vedere că începând cu data de 1.01.2010 a operat o reîncadrare a personalului pe funcțiile corespunzătoare deținute la data de 31.12.2009, astfel cum prevede art. 30 alin.3 din Legea nr. 330/2009, act normativ ce a abrogat legislația anterioară.

Așa cum se arăta în Decizia nr. 11/2001 dată în interpretarea legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe conform art. 330⁷ C.p.civ. “în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.”

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții U. ., U. Oraș P. – prin primar, C. Județean Dâmbovița, U. municipiul Târgoviște – prin primar, I. Școlar Dâmbovița, U. ..

Prin decizia nr. 820/27.03.2013 Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâții U. Oraș P. – prin primar, U. municipiul Târgoviște – prin primar, U. ., și a admis recursurile declarate de pârâții U. ., C. Județean Dâmbovița și I. Școlar Dâmbovița, a casat sentința civilă pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a trimis cauza spre rejudecare, în vederea punerii în discuția părților a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.04.2009 – 30.04.2009.

Pe rolul Tribunalului Dâmbovița dosarul a fost reînregistrat sub nr._ .

La termenul de judecata din data de 06.06.2013, tribunalul a pus în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.04._09, față de care părțile au solicitat a fi admisă.

După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 1094 din 06.06.2013 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Școlar Județean Dâmbovița, invocată de acesta, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean Dâmbovița, invocată de acesta, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul C. Județean Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta V. D. și intervenienții P. T., C. R., D. Constanta A., P. G. și a constatat ca fiind prescrise drepturile solicitate de aceștia pentru perioada 01.04._09, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, și a constatat ca fiind prescrise drepturile solicitate de reclamanți și intervenienți pentru perioada 01.04._09.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei U. Târgoviște, invocată de aceasta, în ceea ce privește reclamanții și intervenienții angajați ai școlilor de pe raza municipiului, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U. P., invocată de aceasta, în ceea ce privește reclamanții și intervenienții angajați ai școlilor de pe raza municipiului, a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de U. P., în ceea ce o privește pe reclamanta M. D. și a respins cererea de chemare în garanție a Statului, reprezentat de Ministerul Finanțelor, formulată de pârâta U. P..

Totodată, tribunalul a admis în parte acțiunea principală și cererile de intervenție și a obligat pârâții să calculeze și să plătească reclamanților și intervenienților drepturile salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, constând în diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite ca urmare a Legii nr. 221/2008, începând 30.04.2009 până la 01.01.2010, și conform perioadei lucrate de fiecare, actualizate cu indicele de inflație de la scadență până la plata efectivă, precum și să calculeze și să plătească reclamanților și intervenienților diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 330/2009, calculate în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, pentru perioada 01.01._11, și conform perioadei lucrate de fiecare, actualizate cu indicele de inflație de la scadență până la plata efectivă.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dâmbovița a reținut următoarele considerente:

Examinând excepția prescripției invocată din oficiu, tribunalul a admis-o pentru perioada 01.04._09, raportat la data sesizării instanței - 30.04.2012 și la dispozițiile art. 171 Codul muncii republicat conform cărora „Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.” Aceste prevederi sunt reluate și în art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii republicat, în care se arata următoarele: „Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator”.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Școlar Județean Dâmbovița, invocată de acesta, tribunalul a reținut că reclamanții D. D. E., C. M., S. C., D. C., T. M. C. au fost angajați ai pârâtului I. Școlar Județean Dâmbovița, așa cum reiese din tabelul aflat la filele 15-18 din dosar. Întrucât între reclamanți și pârât exista raporturi de muncă, se constata că sunt îndeplinite cerințele calității procesuale pasive, ce reprezintă identitatea între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv al raportului juridic dedus judecății, motiv pentru care a respins excepția invocată.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean Dâmbovița, invocata de acesta, tribunalul a reținut că reclamanta V. D., ca și intervenienții P. T., C. R., D. Constanta A., P. G. sunt angajați ai Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Dâmbovița, instituție pentru care C. Județean Dâmbovița este ordonator de credite. Potrivit art. 13 din OUG nr. 32/2001 și art.1 din Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin HG 538/2001, începând cu anul 2001 cheltuielile pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, astfel că pârâtul C. Județean Dâmbovița, prin atribuțiile de ordonator de credite, are calitate procesuala pasiva în cauza.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a municipiului Târgoviște, invocată de acesta prin întâmpinare, tribunalul a respins aceasta excepție, în ceea ce privește reclamanții și intervenienții angajați ai școlilor de pe raza municipiului, reținând că potrivit art. 13 din OUG nr.32/2001 și art.1 din Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin HG 538/2001, începând cu anul 2001 cheltuielile pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, astfel că pârâtul M. Târgoviște - prin primar, prin atribuțiile de ordonator de credite, are calitate procesuala pasivă în cauză.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a U. P., invocată de aceasta prin întâmpinare, tribunalul a respins aceasta excepție, în ceea ce privește reclamanții și intervenienții angajați ai școlilor de pe raza orașului P., reținând că potrivit art. 13 din OUG nr.32/2001 și art.1 din Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin HG 538/2001, începând cu anul 2001 cheltuielile pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, astfel că pârâtul M. Târgoviște - prin primar, prin atribuțiile de ordonator de credite, are calitate procesuala pasiva în cauza.

