Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2324/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2324/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 2482/105/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 2324
Ședința publică din data 24 septembrie 2013
Președinte - C. Ș.
Judecători - V. S.
- E. M.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI RETRAGERE – în numele membrului de sindicat D. M., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. av. C. G., cu sediul în București, .. 4, ., ., sector 3 în numele și pentru membrul său, împotriva sentinței civile nr. 1677 din 11 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații C. SECTORIALA DE PENSII A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, ..3, sector 4 și M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, Piața Revoluției nr.1.A, sector 4.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că, prin Serviciul Registratură s-a depus întâmpinare, solicitându-se și judecata în lipsă.
Curtea, constatând că prin întâmpinare, s-a solicitat și judecata în lipsă, dând curs dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod pr. civilă, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
C u r t e a:
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 24.03.2011 sub nr._, contestatorul S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și Retragere, în numele și pentru membrul său de sindicat D. M., în contradictoriu cu intimații M. Administrației și Internelor –C. de Pensii București, C. S. de pensii a Ministerului Administrației și Internelor București a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună, în principal, anularea deciziei de recalculare a pensiei contestate nr._/27.12.2010, menținerea Deciziei de stabilire a cuantumul pensiei plătită în luna decembrie 2010", obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001, a Legii nr. 179/2004, a Decretului nr.214/1977 (după caz), plătită în luna decembrie 2010 („pensie inițială") și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010 („pensie recalculată"), de la data de 01.01.2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale sau până la emiterea unei noi decizii de recalculare, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii - Decizia privind pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001, a Legii nr. 179/2004, a Decretului nr.214/1977 (după caz), plătită în luna decembrie 2010 („pensia inițiala") și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010 („pensia recalculată""), dobândă calculată până la data plății efective a pensiei inițiale, plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar cuantumul pensiei stabilit în urma recalculării ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare, conform precizărilor din contestația adresata Comisiei de contestații din cadrul Ministerului.
In motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că înțelege să invoce excepția nulității absolute a deciziei de recalculare a pensiei ca fiind emisă de o persoană necompetentă, în speță M. Administrației și Internelor, deși competența aparținea Casei Sectoriale de Pensii, decizia de recalculare a fost emisă de către M. Administrației și Internelor după data de 23 decembrie 2010.
A precizat referitor la casele de pensii sectoriale că acestea se înființează în subordinea Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrațiilor și Internelor și Serviciului Român de Informații, după caz, ca structuri cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București iar casele sectoriale prevăzute la alin. (1) sunt succesoare de drept ale structurii organizatorice responsabile cu pensiile din instituțiile menționate la alin.1
La data de 23 decembrie 2010 s-a înființat de drept, ope legis, cu personalitate juridică, C. sectorială de pensii, care a preluat la acea dată toate atribuțiile fostelor structuri organizatorice din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, iar începând cu data de 23 decembrie 2010 M. Administrației și Internelor a fost golit de orice competență cu privire la recalcularea pensiilor.
Pe cale de consecință, intimatul M. Administrației si Internelor nu mai avea nici o competență să emită decizii de recalculare a pensiilor, deoarece atribuțiile sale fuseseră transferate Casei Sectoriale de Pensii, persoana juridică ce avea competența să emită decizia de recalculare a pensiei este C. sectorială de Pensii și nu M. Administrației și Internelor.
Contestatorul, a arătat că deși s-a adresat în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 Comisiei de contestații din cadrul Ministerului Administrației și Internelor criticând pentru nelegalitate decizia de pensionare prin care i-a fost recalculată pensia de care beneficia, organul abilitat să răspundă sesizării acestuia nu a formulat nici un răspuns, ceea ce echivalează cu respingerea contestației formulate.
Față de motivele de nelegalitate, contestatorul a arătat că membrii S.C.M.D. au avut calitatea de militari, polițiști, funcționari speciali (în continuare „cadre militare"), în prezent fiind beneficiari ai pensiilor de stat aferente activității desfășurate, vechimii și gradului avut, prin decizia contestată dispunându-se în mod netemeinic și nelegal recalcularea pensiei.
Prin Deciziile pe care înțelege să le conteste prin acțiune, s-a dispus în mod netemeinic și nelegal recalcularea pensiilor de care beneficiază membri subscrisei, s-a produs o diminuare nejustificată a cuantumului acestora și, implicit, a patrimoniului membrilor.
A mai precizat contestatorul că prin Legea nr. 119/2010 și normele de aplicare ale acesteia se încalcă dreptul de proprietate creându-se un tratament discriminatoriu între cadrele militare și personalul civil, inclusiv cel care este încadrat în unitățile militare, personalul civil putându-și valorifica toate drepturile ca urmare a existenței carnetului de muncă, document oficial prin care se atestă, printre altele și veniturile realizate.
