Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1542/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1542/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 7611/114/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1542
Ședința publică din data de 29 mai 2013
Președinte - C. M. M.
Judecători - A. P.
- V. G.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta ȘCOALA CU CLASELE I-VIII “CPT. AV. M. T. B.”, cu sediul în municipiul B., ..28, județul B., împotriva sentinței civile nr. 194 din 6 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata reclamantă F. T., cu domiciliul în municipiul B., ..1A, județ B. și intimatul pârât C. L. B., cu sediul în municipiul B., ., județ B..
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata F. T. personal, lipsind recurenta pârâtă Școala G. cu clasele I – VIII Cpt. Av. M. T. B. B. și intimata pârâtă C. L. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este la primul termen de judecată și este motivat.
Totodată, s-a menționat instanței că intimata reclamantă F. T. și intimata pârâtă C. L. B. au depus la dosar întâmpinare.
Intimata reclamantă F. T., prezentă personal, depune la dosar concluzii scrise și declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei pârâte în dezbaterea recursului.
Intimata reclamantă F. T., având personal cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._, reclamanta F. T. a chemat în judecată pe pârâții Școala cu Clasele I-VIII " Cpt. Av. M. T. B." B. și C. L. B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata indemnizației de pensionare, in cuantum de 2 salarii de baza, prev. de art. 36 lit. e din Contractul colectiv de muncă unic la nivel Inspectoratului Școlar al Județului Buzăului actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că până la 01.07.2010 a funcționat ca învățător la unitatea școlară pârâtă, iar ulterior acestei date a fost pensionată urmare a îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare, conform deciziei CJP B. nr._ din 22.07.2010.
Reclamanta a mai precizat că la calcularea sumei de 4194 lei ce face obiectul prezentei judecăți a avut în vedere cuantumul salariului de bază lunar valabil anterior ieșirii sale la pensie, astfel cum acesta se regăsește pe dovada de plată a salariului aferent lunii iunie 2010, respectiv suma de 2262 lei.
Până în momentul formulării prezentei cereri reclamanta a învederat că nu i-a fost plătită indemnizația de pensionare, în motivarea refuzului fiind invocat art. 9 din Legea 118/2010, potrivit căruia începând cu data intrării în vigoare a acestei legi nu se mai acordă ajutoare, sau după caz indemnizația la ieșirea la pensie.
Dreptul său de a beneficia de indemnizația de pensionare este recunoscut și este obligatoriu față de prevederile art.36 lit.e din CCM Unic la Nivel de ISJ B., înregistrat la DMPS B. sub nr.1572 din 01.10.2001, precum și art.3 al.1, art.5 al.1 și art.14 al.1 din același contract.
Reclamanta a mai invocat în sprijinul acțiunii prevederile art.11 al.1, art.30 din Legea 130/1996, art.48 al.1 din Legea 128/1997, art.12 al.1 din Legea 24/2000, art. 56 lit.d din Legea 118/2010, apreciind că față de data eliberării din învățământ și mențiunea din decizia de pensionare potrivit căreia plata dreptului se face începând cu data de 01.07.2010, data încetării calității de asigurat, este îndreptățită la beneficiul acestei indemnizații și în raport de prevederile art. 15 al.2 din Constituția României. De asemenea s-a dezvoltat în cuprinsul cererii, calitatea procesuală pasivă a pârâților, solicitându-se admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosar: decizia CJP B. nr._/22.07.2010, decizia ISJ nr. 891/14.05.2010, adeverința nr. 835/18.07.2011, cartea de identitate, state de plată pe luna iunie 2010, fluturaș salariu aferent lunii iunie 2010, sentința civilă nr.262/2011.
În temeiul art. 115 Cod procedură civilă pârâtul C. L. B., prin Primar, la formulat întâmpinare prin care a invocat prevederile art.3 al.2 din C.C.M.U și Legea 128/1997, solicitând să se aibă în vedere perioada de timp marcată de criza economică și financiară și faptul că fondurile instituțiilor publice au fost diminuate și serios afectate, astfel încât la acest moment acestea nu sunt îndestulătoare.
