Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 350/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 350/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 4952/105/2009/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 350
Ședința publică din data de 14 februarie 2013
Președinte – A. M. R.
Judecători – C. M. M.
- G. S. P.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare a Deciziei civile nr. 895 din 4 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale formulată de contestatorul V. I. domiciliat în B., ., ., etaj 3, . în contradictoriu cu intimata S.C. C. P. S.R.L., cu sediul procesual ales la Punctul de Lucru din Ploiești, ., nr.190-192, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și ultima strigare, a răspuns intimata . Ploiești reprezentată de consilier juridic Oița V. I. în baza împuternicirii nr.069/J/6.02.2013, lipsind contestatorul V. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, precum și că, contestația este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către intimata . Ploiești întâmpinare, înregistrată sub nr.2930 din 8 februarie 2013, prin care se invocă excepțiile inadmisibilității, a autorității de lucru judecat și a tardivității contestației în anulare.
Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității contestației în anulare, primând excepțiilor autorității de lucru judecat și a tardivității.
Consilier juridic Oița V. I., având cuvântul pentru intimată, arată că a mai fost formulată de către contestator o altă contestație în anulare ce avea un conținut identic, care a fost soluționată prin decizia nr. 1303/11 august 2010, astfel că solicită admiterea excepției și respingerea ca inadmisibilă a acestei noi contestații.
Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată, însă se impune amendarea contestatorului pentru introducerea cu rea-credință a unei noi contestații în anulare cu privire la aceeași decizie, fără să se fi ivit o împrejurare nouă care să determine acest lucru.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești – Secția I Civilă la data de 17 ianuarie 2013 sub nr._ contestatorul V. I. a formulat în contradictoriu cu intimata . – Punct de Lucru Ploiești, contestație în anulare cu privire la Decizia civilă nr. 895 din 4 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, solicitând admiterea acesteia, anularea hotărârii atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat în vederea pronunțării unei hotărâri neviciate.
În motivarea contestației în anulare contestatorul a arătat că într-adevăr, a fost angajat al societății intimate, ca șofer transport marfă încă din data de 3.10.2008, fiind trimis să efectueze mai multe transporturi atât în țară, cât și în străinătate, iar datorită faptului că efectua activități de transport fără oprire, a primit prin fax noul contract de muncă pe durată nedeterminată, ce a fost semnat de o cu totul altă persoană, diferența între semnătura recurentului și cea de pe contract fiind foarte mare.
A mai precizat contestatorul că de aici au început și problemele pentru acesta fiind nevoit să fie pus în fața unor acte pretins semnate de acesta, ce îi atrăgeau răspunderea în mai multe situații și deși acesta a încercat să contacteze reprezentanții societății pentru a lămuri aspectele legate de aceste probleme, nu a primit niciun răspuns, din contră a fost mărit și numărul de curse efectuate, acesta mergând uneori fără oprire.
A mai învederat contestatorul că într-adevăr, în data de 19.02.2009, a fost oprit pe teritoriul Spaniei, însă situația de fapt stă cu totul altfel, diagramele de tahograf existând la acel moment și nefiind falsificate de către contestator, aceste acte fiind controlate și monitorizate zilnic de reprezentanții societății și în plus, indiferent de acțiunile întreprinse de către pârât, existau acte care se încheiau în fiecare zi, ce atestau numărul de kilometri efectuați, precum și timpul de odihnă.
Pe de altă parte, prejudiciul nu i se poate imputa contestatorului în condițiile în care actele statuează o cu totul altă situație de fapt decât cea învederată de societate .
Referitor la multiplele absențe ale pârâtului și numeroasele convocări ale societății la sediul acesteia, din actele depuse la dosar rezultă că de la începutul lunii iunie s-a aflat mai mereu în concediu medical, iar în perioadele scurte în care nu a avut concediu medical, s-a deplasat la diferite instituții ale statului fiind chemat în calitatea sa de angajat al societății.
Contestatorul a mai arătat că împrejurarea că a plătit o parte din suma considerată prejudiciu în baza angajamentului semnat nu poate forma convingerea instanței în sensul că situația sa ar fi destul de clară existând dubii cu privire la veridicitatea semnăturii și de pe acest document.
Se concluzionează că nu contestatorul a plecat în cursele respective fără oprire și nu acesta a întocmit actele ce atestau anumite situații de fapt, neputând lua decizii care angajau răspunderea societății.
Față de cele învederate contestatorul a solicitat admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată.