S-a menționat, totodată, că decizia de recalculare a pensiei a fost emisă în temeiul dispozițiilor H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010, iar prin Sentința civilă nr. 338/2010 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ s-a dispus: „suspendarea executării acestei hotărâri de guvern până la pronunțarea pe fond a instanței”, decizia contestată fiind emisă ulterior suspendării în baza unui act normativ lipsit de orice temei juridic.
S-a invocat de către contestator și faptul că prin modul de calcul al pensiei raportat la salariul mediu brut pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu au putut fi dovedire veniturile realizate lunar, s-a încălcat dreptul de proprietate ocrotit de art. 44 din Constituția României, de jurisprudența CEDO și de tratatele la car România este parte.
Contestatorul a mai precizat că măsura privind recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice nu se poate face decât prin încălcarea principiului neretroactivității prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituția României, republicată, prin această recalculare încălcându-se și principiul drepturilor câștigate, principiu care, deși nu este reglementat de legislația în vigoare, este consacrat de jurisprudență.
În drept, s-au invocat disp. art.112 C.pr.civ. și Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, depunându-se la dosar înscrisuri.
Intimatul M.A.I.- C. de Pensii S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, fie ca neîntemeiată, fie ca lipsită de obiect.
La data de 08.11.2011, contestatorul a formulat cerere precizatoare prin care a solicitat introducerea în cauză a M.A.I. și judecarea contestației atât în contradictoriu cu M. Administrației și Internelor – C. de Pensii, cât și cu C. S. de Pensii a M.A.I.
La data de 05.01.2012 intimata M. Administrației și Internelor, reprezentat prin Direcția Generală Juridică a formulat o a doua întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului, excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I.
La termenul de judecată din data de 06.02.2012, instanța din oficiu a invocat excepția tardivității formulării contestației.
Prin sentința nr. 4659/25.09.2012 a Tribunalului Prahova – Secția I civilă, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S. C. Militare Disponibilizate În Rezervă Și Retragere, în numele și pentru membrul său de sindicat D. M., a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Administrației Și Internelor, precum și excepția tardivității cererii de chemare în judecată.
Pe fond, tribunalul a respins cererea de chemare în judecată formulată de contestator, ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, tribunalul a avut în vedere că sindicatul a acționat în baza atribuției conferite de art. 28 din Legea 62/2011, pe baza împuternicirii scrise. În conformitate cu alineatul 3 al aceluiași articol, sindicatul are calitate procesuală activă. Prin urmare, tribunalul a respins excepția invocată de intimata MAI.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a aceleiași intimate, tribunalul a constatat că aceasta figurează ca emitent al deciziei contestate. Astfel decizia nr._ din 27.12.2010 a fost emisă de M. Administrației și Internelor, prin subunitatea acestuia C. de Pensii, astfel cum rezultă din antetul deciziei și ștampila aplicată pe acesta. Împrejurarea că, între timp, atribuțiile acestei instituții au fost preluate de C. S. de Pensii a MAI, instituție cu personalitate juridică, nu determină pierderea calității procesuale de către intimata MAI. Aceasta este emitenta actului administrativ contestat, astfel că are calitatea de parte a raportului juridic de drept material, și, în consecință, calitatea necesară pentru a fi parte în prezenta cauză. Prin urmare, a fost respinsă și această excepție.
În ceea ce privește excepția tardivității, instanța a reținut că reclamantul a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei, menținerea deciziei de stabilire a cuantumului pensiei emise în baza Legii nr.164/2001 și a Decretului nr. 214/1977 (plătită în luna decembrie 2010), obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și a Decretului nr. 214/1977, plătită în luna decembrie 2010 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și HG nr. 735/2010 de la data de 01.01.2011 până la repunerea în plată a pensiei inițiale sau până la emiterea unei noi decizii de recalculare, obligarea aceleiași pârâte la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferente sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii.
În speță, față de înscrisurile cauzei instanța a reținut că decizia contestată a fost emisă la data de 27.12.2010, iar la 1.01.2011, deci în interiorul termenului de contestare, a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Potrivit normei tranzitorii cuprinse în art. 174 din acest din urmă act normativ „litigiile care se referă la drepturile care fac obiectul prezentei legi, aflate pe rolul instanțelor, la data intrării în vigoare a acesteia, se vor judeca potrivit legii în baza căreia a fost stabilit dreptul”.
