Anulare act. Decizia nr. 3122/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3122/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 282/120/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 3122
Ședința publică din data de 24 octombrie 2013
Președinte – M. P.
Judecători – C.-M. M.
- A.-M. R.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta S. C. TÂRGOVIȘTE SA (.), cu sediul în Târgoviște, .-11, ., prin administrator judiciar RVA INSOLVENCY SPRL, împotriva sentinței civile nr. 851 din 17.04.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamantul G. A. S., domiciliat în Târgoviște, ., nr. 4, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă . (.) prin consilier juridic S. D. în baza delegației de reprezentare aflată la fila 17 dosar, și intimatul reclamant G. A. S. reprezentat de avocat U. F. din Baroul Dâmbovița în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 16 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a mai învederat că prin intermediul Serviciului registratură s-a depus la dosar de intimatul reclamant întâmpinare, înregistrată la nr._/2013.
Curtea comunică recurentului copia întâmpinării.
Consilier juridic S. D., pentru recurenta pârâtă, solicită a se acorda termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare și pentru a depune la dosar dovezi că pe rolul Poliției Tg. M. există pe rol un dosar ce are ca obiect tentativă de furt și în vederea depunerii de relații în acest sens, precizând că nu s-a comunicat de organul de urmărire penală stadiul acestor cercetări.
Avocat U. F., pentru intimatul reclamant, se opune amânării cauzei; arată că avea timp suficient să ia cunoștință de aceasta.
Referitor la susținerea reprezentantului recurentei pârâte în sensul că se fac cercetări cu privire la intimat, la instanța de fond nu s-au făcut discuții cu privire la acest aspect.
Arată că nu are alte cereri și solicită cuvântul în fond.
Curtea respinge cererea recurentei pârâte de amânare a cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinare, având în vedere că nu s-au formulat excepții sau apărări noi prin aceasta, precum și cererea de amânare a cauzei pentru a depune relații privind stadiul cercetărilor, având în vedere că nu s-au produs dovezi din care să rezulte inițierea unor astfel de demersuri.
Consilier juridic S. D. pentru recurenta pârâtă solicită cuvântul în fond.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic S. D., pentru recurenta pârâtă S. C. TÂRGOVIȘTE SA (.), critică sentința pronunțată de instanța de fond, arătând că din declarațiile de la dosar rezultă că agenții de pază au declarat că cei trei care au fost implicați în încercarea de sustragere au încercat să-i determine să nu ia măsuri, iar intimatul reclamant cunoștea acest aspect și l-a ascuns, motiv pentru care s-a luat măsura disciplinară față de acesta.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea contestației ca nefondată.
Avocat U. F. pentru intimatul reclamant G. A. S. solicită respingerea recursului ca nefondat.
Arată că s-a găsit o canistră cu combustibil într-un spațiu acoperit, care nu a fost controlat și astfel se explică în ce context se face controlul în spațiul respectiv, iar intimatul are o anumită funcție și astfel cum reiese din declarațiile martorilor, acesta nu avea cunoștință de ce canistra respectivă se afla în acel spațiu.
Arată că, în ce privește concluziile primei instanțe acestea sunt corecte, fapta de sustragere este o faptă gravă, însă nu s-a stabilit vinovăția intimatului cu privire la acest aspect.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, la data de 09.01.2013, reclamantul G. A. S. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 3157/05.12.2012 emisă de pârât . anularea dispoziției și reintegrarea sa în postul pe care l-a deținut, acela de operator circulație în cadrul Secției Transport CFU, pârâta să fie obligată la plata drepturilor salariale calculate de la data desfacerii contractului individual de muncă – 05.12.2012 și până la reintegrarea efectivă pe postul pe care l-a deținut, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că a fost încadrat în postul de operator circulație la ., secția CFU, că la data de 11.11.2012 a fost efectuat un control de către agenții de securitate în cabina locomotivei și într-un spațiu de sub pardoseală au fost găsite mai multe bidoane cu motorină și ulei de motor, că s-a presupus că reclamantul ar fi participat la urcarea în locomotivă a bidoanelor și ca urmare i s-a desfăcut contractul de muncă.
A susținut reclamantul că potrivit atribuțiilor din fișa postului nu are nici o răspundere cu privire la locomotivă și ceea ce se afla în interiorul ei și nu se consideră vinovat de săvârșirea vreunei abateri disciplinare.