S-a mai invocat, față de prevederile art. 50 din C.C.M.U. pe anii 2007-2010, că reclamantei i-au fost stabilite drepturile privind acordarea pensiei prin decizia C.J.P. din 22.07.2010, iar data la care s-a dispus eliberarea din învățământ, respectiv luna iulie 2010, lună pentru care i s-a acordat și indemnizația de concediu, erau în vigoare prevederile Legii 118/2010.
Pârâtul a invocat ca precedent judiciar decizia Curții de Apel Ploiești din 5 mai 2011.
În termen legal și pârâta uniate școlară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii. Față de prevederile art. 9 din Legea 118/2010 a mai invocat pârâta că decizia de pensionare a reclamantei a fost emisă în data de 22.07.2010, ulterior intrării în vigoare a Legii 118 din 30.06.2010, motiv pentru care unitatea de învățământ a înțeles să nu mai efectueze plata indemnizației de pensionare, dispoziția legală invocată fiindu-i aplicabilă.
S-a mai precizat că reclamanta interpretează greșit ieșirea la pensie, raportat la prevederile art. 9 din Legea 118/2010 și în acest sens I.S.J. B. a solicitat lămuriri la M.E.C.T.S., iar prin adresa nr._ din 15.10.2010 s-a comunicat că începând cu data intrării în vigoare a Legii 118/2010 nu se mai acordă indemnizații pentru salariații care se pensionează.
Pârâtul a înaintat la dosar adresa nr._ din 22.10.2010 înregistrată la I.S.J. B., adresa nr._/2010 emisă de M.M.F.P.S., extras de pe portalul Curții de Apel Ploiești în ce privește dosarul_ .
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul B., prin sentința civilă nr. 194 din 6 februarie 2013, a admis ca întemeiată acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâții la plata către aceasta a indemnizației pentru pensionare în cuantum de 2 salarii de bază raportate la salariul de bază avut în luna anterioară pensionării, în conformitate cu art.36 lit. e din CCM Unic la Nivel ISJ B. pe anii 2009/2010, actualizată în funcție de rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut că, potrivit deciziei nr.891 din 14.05.2010 – emisă de ISJ B., reclamanta a fost eliberată din învățământ de la unitatea școlară pârâtă prin pensionare, începând cu data de 01.07.2010, iar prin decizia nr._ din 22.07.2010 a fost pensionată ca urmare a îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare.
Potrivit art.36 lit. e din CCM unic la nivel ISJ B., înregistrat la DMPS B. sub nr. 98/1572/01.10.2009 se prevede că „salariații care se pensionează la limită de vârstă sau în condițiile art.127 alin.3 din Legea 128/1997 primesc o indemnizație de cel puțin două salarii de bază raportate la salariul de bază avut în luna anterioară pensionării”.
Din cuprinsul art.5 alin.1 din același contract, rezultă că „prezentul contract colectiv de muncă produce efecte pentru toți salariații din învățământ din județul B., conform art.11 alin.1 lit. a din Legea nr.130/1996„.
Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații din unitate, în cazul CCM încheiate la acest nivel, iar executarea acestuia este obligatorie pentru părți, astfel cum rezultă din dispozițiile art.11 și 30 din Legea nr. 130/1996.
Dispoziții similare se regăsesc și la art.236 și 243 din Codul Muncii.
În Legea 128/1997 (în vigoare la data nașterii dreptului reclamantei,dar care a fost ulterior abrogată, la 09.02.2011 prin Legea 1/2011) la art.48 s-a statuat regimul juridic al drepturilor ce li se cuvin cadrelor didactice, respectiv salariul cât și alte drepturi constând in adaosuri, sporuri și alte drepturi suplimentare.
Astfel, salariul cadrelor didactice se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabila constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi suplimentare. În ce privește drepturile suplimentare ale personalului didactic la alin.2 din același articol se precizează că acestea se negociază în limitele stabilite de lege în cadrul contractelor colective de muncă dintre administrație și sindicatele de învățământ la nivel național, potrivit legii.