Cu alte cuvinte, numai litigiilor aflate pe rolul instanțelor la data de 01.01.2011 le sunt aplicabile dispozițiile legii vechi și anume Legea nr. 19/2000.
În cauza de față, în lipsa unei norme tranzitorii și în condițiile abrogării exprese a Legii nr. 19/2000 prin art.196 lit. a din Legea nr. 263/2010, deciziei de recalculare atacate i se aplică procedura de contestare prevăzută de acest din urmă act normativ.
În lumina dispozițiilor art. 149 al. 1 din Legea nr. 263/2010 deciziile de pensie pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la Comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații.
Termenul de soluționare a contestației de către comisie este de 45 de zile de la data înregistrării potrivit art. 150 al. 4 din lege, iar persoana nemulțumită are la îndemână un termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii pentru a se adresa instanței de judecată, în baza art. 151 al. 2.
Raportat la înscrisurile cauzei tribunalul a constatat că decizia în ceea ce privește persoana în numele căreia a acționat contestatorul a fost contestată de acesta în termen legal la Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, respectiv la data de 19.01.2011.
În lipsa răspunsului care trebuia emis în termen de 45 de zile de la înregistrarea cererii și în cadrul termenului prevăzut de lege a fost formulată contestația la instanța de judecată, iar în atare context, instanța a reținut că excepția privind tardivitatea formulării contestației este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o.
În ceea ce privește solicitarea intimatei C. S. de Pensii a MAI de constatare a rămânerii fără obiect a contestației, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 1/2011, pensiile prevăzute la art.1 lit. a) si b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași ordonanță, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari – intimata precizând totodată că toate diferențele pentru luna ianuarie 2011 au fost achitate în cursul lunii februarie 2011, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 2 din O.U.G. nr. 1/2011.
Având în vedere reglementările legale incidente în cauză, instanța a constatat că, pe parcursul soluționării cauzei s-a emis decizia nr._ privind revizuirea pensiei în baza OUG nr. 1/2011, pentru contestator.
S-a constatat astfel ca, în condițiile în care, cauza de față s-a emis o nouă decizie de pensie revizuită, intrată în plată, conform prevederilor O.U.G. nr. 1/2011, în cuantum de 4443 lei (pensie brută), față de pensia brută în valoare de 1774 lei, stabilită prin decizia de recalculare a pensiilor nr._/27.12.2010 – rezultând implicit că vechea decizie contestată nu își mai produce efectele, precum și având în vedere că, contestatorul nu a formulat nicio eventuală precizare în raport de această decizie de revizuire, instanța a apreciat că contestația inițială a rămas fără obiect, astfel că a fost respinsă ca atare, tribunalul luând totodată act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs contestatorul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând în acest sens disp. art.304 pct.9 și art. 3041 Cod pr.civilă.
A susținut recurentul că în mod eronat instanța de fond a respins contestația formulată ca rămasă fără obiect, ignorând întregul probatoriu administrat în cauză precum și argumentele invocate în susținerea nelegalității deciziei de recalculare contestată.
În ceea ce privește presupusa rămânere fără obiect a învederat recurentul că s-a arătat că acțiunea promovată ar fi lipsită de obiect având în vedere dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 1/2011.
Față de aceste precizări, recurentul a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin.1, în cazul pensiilor prevăzute la art. 5 si 6, nu mai târziu de data de 31 martie 2012 se va efectua regularizarea acestora, prin stabilirea sumelor de plata sau de recuperat, după caz, în funcție de cuantumurile rezultate după luarea în considerare a tuturor documentelor care atestă veniturile realizate pe întreaga durată a stagiului de cotizare sau după aplicarea grilei prevăzute, iar în anexa nr. 1 se precizează că sumele de plată se vor achita până cel târziu la data de 31 decembrie 2012, iar sumele de recuperat se rețin din drepturile de pensie, în condițiile legii.
Așadar, având în vedere faptul că până la sfârșitul anului 2012 se vor recupera sumele plătite în plus, a rezultat că practic la acest moment cuantumul pensiei este mai mic decât în realitate, însă acest cuantum micșorat este ascuns de aparența plății pensiei la cuantumul din decembrie 2010.
Numai în măsura în care ar exista un text de lege care ar preciza fie că se mențin pensiile la cuantumurile din decembrie 2010, fie că în caz de revizuire se vor menține pensiile din decembrie 2010, atunci este fără urmă de îndoială că nu ar exista obiect.
Însă din moment ce în O.U.G. nr. 1/2011 precizează foarte clar că se vor revizui toate pensiile și că se va recupera diferența, este de forța evidenței că există obiect al acțiunii.