A mai arătat reclamantul că în ziua de 10.11.2012, după ce a luat în primire serviciul, și-a îndeplinit sarcinile ce îi reveneau efectuând, atunci când a fost cazul funcțiile de magaziner tranzit, cântăritor, lăcătuș revizie și șef de manevră,asigurând în felul acesta bunul mers al lucrărilor, că la ora 3 s-a dat dispoziție de către operatorul coordonator să fie scoase la Gara Târgoviște Sud 6 vagoane și pentru îndeplinirea acestei dispoziții reclamantul a întocmit listele de predare primire a vagoanelor, a verificat ca vagoanele să nu aibă resturi de marfă, pe teren ca legarea cuplelor să fie făcută corespunzător, a legat semiacuplările de aer ale vagoanelor și a efectuat proba frânei când locomotiva a ieșit de la alimentare cu apă și a intrat pe convoiul de manevră.
Reclamantul a mai arătat că în dreptul Biroului de mișcare convoiul a fost oprit, s-a efectuat control de agenții de pază, în acest timp el deplasându-se la biroul de mișcare pentru a lua listele și echipamentul necesare pentru a pleca la Gara de Nord.
După ce s-a scris în registrul de mișcare de către șeful de tură că totul este în ordine convoiul s-a pus în mișcare iar la punctul de ieșire numărul trei agenții de pază au oprit convoiul și au efectuat un nou control, că într-un spațiu de sub pardoseală au fost găsite mai multe bidoane cu motorină și ulei de motor care au fost date jos .
A susținut reclamantul că el intra în interiorul locomotivei numai pe durata deplasărilor cu convoaiele de vagoane și numai în prezența mecanicului de locomotivă, că nu a cunoscut despre depozitarea bidoanelor.
A solicitat admiterea contestației cum a fost formulată.
În drept s-au invocat dispozițiile art 278 din Codul muncii.
A solicitat să se pună în vedere pârâtei să depună la dosar până la primul termen de judecată toate înscrisurile care au stat la baza emiterii dispoziției.
S-a atașat acțiunii, în copie, decizia contestată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta . solicitat respingerea contestației ca nefondată.
În motivare s-a arătat că reclamantul a fost concediat în urma săvârsirii unei abateri disciplinare apreciată deosebit de gravă, în urma cercetării disciplinare a unei tentative de furt asupra unei cantități totale de 201,5 litri motorină și 6 litri ulei de motor.
S-a arătat prin întâmpinare că în dimineața zilei de 11.11.2012 contestatorul în calitate de operator de circulație împreună cu Barat A. G. – mecanic de locomotivă și C. F. manevrant, manevrau împreună locomotiva LDH 871-0798-9 care se pregătea să iasă din incinta combinatului.
S-a precizat că după efectuarea controlului de rutină deși agenții de pază au observat că ceva nu este în regulă au permis locomotivei să –și continue drumul până într-o zonă mai bine luminată unde s-a efectuat un control mai amănunțit și sub podeaua locomotivei s-au găsit un număr de 37 bidoane de motorină și un bidon de ulei de motor.
S-a arătat că cei trei au încercat să ofere mită agenților de pază spre a ascunde cele constatate, că la schimbul anterior locomotiva a fost verificată iar de la momentul preluării locomotivei la schimbul trei singurele persoane care au avut acces la locomotivă au fost Barat A. G., C. F. și reclamantul.
S-a solicitat să se constate că sancțiunea disciplinară a fost aplicată justificat.
S-au atașat întâmpinării convocarea nr._/_, dispoziția nr. 2972/2012, procesul verbal nr._/413/2012, declarațiile date de reclamant, de agenții de pază, fișa postului contestatorului.
În cauză s-au administrat probele cu interogatoriu, înscrisuri și martori.
Prin sentința civilă nr. 851 din 17.04.2013, Tribunalul Dâmbovița a admis contestația formulată de reclamantul G. A. S., a anulat decizia contestată, respectiv decizia nr. 3159/05.12.2012 emisă de pârâtă și a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii acesteia, obligând pârâta la reintegrarea reclamantului pe postul avut anterior și plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă și la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Prin dispoziția 3159 din 05.12.2012, s-a dispus încetarea contractului de muncă al reclamantului pentru motive care țin de persoana salariatului, respectiv săvârșirea unei abateri disciplinare grave.
Potrivit dispozițiilor art. 61 lit. a C.muncii în baza cărora angajatorul a procedat la desfacerea contractului de muncă, concedierea se poate dispune în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere disciplinară gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual sau colectiv de muncă, ori regulamentul intern. S-au reținut ca abateri disciplinare ale reclamantului faptul că, în data de 11.11.2012, în jurul orei 0405, în timp ce se afla de serviciu ca operator de circulație, împreună cu alți doi salariați - mecanic de locomotivă și manevrant – la un control efectuat în cabina locomotivei care se pregătea să iasă din combinat, într-un spațiu din pardoseală, au fost descoperite mai multe recipiente cu motorină și ulei de motor.
