Acţiune în constatare. Decizia nr. 3316/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3316/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 694/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ –
Dosar nr._
DECIZIA NR. 3316
Ședința publică din data de 31 octombrie 2013
Președinte – C. M. M.
Judecători – A. M. R.
- M. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul C. D. cu domiciliul în Ploiești, .. 22, ., . împotriva Sentinței civile nr. 1081 din 11 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu intimata pârâtă . SA, cu sediul în Ploiești, P-ța 1 Decembrie 1918 nr. 1, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant C. D., personal, lipsind intimata pârâtă . SA Ploiești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, iar recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Totodată, s-a menționat instanței că recurentul reclamant a depus la dosar o dezvoltare a motivelor de recurs însoțite de o ., respectiv: avizul nr.69 din 8.07.2005 emis de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, adresele nr._/26.07.2013, nr._/11.05.2011, nr. 8542/22.02.2013, nr._/25.05.2012, nr._/4.11.2011, nr._/28.05.2012, nr._/15.03.2011, nr._/15.04.2011, nr._/11.10.2011, emise Casa Județeană de Pensii Prahova, însoțite de deciziile asupra capacității de muncă, tabelul anexă cu salariații care au fost diagnosticați cu boli profesionale din Secția Deformări Plastice la cald din cadrul . SA, adresa nr._ emisă de Direcția de Sănătate Publică Prahova și practică judiciară, care au fost comunicate cu adresă și intimatei pârâte.
Recurentul reclamant C. D., având personal cuvântul, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului reclamant în susținerea recursului.
Recurentul reclamant C. D., având personal cuvântul, solicită în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.2 Cod pr. civilă admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul admiterii și capătului de cerere privind acordarea condițiilor speciale de muncă și după data de 01.04.2001.
Depune la dosar concluzii scrise și arată că nu solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamantul C. D., a chemat în judecată pârâta . SA, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să constate că a fost angajatul pârâtei și a lucrat efectiv 100% din programul de lucru în secții cuprinse în grupa a I-a de muncă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajat în cadrul pârâtei . SA în perioada menționată în acțiune și cuprinsă în carnetul de muncă anexat acțiunii și că a lucrat efectiv în secții de producție încadrate în grupa a I-a de muncă, în procent de lucru de 100%. A susținut că, în perioada cât a fost angajat la societatea pârâtă, ocupa funcția de electrician desfășurându-și activitatea în cadrul Secției Forjă, în condiții de temperatură improprii organismului uman.
De asemenea, a precizat că, după apariția Legii nr. 19/2001, societatea pârâtă a fost nominalizată în Legea nr. 263/2010 ca uzină cu grad ridicat de pericol și face parte din unitățile care beneficiază de grupa specială, fiind uzină militară de gradul 0, munca desfășurată de orice salariat în cadrul acesteia putându-se încadra în grupa superioară de muncă.
În drept, reclamantul a invocat prevederile Avizului nr. 69/2005, Legea 263/2010 și art. 123 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
În drept, reclamantul a invocat prevederile Avizului nr. 69/2005, Legea 263/2010 și Ord. 50/1990.
Reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu acte și expertiză salarizare-organizare, probe încuviințate și administrate de instanță.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca fiind inadmisibilă și nefondată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat, cu privire la excepția inadmisibilității invocată pentru cel de-al doilea capăt de cerere, pârâta a arătat că, având in vedere că prin . H.G. nr. 1025/2003 privind metodologia si criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de munca in condiții speciale, . SA, a primit Avizul nr. 69/08.07.2005 eliberat de către CNPAS, pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, ulterior datei de 01.04.2001, numai pentru următoarele locuri de muncă: activitatea din turnătoriile de fontă, oțel, neferoase din cadrul Secției Turnatoriei Mixtă, activitatea de forjare la cald, manuală, cu ciocane și prese de peste 200 kg/forță din cadrul Secției Deformări Plastice, zidirea și repararea cuptoarelor industriale, utilajelor de turnare, precum și a altor asemenea utilaje cu cărămidă/executare la cald a utilajelor menționate, activitatea de sablaj uscat cu nisip, cu excepția instalațiilor ermetizate.
Pârâta a mai arătat că încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale se face în cadrul unei metodologii speciale, astfel instanța de judecată nu se poate substitui organelor de specialitate care au competență de a realiza încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale/deosebite, iar unitatea nu poate emite adeverințele care să certifice aceasta încadrare dacă nu a fost urmată procedura prevăzută de lege.
Având în vedere că activitatea desfășurată de către reclamant a fost cea de electrician în cadrul Secției Forja (în perioada 06.05.1983-prezent), și că această activitate nu a fost certificată prin Avizul nr. 69/08.07.2005 eliberat de către CNPAS, privind încadrarea în condiții speciale în condițiile H.G. nr. 1025/2003, reclamantul trebuia să conteste Avizul CNPAS, având in vedere ca societatea pârâtă a obținut acest aviz în conformitate cu metodologia si criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.