În baza dispozițiilor art. 320 alin.2 Cod pr.civilă intimata S.C. C. P. S.R.L. a formulat întâmpinare.
Pe cale de întâmpinare intimata a invocat excepțiile inadmisibilității, autorității de lucru judecat și a tardivității contestației în anulare, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca nefondată și menținerea ca temeinică și legală a deciziei a cărei anulare s-a cerut, dar și amendarea contestatorului pentru introducerea contestației cu rea-credință, în scop șicanator.
În susținerea excepției inadmisibilității, intimata a arătat că prin Decizia nr. 1303/11 aug. 2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 4952,1/105/ 2009 s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul-pârât V. I. împotriva Deciziei nr. 895/04.05.2010 pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr._ 09.
La data de 17 ianuarie 2013 contestatorul-pârât a depus o nouă contestație în anulare pentru aceleași motive invocate în prima contestație în anulare - practic este aceeași cerere depusă din nou la instanță.
Conform art. 321 C. Proc. Civ., după respingerea unei contestații în anulare, nu se va putea formula o a doua contestație în anulare decât pentru motive noi, ce nu au existat la data formulării primei contestații.
Prin această dispoziție legiuitorul a urmărit să împiedice practica abuzivă de a se formula mai multe contestații în anulare împotriva aceleiași hotărâri pentru aceleași motive.
În consecință intimata a solicitat admiterea excepției inadmisibilității și respingerea cererii contestatorului-pârât, care a formulat o a doua contestație în anulare împotriva aceleiași hotărâri, invocând aceleași motive ca și în prima contestație în anulare, ca inadmisibilă.
În ce privește excepția puterii de lucru judecat, intimata a precizat că, întrucât prin Decizia nr. 1303/11 august 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 4952,_ a fost soluționată (respinsă ca nefondată) o contestație în anulare formulată de contestatorul-pârât V. I., iar în data de 17 ianuarie 2013 acesta a formulat o nouă contestație în anulare, pentru aceleași motive ca și prima, întrucât există triplă identitate de părți, obiect și cauză, între cele două contestații în anulare, solicită admiterea excepției puterii de lucru judecat și respingerea contestației în anulare pentru putere de lucru judecat.
Referitor la excepția tardivității, intimata a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 319 alin. 2 raportat la art. 401 alin. 1 lit. b și c din Cod pr. civ. contestația în anulare se poate formula în timpul executării silite, în termen de 15 zile de la data când cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi sau dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice în termen de 15 zile de la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit.
Împotriva debitorului V. I., a început procedurile de executare silită, prin B. P. G. care a notificat terțul poprit Tir Express SRL în data de 17.12.2011 privind înființarea popririi asupra veniturilor debitorului, prima încasare în contul executorului judecătoresc fiind făcută în data nr. 3675/18.03.2011 - a se vedea dovada de primire din 17.11.2012 și recipisa de consemnare nr. 3675 /18.03.2011 anexate la întâmpinare.
Întrucât de la momentul efectuării primei rețineri asupra veniturilor salariatului - 18.03.2011- și data depunerii prezentei contestații în anulare - 17 ian. 2013 - au trecut mai mult de 15 zile, intimata a solicitat admiterea excepției tardivității cererii și respingerea contestației în anulare ca tardiv introdusă.
Pe fond, intimata a arătat că, în susținerea cererii sale, contestatorul invocă motivul prevăzut la art. 318 teza a 11-a Cod pr. civ. și anume - când instanța, respingând recursul sau admițându-1 numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Contestatorul nu precizează însa care este motivul pe care instanța, din greșeala, ar fi omis să îl cerceteze, mulțumindu-se să reitereze în mod identic susținerile din cererea de recurs, respinsă de Curtea de Apel Ploiești, aceleași susțineri care au mai fost invocate si la judecata în prima instanța, prin întâmpinarea depusa la dosar și care au fost înlăturate de instanța de fond prin Sentința nr. 286 / 22.02.2010, aceleași susțineri invocate și prin contestația în anulare înregistrată sub nr. 4952._ pe rolul Curții de Apel Ploiești si respinsă ca nefondată prin Decizia nr. 1303 / 11 aug. 2010. întrucât în mod evident acele susțineri erau simple afirmații nefondate si neconcludente in raport de obiectul acțiunii, contrazise flagrant de actele depuse la dosar de intimată.