Pe de altă parte, prin art.51 din CCMUN pe anii 2007-2010 s-a stabilit că salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație de cel puțin doua salarii de bază avută înaintea pensionării. Acest drept este reglementat la Capitolul 4 „salarizarea și alte drepturi bănești”.
Același drept este prevăzut și la art.37 lit. e din CCM la nivel de ramură învățământ, însă cuantumul este de o indemnizație de cel puțin un salariu de bază.
Însă, Legea nr. 130/1996 la art.8 instituie un principiu potrivit căruia „contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior”.
Mai mult, supremația contractelor colective rezultă și din prev.art.41 alin.5 din Constituția României, care au statuat că „dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor încheiate sunt garantate”, ceea ce înseamnă că toate contractele colective de muncă au caracter obligatoriu garantat de stat și că părțile contractante trebuie să-l execute după ce l-au negociat și înregistrat, conform prevederilor legale.
Instanța a apreciat neîntemeiat punctul de vedere al pârâtelor potrivit cărora nu se mai poate acorda indemnizație de pensionare pentru reclamantă, întrucât prin art.9 din legea 118/2010 nu se mai acordă acest drept.
Astfel, s-a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.9 din Legea 118/2010 reclamantei, întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile.
Legea 118/2010 a intrat în vigoare la 03.07.2010, contractul de muncă al reclamantei a încetat la 01.07.2010 prin decizia nr.891/14.05.2010 conform art.56 lit. d din Codul Muncii, iar decizia de pensionare își produce efectele începând cu data de 01.07.2010 așa cum de altfel se menționează și în conținutul acesteia .
Ca atare, s-a apreciat că scadența dreptului este data de 01.07.2010, dată la care s-a născut în patrimoniul reclamantei acest drept.
Cum dispozițiile Legii 118/2010 se aplică pentru viitor, începând cu data de 03.07.2010, ea nu se poate aplica unor situații de fapt născute înainte de ..
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Școala G. cu clasele I-VIII Cpt. Av. M. T. B., criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea evidentă a legii, neținându-se cont de prevederile în vigoare și de practica judiciară pronunțată de Tribunalul B. într-o speță similară acestui dosar (sentința civilă nr. 1319 din 08.11.2010 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ menținută de Curtea de Apel Ploiești, care a respins recursul promovat de către recurenta reclamantă în acel dosar).
Față de sentința atacată, recurenta a arătat că nu pot fi reținute motivațiile instanței de fond, deoarece acestea au fost făcute cu încălcarea evidentă a Legii 118/2010.
Așa cum s-a arătat și în întâmpinarea depusă la dosar, în ceea privește cele două salarii pe care intimata - reclamantă consideră că i se cuvin, invocând ca și temei de drept contractul colectiv de muncă, potrivit art.9 din Legea 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea stabilirii echilibrului financiar, temei de drept amintit chiar și de către intimata-reclamantă în cererea de chemare în judecată, "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau după caz indemnizații la ieșirea la pensie "
Scadența dreptului apreciat de instanță ca fiind 01.07.2010 nu poate fi reținut dat fiind faptul că se ia în calcul momentul plății care se făcea după data de intrare în vigoare a Legii 118/2010.
Față de motivarea instanței de fond în sensul că în speța dedusă judecății nu sunt aplicabile dispozițiile art.9 din Legea 118/2010, recurenta a menționat că instanța în mod greșit a reținut aceasta și mai mult decât atât invocă art.56 lit. d din Codul Muncii care arătă că decizia de pensionare își produce efectele începând cu data de 01.07.2010.
De asemenea, arată instanța de fond că scadența dreptului este data de 01.07.2010, iar dispozițiile Legii 118/2010 se aplică pentru viitor.
În acest sens, recurenta a precizat că, potrivit art. 3 alin.2 din CCM unic la nivel național pe anii 2007-2010 în aplicarea art.12 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, a prevăzut că se pot încheia contracte colective de muncă, iar pentru aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite de dispozițiile legale.
Rezultă astfel că prin CCM nu pot fi prevăzute clauze referitoare la drepturi ce nu sunt stabilite prin dispoziții legii, iar Legea nr.128/1997 nu prevede astfel de drepturi.