Astfel, Legea nr. 226/2006 enumără limitativ unitățile la care există locuri de muncă cu condiții speciale, potrivit procedurii reglementate inițial de HG 1025/2003 și care instituie o etapă prealabilă obligatorie pentru obținerea avizului de încadrare în condiții speciale.
Până la data de 1 aprilie 2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000, încadrarea în grupele I și II de muncă a fost reglementată de Ordinul 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării.
Apoi, începând cu data de 1 aprilie 2001, locurile de muncă încadrate în condiții speciale au fost prevăzute în Anexa 1 a Legii nr.226/2006, art. 1 alin. 2 din acest act normativ stabilind expres și limitativ prin Anexa II care sunt unitățile ce au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile HG nr.1025/2003.
Ambele acte normative-invocate sunt aplicabile în cauză, în raport de perioada precizată de reclamant ca fiind supusă judecății și, faptul ca societatea pârâtă, ca urmare a parcurgerii procedurii de avizare și de încadrare a locurilor de munca în condiții speciale, a obținut avizul numai pentru activitățile descrise in preambulul prezentei, Avizul putea fi legal contestat la Inspectoratul teritorial de muncă de către salariații îndreptățiți, prin intermediul sindicatului, sau al reprezentanților angajaților în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii, tocmai cu scopul de a determina societatea angajatoare să verifice locurile de muncă ce ar putea fi încadrate în procedura avizării și apoi să urmeze metodologia de avizare și înscriere în lista anexă a Legii nr.226/2006, aceasta fiind unica posibilitate legală a salariaților de a obține încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, în actuala reglementare.
Potrivit prevederilor legale, HG 261/2001 privind metodologia si criteriile de încadrare a locurilor de munca în condiții deosebite: „criticile si metodologia de încadrare a locurilor de munca în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministrului Muncii si Protecției Sociale si a Ministerului Sanatatii.
Locurile de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de munca sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de munca, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor si metodologiei de încadrare. Avizul inspectoratului teritorial de munca este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de munca în condiții deosebite. . SA nu se găsește pe lista unităților care au obținut avizul Comisiei pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, pentru activitatea de forjor, activitate ce a fost desfășurata de către reclamant.
Potrivit art. 19 din Legea 19/2000, „locurile de muncă în condiții deosebite/speciale reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de munca a asiguraților datorita gradului mare de expunere la risc. Criteriile si metodologia de încadrare a locurilor de munca în condiții deosebite/speciale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a M.M.S.S.F. si a M.S."
Prin . H.G. nr. 1025/2003, au fost stabilite atât cele 5 criterii ce trebuie cumulativ îndeplinite pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții deosebite (art. 2 lit. a-e), cât și etapele de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale (art. 3 lit. a-e).
În egală măsură, art. 5 din același act normativ prevede procedura și documentele pe care angajatorul trebuie să le depună la Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, între care și dovada încadrării locului de muncă în grupa I de muncă, conform reglementărilor existente până la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, semnată de angajator.
În urma analizării dosarului angajatorului, Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale ne-a acordat Avizul nr. 69/08.07.2005 numai pentru activitatea desfășurata in cadrul turnatoriilor de fonta, otel, neferoase din cadrul Secției Turnatoriei Mixta, activitatea de forjare la cald, manuala, cu ciocane si prese de peste 200kg/forță din cadrul Secției Deformări Plastice, zidirea si repararea cuptoarelor industriale, utilajelor de turnare, precum și a altor asemenea utilaje cu cărămidă/executarea la cald a utilajelor menționate, activitatea de sablaj uscat cu nisip.
În aceste circumstanțe, pentru perioada în discutie-01.04.2001 – prezent, reclamantul nu a desfășurat activități într-unui din locurile de muncă încadrate în condiții speciale, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, în intervalul de timp respectiv. Reiterăm faptul ca anterior anului 2001, reclamantului nu i-a fost acordată grupa I-a de muncă și grupă I-a de muncă nu a fost obținută pe calea instanței de judecată.
Potrivit art. 3 din HG 261/2001, încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale se face potrivit unei metodologii alcătuita dintr-o succesiune de operațiuni si care constau în: nominalizarea în vederea încadrării locurilor de munca în condiții speciale si stabilirea criteriilor aplicabile pentru aceasta încadrare, care se face de angajator împreuna cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, dupa caz, cu reprezentanții salariaților; expertizarea locurilor de munca din punct de vedere al protecției muncii; efectuarea determinărilor de noxe profesionale; solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate a listei cuprinzând bolile profesionale; efectuarea evaluării locurilor de munca care se face de angajator împreuna cu sindicatele reprezentative sau cu reprezentanții salariaților, după caz; obținerea avizului inspectoratului teritorial de munca etc.
Din analiza acestor acte normative, rezulta ca obținerea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebit de grele/speciale se poate realiza prin conlucrarea dintre angajator si sindicate sau reprezentanții salariaților, după caz.
În speță, angajatorul a urmat întocmai procedura legală și implicit salariații săi au beneficiat de drepturile corespunzătoare activității desfășurate în locuri de muncă în condiții speciale.