Așadar, prin decizia pe care o contestă s-a realizat trecerea de al sistemul propriu la sistemul public, or de aici rezultă că există și un interes dar și un obiect: anularea însăși a deciziei de recalculare a pensiei, chiar dacă prin decizia de revizuire pensia a devenit majorată, în conformitate cu dispozițiile art. 107 din Legea nr. 263/201, respectiv în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
Așadar, revizuirea vizează doar câtimea și nu principiul trecerii de la sistemul de pensii propriu sistemului militar la sistem public, astfel încât recurentul are tot interesul anulării acestei decizii de recalculare a pensiilor.
În ceea ce privește recalcularea pensiilor, recurentul a învederat că recalcularea pensiilor militare de stat s-a făcut în temeiul HG nr.735/21.07.2010, act normativ suspendat prin sentința civilă nr.338/28.09.2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, măsură confirmată ulterior de înalta Curte de Casație și Justiție. D. urmare, deciziile emise după data de 28.09.2010, în baza HG nr.735/2010 sunt nelegale, deoarece au la bază norme suspendate, HG nr.735/2010 fiind abrogată ulterior prin OUG nr. 1/2011, C. de Pensii a intimatei neemițând decizii de anulare a deciziilor de recalculare, în baza Legii nr. 119/2010 așa cum ar fi fost legal.
Așadar, în opinia recurentului, decizia contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale, în temeiul unui act a cărui aplicare fusese deja suspendată la momentul emiterii deciziei de recalculare.
În ceea ce privește respectarea justului echilibru, respectiv proporționalitatea reducerii cuantumului pensiei, recurentul consideră că în mod eronat instanța de fond a apreciat faptul că, pensia deși diminuată, depășește toate indemnizațiile sociale pentru pensionari, recurenții nefiind total lipsiți de mijloacele de subzistență, iar o astfel de comparație trebuia făcută raportat la stilul de viață și necesitățile particulare ale membrului de sindicat și în nici un caz prin raportare la marea masă a pensionarilor, fiind inechitabil ca pensionarii militari, după o viață întreagă de privațiuni, să fie în continuare privați de un cuantum al pensiei care să îi asigure un trai decent.
Din perspectiva recurentului, este inechitabil să se respingă contestația având în vedere faptul că pensia asigură limita de subzistență în condițiile în care, pensionarii militari, în virtutea soldelor avute pe perioada în care au fost cadre militare active, dar și o pensie de serviciu decentă aveau asigurat un anumit nivel de trai, corect ar fi trebuit ca instanța de fond să aprecieze această diminuare nu raportat la pensia de subzistență, ci raportat la condițiile sociale efective ale membrului de sindicat care, prin diminuarea pensiei, este pus în situația neplăcută de a nu-și mai putea plăti dările zilnice.
Față de considerentele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate, și pe cale de consecință, admiterea acțiunii formulate și anularea deciziei contestate ca nelegală.
Intimatul M. Administrației și Internelor a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Prin decizia nr. 4175/11.12.2012 a Curții de Apel Ploiești – Secția I civilă, pentru considerentele expres reținute în aceasta, reținându-se că în mod greșit tribunalul nu a soluționat fondul cauzei,ba fost admis recursul declarat de contestator împotriva sentinței civile nr. 4659/25.09.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Prahova – Secția I civilă la data de 22.01.2013, instanță care, potrivit considerentelor deciziei de casare, a pronunțat sentința civilă nr. 1677/11.06.2013 prin care a respins excepția lipsei calității procesuale active a SCMDRR invocată de M.A.I și excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I invocată de același intimat prin întâmpinare.
Prin aceeași sentință s-a respins ca neîntemeiată contestația precizată formulată de contestator, reținându-se următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, tribunalul a avut în vedere că sindicatul a acționat în baza atribuției conferite de art. 28 din Legea 62/2011, pe baza împuternicirii scrise.
În conformitate cu alineatul 3 al aceluiași articol, sindicatul are calitate procesuală activă.
Prin urmare, tribunalul a respins excepția invocată de intimatul MAI.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a aceluiași intimat, tribunalul a constat că acesta figurează ca emitent al deciziei contestate. Astfel decizia nr._ din 27.12.2010 a fost emisă de M. Administrației și Internelor, prin subunitatea acestuia C. de Pensii, astfel cum rezultă din antetul deciziei și ștampila aplicată pe acesta. Împrejurarea că, între timp, atribuțiile acestei instituții au fost preluate de C. S. de Pensii a MAI, instituție cu personalitate juridică, nu determină pierderea calității procesuale de către intimatul MAI. Acesta este emitentul actului administrativ contestat, astfel că are calitatea de parte a raportului juridic de drept material, și, în consecință, calitatea necesară pentru a fi parte în prezenta cauză. Prin urmare, văzând și prevederile art. 109 C.proc.civ., tribunalul va respinge și această excepție.
