Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1546/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1546/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 423/120/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR.1546
Ședința publică din data de 29 mai 2013
Președinte - C. M. M.
Judecători - A. P.
- V. G.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta .> SA - Sucursala Electrocentrale Doicești, cu sediul în comuna Doicești, ..18, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 471 din 20 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. I., domiciliat în com. Șotânga, ..187, județul Dâmbovița.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este la primul termen de judecată și este motivat, iar recurenta a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin.1 pct. 2 Cod pr. civilă.
Curtea, având în vedere că recurenta a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin.1 pct. 2 Cod pr. civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță sub nr._ /14.01.2013 reclamantul S. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . Electrocentrale Doicești obligarea acesteia la plata drepturilor salariale reprezentând plăți compensatorii, în cuantum de 16 salarii medii brute aferente clasei 39 treapta IV, conform art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și acordarea dobânzii legale de la data de 02.11.2012 până la plata efectivă. A mai solicitat cheltuieli de judecată și obligarea pârâtei la plata sumei de 500 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că începând cu data de 02.11.2012, prin decizia nr. 1047/01.11.2012 s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă prin concediere colectivă, potrivit art. 65 alin. 1 din Codul muncii, coroborat cu art. 4.105 (2)B lit. a), urmând ca la data disponibilizării să i se plătească integral un ajutor de concediere în sumă de 37.906 lei net (respectiv 48.928 lei brut), în raport de vechimea sa în muncă de 35 ani și 1 lună, așa cum reiese și din prevederile art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în vigoare, care stipulează ajutorul de concediere în raport cu vechimea în muncă, pe tranșe de vechime.
Reclamantul a mai precizat că potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii angajatorul are obligația să achite salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar refuzul pârâtei de a-i achita aceste drepturi de natură salarială i-a produs atât un prejudiciu material, cât și un prejudiciu de ordin moral, lipsindu-l practic de sursele necesare existenței.
Acesta a mai arătat și faptul că salariaților disponibilizați în prima etapă li s-au achitat integral, într-o singură tranșă drepturile similare, ceea ce creează și o discriminare între salariați.
În drept s-au invocat prevederile art. 109, art. 112 și următoarele Cod procedură civilă, art. 4.105 (2)B lit. a, art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă al . vigoare, Codul muncii, art. 1 alin. 3 și următoarele din OG nr. 13/2011.
Au fost anexate, în copie, extras din Contractul colectiv de muncă al . de identitate a reclamantei, decizia de concediere, adeverința privind vechimea totală în muncă.
Pârâta, deși legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare.
S-a administrat proba cu înscrisuri pentru reclamant, depunându-se adeverința nr.1923/13.12.2012 emisă de pârâtă și în care se menționează vechimea totală în muncă a reclamantului și actul adițional la CCM al . sub nr. 760/15.03.2010 la Agenția Națională pentru Prestații Sociale, potrivit căruia se prelungește valabilitatea CCM în vigoare, înregistrat în anul 2006, cu actele adiționale ulterioare, până la 30.04.2014.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 471 din 20 februarie 2013, a admis în parte cererea precizată formulată de reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâta . Electrocentrale Doicești, a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând ajutor de concediere în cuantumul ce reprezintă diferența dintre 16 salarii brute echivalente cls. 39, treapta IV, potrivit art.4.108 din CCMU aplicabil și diferența încasată, de 7581 lei net, la care se adaugă dobânda legală pentru întreaga sumă la care era îndreptățită inițial prin decizia de concediere, începând cu 02.11.2012 și dobânda legală pentru diferența acordată prin prezenta sentință, începând cu 17.01.2013, urmând a se deduce impozitele aferente și a respins capătul de cerere privind daunele morale.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dâmbovița a reținut că prin decizia nr. 1047/01.11.2012 emisă de pârâtă, reclamantului i-a încetat contractul individual de muncă începând cu data de 02.11.2012, în baza art. 65 alin. 1 din Codul muncii și art. 4.105 (2)B lit. a din CCM al . urmare a desființării unor posturi prin reorganizare, fiind vorba de o concediere colectivă.
S-a constatat că la articolul 5 din această decizie s-a prevăzut că persoana concediată va beneficia de toate drepturile prevăzute de CCM al . vigoare, de prevederile OUG nr. 116/2006, actualizată, precum și de celelalte drepturi stabilite conform legii.
Totodată, neprecizându-se un termen pentru achitarea acestor drepturi, rezultă că persoana concediată trebuia să beneficieze de acestea de la data încetării contractului de muncă, și anume de la 02.11.2012.