În al doilea rând, recurenta a învederat că în ceea privește cele două salarii pe care intimata reclamantă consideră că i se cuvin, invocând ca și temei de drept contractul colectiv de muncă, potrivit art.9 din Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea stabilirii echilibrului financiar, temei de drept amintit chiar și de către intimata-reclamantă în cererea de chemare în judecată, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau după caz indemnizații la ieșirea la pensie.”
Având în vedere prevederile invocate mai sus este notoriu faptul că, nu se mai acordă indemnizații pentru ieșirea la pensie începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.118/2010.
Pentru a se aplica în mod legal și corect prevederile art.9 din Legea nr.118/2010, (pe care intimata-reclamantă le interpretează în sensul că a ieșit la pensie anterior intrării în vigoare a Legii 118/2010) I.S.J. B. a considerat necesar a solicita lămuri la Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului de la care a primit cu adresa nr._/15.10.2010 înregistrată la I.S.J. B. sub nr._/22.10.2010 răspunsul care este la dosarul cauzei din care rezultă că "începând cu data intrării în vigoare a legii 118/2010 nu se mai acordă indemnizații pentru salariații care se pensionează".
Recurenta a considerat că a procedat în mod corect și legal neplătind cele două salarii reprezentând indemnizația de pensionare după . Legii 118/2010, practic deschiderea bugetară pentru plata celor două salarii nu mai poate avea loc deoarece s-ar face cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 9 din Legea 118/2010.
Având în vedere motivele invocate, cât și probele de la dosarul cauzei, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În temeiul art. 308 alin2. Cod procedură civilă la data de 15.05.2013, intimata reclamantă F. T. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Principala critică invocată de recurentă în calea de atac formulată vizează împrejurarea că hotărârea a fost dată cu încălcarea Legii 118/2010 ale cărei prevederi legale nu au fost luate în considerare.
Prin decizia nr.891/14.05.2010 emisă de Inspectoratul Școlar Jud. B. (fila 11 dosar fond) s-a decis ca începând cu data de 01.07.2010 reclamanta să fie eliberată din învățământ prin pensionare pentru munca depusă și limită de vârstă, iar prin adeverința nr. 835/18.07.2011 Școala cu clasele I – VIII Cpt. Av. M. T. B. (fila 12 dosar fond) a confirmat împrejurarea că reclamanta a funcționat în această unitate ca învățător titular până la data de 30 iunie 2010.
În art. 48 din Legea 128/1997 (lege în vigoare la data nașterii dreptului reclamantei,care a fost ulterior abrogată la 09.02.2011 prin Legea 1/2011) s-a statuat regimul juridic al drepturilor ce li se cuvin cadrelor didactice, respectiv salariul cât și alte drepturi constând in adaosuri, sporuri și alte drepturi suplimentare.
Astfel, s-a menționat că salariul cadrelor didactice se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabila constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi suplimentare. În ce privește drepturile suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic, la alin.2 din același articol s-a precizat că acestea se negociază în limitele stabilite de lege în cadrul contractelor colective de muncă dintre administrație și sindicatele de învățământ la nivel național, potrivit legii.
În speță, se reține că prin art. 36 lit.e din contractul colectiv de muncă la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B., înregistrată la DMPS B., sub nr. 1572/01.10.2009 s-a stabilit că personalul din învățământ care se pensionează la limită de vârstă sau în condițiile art. 127 alin. 3 din Legea nr.128/1997 să primească o indemnizație de cel puțin 2 salarii de bază, raportate la salariul de bază avut în luna anterioară pensionării, iar în art. 5 din același contract s-a menționat că acest contract produce efecte pentru toți salariații din învățământ din județul B., conform art. 11 alin.1, lit. a din Legea nr.130/1996 republicată.
Aceleași prevederi se regăsesc și în CCM unic la nivel național pe anii 2007 – 2010, înregistrat la M.M.P.S.F. sub nr. 2895/21/29.12.2006, ele fiind reglementate în cap. 4 „salarizarea și alte drepturi bănești” la art. 50 unde se statuează că „ salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna anterioară pensionării”.