Pârâta a motivat prezumția de complicitate a reclamantului la sustragerea produselor respective prin faptul că la tura anterioară locomotiva fusese verificată de două ori în acel loc fără să se găsească ceva, cei trei salariați au fost singurii care au urcat pe locomotivă, motorina nu putea fi pusă acolo de o singură persoană, iar la controlul efectuat cei trei au oferit agenților suma de 4000 lei pentru a nu raporta fapta. S-a reținut încălcarea de către reclamant a mai multor dispoziții referitoare la respectarea disciplinei muncii.
A reținut tribunalul și împrejurarea că, cercetarea disciplinară, ca și probele dosarului (înscrisuri, interogatoriu, declarațiile martorilor P. C., D. A., P. R., N. D., C. F., B. C.), confirmă numai în parte situația reținută de dispoziția de concediere, respectiv descoperirea unor recipiente din plastic conținând motorină ascunse sub podeaua locomotivei și faptul că la momentul controlului și descoperirii acestora reclamantul se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe locomotiva respectivă, însă nu confirmă și celelalte argumente pe care pârâta și-a motivat prezumția de vinovăție a reclamantului.
În acest sens, un aspect prin care pârâta a insistat în dovedirea participării reclamantului la fapta de sustragere a motorinei îl reprezintă oferirea de bani agenților de pază pentru ca aceștia să nu raporteze fapta superiorilor și conducerii societății, aspect care nu este probat însă în mod cert nici în timpul cercetării disciplinare nici în timpul judecății. Astfel, a reținut tribunalul, cu ocazia cercetării disciplinare martorul P. C. afirmă că cele trei persoane de pe locomotivă au încercat să-l mituiască pe agentul de pază D. A. în timp ce însuși martorul D. A. declară că numai mecanicul B. G. este cel care i-a oferit bani pentru a nu denunța fapta. Este adevărat că în declarația dată în fața instanței atitudinea martorului este confuză, nu își mai amintește cu precizie care dintre persoane i-a oferit bani pentru a ascunde fapta, însă o asemenea confuzie este posibilă dat fiind trecerea unei perioade de timp de la data controlului.
S-a menționat că s-a mai arătat de către pârâtă în decizia de concediere faptul că la tura anterioară locomotiva fusese verificată în acel loc de două ori fără să se găsească ceva, situație care, de asemenea, impune discuții întrucât martorul B. C. – mecanicul din cealaltă tură – confirmă că au fost efectuate două controale în timpul în care a efectuat serviciul, dar precizează că aceste controale nu s-au efectuat sub podeaua locomotivei, acel spațiu nefiind vreodată verificat. Mai mult, martorul arată că posibilitatea de a observa din exterior existența unui obiect în acel spațiu (după cum susțin martorii agenți de pază) practic nu există, descoperirea acestora putându-se face numai prin ridicarea podelei.
Tribunalul a reținut totodată că din declarațiile tuturor martorilor rezultă că locul unde locomotiva era staționată și deci unde reclamantul a avut acces pe ea era bine iluminat, exista vizibilitate și posibilitate de supraveghere bună, că fapta reținută în sarcina reclamantului, aceea de sustragere a bunurilor din societate, este o faptă deosebit de gravă, care poate avea consecințe și atrage sancțiuni din punct de vedere disciplinar dar și penal, pentru imputarea căreia se impun probe certe, care să dovedească în mod evident săvârșirea ei de către persoana acuzată, că simpla prezență a reclamantului în momentul controlului și descoperirii bunurilor suspectate a fi sustrase pe locomotiva unde nu își desfășura activitatea ci avea numai un acces pasager în timpul deplasărilor și faptul că aceste bunuri nu puteau fi depozitate acolo de o singură persoană nu pot duce la concluzia că reclamantul se face vinovat de fapta de sustragere.