Pe fondul cauzei în rejudecare, tribunalul a reținut că prin Decizia nr._/07.01.2009, C. de Pensii S. din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a stabilit în favoarea contestatorului, o pensie în cuantum de 3241 lei.
Potrivit cuponului de pensie pentru luna decembrie 2010 contestatorul beneficia în acea lună de o pensie în cuantum net de 3131 lei.
Prin decizia nr._/27.12.2010, pensia contestatorului a fost recalculată, stabilindu-se în favoarea acestuia, un cuantum lunar de 1774 lei, începând cu data de 01.01.2011 – decizie de recalculare, ce a fost emisă în baza dispozițiilor Legii 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Ulterior, prin decizia nr._/17.11.2011 privind revizuirea pensiei, C. de pensii sectorială a Ministerului Administrației și Internelor a stabilit în favoarea contestatorului o pensie revizuită brută în cuantum de 4443 lei lunar – decizie emisă în baza OUG nr. 1/2011, înlocuind ca efecte pe cea de recalculare a pensiei – și care a fost contestată în prezenta cauză.
Așadar, a constatat instanța de fond că, în prezent, contestatorul încasează o pensie în cuantum mai mare decât cel stabilit prin decizia contestată.
Decizia de revizuire, ce face obiectul prezentei contestații, a fost emisă în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, menționată în cuprinsul său.
Potrivit art. 1 alin. 1 din acest act normativ, „Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.”
Stabilirea cuantumului pensiilor se face în conformitate cu metodologia de calcul prevăzută în anexa la ordonanță, pe baza „documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mari decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile rezultate în urma recalculării până la data emiterii deciziei de revizuire” (art. 3 și 5).
Conform art. 4, „Pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile lunare individuale realizate pentru întreaga perioadă care constituie stagiu de cotizare rămân în plată în cuantumurile rezultate în urma recalculării”.
Potrivit scopului declarat în preambulul actului normativ necesitatea revizuirii pensiilor este dată de disfuncționalitățile constatate în procesul de recalculare a pensiilor conform metodologiei adoptate prin HG 735/2010.
Atât Legea 119/2010, cât și OUG 1/2011 au făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010, respectiv nr. 919 din 06.07.2011, prin care a constatat conformitatea prevederilor acestor acte normative cu cele ale Constituției.
Prin contestația formulată, contestatorul critică decizia de revizuire emisă, nu atât sub aspectul neconformității ei cu actele normative interne, respectiv Legea 119/2010 și OUG 1/2011, ci, mai ales, sub aspectul neconformității acesteia cu prevederile constituționale și cu cele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, motiv pentru care, considerentele următoare ale instanței vor aprecia hotărârea pronunțată de comisie prin prisma cerințelor prevăzute de dispozițiile constituționale și normele europene.
În ce privește constituționalitatea actului administrativ contestat, tribunalul a avut în vedere că, în realitate, criticile au în vedere înseși prevederile celor două acte normative menționate, apreciate ca fiind constituționale de către instanța de control constituțional, inclusiv sub aspectul retroactivității acestora și al încălcării principiului nediscriminării, învederate de contestator.
Tribunalul a avut în vedere că aceasta este obligatorie în cauză, iar instanța sesizată cu aplicarea celor două acte normative nu are competența de a proceda la un nou control de constituționalitate a acestor dispoziții legale.
Prin contestația formulată a fost criticat actul contestat și sub aspectul încălcării art. 1 din Protocolul 1 CEDO combinat cu art. 14 CEDO.
Cu privire la aplicarea dispozițiilor Legii 119/2010 prin raportare la art. 20 alin. 2 din Constituție, art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO și art. 14 CEDO, precum și la deciziile 871 și 873 din 25 iunie 1010 ale Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet special constituit pentru soluționarea unor recursuri în interesul legii, prin Decizia nr. 29 din 12.12.2011, a apreciat că instanțele naționale competente să soluționeze acest tip de cauze urmează să facă o analiză in concreto de compatibilitate a diminuării pensiei stabilite prin decizia contestată cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, căci controlul in abstracto efectuat de Curtea Constituțională nu îl exclude pe cel al instanțelor de judecată.
Referitor însă la compatibilitatea actelor normative cu prevederile art. 14 din Convenție coroborat cu art. 1 din Protocolul adițional la aceasta, instanța supremă a apreciat, prin aceeași decizie, că instanțele judecătorești nu au competența de a face reevaluări după ce Curtea Constituțională a stabilit constituționalitatea lor sub aspectul discriminării, neputându-se reține că standardul constituțional ar fi inferior standardului european.