Instanța a mai reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea societății pârâte la plata drepturilor prevăzute de art. 4.108 din CCM al ., a cărui valabilitate s-a prelungit prin acte adiționale în 2008, 2009 și 2010, ultima prelungire fiind până la 30.04.2014, conform înscrisurilor depuse la dosar de către reclamant.
Art.4.108 din CCM aplicabil prevede că la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere, în raport de vechimea în muncă, pentru o vechime de peste 20 de ani, cum este cazul reclamantei fiind prevăzute 16 salarii brute, echivalente clasei 39 - IV din grila de salarizare valabilă la data desfacerii contractului individual de muncă.
Tribunalul a apreciat că, atâta timp cât pârâta nu a făcut dovada respectării prevederilor contractului colectiv de muncă în ceea ce privește ajutorul de concediere, deși avea această obligație, potrivit dispozițiilor art. 229 alin. 4 din Codul muncii republicat, conform cărora „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților”, capătul de cerere privind acordarea a 16 salarii medii brute este întemeiat, precum și cel privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale la această sumă, care i se cuvine reclamantului în temeiul art. 6 din Ordonanța nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratoare și penalizatoare pentru obligațiile bănești, ce urmează a fi defalcată pe două perioade, una cu aplicarea dobânzii asupra întregii sume pentru perioada 2.11._13 și cealaltă cu aplicarea dobânzii la diferența de sumă, ca urmare a achitării voluntare a unei părți din creanță de către pârâtă la 17.01.2013, potrivit precizărilor reclamantului.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 500 lei, tribunalul a reținut că reclamanta nu a dovedit în ce a constat prejudiciul moral pretins a fi fost suferit, iar pe de altă parte, se apreciază că aplicarea dobânzii legale este un criteriu suficient pentru acoperirea prejudiciului patrimonial cauza prin neplata la termen a ajutorului de concediere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta .> SA - Sucursala Electrocentrale Doicești, criticând-o pentru nelegalitate, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr. civilă, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În fapt, recurenta a arătat că prin sentința criticată, instanța de fond a admis în mod eronat cererea de obligare a sa la plata dobânzii legale de la data de 02.11.2012 și până la data plații efective, în temeiul art.6 din Ordonanța nr. 13/2011.
A susținut recurenta că situația economică dificilă a intimatei . a pârâtei SE Doicești), monitorizată și de FMI, a determinat aplicarea unui program de restructurare și concedieri colective și în anul 2012, cu două etape în iunie și în noiembrie 2012, plan aprobat prin Hotărârea A. T. nr. 13/03.04.2012. Majoritatea activelor intimatei nu mai sunt viabile economic si sunt retrase din exploatare, iar personalul care le deservea a devenit excedentar. Reducerea activității intimatei a vizat și postul reclamantului, care s-a desființat din motive neimputabile salariatului.
A mai învederat recurenta că raporturile juridice de muncă dintre intimatul-reclamant și societate sunt reglementate de CCM T., care se completează cu dispozițiile Codului muncii, acte care nu prevăd plata unor accesorii la drepturile de natură salarială.
În conformitate cu prevederile art.4.108 din CCM T. „la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere în raport de vechimea în muncă...".
În considerarea prevederilor art.4.108 CCM T., a fost semnat Acordul între administrație și sindicate nr.9606/01.11.2012 (Anexa nr.1), prin care părțile au convenit ca plățile compensatorii să fie achitate până la data de 20.11.2012.
La data de 16.01.2013. Reclamantului - intimat i s-a virat în cont 20% din suma totală datorată conform CCM în vigoare, reprezentând plăți compensatorii.
Întârzierea efectuării plăților compensatorii s-a datorat unor motive obiective, care țin de măsurile de executare silită instituite de către diverși creditori (SNGN Romgaz SA Mediaș, . SA, . Transgaz SA Mediaș etc.) asupra conturilor bancare, asupra veniturilor prezente și viitoare provenite de la terți popriți, asupra certificatelor de emisii gaze cu efect de seră, asupra imobilelor din proprietatea societății etc.
A arătat recurenta că măsura încetării contractului de muncă al reclamantului este însoțită de măsuri de protecție socială prin acordarea de salarii compensatorii conform CCM T. și de beneficiile menționate de OUG nr.116/2007, venituri în completare la șomaj de aproximativ 1.500 lei lunar timp de cel mult 24 de luni, în funcție de vechimea în muncă, venituri de care salariații rămași nu vor mai putea beneficia începând anul 2013, în situația în care aceștia vor fi disponibilizați.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii cererii de obligare a . Electrocentrale Dolcești la plata dobânzii legale de la data de 02.11.2012 până la data plății efective.
Totodată, recurenta a solicitat modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul obligării societății doar la achitarea drepturilor salariale (plăți compensatorii) restante la data judecării recursului, după caz, și menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii primei instanțe referitoare la respingerea capătului de cerere privind acordarea daunelor morale.
