Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1626/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1626/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 6552/114/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1626
Ședința publică din data de 5 iunie 2013
Președinte - A.-C. B.
Judecători - E. S.
- V.-I. S.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul A. M., domiciliat în comuna Gălbinași, ., împotriva sentinței civile nr. 359/12 mai 2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâta . PROTECȚIE VISPO SRL B., cu sediul în B., Șoseaua Rm. Sărat, nr. 109 bis, județul B..
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-reclamant A. M. și intimata-pârâtă . Protecție Vispo SRL B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, a fost declarat în termenul legal procedural și că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul motivelor de recurs.
Curtea în baza dispozițiilor art. 129 alin. 4 Cod pr. civilă, texte de lege care reglementează rolul activ al instanței, forma în vigoare la data introducerii acțiunii, aplicabilă în speță, față de faptul că recurentul-reclamant a indicat generic temeiul de drept al motivelor de recurs formulate, respectiv dispozițiile art. 299 – 316 Cod pr. civilă, constată că motivele de recurs pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, care prevăd că, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că recurentul-reclamant A. M. a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul motivelor de recurs, dând eficiență normelor imperative reglementate de dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod pr. civilă, forma în vigoare la data introducerii acțiunii, aplicabilă în speță, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art. 256 Cod pr. civilă, asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub număr de dosar_, reclamantul A. M. a chemat-o în judecată pe pârâta . Protecție Vispo SRL B., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei nr. 4619 din data de 29.10.2012 și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante.
În motivarea cererii, reclamantul a relatat că a fost angajatul societății din data de 05.01.2009, conform contractului individual de muncă înregistrat la ITM B., iar prin decizia nr. 4619 din 29.10.2012 s-a dispus încetarea contractului de muncă, conform art. 55 lit. b din Codul muncii.
Reclamantul a precizat că nu a formulat niciodată o cerere prin care să solicite încetarea contractului, iar în lipsa unei astfel de cereri, decizia reprezintă un act unilateral al angajatorului, care nu întrunește cerințele art. 55 lit. b din Codul muncii și nici ale concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului, reglementate de art. 65 din Codul muncii.
Reclamantul a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 78 și art. 80 din Codul muncii, motiv pentru care a solicitat să se ia act că nu dorește repunerea în situația anterioară, context în care, în cazul admiterii cererii, acest contract ar înceta de drept la data rămânerii irevocabile a hotărârii, conform art. 80 alin. 3 din Codul muncii.
Având în vedere că prin încetarea contractului de muncă nu poate beneficia de ajutorul de șomaj, reclamantul a solicitat să se constate că decizia emisă de pârâtă este nelegală și netemeinică.
În termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 115 Cod pr. civilă, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.
În cuprinsul întâmpinării, societatea pârâta a arătat că susținerile reclamantului sunt nefondate, întrucât la data de 28.10.2012, acesta împreună cu alți doi colegi au adus la cunoștința conducerii societății că doresc încetarea imediată a contractului de muncă, iar în data de 29.10.2012 s-au prezentat la sediu, unde și-au înregistrat cererile, cea a reclamantului primind nr. 4618/2012.
Față de conținutul acțiunii, pârâta a precizat că realul motiv pentru care reclamantul a formulat cerere este imposibilitatea acestuia de a obține indemnizația de șomaj, însă apreciază că este inadmisibil angrenarea sistemului judiciar pentru astfel de cerințe.
Față de drepturile bănești solicitate, pârâta a relatat că acest capăt de cerere este prematur, întrucât potrivit contractului individual de muncă, data plății salariului este la 20 ale lunii și față de data încetării contractului, respectiv 29.10.2012, acestea se achită la data de 20.11.2012, când reclamantul se poate prezenta la sediul societății, pentru a intra în posesia lor.