Așadar, tribunalul a analizat decizia contestată din punct de vedere a compatibilității sale cu prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO, apreciind că pensia stabilită în favoarea contestatorului prin decizia nr._ din 17.11.2011 reprezintă un „interes patrimonial” ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1, atât sub aspectul părții contributive, cât și sub aspectul părții necontributive, ce se suportă de la bugetul de stat.
Prin Legea nr.119/2010, sistemul de pensii a fost reformat, ceea ce a avut ca efect modificarea cuantumului pensiilor aflate în plată cu titlul de pensii de serviciu, până la limita corespunzătoare părții contributive.
În cauza de față, contestatorul a suferit o reducere a cuantumului pensiei, doar prin decizia de recalculare emisă la 27.12.2010 – ulterior însă, prin decizia de revizuire contestată în prezenta cauză, cuantumul brut al pensiei contestatorului a fost stabilit la un nivel superior celui din anul 2010, fiind mai mare și decât cuantumul pensiei stabilită prin decizia nr._/07.01.2009 emisă în baza Legilor nr. 164/2001 și 263/2010, a cărei menținere în plată s-a solicitat prin contestația de față.
Pe cale de consecință, nu s-a putut reține o încălcare a dreptului de proprietate, sub nici un aspect, contestatorul nu a suferit o ingerință în dreptul de proprietate – astfel că apare ca neîntemeiat atât capătul de cerere privind menținerea Deciziei de stabilire a cuantumului pensiei, respectiv, Decizia_/27.12.2010, (potrivit căreia cuantumul pensiei este mai mic decât cel al pensiei stabilite prin decizia de revizuire contestată), cât și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia inițială și pensia revizuită (aceasta din urmă fiind mai mare decât cea inițială), precum și, evident, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferența arătată, ca o consecință a respingerii primelor capete de cerere ale contestației.
Tribunalul a avut în vedere, în același sens și jurisprudența recentă a CEDO respectiv deciziile de inadmisibilitate pronunțate la data de 07.02.2012 în cauzele conexate A.-M. F., Judita V. T., E. T., M. M. și L. G. împotriva României, respectiv în cauza C. A. și alții contra României. În prima cauză, contestatorii au suferit reduceri ale veniturilor permanente cu mai mult de 50 % și, iar reducerea privea doar partea necontributivă.
În cea de-a doua cauză, ce privea chiar compatibilitatea unor decizii de pensionare date în baza actelor normative aplicabile în speță, Curtea a apreciat că reducerile suferite de beneficiarii pensiilor de serviciu nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporționate, iar reforma sistemului de pensii nu a avut caracter retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, ci numai asupra unei părți din pensie, suportată integral de la bugetul de stat, care reprezenta un avantaj de care contestatorii au beneficiat datorită profesiei lor.
În ce privește criticile aduse modului de calcul, tribunalul a constatat că la dosar a fost depusă documentația ce a stat la baza emiterii deciziei, din care a rezultat că modul de calcul se întemeiază pe adeverințele de salarizare depuse de angajatorii contestatorului.
Cu privire la aspectele legate de întocmirea adeverințelor sau stagiul total de cotizare, valorificate în ultima decizie de pensie, C. de Pensii S. a utilizat date înscrise în actele doveditoare privind veniturile realizate, existente în dosarul de pensionare, date a căror corectitudine, contestatorul nu a înțeles să o critice.
În aceste condiții, tribunalul nu a putut reține erori în modul de calcul al pensiei raportat la tot probatoriul scriptic depus de contestator și documentația înaintată de intimați și, de asemenea, nu se constată nici încălcări ale actelor normative interne în baza cărora a fost emisă decizia atacată.
Față de motivele expuse, tribunalul a apreciat neîntemeiate motivele invocate în contestație neîntemeiate, astfel că a respins contestația în totalitate ca neîntemeiată, inclusiv sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate, având în vedere soluția pronunțată în cauză.
Împotriva sentinței a declarat recurs S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele membrului de sindicat D. M., criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând în acest sens disp. art. 304 pct. 9 și art. 304 1 Cod pr. Civilă.
Susține recurentul că în mod eronat instanța de fond a respins contestația formulată, ignorând întregul probatoriu administrat în cauză precum și argumentele invocate în susținerea nelegalității deciziei de recalculare contestată.