În drept, a invocat prevederile art. 115-118 C.proc.civ., H.G. nr. 1025/2003, Legea nr. 19/2000, Legea 226/2006.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate salarizare – normare.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 1081 din 11 aprilie 2013 prin care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive în ce privește capătul de cerere având ca obiect asimilarea stagiului de cotizare în condiții speciale și a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Prin aceiași hotărâre instanța de fond a respins, în rest, cererea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive în ce privește capătul de cerere având ca obiect asimilarea stagiului de cotizare în condiții speciale, a avut în vedere dispozițiile art. 158 din Legea 263/2010 privind sistemul public de pensii, situate în capitolul IX Dispoziții tranzitorii.
Potrivit alineatului 1 al acestui articol, perioadele de vechime în muncă realizate în grupele I și a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare, cu excepția celor realizate în activitățile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiții speciale, iar potrivit alineatului 2, adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
În același timp, potrivit art. 126 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin HG 257/2011,adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive.
Conform alineatului 2, angajatorii sau orice alți deținători legali de arhive sunt obligați să elibereze aceste adeverințe, în termen de 30 de zile de la data solicitării, fără a percepe taxe sau comisioane.
Scopul eliberării acestor adeverințe este dat de valorificarea lor în vederea stabilirii sau recalculării pensiilor, astfel cum rezultă din alineatele 4 – 6 ale aceluiași articol.
Pentru același deziderat, legiuitorul a înțeles să asimileze, ca efecte juridice, perioadele cuprinse în grupele superioare de muncă cu cele cuprinse, după data de 01.04.2001, în condiții de muncă deosebite sau speciale, după caz.
Ori, potrivit art. 126 din Norme, angajatorul are în competență doar eliberarea adeverințelor privind recunoașterea grupei de muncă, iar nu și în ce privește acordarea de efecte juridice acestora. Adeverințele sunt valorificate, după întocmire și în măsura legalității lor, de casele de pensii în cadrul procedurilor de stabilire a drepturilor la pensie, respectiv, de recalculare a acestora, conform art. 149 și următoarele din lege.
Nici un text din lege sau din normele de aplicare nu conferă angajatorilor posibilitatea de a insera în cuprinsul adeverințelor mențiuni privind asimilarea solicitată de reclamant.
În consecință, tribunalul a admis excepția invocată din oficiu și a respins acest capăt de cerere ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală și prin urmare, tribunalul nu s-a mai pronunțat asupra excepției inadmisibilității, respectiv fondului acestui capăt de cerere.
În ce privește capătul de cerere privind constatarea condițiilor speciale de muncă pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001, tribunalul reținut că începând cu 01.04.2001, Legea nr. 19/2000, abrogată prin Legea nr. 263/2010, a înlocuit grupele de muncă prin locuri de muncă în condiții speciale și, respectiv, locuri de muncă în condiții deosebite.
Spre deosebire de vechea procedură de încadrare în grupe de muncă astfel cum era reglementată de ordinul nr. 50/1990, procedura de încadrare în condiții deosebite de muncă este esențial diferită și presupune îndeplinirea în mod cumulativ a mai multor condiții.
Potrivit art. 3 din H.G. nr.1025/2003, încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale se face în cadrul unei metodologii ce prevede: a) nominalizarea locurilor de muncă care se solicită a fi încadrate în condiții speciale, efectuată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii; b) solicitarea de verificare a activităților cuprinse în lista locurilor de munca în condiții speciale, inițiată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, adresată inspectoratului teritorial de munca pe raza căruia se afla locul de muncă respectiv sau Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare. Lista locurilor de muncă în care se desfășoară activități ce pot fi încadrate în condiții speciale, cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri, este prevăzută în anexa nr. 1; c) verificarea de către inspectoratele teritoriale de muncă sau Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare a locurilor de muncă nominalizate la lit. a), din punct de vedere al îndeplinirii măsurilor tehnico-organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale prevăzute de legislația privind protecția muncii ori în normele fundamentale de securitate radiologica, după caz, confirmată prin procesul-verbal întocmit conform anexei nr. 2.1, respectiv anexei nr. 2.2; d) efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării factorilor de risc care nu pot fi înlăturați, conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c), precum și a efectelor asupra persoanelor, definite conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. d); e) efectuarea expertizei medicale, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării și interpretării datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, al structurilor medicale de medicina muncii și al comisiilor de expertizare a capacității de muncă, pentru confirmarea criteriului stabilit la art. 2 alin. (1) lit. e).
Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, etapele prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) sunt condiționate de rezultatul verificării menționate la alin. (1) lit. c), iar conform alineatului 3, în cazul în care angajatorul nu declanșează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de muncă, care vor dispune verificarea locurilor de muncă conform alin. (1) lit. c).
M. mult potrivit art. 16, angajatorii împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii pot solicita reevaluarea locurilor de muncă până la data de 31 decembrie 2004.
Totodată, dispozițiile art. 5 din H.G. nr. 1025/2003 instituie ca o etapă componentă esențială a metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale obținerea avizului de încadrare în condiții speciale.
În absența îndeplinirii cumulative a criteriilor menționate și în condițiile în care nu a fost respectată metodologia prevăzută de H.G. nr. 1025/2003, încadrarea în grupa I de muncă până în anul 2001 și existența unui nivel ridicat de noxe nu sunt criterii suficiente pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale.