În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta U. P. cu referire la reclamanta M. D., tribunalul a respins aceasta excepție, întrucât pârâta nu a prezentat dovezi din care să rezulte că reclamanta a mai solicitat aceleași drepturi de natura salarială. Deși pârâta a depus la dosar o copie xerox a unei cereri de chemare în judecată, aceasta nu poartă dovada înregistrării sale pe rolul instanței de judecată, nu se cunoaște dacă persoana din acea cerere este cea care se regăsește în cuprinsul cauzei de față, iar capătul 2 al cererii din dosarul de față nu se regăsește și în cuprinsul acțiunii prezentate de pârâtă în copie xerox. Nefiind îndeplinită tripla identitate de obiect, cauza și părți, tribunalul a respins excepția invocată.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată în cuprinsul întâmpinării de către pârâta U. A. Teritorială P. - prin Primar, tribunalul a respins această cerere având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 61 (1) Cod procedură civilă cererea de chemare în garanție trebuie făcută în condițiile de formă pentru cererea de chemare în judecată și se depune odată cu întâmpinarea, însă acest tip ce cerere se formulează separat și nu în cuprinsul întâmpinării, cum este cazul în speța de față, unde cererea este formulată ca un subpunct în cuprinsul întâmpinării. Mai mult, pârâta a solicitat chemarea în garanție a Statului, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, însă acest minister nu există ca atare, nu este indicată nicio adresă, iar Ministerul Economiei este o instituție separată și diferită de cea a Ministerului Finanțelor Publice, cu sedii și atribuții diferite. Pentru aceste motive, ce echivalează cu lipsa cererii, tribunalul respinge cererea de chemare în garanție.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții și intervenienții sunt salariați ai instituțiilor de învățământ pârâte în funcțiile de cadre didactice, astfel cum rezultă din adeverințele emise de unitățile școlare și depuse la dosar.

Potrivit art.1, alin.1, lit. b, c din OUG 15/2008 coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10%, începând cu 1 ianuarie 2008, față de nivelul din 31 decembrie 2007; c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi: 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei; 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%; 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii.

Ulterior aceste prevederi au fost modificate prin OUG 151/2008 care prevede că: articolul 1 se modifică și va avea următorul cuprins: "Art.1. - (1) În cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 6/2005, cu modificările ulterioare, se majorează după cum urmează: a) pentru funcția de profesor universitar prevăzută în anexa nr. 1.1, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea: - 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 230,247 lei; 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 244,061 lei; 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 266,026 lei; b) coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare se majorează cu 10% începând cu data de 1 ianuarie 2008, față de nivelul din 31 decembrie 2007; c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea: 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei; 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei; 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 299,933 lei. (2) Indemnizațiile pentru persoanele care ocupă funcții de conducere specifice, precum și indemnizațiile pentru îndeplinirea unor activități specifice învățământului sunt prevăzute în anexele nr. 4 și 5."