Astfel, în mod eronat instanța de fond a preluat argumentația din întâmpinarea depusă de intimată, fără ca argumentele invocate să fie cenzurate. Susține recurentul că această argumentație este greșită, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (1) din Legea nr. 263/2011 coroborat cu dispozițiile art. 193 alin. (1) din aceeași lege, începând cu data de 23.12.2010 se înființau Casele sectoriale de pensii acestea fiind „succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituțiile menționate la alin. (1)” (M. Apărării Naționale, M. Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații), entități cu personalitate juridică, coordonate metodologic de către CNPP.
Așadar, începând cu data de 23.12.2011, în calitate de succesoare de drept ale structurilor responsabile cu pensiile din MApN, MAI și SRI, Casele sectoriale de pensii erau singurele abilitate să emită decizii de pensie.
Având în vedere textul art. 193 alin. (1), text care este de strictă interpretare și aplicare, rezultă că nu mai era necesară emiterea unor alte hotărâri din partea Guvernului României pentru ca noile entități, Casele sectoriale să funcționeze.
Arată recurentul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că atribuțiile caselor sectoriale trebuiau stabilite în termen de 30 de zile prin hotărâre a guvernului.
Legea nr. 263/2011 prevede cât se poate de clar că, în calitate de „succesoare de drept” Casele sectoriale urmau să aibă cel puțin aceleași atribuții ca structurile pe care le succed din cadrul MApN, MAI sau SRI. Cu alte cuvinte, pe data de 23.12.2010 structurile din cadrul MApN, MAI sau SRI urmau să piardă prerogativele deținute în domeniul pensiilor, aceste atribuții trecând, fără nicio altă formalitate în patrimoniul de atribuții al Caselor sectoriale, aceasta fiind de altfel și esența sintagmei „succesor de drept”.
De altfel, Legea nr. 263/2010 nicăieri în cuprinsul ei nu condiționează înființarea sau funcționarea Caselor sectoriale de emiterea vreunei hotărâri de guvern.
Așadar, rezultă fără putință de tăgadă că, decizia contestată a fost emisă cu încălcarea normelor legale în materie, de către o entitate care nu mai putea emite acte sau adopta măsuri în materia pensiilor.
În ceea ce privește recalcularea pensiilor militare de stat, recurentul susține că aceasta s-a făcut în temeiul HG nr.735/21.07.2010, act normativ suspendat prin sentința civilă nr.338/28.09.2010, pronunțată de Curtea de Apei Cluj în dosarul nr._, măsură confirmată ulterior de Înalta Curte de Casație și Justiție. D. urmare, deciziile emise după data de 28.09.2010, în baza HG nr.735/2010 sunt nelegale, deoarece au la bază norme suspendate, HG nr.735/2010 fiind abrogată ulterior prin OUG nr. 1/2011, C. de Pensii a intimatei neemițând decizii de anulare a deciziilor de recalculare, în baza Legii nr. 119/2010 așa cum ar fi fost legal.
Așadar, decizia contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale, în temeiul unui act a cărui aplicare fusese deja suspendată la momentul emiterii deciziei de recalculare.
Or, este inechitabil ca pensionarii militari, după o viață întreagă de privațiuni, să fie în continuare privați de un cuantum al pensiei care să îi asigure un trai decent.
În opinia recurentului, este inechitabil să se respingă contestația având în vedere faptul că pensia asigură limita de subzistență în condițiile în care, pensionarii militari, în virtutea soldelor avute pe perioada în care au fost cadre militare active, dar și o pensie de serviciu decentă aveau asigurat un anumit nivel de trai.
Corect ar fi fost ca, instanța de fond să aprecieze această diminuare nu raportat la pensia de subzistență, ci raportat la condițiile sociale efective ale membrului de sindicat care, prin diminuarea pensiei, este pus în situația neplăcută de a nu-și mai putea plăti dările zilnice.
Pentru aceste considerente, recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile atacată și pe cale de consecință, admiterea acțiunii formulate și anularea deciziei contestate ca nelegală.
Intimata C. de pensii S. a Min. Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs se referă la lipsa capacității intimatului de a emite decizii de recalculare, întrucât începând cu data de 23.12.2010 s-au înființat Casele sectoriale de pensii, astfel că, în opinia recurentului, instanța de fond a ignorat dispozițiile art.132 din Legea nr.263/2011.
Curtea constată că, într-adevăr, la momentul emiterii deciziei contestate, 27.12.2010, se prevăzuse in Legea nr. 263/2010 că de la . acestei legi se va înființa C. de Pensii S., în subordinea Ministerului Apărării Naționale, ca structură cu personalitate juridică și cu sediul în București, însă, în fapt, această prevedere legală nu s-a realizat.