Intimatul reclamant S. I. nu a formulat întâmpinare, deși a fost legal citat cu această mențiune.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Nemulțumirea recurentei exprimată prin calea de atac promovată vizează împrejurarea că în mod eronat s-a dispus obligarea sa la plata dobânzii aferente sumei datorate, deși întârzierea la efectuarea plăților s-a datorat unor motive obiective, care țin de măsurile de executare silită instituite de către diverși creditori asupra conturilor bancare, veniturilor prezente și viitoare provenite de la terții popriți, certificatelor de emisii gaze cu efect de seră și asupra imobilelor din proprietatea societății.
Prin decizia nr. 1047/01.11.2012 emisă de pârâtă, reclamantului i-a încetat contractul individual de muncă începând cu data de 02.11.2012, în baza art. 65 alin. 1 din Codul muncii și art. 4.105 (2)B lit. a din CCM al . urmare a desființării unor posturi prin reorganizare, fiind vorba de o concediere colectivă, iar în articolul 5 din această decizie s-a prevăzut că persoana concediată va beneficia de toate drepturile prevăzute de CCM al . vigoare, de prevederile OUG nr. 116/2006 actualizată, precum și de celelalte drepturi stabilite conform legii.
Art.4.108 din CCM aplicabil prevede că la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere, în raport de vechimea în muncă, pentru o vechime de peste 20 de ani, cum este cazul reclamantului fiind prevăzute 16 salarii brute, echivalente clasei 39 IV din grila de salarizare valabila la data desfacerii contractului individual de muncă.
Cert este că la data de 1 noiembrie 2012 a fost semnat Acordul nr.9606 (Anexa nr.1), prin care administrația societății și sindicatele au convenit ca plățile compensatorii să fie achitate până la data de 20.11.2012, iar la data de 16.01.2013, reclamantului i s-a virat în cont doar 20% din suma totală datorată conform CCM în vigoare, astfel cum reiese chiar din motivele de recurs formulate de pârâtă.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii angajatorul are obligația să achite salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar neîndeplinirea de către pârâtă a obligației stabilite în sarcina sa, de a achita drepturile bănești cuvenite reclamantului la termenele stipulate în înscrisurile menționate anterior, i-a produs acestuia din urmă un prejudiciu.
Conform art. 1 din OG nr. 13/2011 „Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești”, iar în art. 6 din același act normativ se menționează că „dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. În lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală”.
În condițiile în care reclamantul a fost privat de folosirea sumei de bani care i se datora în baza deciziei de încetare a contractului de muncă, prin neplata acesteia la scadență, este evident că el a suferit un prejudiciu, iar acordarea dobânzii legale reprezintă o modalitate de acoperire a acestuia.
O atare soluție se impune întrucât fiind vorba de plata unor sume de bani devin pe deplin aplicabile dispozițiile Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, așa cum a reținut și prima instanță. Totodată trebuie făcută precizarea că, în condițiile în care în contractul colectiv de muncă (care conform art. 229 alin.4 din Codul muncii constituie legea părților) nu a fost menționată dobânda, corect tribunalul a acordat numai dobânda legală conform art. 6 din O.G. nr. 13/2011.
Împrejurarea că neplata la timp a plăților compensatorii s-ar datora unor motive obiective, chiar dacă ar corespunde realității nu este imputabilă intimatului reclamant față de care recurenta are obligația de a plăti la timp drepturile bănești ce i se cuvin și nu poate constitui o clauză exoneratoare sub aspectul reparării integrale a prejudiciului. Pe de altă parte instanța reține că nu are relevanță juridică în speța dedusă judecății faptul că intimatul reclamant ar fi beneficiat la data încetării raportului de muncă și de alte măsuri de protecție socială.
Pe cale de consecință, în raport de argumentele expuse anterior, Curtea, apreciază ca fiind nefondate criticile formulate de pârâtă, motiv pentru care în baza art. 312 alin.1 cod pr. civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat, menținând ca legală sentința atacată.
Deși recurenta se află în culpă procesuală instanța va respinge cererea intimatului privind obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu s-a făcut dovada efectuării lor și a cuantumului acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de pârâta .> SA - Sucursala Electrocentrale Doicești, cu sediul în comuna Doicești, ..18, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 471 din 20 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. I., domiciliat în comuna Șotânga, ..187, județul Dâmbovița, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 mai 2013.
Președinte, Judecători,
C. M. M. A. P. V. G.
Grefier,
C. C.
Red.CMM
Tehnored.CC
2 ex./4.06.2013
d. fond_ Tribunalul Dâmbovița
j. fond. L. B.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 266/2013.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1347/2013.... → |
|---|
