Acţiune în constatare. Sentința nr. 1474/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1474/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 1277/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr. 3816
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2013
Președinte - V. S.
Judecători- E. M.
- C. Ș.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul I. T. de Muncă București, ..26-26A, sector 4, împotriva sentinței civile nr.1474 din 24.05.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă V. I., cu domiciliul ales la cabinet avocatură T. I. - comuna Blejoi, . D, județ Prahova și intimații-pârâți . sediul în Iași, ..3, județ Iași i ., ., nr.48, prin lichidator judiciar N. I. M. – București, ..4, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
C u r t e a
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanta V. I. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta . prin hotărârea pe care o va pronunța să constate încadrarea sa în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, cu obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței cuprinzând grupa de muncă.
În motivarea cererii, a arătat că în perioada cuprinsă în carnetul de muncă anexat, a desfășurat activități ce se încadrează în grupa a II a de muncă.
La termenul din 15.06.2012 reclamanta și-a modificat acțiunea, arătând că înțelege să cheme în judecată și . lichidator judiciar N. M. I., iar la termenul de judecată din 11.09.2012 reclamanta și-a modificat din nou cererea, arătând că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâtă ITM București.
Totodată, la termenul din 27.11.2012 a precizat că înțelege să se judece cu pârâtele . . la termenul din 25.03.2013 reclamanta și-a modificat din nou cererea, arătând că înțelege să cheme în judecată ITM București.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1474 din 24.05.2013, a admis acțiunea completată și a obligat pârâtele să elibereze reclamantei adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceasta și-a desfășurat activitatea, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit mențiunilor din carnetul de muncă depus la dosar și raportul de expertiză efectuat în cauză de exp. A. C., reclamanta a desfășurat următoarele activități: în perioada 1.07.1977 -1.01.1991, inginer proiectant la I. SA; 1.01._99 inginer proiectant la .>
Potrivit art. 3 alin. (1) din Ordinul nr. 50/1990 “beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.”
În conformitate cu art. 7 din același act normativ “încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.”
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, activitatea zilnică s-a desfășurat efectiv și permanent în hale industriale din construcție metalică construite din anii 1950 - 1970, fără ventilație si fără încălzire, efectuându-se diverse operațiuni la piese cu dimensiuni si greutăți de la cele mai mici până la 20 m lungime și de circa 20-30 tone greutate, locuri de muncă în care condițiile erau dintre cele mai vitrege, nefavorabile de microclimat, expunere profesională la noxe provocate de substanțe chimice, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc de accidente și boli profesionale, identic cu al altor persoane pe care Ordinul nr. 50/1990 le încadrează în grupa I de muncă.
A stabilit expertul că locurile de muncă și activitatea desfășurată de reclamantă se încadrează în prevederile Ordinului nr. 50/1990, coroborat cu punctele 3 și 7 din Ordinul nr. 50/1990.
Față de cele expuse, instanța a admis acțiunea și a constatat că reclamanta beneficiază de grupa II de muncă în procent de 100% pentru perioadele 1.07.1977 - 1.01.1991 și 1.01._99 conform raportului de expertiză A. C..
Conform art. 34 alin. (4) din Codul muncii “la solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, durata activității, salariul, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.
Iar potrivit art. 40 alin. (2) lit. h) din același act normativ, angajatorul are obligația „să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului”.
P. urmare, instanța a obligat pârâtele să elibereze reclamantei adeverință din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceasta și-a desfășurat activitatea și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâta I. T. de Muncă, considerând-o nelegală și netemeinică deoarece i s-a încălcat dreptul la apărare î condițiile în care pentru termenul din 24 mai 2013 a adresat instanței o cerere de amânare cu solicitarea de a li se comunica acțiunea în vederea formulării apărării, cerere neluată în seamă de instanță, astfel că au fost în imposibilitatea de a-și formula apărările.
Aceeași recurentă a arătat că instanța de fond a motivat hotărâre pe prev. art. 34 pct. (4) și art. 42 (2) lit.h din Codul Muncii care prevăd obligația eliberării adeverinței numai în sarcina angajatorului și, în aceste împrejurări, recurenta nu putea fi obligată la eliberarea adeverinței pentru simplul motiv că nu a avut calitatea de angajator al reclamantei și, în plus, nici nu deține informații privind încadrarea în grupele I, II de muncă.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicate în cauză, Curtea reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Printr-o primă critică recurenta susține că instanța a încălcat dreptul la apărare în condițiile în care i-a respins cererea prin care solicita să i se comunice copia acțiunii în vederea formulării apărărilor necesare.
Critica este neîntemeiată deoarece hotărârea instanței de fond a fost pronunțată la data de 24 mai 2013, iar recurenta a trimis, întra-adevăr, instanței o cerere de amânare a judecății cu solicitarea de a i se comunica copia acțiunii, care, însă, a fost primită la registratura Tribunalului Prahova la data de 29 mai 2013, deci după data când pricina a fost soluționată, astfel încât nu se poate imputa instanței că nu a respectat legea și că i-a încălcat dreptul la apărare.
Cealaltă critică este însă întemeiată, deoarece prin acțiunea formulat reclamanta a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele . I. SA prin lichidator judiciar N. M.-I. și ITM București, acestea să fie obligate să-i elibereze adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceasta și-a desfășurat activitatea.
P. hotărârea recurată instanța admițând acțiunea completată (completare prin care a chemat în judecată în calitate de pârâtă pe ITM București), a obligat toate pârâtele să elibereze reclamantei adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care și-a desfășurat activitatea.
Având în vedere disp. art. 34 alin.4 Codul Muncii și art. 40 alin2 lit. h din Codul Muncii instanța a admis acțiunea față de toate pârâtele pe care le-a obligat să emite adeverințele fără a avea în vedere că textele menționate prevăd că angajatorul este cel care are obligația de a elibera documente care să ateste calitatea de salariat a solicitantului, activitățile desfășurate de acesta, durata activității, salariul, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.
Este cert că ITM București nu a avut calitatea de angajator al reclamantei, nu s-a aflat în raporturi juridice de muncă cu aceasta, astfel că recurenta nu putea fi obligată să emită adeverințele solicitate de reclamantă pentru că nu era angajator, iar pe de altă parte nici nu deținea documentele necesare care să-i permită eliberarea adeverințelor solicitate.
Așa fiind, recursul declarat de ITM București este întemeiat urmând ca față de disp. art. 312 pct.3 rap. la art. 304 pct.9 Cod pr.civilă să-l admită și pe cale de consecință să modifice în parte hotărârea în sensul de a respinge acțiunea față de recurentă cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul I. T. de Muncă București, ..26-26A, sector 4, împotriva sentinței civile nr.1474 din 24.05.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă V. I., cu domiciliul ales la cabinet avocatură T. I. - comuna Blejoi, . D, județ Prahova și intimații-pârâți . sediul în Iași, ..3, județ Iași i ., ., nr.48, prin lichidator judiciar N. I. M. – București, ..4, ., . și în consecință:
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea față de pârâta-recurentă I.T.M. București.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 noiembrie 2013.
PreședinteJudecători
V. S. E. M. C. Ș.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
EM/VM
2 ex. /2013-11-28
d.f. Trib. Prahova nr._
j.f. R. I. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 754/2013. Curtea... → |
|---|