Tribunalul a reținut că dacă instanța ar trece peste obligativitatea acordării avizului de către comisia special constituită, s-ar substitui voinței legiuitorului și ar începe să creeze norme juridice, cu încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești.
A mai învederat instanța de fond că reclamantul nu a făcut dovada unui refuz nejustificat al angajatorului in ceea ce privește existența obligației legale a angajatorului de a-i reevalua locul de muncă exercitat efectiv în aceleași condiții și după 01.04.2001. Tribunalul reține că nu există nici dovada unui demers individual, sau inițiat prin sindicat, de sesizare a angajatorului sau ITM în sensul precizat.
În conformitate cu art. 13 alin. 1 din acest act normativ, angajatorii și/sau sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă, care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de munca în condiții speciale, pot formula plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei care, împreună cu Ministerul Sănătății, o va soluționa în termen de 30 de zile, prin decizie rămasă definitiva, iar potrivit alin. 3, decizia prevăzută la alin. (1) poate fi contestată la instanța judecătorească competentă, potrivit legii.
Astfel, angajații, prin reprezentanții lor, aveau posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru a contesta refuzul autorităților de a emite avizul în discuție, în temeiul legii nr. 554/2004, coroborate cu dispozițiilor art. 21 din Constituție. De altfel, instanța specializată în soluționarea conflictelor de muncă nu a fost și nici nu poate să fie învestită să analizeze eventualul refuz al ITM pentru a emite avizul respectiv.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că nu se poate accepta o reevaluare retroactivă raportat la dosare de personal și informații furnizate de părți și de expert, pentru analiza condițiilor strict definite de legiuitor, dar în afara procedurii speciale prevăzute de lege. În acest sens, va înlătura concluziile expertului în ceea ce privește încadrarea activităților prestate de reclamanți în condiții speciale, pentru o perioadă în care a lucrat ca funcționar administrativ..
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C. D., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că prima critica privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, pe capătul de cerere privind asimilarea în condiții speciale, invocată de instanța din oficiu.
În acest sens a învederat recurentul că, la termenul din 08.03.2013 a solicitat să se ia act ca înțelege să renunțe la primul capăt de cerere din acțiunea principală, ce viza obligarea pârâtei să asimileze stagiului de cotizare în condiții speciale, perioada de timp anterioară anului 2001, respectiv 06.05._01, lucrată în grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru activități care după 2001, s-au transformat în condiții speciale", întrucât pe parcursul procesului, pârâta i-a eliberat adeverința nr.14/110/29.02.2012, care conform notei informative eliberată de societatea pârâtă, este o adeverință de asimilare a stagiilor de cotizare în condiții speciale, conform art.123 alin.(l) din Normele de Aplicare a Legii 263/2010 și a Anexei nr.12.
Față de această situație, instanța a dat cuvântul în dezbateri, urmând să amâne pronunțarea la termenul din 15.03.2013, însă la acest termen, instanța a repus cauza pe rol, stabilind un alt termen la data de 11.04.2013, când să se discute excepția lipsei calității procesuale pasive, în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la asimilarea stagiului de cotizare în condiții speciale, ce urma a fi invocată din oficiu la termenul de judecata din 11.04.2013 - capăt de cerere la care el renunțase încă din data de 08.03.2013.
În acest sens, recurentul a solicitat a se constata că în motivarea sentinței nr.1081/11.04.2013, nu se vorbește nimic despre acest aspect, instanța invocând din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive, în ceea ce privește capătul de cerere privind asimilarea în condiții speciale, pe care o și admite, dar fără să țină seama că pârâta S.C. U. IMAI S.A.,are calitate procesuala pasivă, fiindcă tocmai a eliberat "Adeverința de asimilare", cu nr.14/110/29.02.2012, conform Anexei 12 din Normele de Aplicare a Legii 263/2010.
Textul de lege invocat de instanță în susținerea excepției este art.158 din Legea 263/2010 care menționează că "perioadele de vechime în muncă realizate în grupele I și a II-a de muncă, până la data de 01.04.2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare, cu excepția celor realizate în activități care, conform prevederilor art.30 alin.(l), sunt încadrate în condiții speciale, excepția prevăzută de art.30 alin. (l), fiind cea în care se încadrează reclamantul.
M. mult decât atât, recurentul a menționat că a invocat în susținerea acestui capăt de cerere, prevederile art.123 alin. 1 din Normele de Aplicare a Legii 263/2010, care spune „se asimilează stagiilor de cotizare în condiții speciale, perioadele anterioare datei de 01.04.2001, în care asigurații au desfășurat activități dintre cele prevăzute în Anexa 2 la lege, pe durata programului normal de lucru din fiecare lună, numai în locurile de muncă avizate în condiții speciale din cadrul unităților prevăzute în Anexa 3 la lege, activități încadrate, potrivit legislației anterioare acestei date, în grupa I de muncă.
A apreciat recurentul că atâta timp cât a renunțat la acest capăt de cerere, instanța nu mai avea de ce să invoce această excepție.