Având în vedere că contestatorul a introdus contestația în anulare cu aceleași motive, reiterate în mod identic cu cele expuse în prima contestație în anulare, dar și în contestația la executare, în recurs și în întâmpinarea la cererea de chemare în judecată, neavând nicio legătură cu motivele ce ar putea fi invocate în cadrul legal al unei contestații la executare - metodă abuzivă folosită și în cadrul contestației în anulare, intimata a solicitat să se constate că în acest caz contestatorul a acționat cu rea-credință, în scop șicanator, neurmărind decât punerea de piedici în recuperarea creanței, piedici care îmbracă forma abuzului de drept și să se dispună amendarea acestuia în baza art. 1081 alin. 1 lit. a Cod pr. civ.
Din oficiu s-a dispus atașarea dosarului de fond nr._ 09.
La termenul de judecată din data de 14 februarie 2013, Curtea a pus în discuție excepția inadmisibilității invocată de către intimată pe cale de întâmpinare.
Potrivit art. 321 Cod pr. civ. nu se poate face o nouă contestație pentru motive care au existat la data celei dintâi.
Exercitarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare cu nesocotirea textului de lege menționat lezează principiul securității juridice, afectând drepturile procesuale ale celorlalți participanți la procesul civil.
Totodată, declararea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și din acest motiv apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Raportând aceste considerații la speța pendinte Curtea constată că împotriva aceleiași hotărâri și anume Decizia nr. 895 din 4 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale contestatorul din cauza de față a mai exercitat calea extraordinară a contestației în anulare.
Acest demers judiciar i-a fost respins prin Decizia nr. 1303 din 11 august 2010 a Curții de Apel Ploiești - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Pe de altă parte, din conținutul celor două contestații în anulare se reține că motivele pentru care au fost formulate sunt identice.
În alte cuvinte, contestatorul a formulat cea de a doua contestație în anulare cu nesocotirea dispozițiilor art. 321 Cod pr. civ., ceea ce este inadmisibil așa cum s-a arătat pe larg în precedent.
Pentru motivele arătate și având în vedere textul de lege menționat Curtea urmează să admită excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare, invocată de intimată pe cale de întâmpinare.
Pe cale de consecință Curtea va respinge contestația ca inadmisibilă.
În ceea ce privește celelalte două excepții invocate de intimată tot pe cale de întâmpinare și anume excepția autorității de lucru judecat și cea de tardivitate Curtea reamintește că atunci când se invocă în același timp mai multe excepții există o ordine de soluționare a acestora.
În litigiul pendinte Curtea a considerat că din cele trei excepții invocate primează în soluționare cea a inadmisibilității.
De vreme ce Curtea a apreciat ca întemeiată această excepție urmează a nu mai analiza celelalte două excepții.
Sub aspectul solicitării intimatei de a aplica o amendă judiciară contestatorului Curtea reține că, potrivit textului invocat chiar de societate și anume art. 108 al. 1 pct. 1 lit. a Cod pr. civ. instanța poate sancționa fapta săvârșită în legătură cu procesul constând în introducerea cu rea credință a unor cereri vădit netemeinice.
Această dispoziție procesuală urmărește să prevină și să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, fie de natură să determine tergiversarea soluționării cauzei, fie în scop șicanator.
Ori, formularea unei contestații în anulare, cu același conținut ca și a celei anterior respinse se încadrează în sintagma de „vădit netemeinică” la care se referă art. 108 al. 1 pct. 1 lit. a Cod pr. civ., fiind justificată cererea intimatei de aplicare a unei amenzii judiciare contestatorului.
Așa fiind Curtea, având în vedere și limitele sancțiunii prescrise de legea procedurală urmează a aplica acestuia o amendă judiciară în cuantum de 50 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare, invocată de intimată.
Respinge contestația în anulare a Deciziei civile nr. 895 din 4 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale formulată de contestatorul V. I. domiciliat în B., ., ., etaj 3, ., în contradictoriu cu intimata S.C. C. P. S.R.L., cu sediul procesual ales la Punctul de Lucru din Ploiești, ., nr.190-192, jud. Prahova, ca inadmisibilă.
În temeiul art. 1081 alin.1 pct.1 litera a Cod procedură civilă aplică contestatorului o amendă judiciară de 50 de lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. M. R. C. M. M. G. S. P.
GREFIER,
N. M.
Red.RAM
2ex./18.02.2013
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Anulare act. Decizia nr. 3122/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 988/2013. Curtea... → |
|---|