Așa cum s-a statuat în literatura de specialitate, contractul colectiv de muncă este prin natura lui, un contract regulamentar, iar instanța de judecată trebuie să considere că normele cuprinse în acesta au calitatea de regulament de drepturi aplicabil cu același titlu și cu același efecte ca și normele cuprinse în actele normative.
Prioritatea de care se bucură în legislația muncii contractul colectiv de muncă în reglementarea relațiilor de muncă, în raport cu celelalte izvoare specifice ale dreptului muncii se află în deplină concordanță cu normele internaționale în materie, el urmând să-și producă efectele față de toți salariații și angajatorii la care se referă.
Într-adevăr, prin art. 9 din Legea 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea stabilirii echilibrului bugetar, s-a stabilit că, începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere, ori la trecerea în rezervă.
Aceste prevederi însă nu au aplicabilitate în speța dedusă judecății, întrucât legea nr.118/2010 a intrat în vigoare la data de 3 iulie 2010, iar dreptul reclamantei la plata sumelor solicitate s-a născut anterior acestui moment, respectiv la 1.07.2010 când aceasta a fost eliberată din funcție în vederea pensionării. De altfel, chiar din dispoziția nr._/22.07.2010 ( aflată la fila 10 dosar fond) privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă rezultă că dreptul la pensie al reclamantei a fost stabilit începând cu 28.05.2010, iar plata drepturilor se face cu 01.07.2010, data încetării calității de asigurat.
Atât prin art. 15 alin. 2 din Constituție, cât și în art.1 din Codul civil se reglementează principiul neretroactivității, principiu în virtutea căruia legea dispune numai pentru viitor, fără să aibă putere retroactivă ( cu excepția legii penale sau contractelor mai favorabile).
Soluționarea conflictului legilor în timp face necesară diferențierea dreptului subiectiv constituit sub imperiul legii anterioare, de cel născut potrivit legii posterioare. Această din urmă lege nu poate, fără a avea caracter retroactiv, să aducă atingere modalității în care legea anterioară a constituit dreptul respectiv, modalitate guvernată de principiul „tempus regit actum”.
Dreptul reclamantei la plata indemnizației de pensie stabilit în conformitate cu legea care îl guverna la momentul nașterii sale reprezintă un element al statutului juridic al beneficiarului, rezultând dintr-un angajament al statului. Prin urmare, el nu poate fi modificat unilateral prin Legea nr.118/2010 (care a intrat în vigoare ulterior, respectiv la 3.07.2010), deoarece ar însemna ca o asemenea lege să se aplice retroactiv asupra unor situații consolidate, reprezentând drepturi câștigate aflate sub autoritatea statului de drept, drepturi a căror stabilitate nu poate fi atinsă decât prin încălcarea Constituției.
Având în vedere argumentele expuse anterior, instanța apreciază că în mod legal prima instanță a reținut că nu pot fi incidente prezentului raport juridic dispozițiile Legii 118/2010, întrucât acest act normativ se aplică situațiilor ivite după . ( 3 iulie 2010) și nicidecum celor născute anterior acestei date, așa cum este cazul reclamantei din speța de față.
A da eficiență punctului de vedere exprimat de recurentă cu privire la aplicarea acestui act normativ ar însemna că se aducă atingere principiului neretroactivității, lucru care nu este posibil.
În raport de toate aceste considerente, Curtea apreciază ca fiind nefondate criticile formulate, motiv pentru care, în baza art. 312 alin.1 Cod pr. civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de pârâta ȘCOALA CU CLASELE I-VIII “CPT. AV. M. T. B.”, cu sediul în municipiul B., ..28, județul B., împotriva sentinței civile nr. 194 din 6 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata reclamantă F. T., cu domiciliul în municipiul B., ..1A, județ B. și intimatul pârât C. L. B., cu sediul în municipiul B., ., județ B., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 mai 2013.
Președinte, Judecători,
C. M. M. A. P. V. G.
Grefier,
C. C.
Red.VG
Tehnored.CC
2 ex./21.06.2013
d.fond_ Tribunalul B.
j.fond. G. S.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