De asemenea, recurentul a învederat că instanța de fond se află într-o mare confuzie, în ceea ce privește eliberarea Adeverințelor. Trimiterea pe care o face instanța la modelul prevăzut în ANEXA 14, la Normele de Aplicare a Legii 263/2010 - HG 257/2011, se referă la Adeverințele care trebuie eliberate de angajator, în urma acordării grupelor I și a II-a de muncă, pe când ea solicitase eliberarea unei adeverințe, conform modelului din Anexa 12, care este adeverința "de asimilare" în condiții speciale, fiind două situații complet diferite, ca dovadă nota informativă se specifică „adeverința nr.14/110/29.02.2012 de asimilare a stagiilor de cotizare în condiții speciale, conform Anexei 12”.
Recurentul a arătat că cea de-a doua critică vizează respingerea capătului de cerere, privind acordarea de condiții speciale după 01.04.2001 până la 01.06.2006 instanța fondului fiind într-o gravă eroare, întrucât nu a avut în vedere următoarele aspecte.
Astfel, adeverința nr.14/110/29/02.2012, emisă de societatea pârâtă, confirmă faptul că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 06.05._01, în grupa I de muncă în procent de 100%, "se regăsește la poz.26 din ANEXA 2 la Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Avizul nr.69/08.07.2005, emis de Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei, pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, dat pârâtei S.C.U. 1 M. S.A., a avizat activitățile prevăzute la poz.24, 26, 27 și 33 ANEXA 2 la Legea 263/2010, activitatea de la poz.26, fiind cea desfășurată de reclamant. Acest aviz a fost emis la 2 (doi) ani de la apariția HG 1025/2003, tocmai ca urmare a faptului că au fost îndeplinite cumulativ cerințele HG 1025/2003.
A mai învederat recurentul că pârâta S.C. U. 1 M. S.A., se află nominalizată la poz. 62 teza 3 a Legea 263/2010, cu activitățile prevăzute la poz.24, 26, 27 și 33 Anexa 2 a aceluiași act normativ.
Concluziile raportului de expertiză, întocmit în cauză au relevat faptul că locul de muncă al reclamantului după 01.04.2001 nu s-a schimbat, acesta lucrând în continuare în Secția Deformări Plastice - Tratamente Termice, Atelierul Forjă, cum nu s-au schimbat nici condițiile de muncă.
Instanța de fond nu a avut în vedere nici faptul că reclamantul, datorită condițiilor grele în care a lucrat, și care nu s-au schimbat, are diminuată capacitatea de muncă cu 30% și suferă de o . boli profesionale, certificate de acte medicale, boli contractate ca urmare a noxelor-zgomot foarte puternic, peste limita admisibilă, fum care conține vapori de uleiuri minerale, vibrații, trepidații, căldură foarte mare, pulberi metalice, manipularea manuală a semifabricatelor pentru alimentarea cuptoarelor.
În hotărârea pronunțată de instanța de fond, este practic nesocotită expertiza tehnică încuviințată în cauză, expertiză care până la momentul la care va fi contrazisă de o altă contraexpertiză, certifică condițiile în care a lucrat reclamantul în cadrul societății pârâte.
M. mult adeverința de asimilare a stagiilor de cotizare în condiții speciale nr.14/110/29.02.2012, emisă de societatea pârâtă, face dovada - atâta timp cât ea nu a fost anulată - celor înscrise în ea, mai ales că angajatorul poartă întreaga răspundere, cunoscând prevederile Codului penal referitoare la falsul în înscrisuri oficiale.
Față de toate aceste considerente, recurentul reclamant a solicitat, în temeiul art.312 al. 2 cod pr. civil, admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și pe fond admiterea capătului de cerere privind acordarea condițiilor speciale și după data de 01.04.2001.
La data de 21.10.2013, recurentul C. D. a depus la dosar o dezvoltare a motivelor de recurs prin care a arătat că la termenul din 08.03. 2013, a solicitat să se ia act că renunță la primul capăt de cerere din acțiunea principală, ce viza obligarea pârâtei la asimilarea stagiului de cotizare, in condiții speciale, a perioadei de timp anterioara anului 2001, respectiv 06. 05._01, lucrata in grupa 1 a de munca, in procent de 100%, poz. 107, anexa 1, obținută prin Sentința Civila nr. 1527 din data de 14. 07. 2011 a Tribunalului Prahova, rămasa definitiva si irevocabila prin nerecurare - hotărârea judecătoreasca irevocabila se bucura de o prezumție de adevăr, în lumina efectului pozitiv al autorității de lucru judecat), întrucât pe parcursul procesului, pârâta i-a eliberat adeverința nr. 14/110/29. 02. 2012, conform art. 123 alin. 1 din HG 257/2011, Norme de Aplicare a Legii 263/2010 conform Anexei nr.12: „Se asimilează stagiului de cotizare in condiții speciale, perioadele anterioare datei de 01. aprilie 2001, în care asigurații au desfășurat activități dintre cele prevăzute în anexa nr. 2 la lege, pe durata programului normal de lucru din flecare luna, numai în locurile de muncă avizate in condiții speciale din cadrul unităților prevăzute in anexa nr. 3 la lege, activități încadrate potrivit legislației anterioare acestei date, in grupa 1 a de munca.”
Iar potrivit art. 123 alin. 2 (HG 257/2011): „dovedirea acestor stagii de cotizare se face cu carnetul de munca completat potrivit prevederilor decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca si/ sau adeverințe eliberate potrivit legii de angajatorul la care a lucrat persoana respectivă sau, după caz, de instituția care a preluat arhivele acestuia. modelul adeverinței este prezentat în anexa nr..12."
Atât timp cât adeverința 14/110/29. 02. 2012, nu a fost anulata sau falsa si chiar reconfirmata de angajator prin nota informativa depusa la dosar și îmbracă forma cerută de lege pentru asimilare a stagiului de cotizare în condiții speciale, ea produce efecte juridice.
Conform art. 125 din HG 257/2011 (norme de aplicare) angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează in vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie.
Recurentul a considerat că renunțând la primul capăt de cerere (asimilarea) din data de 08. 03. 2013, instanța de fond nu mai avea de ce să invoce această excepție și să renunțe la judecarea acestui capăt de cerere, mai ales pentru faptul, că se afla într-o confuzie întrucât, legiuitorul prin dispozițiile art. 123, alin 1 si 2, conferă angajatorilor să elibereze aceste adeverințe de asimilare conform ANEXEI NR.12.
Textul de lege invocat de instanța fiind art. 158 din Legea 263, dar tocmai excepția invocata, fiind excepția prevăzuta de art. 30 alin 1, litera E: „Activitățile si unitățile prevăzute în anexele 2 si 3.
Societatea se află nominalizata în anexa 3, la poz. 62, cu activitățile 24, 26, 27, și 33, din anexa 2
Trimiterea pe care o face instanța de fond la modelul prevăzut în anexa 14, la norme de aplicare (HG nr.257/2011), se referă la adeverințele care trebuie eliberate de angajator, în urma acordării grupelor 1 si 2, pentru grupa I de muncă, acele locuri de muncă care nu au obținut avizul pentru încadrarea în condiții speciale. Societatea . M. PLOIEȘTI a primit avizul nr. 69/08. 07. 2005 .
Ca practica judiciară a Tribunalului Prahova, dosar_/105/2011 în care B. T. - E., electrician ca și el, lucrând în același loc (forjă) în care instanța de fond a luat act de renunțarea la judecată acestui capăt de cerere, fără a invoca această excepție a lipsei calității procesuale pasive, excepție invocată din oficiu după ce a renunțat la acest capăt de cerere.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere din acțiunea principală, privind acordarea de condiții speciale după data de 01. 04.2001 până la data de 01. 10. 2006, respinsă de instanța de fond, recurentul a învederat că instanța este din nou într-o mare eroare întrucât nu a avut în vedere următoarele aspecte:
În lumina dispozițiilor art. 1 alin 1 din Legea nr. 226, privind încadrarea locurilor de munca in condiții speciale, act normativ aplicabil în speța de față, pe perioada menținută în petitul cererii de chemare în judecată, începând cu data de 01 aprilie 2001 sunt Încadrate in condiții speciale, locurile de munca in care se desfășoară activitățile prevăzute in anexa nr. 1
Aliniatul 2 al aceluiași text de lege,dispune ca locurile de munca prevăzute la alin. 1 sunt cele din unitățile prevăzute in anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru Îndeplinirea procedurilor si criteriilor de Încadrare in condiții speciale, in conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1025/2003, privind metodologia si criteriile de Încadrare a persoanelor in locuri de munca in condiții speciale, cu modificările si completările ulterioare. Societatea obținând avizul nr. 69/ 08. 07. 2005, iar printre locurile de munca avizate se afla si FORJA (Deformări Plastice) cu activitatea de forjare si presare la cald, cu ciocane si prese de peste 200 kg/forță.
A menționat recurentul că societatea se afla la poz. 62 din anexa nr. 2, iar activitatea desfășurata în acest loc de muncă, se afla la poz. 26 din anexa nr. 1, iar el și-a desfășurat activitatea în acest loc de muncă zilnic efectiv și permanent, așa cum rezultă și din actele depuse la dosar și confirmate și de angajator și de raportul de expertiză ca și inginerii B. N. si D. S. ( dosar_ ) care, lucrând în același loc de muncă ca și el și având și muncă de birou, iar el desfășurându-și activitatea numai în acest loc de muncă și fiind supus condițiilor grele de muncă și noxelor (fum care conține vapori de uleiuri minerale, gaze de sudură, pulberi metalice din procesul de forjare, gaze de forja, zgomot peste limita normala, temperaturi de peste 50 grade celsius, nisip (siliciu liber cristalin), vibrații, particule de azbest) au obținut condiții speciale de muncă după anul 2001, prin hotărâri definitive și irevocabile prin recurare date tocmai de Curtea de Apel Ploiești (având grupa 1 a de munca obținută tot printr-o hotărâre judecătoreasca irevocabila ca și el).
M. mult, recurentul a precizat că și colegul său B. T.-E., electrician ca și el și lucrând în același loc, a obținut condiții speciale de muncă după data de 01. 04. 2001, prin hotărâre definitiva irevocabila prin nerecurare (dosar nr._/105/2011), având obținută grupa I de munca înainte de 01. 04. 2001, tot prin hotărâre judecătoreasca irevocabilă. Totodată, N. D. inginer, șefa sa directă care îi stabilește programul de lucru, a obținut condiții speciale de muncă pentru perioada 01. 04. 2001 până la 09. 02. 2012, tot prin hotărâre definitivă și irevocabilă în urma deciziei Curții de Apel Ploiesti în dosarul nr._ .
De aceea, recurentul a menționat că restrângerea sferei de aplicare a legii, între salariații, care lucrează în acest loc de muncă, Forja (Deformări Plastice) ar însemna să creeze DISCRIMINĂRI între categoriile de salariați (art. 14 CEDO). M. mult, a fost diagnosticat cu trei boli profesionale din cauza condițiilor grele și a noxelor din acest loc de muncă: Fibroza pulmonara interstițială profesionala prin expunere la iritanți respiratori (gaze de forja, gaze de sudura etc.); Hipoacuzie bilaterala de percepție prin expunere profesionala la zgomot; Spodilartroză cervicala și lombara L4, L5, S1, profesională.
Din actele dosarului se relevă clar că locul de munca nu s-a schimbat după data de 01.04.2001, la fel și concluziile raportului de expertiza, acesta lucrând in continuare in acest loc de munca.
În Secția Deformări Plastice - Tratamente Termice (Forja), condițiile nu sau schimbat, rămânând aceleași și datorită acestor condiții suferă de bolile profesionale enumerate mai sus și certificate prin fisele BP2 emise de Direcția de Sănătate Publica Ploiești și are capacitatea diminuată cu 30% certificată de I.N.E.M.R.C.M București, la fel ca si mulți alți colegi care au lucrat în acest loc de munca.
În hotărârea pronunțată de instanța de fond practic este nesocotită expertiza tehnică încuviințată în cauză și care până la o altă expertiză care să o contrazică, certifică condițiile în care a lucrat, și care expertize, în cazul colegilor săi mai sus enumerați, au fost luate în considerare.
Pentru aceste motive, recurentul a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică.
Având în vedere aceste considerente și raportul de expertiza, precum și opinia separată în sensul admiterii condițiilor speciale de către asistenții judiciari, a completului de judecată, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot și pe fond admiterea capătul de cerere privind acordarea condițiilor speciale și după 01 04. 2001.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține că acesta este fondat în limitele și pentru considerentele ce urmează:
O primă critică a recurentului vizează pronunțarea de către instanța de fond pe excepția lipsei calității procesual pasive în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect asimilarea condițiilor speciale.
Sub acest aspect Curtea constată că, în adevăr acțiunea cu care a fost investit Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a avut mai multe petite și anume: obligarea pârâtei . SA, intimată în prezenta fază procesuală să asimileze stagiul de cotizare al reclamantului, recurent în litigiul pendinte pe rolul Curții, perioadă de timp anterioară datei de 01.04.2001 lucrată în grupa I de muncă în procent de 100%, obligarea aceleiași pârâte să îi acorde condiții speciale de muncă pentru activitatea desfășurată după 2001 și obligarea la eliberarea unei adeverințe din care să reiasă cele solicitate.
Pe parcursul soluționării litigiului în fața instanței de fond, la termenul de judecată din data de 08.03.2013 reclamantul a învederat că înțelege să renunțe la judecata primului capăt de cerere, adică cel având ca obiect asimilarea stagiului de cotizare.
La același termen de judecată pârâta, prin reprezentant și-a exprimat acordul cu privire la respectiva renunțare.
Într-o atare situație în cauză au devenit pe deplin aplicabile dispozițiile art. 246 al. 4 Cod pr. civ., instanța fiind ținută să ia act de poziția procesuală a reclamantului.
Pe de altă parte, urmare a renunțării reclamantului tribunalul a rămas investit numai cu pretențiile referitoare la grupele speciale de muncă pentru intervalul de timp ulterior anului 2001.
Așa fiind, tribunalul nu mai era îndrituit ca la un moment ulterior renunțării să invoce și să soluționeze excepții legate de petitul pentru care s-a făcut renunțarea.
Procedând la invocarea la data de 11.04.2013 a excepției lipsei calității procesual pasive cu privire la capătul de cerere având ca obiect asimilarea stagiului de cotizare instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală sub acest aspect, criticile recurentului subsumate primului motiv de recurs fiind fondate.
În ceea ce privește criticile ce fac obiectul celui de al doilea motiv de recurs și care privesc modul de soluționare de către tribunal a capătului de cerere având ca obiect acordarea condițiilor speciale de muncă ulterior anului 2001 Curtea reamintește că dispozițiile legale aplicabile sunt cele cuprinse în Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, precum și cele ale Hotărârii Guvernului nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare, aspecte necontestate de către recurent.
Ori, în lumina dispozițiilor art. 1 al. 1 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale de muncă locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1.
Alineatul 2 al aceluiași text de lege dispune că locurile prevăzute la alin. 1 sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare.