Legea 221/2008 a suferit modificări și ca urmare a emiterii OUG 1/2009 care la art.2 și 3 prevede:

Art. 2 La articolul 11 alineatul (1), literele a) și b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 30 ianuarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și vor avea următorul cuprins:

"a) pentru perioada 1 ianuarie-31 martie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a și 3a;

b) pentru perioada 1 aprilie-31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b și 3b;"

Art. 3 Valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b și 3b la Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art. 2 din prezenta ordonanță de urgență.

În urma pronunțării Curții Constituționale în legătură cu excepția de neconstituționalitate a art. I, pct.2 și 3 din OUG 151/2008 și art.2 și 3 din OUG 1/2009, aceasta a admis excepția de neconstituționalitate a art. I, pct.2 și 3 ale OUG 151/2008 și art.2 și 3 din OUG 1/2009, declarând aceste dispoziții neconstituționale.

Într-o asemenea situație, decizia definitivă a Curții Constituționale produce efecte juridice cât privește aplicarea normei juridice. Când se decide că prevederea legală în cauză este neconstituțională, ea nu mai poate fi aplicată, procesul judecându-se la instanțele judecătorești cu luarea în considerare a acestei noi realități juridice. Ca atare, decizia Curții Constituționale paralizează efectele juridice ale normei juridice contestate. Deciziile Curții Constituționale în aceste situații nu au ca efect scoaterea prevederilor legale din legislație, ci neaplicarea lor. Astfel, se ajunge la situația în care deși prevederea legală este în vigoare, nu poate fi aplicată deoarece contravine Constituției.

Tribunalul a constatat că reclamanților și intervenienților li s-au suspendat drepturile salariale ca urmare a intrării în vigoare a actelor normative enumerate mai sus, care au avut ca efect împiedicarea legii 221/2008 de a produce efectele juridice pentru care a fost emisă. În aceste condiții, tribunalul a constatat că în mod nelegal au fost suspendate drepturile salariale ale reclamanților și intervenienților, în temeiul unor acte normative declarate ulterior neconstituționale.

Art.167, alin.4 din legea 84/1995 a învățământului arată că Ministerul Învățământului asigură de la bugetul de stat fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic auxiliar și administrativ din unitățile și instituțiile învățământului de stat, precum și cheltuielile de funcționare a acestora. Art. 16 din HG 2192/2004 privind normele metodologice de finanțare și administrare a unităților de învățământ preuniversitar de stat prevede că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigura din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.

Față de dispozițiile egale enunțate și având în vedere că reclamanții și intervenienții sunt salariați ai unităților de învățământ pârâte, existând deci raporturi de muncă între aceștia, rezultă că pârâții au atribuții în ceea ce privește calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, începând cu 30.04.2009, așa cum s-a arătat mai sus.

În ceea ce privește momentul până la care se vor acorda drepturile salariale solicitate de reclamanți și intervenienți, tribunalul a avut în vedere că începând cu data de 1.01.2010 a operat o reîncadrare a personalului pe funcțiile corespunzătoare deținute la data de 31.12.2009, astfel cum prevede art. 30 alin.3 din Legea nr. 330/2009, act normativ ce a abrogat legislația anterioară.

Așa cum se arata în Decizia nr. 11/2001 dată în interpretarea legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe conform art. 330⁷ C.p.civ. “în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.”

Pentru aceste motive, tribunalul a admis acțiunea principală și cererile de intervenție și a obligat pârâții la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, constând în diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite ca urmare a Legii nr. 221/2008, începând 30.04.2009 până la 01.01.2010, și conform perioadei lucrate de fiecare, actualizate cu indicele de inflație de la scadență până la plata efectivă, precum și să calculeze și să plătească reclamanților și intervenienților diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 330/2009, calculate în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, pentru perioada 01.01._11, și conform perioadei lucrate de fiecare, actualizate cu indicele de inflație de la scadență până la plata efectivă.

Împotriva acestei sentințe au formulat recursuri pârâții U.A.T. ..T Orașul P. și C. Județean Dâmbovița, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin recursul formulat, pârâta U.A.T. .>invocă excepția de ordine publică a lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții.