Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3644/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3644/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 9335/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 3644
Ședința publică din data 19 noiembrie 2013
Președinte - C. Ș.
Judecători - V. S.
- E. M.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta U. A. Teritorială Orașul P. -prin primar, cu sediul în P., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 904 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții N. A., A. S., A. C. E., B. D. I., B. A. F., B. G., B. O., B. I., B. M. M., C. V. D., D. E. C., F. G. C., M. G., O. V. G., P. C. M., P. M., S. A. M., S. M. C., S. C. I., S. M., V. V., toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat G. A., cu sediul în Târgoviște, ., ., ., cu pârâții C. L. P., cu sediul în P., ., județul Dâmbovița, C. Național N. T., cu sediul în P., ., județul Dâmbovița și chematul în garanție S. R. –prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ultima strigare, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că, prin motivele de recurs s-a solicitat și judecata în lipsă, iar prin Serviciul Registratură apărătorul intimaților-reclamanți a depus cerere de strigare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, motivat de faptul că are de susținut alte cauze la Tribunalul Dâmbovița.
Curtea, respinge cererea apărătorului intimaților-reclamanți, având în vedere că strigarea s-a făcut la ora 11,50, după ce s-au făcut două strigări, la sfârșitul ședinței.
Totodată, constatând că recurenta-pârâtă a solicitat judecata în lipsă, dând curs disp. art. 242 alin.2 Cod pr. civilă, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
.//.
C u r t e a:
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ /5.12.2012 reclamanții N. A., A. S., A. C. E., B. D. I., B. A. F., B. G., B. O., B. I., B. M. M., C. V. D., D. E. C., F. G. C., M. G., O. V. G., P. C. M., P. M., S. A. M., S. M. C., S. C. I., S. M., V. V. au chemat în judecată pârâții C. L. P., U. A. Teritorială Orașul P. - prin primar și C. Național N. T., chemat în garanție fiind S. R. – prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea unităților școlare la calculul, iar unitățile administrativ teritoriale la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 221/2008, sumele reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite conform aceleiași legi, începând cu data de 01.10.2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că la data de 30.01.2008 Guvernul României a aprobat OG 15/2008 privind drepturile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Conform art.1, alin.1, lit.b. din O.G. nr. 15/2008, coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10%, începând cu 1 ianuarie 2008, față de nivelul din 31 decembrie 2007 iar conform lit. c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi:- 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei; -1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%; -1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii.
OG 15/2008 a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, iar legea de aprobare a OG 15/2008 a făcut obiectul controlului de constituționalitate înainte de promulgarea acesteia, prin decizia nr.1093/2008 Curtea Constituțională constatând că această lege este constituțională.
Deși Legea nr. 221/2008 prevedea creșteri salariale pentru personalul didactic începând cu 1 octombrie pârâții nu au procedat la calculul și virarea drepturilor salariale, prevalându-se de dispoziții din ordonanțe de Guvern, declarate neconstituționale.
În drept s-au invocat disp.art.283, alin.1, lit.c. din Codul muncii, art.67 din Legea nr. 168/1999, art.28 din Legea sindicatelor nr.54/2003, OG 15/2008, iar în dovedirea cererii, s-au depus înscrisuri.
La data de 27.12.2012 s-a depus de către pârâtul C. L. P. cerere de chemare în garanție a Statului R. prin Ministerul Economiei și Finanțelor, motivat de faptul că fondurile necesare acoperirii cheltuielilor solicitate de reclamanții au lipsit, S. nealocând sumele necesare, fiind astfel în imposibilitatea de a aloca drepturile reclamanților.
De asemenea, același pârât a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. P., întrucât doar unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, autoritățile deliberative, cum este consiliul local, au calitate procesuală pasivă doar în litigiile de contencios administrativ, în calitatea lor de emitent al actelor administrative, mai mult între C. L. P. și reclamanții nu există raporturi de muncă, deci nu poate să îi incumbe vreo obligație de plată a acestei munci.
Pe cale de excepție, s-a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 01.10._09, având în vedere că în conformitate cu art.171 alin.1 Codul muncii dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că în bugetele locale nu au fost cuprinse sumele necesare plății unor astfel de drepturi salariale.
La data de 11.02.2013 reclamanții au formulat cerere completatoare, solicitând obligarea pârâților la calculul și plata diferențelor reprezentând drepturi salariale neacordate conform Legii 330/2010, pe perioada 01.01._10, arătându-se că la data de 01.01.2010 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și că, potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
Reclamanții au mai precizat că la data de 25.01.2010, Guvernul României a emis O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, iar, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (l) din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009.
Ca atare, în măsura în care în decursul lunii decembrie 2009 salariile personalului didactic și didactic auxiliar trebuiau calculate prin utilizarea coeficienților prevăzuți prin dispozițiile Legii nr. 221/2008, aceiași coeficienți trebuiau aplicați și în ceea ce privește salarizarea în decursul anului 2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, care stabilesc, în mod imperativ, obligativitatea menținerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie 2009.
S-a mai precizat de către reclamanți că Decizia nr. 877/28.06.2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 706/06.10.2011, decizie în cuprinsul căreia Curtea Constituțională statuează că prin Decizia nr. 3/04.04.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01.01.2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008 și nu cu O.U.G. nr. 41/2009.
Pârâtul C. L. P. a depus întâmpinare la cererea completatoare, solicitând respingerea acesteia cu aceeași motivare, respectiv faptul că S. R. nu i-a alocat sumele necesare pentru plata diferențelor solicitate.
Chematul în garanție prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice motivat de faptul că acesta nu trebuie confundat cu statul român și cu bugetul de stat, rolul său fiind de a elabora politicile bugetare, proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, în plus este un terț care nu are atribuții privind angajarea/salarizarea reclamanților, neavând încheiate raporturi de muncă cu aceștia.
Pe baza probelor administrate, Tribunalul Dâmbovița a pronunțat sentința civilă nr. 904 din 30 aprilie 2013 prin care s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. P., s-a admis atât excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice și s-a respins cererea de chemare în garanție, cât și excepția prescripției invocată de pârâtul C. L. P. și s-a constatat prescris dreptului material la acțiune pentru perioada 01.10._09.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâții să recalculeze drepturile salariale ale reclamanților începând cu data de 05.12-2009 prin aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008 și să plătească drepturile salariale rezultate din neaplicarea acestei legii.
Au fost obligat pârâții să plătească reclamanților, pentru perioada solicitată - 01.01._10, diferențele de drepturi salariale reprezentând diferența dintre salariul primit și cel cuvenit prin raportare la salariul aferent lunii decembrie 2009 calculat cu aplicarea Legii nr.221/2008, actualizate cu coeficientul de inflație până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C. L. P., s-a reținut că această calitate este justificată de prevederile art. 167 din Legea 84/1995 (în vigoare la momentul nașterii drepturilor aflate în discuție) care arată că „Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.”
În acest sens sunt și prevederile art. 16, 17 din HG 2192/2004 privind normele metodologice de finanțare si administrare a unităților de învățământ preuniversitar de stat care, de asemenea, stabilesc faptul că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigura din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Având în vedere cele mai sus reținute, coroborate cu dispozițiile art. 36 din Legea 215/2001 este justificată și calitatea procesuală pasivă a pârâtului C. L. P., pârât căruia potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate îi revine atribuții privind întocmirea și respectiv aprobarea bugetului local.
Pentru acest considerente, tribunalul a considerat neîntemeiată și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de C. L. P..
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a chematului în garanție Ministerului Finanțelor Publice invocată de DGFP prin întâmpinare, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată având în vedere că între celelalte instituții chemate în judecată pentru plata drepturilor pretinse și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar.
Este adevărat că în cadrul procesului bugetar Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute de legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia, prin urmare excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice a fost admisă.
In ceea ce privește excepția prescripției acțiunii, invocata de paratul C. L. P., tribunalul a reținut ca potrivit disp. art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, în cazul în care obiectul este reprezentat de plata unor drepturi salariale, termenul prescripție este de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune .
In cauza, s-a constatat ca reclamanții au solicitat plata drepturilor incepând cu 01.10.2008, iar acțiunea a fost introdusa in data de 05.12.2012, la mai mult de trei ani de la data solicitării.
In raport de textul de lege menționat mai sus, tribunalul a constatat ca excepția prescripției este întemeiată si a constatat că pentru perioada 01.10._09 dreptul material la acțiune a fost prescris, pentru această perioadă pretențiile reclamanților au fost respinse.
Pe fondul cauzei, s-a avut în vedere numai perioada pentru care nu a intervenit prescripția, și anume începând cu 05.12.2009.
Privitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la acordarea diferențelor dintre drepturile salariale acordate și cele cuvenite prin aplicarea Legii 221/2008, s-a reținut că potrivit art.1, alin.1, lit.b, c din OUG 15/2008 coeficienții prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10%, începând cu 1 ianuarie 2008, față de nivelul din 31 decembrie 2007; c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi: -1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei;- 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%; - 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii.
Ulterior aceste prevederi au fost modificate prin OUG 151/2008 care prevede că: articolul 1 se modifică și va avea următorul cuprins: "Art.1. - (1) În cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 6/2005, cu modificările ulterioare, se majorează după cum urmează:a) pentru funcția de profesor universitar prevăzută în anexa nr. 1.1, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea: - 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 230,247 lei; - 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 244,061 lei;- 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 266,026 lei;b) coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare se majorează cu 10% începând cu data de 1 ianuarie 2008, față de nivelul din 31 decembrie 2007; c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:- 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei; - 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei; - 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 299,933 lei.
(2) Indemnizațiile pentru persoanele care ocupă funcții de conducere specifice, precum și indemnizațiile pentru îndeplinirea unor activități specifice învățământului sunt prevăzute în anexele nr. 4 și 5."
Legea 221/2008 a suferit modificări și ca urmare a emiterii OUG 31/2009 care la art.2 și 3 prevede:
Art. 2- La articolul 11 alineatul (1), literele a) și b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în M.O. al României, Partea I, nr. 82 din 30 ianuarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și vor avea următorul cuprins: a) pentru perioada 1 ianuarie-31 martie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a și 3a; b) pentru perioada 1 aprilie-31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b și 3b;"
Art. 3 Valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b și 3b la OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art. 2 din prezenta ordonanță de urgență.
În urma pronunțării Curții Constituționale în legătură cu excepția de neconstituționalitate a art. I, pct.2 și 3 din OUG 151/2008 și art.2 și 3 din OUG 1/2009, aceasta a admis excepția de neconstituționalitate a art.I, pct.2 și 3 ale OUG 151/2008 și art.2 și 3 din OUG 1/2009, declarând aceste dispoziții neconstituționale.
Într-o asemenea situație, decizia definitivă a Curții Constituționale produce efecte juridice cât privește aplicarea normei juridice. Când se decide că prevederea legală în cauză este neconstituțională, ea nu mai poate fi aplicată, procesul judecându-se la instanțele judecătorești cu luarea în considerare a acestei noi realități juridice. Ca atare, decizia Curții Constituționale paralizează efectele juridice ale normei juridice contestate. Deciziile Curții Constituționale în aceste situații nu au ca efect scoaterea prevederilor legale din legislație, ci neaplicarea lor. Astfel, se ajunge la situația în care deși prevederea legală este în vigoare, nu poate fi aplicată deoarece contravine Constituției.
Tribunalul a constatat că reclamantului i s-au suspendat drepturile salariale ca urmare a intrării în vigoare a actelor normative enumerate mai sus, care au avut ca efect împiedicarea legii 221/2008 de a produce efectele juridice pentru care a fost emisă. În aceste condiții, tribunalul a constatat că această suspendare a fost nelegală, în temeiul unor acte normative declarate ulterior neconstituționale, motiv pentru care, va admite pretențiile reclamantului sub acest aspect.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata pentru perioada 01.01._10 a diferențelor dintre salariul primit și cel cuvenit prin raportare la salariul aferent lunii decembrie 2009, calculat cu aplicarea Legii nr.221/2008, tribunalul a reținut că, astfel cum rezultă din cele mai sus reținute, reclamanții sunt îndreptățiți să primească diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din aplicarea Legii 221/2008 de aprobare a OUG15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din învățământ, instanța apreciind că prin declararea neconstituționalității art. I pct. 2 și 3 din OUG 151/2008 și art. 2 și 3 din OUG 1/2009 care împiedica Legea 221/2008 de a produce efectele pentru care a fost emisă, drepturile salariale ale reclamanților trebuiau stabilite prin raportare la prevederile acestei legi.
Pentru anul 2010 se reține că, potrivit Legii 330/2009, salariul personalului didactic trebuie menținut pe tot parcursul anului la nivelul lunii decembrie 2009, ceea ce presupune luarea în considerare a salariului de bază de care reclamanții trebuiau să beneficieze, astfel cum acesta a fost stabilit prin hotărâre judecătorească, deci cu aplicarea prevederilor Legii 221/2008.
În acest sens, prevederile art. 30 alin 5 din Legea 330/2009 sunt: „ În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;”
Pornind de la aceste considerente, având în vedere Decizia 11/08.10.2012 a ICCJ, pronunțată în soluționarea Recursului în interesul legii, prin care se stabilește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin 6 din OUG 1/2010 și ale art. 30 din Legea 330/2009, în sensul că personalul didactic din învățământ are dreptul, începând cu ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, instanța a constatat întemeiate pretențiile reclamanților și a dispus obligarea pârâților la plata pentru perioada solicitată - 01.01._10 - a diferențelor dintre salariul primit și cel cuvenit prin raportare la salariul aferent lunii decembrie 2009, calculat cu aplicarea Legii nr.221/2008.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta U. A. Teritorială Orașul P. -prin primar (UAT oraș P.) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei UAT oraș P. fără să țină seama de jurisprudența instanțelor arondate Curții de Apel Ploiești în cauze similare, invocându-se în acest sens o . hotărâri judecătorești pronunțate în materie, anexate întâmpinării depuse la fond.
Se aduc critici hotărârii pronunțate și pe fondul cauzei, susținându-se că instanța nu a remarcat faptul că pentru anul 2010 salarizarea personalului plătit din fonduri publice –din care fac parte și reclamanții, se face potrivit Legii-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care a intrat în vigoare la data de 01.01.2010, iar din prevederile art. 34 din această lege rezultă că reclamanții, dacă erau nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor salariale stabilit în anul 2010 aveau la îndemână calea contestației, ceea ce însă nu s-a urmat, mai mult, arată recurenta, la această dată dreptul reclamanților de a formula contestație prevăzut de Legea nr.330/2009 s-a prescris.
Se solicită pentru motivele invocate admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a UAT oraș P. și în subsidiar constatarea prescripției dreptului la acțiune.
Curtea, analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, examinând cauza sub toate aspectele conform disp.art.3041 Cod pr.civilă, constată că recursul este nefondat și va fi respins în baza disp. art. 312(1) Cod pr.civilă cu motivarea de mai jos:
Nemulțumirea recurentei exprimată în cuprinsul motivelor formulate, vizează împrejurarea că aceasta nu justifică, în speță, calitate procesuală pasivă, iar în atare situație nu se impunea admiterea acțiunii în ceea ce o privește.
Plecând de la împrejurarea că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului care rezultă din raportul de drept material dedus judecății, conținutul calității procesuale se raportează la aceste împrejurări de fapt și de drept, care conferă unei persoane dreptul de a participa la activitatea judiciară.
Altfel spus, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Conform art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare (act normativ abrogat prin legea 1/2011, dar care era în vigoare la momentul nașterii dreptului) finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat este asigurată prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
În același sens art. XIII din OUG nr.32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare statuează că începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Prin art.1 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.538/2001 se prevede: că “începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat”.
Pe de altă parte, potrivit art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) lit. c-atribuții referitoare la bugetul local-primarul localității îndeplinește funcția de ordonator principal de credite, tot el fiind cel care, conform art. 21 din același act normativ, reprezintă în justiție unitatea administrativ teritorială.
Prevederile mai sus-menționate au fost reluate și în art. 104 din Legea nr.1/05.01.2011 a educației naționale care menționează că finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale și ea se realizează din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora.
În condițiile în care prin sentința atacată s-a dispus obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective, având în vedere interpretarea dispozițiilor legale mai sus menționate, rezultă că, în speță, aceasta justifică calitatea procesuală pasivă, astfel încât, în mod corect instanța de fond a dispus obligarea sa la plata drepturilor bănești către reclamantă.
În raport de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază ca fiind nefondate criticile formulate de UAT oraș P., motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă, va respinge recursul declarat, menținând ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta U. A. Teritorială Orașul P. -prin primar, cu sediul în P., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 904 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții N. A., A. S., A. C. E., B. D. I., B. A. F., B. G., B. O., B. I., B. M. M., C. V. D., D. E. C., F. G. C., M. G., O. V. G., P. C. M., P. M., S. A. M., S. M. C., S. C. I., S. M., V. V., toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat G. A., cu sediul în Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița, cu pârâții C. L. P., cu sediul în P., ., județul Dâmbovița,C. Național N. T., cu sediul în P., ., județul Dâmbovița și chematul în garanție S. R. –prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2013.
Președinte, Judecători,
C. Ș. V. S. E. M.
Grefier,
V. M.
red. C.Ș. /tehnored.V.M.
2 ex./10.12.2013
d.f._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. M. I.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1105/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