La rândul său, acest din urmă act normativ instituie în art. 3 metodologia de încadrare prin urmarea mai multor etape în ordine cronologică.
Pe de altă parte, interpretare coroborată a dispozițiilor HG nr. 1025/2003 se reține că procedura se încheie cu acordarea avizului de încadrare în condiții speciale.
Raportând aceste considerații generale la speța pendinte Curtea reține că, în adevăr, unitatea intimată a obținut Avizul nr. 69/08.07.2005 de către Comisia constituită în cadrul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, acesta fiind semnat de reprezentantul respectivului minister, cel al Ministerului Sănătății și cel al Inspecției Muncii.
Numai că, așa cum rezultă din conținutul acestuia avizul a fost acordat numai pentru anumite activități din cadrul anumitor secții menționate în cuprinsul său, printre care nu se regăsește cea de electrician întreținere.
Așa fiind sunt nefondate susținerile recurentului potrivit cărora prin Avizul nr.69/08.07.2005, emis de Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei, pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, dat pârâtei S.C.Upetorm 1 M. S.A au fost avizate activitățile prevăzute la poz.24, 26, 27 și 33 ANEXA 2 la Legea 263/2010, activitatea de la poz.26, fiind cea desfășurată de reclamant.
Pe de altă parte, împrejurarea că intimata pârâtă s-ar afla nominalizată la poziția 62 teza 3 a Legea 263/2010, cu activitățile prevăzute la poz.24, 26, 27 și 33 Anexa 2 a aceluiași act normativ, este lipsită de relevanță juridică, în lipsa unui aviz pentru toate aceste activității, față de dispozițiile legale prezentate în precedent.
Având în vedere aceiași argumentație juridică sunt nefondate și susținerile privitoare la împrejurarea că în concluziile raportului de expertiză, întocmit în cauză s-a relevat faptul că locul de muncă al reclamantului după 01.04.2001 nu s-a schimbat, acesta lucrând în continuare în Secția Deformări Plastice - Tratamente Termice, Atelierul Forjă, cum nu s-au schimbat nici condițiile de muncă.
Totodată, în lipsa avizului de încadrare și pentru activitatea desfășurată de reclamant în condiții speciale de muncă, expertul nu a făcut altceva decât să complinească prin concluziile sale neparcurgerea unei procedurii legale speciale, ceea ce nu este admisibil.
Într-o atare situație, în mod corect tribunalul nu a avut în vedere punctul de vedere al expertului.
Curtea nu poate avea în vedere nici susținerile recurentului potrivit cărora expertiza efectuată în cauză până la momentul la care va fi contrazisă de o altă contraexpertiză, certifică condițiile în care a lucrat reclamantul în cadrul societății pârâte.
În realitate instanța stabilește situația de fapt pe baza întregului material probator administrat în cauză, în speța pendinte prin coroborarea concluziilor raportului de expertiză cu înscrisurile depuse de părți, iar raportat la acestea și la dispozițiile legale aplicabile, în mod corect tribunalul a înlăturat opinia expertului în sensul încadrării activității reclamantului recurent după 01.04. 2001 în condiții speciale de muncă.
Așa fiind și criticile vizând aceste aspecte sunt nefondate.
Referirile recurentului la nesocotirea principiului nediscriminării reglementat de art. 14 din CEDO au fost făcute pentru prima dată în cadrul cererii denumită „dezvoltarea motivelor de recurs”, peste termenul de motivare a căii de atac.
Întrucât acestea, spre deosebire de celelalte susțineri nu își găsesc corespondent în cererea inițială de declarare a căii de atac nu pot face obiect de analiză de către instanța de recurs.
Pentru toate motivele arătate, Curtea, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civ. coroborat cu art. 3041 Cod pr. civ. urmează să admită recursul.
Pe cale de consecință Curtea va modifica în parte sentința atacată în sensul că va lua act de renunțarea recurentului reclamant la judecata primului capăt de cerere.
Pe cale de consecință Curtea va înlătura soluția instanței cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive în ceea ce privește acest capăt de cerere.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței cu privire la modul de soluționare a capătului de cerere având ca obiect acordarea condițiilor speciale de muncă pe perioada 01.04. 2001 – 01.06.2006.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul C. D. cu domiciliul în Ploiești, .. 22, ., . împotriva Sentinței civile nr. 1081 din 11 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu intimata pârâtă . SA, cu sediul în Ploiești, P-ța 1 Decembrie 1918 nr. 1, județul Prahova.
Modifică în parte Sentința civilă nr. 1081 din 11 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția I Civilă.
Ia act de renunțarea recurentului reclamant la judecata primului capăt de cerere având ca obiect asimilarea stagiului de cotizare pe perioada de timp anterioară datei de 01.04.2001, lucrată în grupa I de muncă în procent de 100%.
Înlătură soluția instanței cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive în ceea ce privește acest capăt de cerere.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. M. M. A. M. R. M. P.
GREFIER,
C. C.
Red. AMR
2 ex./12.11.2013
d.f. nr._ Tribunalul Prahova
j. f. F.-L. Șalar
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