Prin adresa nr. 399 din data de 04.02.2013, pârâta a comunicat că în urma invitației de mediere inițiată de reclamant s-a luat legătura cu mediatorul, însă pretențiile comunicate din partea acestuia nu au fost acceptate de societate, motiv pentru care achiesează la cererea reclamantului prin care solicită anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă fără reintegrare, urmând ca încetarea acestui contract să aibă loc în baza art. 80 alin. 3 Codul muncii.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
La data de 12.03.2013 Tribunalul B. a pronunțat sentința civilă nr. 359 prin care a admis în parte acțiunea și a obligat societatea pârâtă să plătească reclamantului drepturile salariale restante pentru munca prestată anterior încetării raporturilor de muncă.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 4619/29.10.2012 emisă de pârâtă și s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 230 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr._ din 26.01.2009 la ITM B., în funcția de agent de pază, până la data de 29.10.2012, când prin decizia nr. 4619 din aceeași dată s-a dispus încetarea contractului, în temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii.
Față de susținerea reclamantului exprimată în cererea introductivă, în sensul că în mod greșit s-a dispus încetarea contractului prin acordul părților, întrucât nu a formulat o astfel de cerere, instanța a constatat că aceasta nu are fundament, deoarece din cererea înregistrată la societate sub nr. 4618 din 29.10.2012, reiese că reclamantul a solicitat în mod expres acest lucru, iar în cadrul ședinței publice din 05.12.2012, a confirmat atât efectuarea unei astfel de cereri, cât și semnătura.
În condițiile în care reclamantul personal a solicitat încetarea raporturilor de muncă prin acordul părților, a arătat tribunalul, se constată că decizia contestată pe acest motiv este legală, iar critica invocată de salariat, în sensul că în acest context nu poate beneficia de ajutor de șomaj, nu poate forma obiect de analiză al nelegalității deciziei.
A reținut tribunalul că, achiesarea pârâtei la încetarea raporturilor de muncă în temeiul art. 80 alin. 3 Codul muncii nu poate fi reținută de către instanță, întrucât acest articol vizează un efect subsecvent al constatării nelegalității judecătorești a concedierii și nicidecum un temei legal al încetării contractului individual de muncă.
În ceea ce privește plata drepturilor salariale restante solicitate de reclamant, tribunalul a apreciat acest capăt de cerere ca fiind fondat, reținând, sub acest aspect, că prin întâmpinarea formulată, pârâta nu a confirmat achitarea acestora și nici nu a făcut dovada achitării lor.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termenul legal reglementat de art. 215 din Legea nr. 62/2011, reclamantul A. M., criticând-o ca nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 78 și art. 79 din Codul muncii, apreciind că manifestarea sa de voință nu poate produce efecte juridice, consimțământul invocat de pârâtă fiind viciat prin dol.
A arătat recurentul că, în speță, chiar societatea a achiesat la încetarea contractului de muncă conform art. 80 alin. 3 Codul muncii, precizând că nu putea solicita încetarea contractului, în condițiile în care, în prezent, este greu de găsit un loc de muncă, iar pe de altă parte, s-ar expune riscului de a nu primi indemnizația de șomaj.
În acest context, a arătat recurentul, în mod greșit tribunalul a apreciat că și-ar fi însușit cererea prin care s-a solicitat desfacerea contratului de muncă, în realitate fiind nemulțumit de manoperele dolosive ale societății.
A mai învederat recurentul că într-o altă cauză, ce îi viza pe alți doi colegi de serviciu, Tribunalul B. a admis acțiunea acestora, dispunând anularea deciziilor de desfacere a contractului de muncă.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii.
Recursul a fost motivat generic pe dispozițiile art. 299 – 316 Cod pr. civilă.
Intimata . Protecție Vispo SRL B. nu a fost reprezentată în instanță și nu a formulat întâmpinare, deși a fost citată cu această mențiune, conform dispozițiilor art. 308 alin. 2 Cod pr. civilă.
La termenul de judecată din data de 5 iunie 2013, Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 4 Cod pr. civilă raportat la art. 306 și 83 Cod pr. civilă, a constatat că temeiul de drept al recursului îl constituie, în raport de motivele dezvoltate, cazul de modificare reglementat de pct. 9 al art. 304 Cod pr. civilă.