Pentru motivele mai sus menționate, având în vedere că desfacerea contractului de muncă s-a întemeiat pe motive a căror existență nu a fost dovedită cert de către pârâtă, instanța a constatat netemeinică decizia de concediere și urmează să dispună anularea acesteia, admițând cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi salariale de care acesta ar fi beneficiat pentru perioada cuprinsă între data desfacerii contractului de muncă și data la care va fi efectiv reintegrat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta S. C. TÂRGOVIȘTE SA (.), prin administrator judiciar RVA INSOLVENCY SPRL criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În opinia recurentei, instanța de fond nu a apreciat corect probatoriul administrat în cauza de către societate și în mod nejustificat a hotarât ca nu a făcut dovada ca în mod corect și legal societatea a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al recurentului, care a fost concediat disciplinar pentru săvârșirea unei abateri disciplinare apreciată de către angajator ca fiind deosebit de gravă, respectiv coparticiparea la o tentativă de furt asupra unei cantități totale de 202,5 litri motorina și 6 litri ulei de motor.
A expus declarațiile martorilor detaliat, apreciind că din cuprinsul acestora rezultă în mod evident atitudinea culpabila a contestatorului și abaterea disciplinara deosebit de grava săvârșita de către acesta.
A solicitat a se constata că sancțiunea disciplinara severă este aplicată justificat, că procedura cercetării disciplinare prealabile a fost respectată, că a atașat la dosar dovada convocării la cercetarea disciplinară prealabilă precum și nota explicativă dată cu aceasta ocazie, împreuna cu declarațiile agenților de pază care au constatat săvârșirea abaterii disciplinare imputate.
A solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii contestației ca nefondată.
Intimatul reclamant G. A. S., a formulat întâmpinare, prin care a răspuns punctual motivelor de recurs invocate și a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Raportat la probele administrate în cauză, precum și în cursul cercetării disciplinare Curtea constată că în mod just prima instanță a apreciat că nu sunt dovezi clare în sensul reținerii săvârșirii de către reclamant a abaterii disciplinare pentru care prin decizia contestată s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă, respectiv a complicității la sustragerea de combustibil din societatea pârâtă pentru faptul că, în data de 11.11.2012, în jurul orei 0405, în timp ce se afla de serviciu ca operator de circulație, împreună cu alți doi salariați - mecanic de locomotivă și manevrant – la un control efectuat în cabina locomotivei care se pregătea să iasă din combinat, într-un spațiu din pardoseală, au fost descoperite mai multe recipiente cu motorină și ulei de motor.
Astfel, recurenta-pârâtă a procedat la sancționarea intimatului-reclamant în baza unei simple prezumții de vinovăție, aceasta nefiind confirmate de probatoriul administrat. În acest sens, probatoriul administrat atestă numai descoperirea unor recipiente din plastic conținând motorină ascunse sub podeaua locomotivei și faptul că la momentul controlului și descoperirii acestora reclamantul se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe locomotiva respectivă, însă nu confirmă și celelalte argumente pe care pârâta și-a motivat prezumția de vinovăție a reclamantului.
De asemenea, susținerile recurentei-pârâte, potrivit cărora complicitatea la furt ar reieși din faptul că intimatul-reclamant ar fi oferit bani agentului de pază și că la controlul anterior în locul unde au fost descoperite bunurile nu era nimic, Curtea reține că și acestea sunt contrazise chiar de agentul de pază, martorul D. A., care a declarat că numai mecanicul B. G. este cel care i-a oferit bani pentru a nu denunța fapta, precum și de martorul B. C. – mecanicul din cealaltă tură – ce arată că au fost efectuate două controale în timpul în care a efectuat serviciul, dar precizează că aceste controale nu s-au efectuat sub podeaua locomotivei, acel spațiu nefiind vreodată verificat. Mai mult, martorul a subliniat că posibilitatea de a observa din exterior existența unui obiect în acel spațiu (după cum susțin martorii agenți de pază) practic nu există, descoperirea acestora putându-se face numai prin ridicarea podelei.
Din considerentele expuse, față de faptul că actele și lucrările dosarului atestă că intimatul-reclamant a fost sancționat disciplinar pe baza unei simple prezumții de complicitate la furt, Curtea apreciază ca nefondat recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 851 din 17.04.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, astfel încât, în baza art. 312 rap. la art. 304/1 c.proc.civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de pârâta S. C. TÂRGOVIȘTE SA (.), cu sediul în Târgoviște, .-11, ., prin administrator judiciar RVA INSOLVENCY SPRL, împotriva sentinței civile nr. 851 din 17.04.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamantul G. A. S., domiciliat în Târgoviște, ., nr.4, ., ., ca nefondat.
Obligă recurenta la 700 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24 octombrie 2013.
Președinte, Judecători,
M. P. C.-M. M. A.-M. R.
Grefier,
C. G.-A.
Red. MP
2 ex./15.11.2013
d.f._ – Tribunalul Dâmbovița
j.f. M. I.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 350/2013.... → |
|---|