Abia prin H.G. nr. 233 din 16 martie 2011 s-a prevăzut înființarea acestei structuri cu personalitate juridica și, prin urmare, la momentul emiterii deciziei contestate, instituția emitentă nu putea fi decât M. Apărării Naționale, situație în care critica privind emiterea deciziei de recalculare decât entitatea prevăzută de lege apare ca nefondată.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea reține că prin contestația formulată, a fost criticată decizia de recalculare a pensiei emisă la data de 31.12.2010 și sub aspectul încălcării art. 1 din Protocolul 1 CEDO, combinat cu art. 14 CEDO.
Cu privire la aplicarea dispozițiilor Legii 119/2010, prin raportare la art. 20 alin. 2 din Constituție, art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO și art. 14 CEDO, precum și la deciziile 871 și 873 din 25 iunie 1010 ale Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet special constituit pentru soluționarea unor recursuri în interesul legii, prin Decizia nr. 29 din 12.12.2011, a apreciat că instanțele naționale competente să soluționeze acest tip de cauze urmează să facă o analiză in concreto de compatibilitate a diminuării pensiei stabilite prin decizia contestată cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, căci controlul in abstracto efectuat de Curtea Constituțională nu îl exclude pe cel al instanțelor de judecată.
Referitor însă la compatibilitatea actelor normative cu prevederile art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul adițional la aceasta, instanța supremă a apreciat, prin aceeași decizie, că instanțele judecătorești nu au competența de a face reevaluări după ce Curtea Constituțională a stabilit constituționalitatea lor sub aspectul discriminării, neputându-se reține că standardul constituțional ar fi inferior standardului european.
Așadar, tribunalul a analizat decizia contestată din punct de vedere a compatibilității sale cu prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO, apreciind că pensia stabilită în favoarea contestatorului reprezintă un „interes patrimonial” ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1, atât sub aspectul părții contributive, cât și sub aspectul părții necontributive, ce se suportă de la bugetul de stat.
Prin Legea nr.119/2010 și H.G.nr.735/2010, sistemul de pensii a fost reformat, ceea ce a avut ca efect modificarea cuantumului pensiilor aflate în plată cu titlul de pensii de serviciu, până la limita corespunzătoare părții contributive.
Așa cum reiese din Decizia Nr. 29 din 12.12.2011 a ICCJ, în același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de art. 7 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei..
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit „prag de dificultate“ pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în Decizia asupra admisibilității în Cauza Hasani împotriva Croației).
Totodată,este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul Curții Europene a Drepturilor Omului în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție și în care Curtea însăși a analizat tipuri de „ingerințe“ în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări(chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Înalta Curte a avut în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Hasani împotriva Croației – decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei, Cauza Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 18 octombrie 2005, Cauza Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, Cauza Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
Instanța de fond a constatat corect că, pe parcursul judecății, s-a încheiat procedura de revizuire a pensiei prevăzută de O.U.G.nr.1/2011, fiind emisă o nouă decizie prin care s-a majorat cuantumul pensiei recalculate inițial, consecința fiind că, practic, decizia inițială, contestată în prezenta cauză, nu mai produce efecte juridice.
Față de această împrejurare, într-adevăr nu se mai poate invoca o ingerință în dreptul de proprietate, din moment ce pensia de care beneficiază în prezent este superioară celei stabilite în urma recalculării inițiale, fiind majorată de la 1592 lei la 2138 lei.
În condițiile în care în urma procesului de revizuire a pensiei în temeiul Legii nr.263/2010 și O.U.G.nr.1/2011 a fost majorat cuantumul pensiei, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO care consacră respectarea dreptului de proprietate a bunurilor aparținând persoanelor fizice sau juridice, fiind păstrat justul echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru menținut prin nediminuarea drepturilor sale patrimoniale.
Pe cale de consecință, nefiind incidente în cauză niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă pentru a se dispune modificarea sau casarea hotărârii atacate, Curtea, în baza disp. art. 312 al. 1 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI RETRAGERE – în numele membrului de sindicat D. M., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. av. C. G., cu sediul în București, .. 4, ., ., sector 3 în numele și pentru membrul său, împotriva sentinței civile nr. 1677 din 11 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații C. SECTORIALA DE PENSII A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, ..3, sector 4 și M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, Piața Revoluției nr.1.A, sector 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2013.
Președinte, Judecători,
C. Ș. V. S. E. M.
Grefier,
V. M.
red.E.M./tehnored.V.M.
2 ex./03.10.2013
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. Crenguța panzati
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 290/2013. Curtea... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 551/2013. Curtea... → |
|---|