Examinând sentința atacată sub aspectul criticilor formulate, încadrate în motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, dar și din perspectiva art. 3041 Cod pr. civilă, ce permit examinarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază ca nefondat recursul formulat, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează greșit norma juridică aplicabilă.
Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege în vigoare la data judecății sau când recurge la texte de lege aplicabile litigiului și le dă o greșită interpretare.
Motivul de recurs nu subzistă însă în cauză, soluția Tribunalului B. bazându-se pe o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale care au relevanță și incidență în speța dedusă judecății, respectiv a dispozițiilor art. 55 lit. b și art. 80 alin. 3 din Codul muncii.
Curtea reamintește că art. 80 Codul muncii, invocat de către recurent, reglementează consecințele concedierii netemeinice sau nelegale, dispozițiile anterioare, prevăzute de art. 78 și art. 79 din același Cod, de asemenea, invocate de recurent, reglementând situația sancționării aplicată unei concedieri dispusă cu nerespectarea procedurii legale și obligația pentru angajator de a nu invoca, în fața instanței, alte motive de fapt sau de drept decât ele menționate în decizia de conce-diere.
Prin urmare, pentru a se putea pretinde aplicarea acestor texte de lege problemei de drept dedusă judecății, era absolut necesar ca în speță să ne aflăm în prezența unei concedieri nelegale.
În realitate, în speță nu există o astfel de situație, întrucât desfacerea contractului de muncă al recurentului s-a realizat nu ca urmare a unei concedieri, ce ar fi presupus voința exclusivă a angajatorului, ci ca urmare a acordului de voință, realizat prin formularea unei cereri în acest sens de către recurent, în condițiile prevăzute de art. 55 lit. b din Codul muncii, cerere ce a fost aprobată de către angajator (fila 14 dosar fond).
Faptul că în prezent, recurentul contestă existența acestui acord, motivând că într-o astfel de situație nu mai poate beneficia de indemnizația de șomaj,
în mod evident, nu poate constitui un motiv care să afecteze aplicarea dispozițiilor art. 55 lit. b Codul muncii.
De asemenea, pentru a putea pretinde vicierea consimțământului său prin dol, recurentul trebuia să dovedească existența acestuia, simpla invocare, nesusținută de nicio argumentație și dovezi concrete, nefiind posibil a primi o validare din partea Curții.
Dimpotrivă, instanța de recurs constată că raționamentul juridic prezentat de prima instanță este corect, întrucât atât timp cât la dosar există o cerere scrisă și semnată de recurent, prin care a solicitat expres angajatorului desfacerea contractului său de muncă, iar în instanță, la termenul de judecată din data de 5.12.2012, a confirmat existența acestei cereri și semnătura sa, nu poate pretinde că nu a existat acest acord, pentru că ulterior, a realizat că nu va putea beneficia de indemnizație de șomaj.
În ceea ce privește hotărârea judecătorească invocată de către recurent, Curtea reamintește, ca prim aspect, că precedentul judiciar nu constituie izvor de drept.
Totodată, Curtea notează că hotărârea judecătorească invocată menționează o situație diferită de prezenta speță, prin faptul că probele administrate – martori și înscrisuri au prezentat o situație de fapt distinctă, care nu se regăsește în prezentul litigiu.
În considerarea acestor argumente de fapt și de drept, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, Curtea va proceda, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, la respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. M., domiciliat în comuna Gălbinași, ., împotriva sentinței civile nr. 359/12 mai 2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâta . PROTECȚIE VISPO SRL B., cu sediul în B., Șoseaua Rm. Sărat, nr. 109 bis, județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 iunie 2013.
Președinte, Judecători,
A.-C. B. E. S. V.-I. S.
Grefier,
D. V.
Red. ACB
Tehnored. DV
2 ex. / 11.06.2013
d.f._ – Tribunalul B.
j.f. G. S.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1854/2013. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
