Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3156/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3156/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 34631/281/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr.3156
Ședința publică din data de 29 octombrie 2013
Președinte - C. Ș.
Judecători- V. S.
- E. M.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamatul D. I., cu domiciliul ales la cabinet avocatură G. N. – București, ., ., ., sector 4, împotriva deciziei civile nr.1212 din 24.04.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Prahova, cu sediul în Ploiești, ..1, județ Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea la data de 29 octombrie 2013, dând următoarea decizie:
C u r t e r a
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată cu nr._ /05.10.2012 la Judecătoria Ploiești, contestatorul D. I. a chemat în judecată pe intimata C. Județeană de Pensii Prahova, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea intimatei să-i restituie suma de 520 lei reținută abuziv, încetarea executării silite declanșată împotriva sa.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că în mod eronat s-a dispus prin decizia nr._/30.07.2012 să restituie intimate suma de 1222 lei pentru perioada 01.09._10 fără să se țină seama de valoarea reală a sumei pe care trebuie să o restituie este de 258 lei, iar termenul general de prescripție înăuntrul căruia intimata avea dreptul să solicite restituirea sumei datorate a expirat.
La data de 7.12.2012, 23.01.2013 contestatorul și-a precizat contestația, solicitând obligarea intimatei la restituirea sumelor de 520 lei pentru luna septembrie 2012, 565 lei pentru luna octombrie 2012, actualizate în raport de dobânda fiscală, calculată până la achitarea integrală a debitului, să se constate că pentru suma de 1085 lei calculată în baza deciziei nr._/2012 a intervenit prescripția extinctivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, la data de 7.12.2012 intimata a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în condițiile în care contestația la executare formulată de către contestator este de competența Tribunalului Prahova în baza disp. art.153 lit.i din Legea nr.263/2010 și nicidecum a Judecătoriei Ploiești.
Prin sentința civilă nr.1222/23.01.2013 a Judecătoriei Ploiești, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației la executare formulată de către contestator împotriva intimatei în favoarea Tribunalului Prahova, motivându-se că potrivit disp. art.153 lit.i din Legea nr.263/2010, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, caz în care competența de soluționare a contestației la executare formulată de către contestator aparține în primă instanță Tribunalului Prahova și nicidecum Judecătoriei Ploiești.
Intimata a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare în condițiile în care contestatorul are obligația să achite contribuția de asigurări de sănătate, contribuție nereținută inițial, motiv pentru care a fost obligat să achite sumele datorate cu acest titlu, iar termenul de prescripție reglementat de Codul de procedură fiscală pentru recuperarea acestor contribuții de la debitori este de 5 ani și nicidecum de 3 ani.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1212 din 24.04.2013, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit buletinelor de calcul depuse la dosar,cuponului de pensie, deciziei nr._/30.07.2012, contestatorul beneficiază de o pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 1.07.1994, însă, în perioada 01.09._12 contestatorul nu a virat contribuțiile de asigurări de sănătate pe care are obligația să le achite, motiv pentru care intimata a emis decizia sus menționată în temeiul căreia contestatorul a fost obligat să restituie intimatei suma totală de 1222 lei reprezentând contribuții de asigurări de sănătate aferente perioadei sus menționate.
Disp. art.213 din Legea nr.95/2006 modificată stipulează că sunt scutiți de la coplată, următorii categorii de salariați: a) copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii între 18 ani și 26 de ani, dacă sunt elevi, absolvenții de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenicii sau studenții, dacă nu realizează venituri din muncă; b) bolnavii cu afecțiuni incluse în programele naționale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătății, pentru serviciile medicale aferente bolii de bază respectivei afecțiuni, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte resurse; c) pensionarii cu venituri numai din pensii de până la 740 lei/lună; d) toate femeile însărcinate și lăuzele, pentru servicii medicale legate de evoluția sarcinii, iar cele care nu au niciun venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe țară, pentru toate serviciile medicale.
Totodată, disp. art. 399 cod pr. civila, prevăd ca persoanele interesate sau vătămate prin executare pot formula contestație la executare împotriva fie a executării silite, a oricărui act de executare, fie in cazul in care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu astfel încât nerespectarea dispozițiilor privind executarea silita însăși sau efectuarea unui act de executare atrage sancțiunea anularii actului nelegal.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză a rezultat că petentul beneficiază de o pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 1.07.1994, pensie care depășește cuantumul sumei de 740 lei lunar, iar în perioada 1.09._10 acesta contestatorul nu a achitat contribuțiile de asigurări de sănătate, motiv pentru care intimata a emis decizia nr._/30.07.2012 în baza căreia a fost obligat contestatorul să restituie intimatei suma totală de 1222 lei reprezentând contribuții de asigurări de sănătate aferente perioadei sus menționate.
Ca atare, atât timp cât contestatorul beneficiază de o pensie pentru limită de vârstă care depășește cuantumul minim prevăzut de lege de 740 lei lunar, iar în perioada 1.09._12 intimata nu a procedat la reținerea în contul contestatorului a sumelor de bani reprezentând contribuții de asigurări sociale, înseamnă că, în realitate, contestatorul are obligația să achite aceste contribuții la bugetul asigurărilor sociale, ținându-se seama de cuantumul pensiei pe care o încasează deoarece acesta nu se încadrează în categoria salariaților scutiți de plata unei asemenea contribuții, intimata având obligația la rândul său să rețină aceste contribuții, motiv pentru care în mod legal s-a procedat la emiterea deciziei nr._/30.07.2012, la obligarea contestatorului să restituie suma de 1222 lei cu acest titlu.
De altfel, în condițiile în care în mod legal s-a procedat la emiterea deciziei nr._/30.07.2012, decizie în temeiul căreia a fost obligat contestatorul să achite intimatei suma de 1222 lei înseamnă că un asemenea act constituie prin însăși natura sa un titlu executoriu întrucât atestă în favoarea intimatei existența unei creanțe certe, lichide, cuantumul acesteia rezultând expres din cuprinsul deciziei, exigibilă, fiind ajunsă la scadență în urma necontestării efective a acesteia, astfel încât decizia sus menționată produce efecte juridice, făcând dovada instituirii unei obligații în sarcina contestatorului, caz în care în mod legal s-a procedat la executarea silită a acestuia din urmă pentru suma datorată.
Mai mult chiar, analizându-se disp. art.213 lit. a-d din Legea nr.95/2006 a reieșit cu certitudine că petentul nu face parte din categoria persoanelor care beneficiază de scutire de la plata contribuțiilor de asigurări de sănătate, dispoziții cu caracter imperativ de la care nu se poate deroga, caz în care acesta nu poate pretinde intimatei, din punct de vedere legal, să-i restituie sumele reținute cu ocazia executării silite, cu titlu de contribuții de asigurări de sănătate pentru perioada 1.09._10, neexistând nicio cauză exoneratoare de răspundere în acest sens în favoarea contestatorului.
Apărările contestatorului conform cărora intimata se afla în imposibilitate de a proceda la executarea sa silită pentru perioada 1.09.2007 -1.09.2009 datorită împlinirii termenului general de prescripție de 3 ani și deci prescrierii dreptului de a reține aceste sume de bani nu au fost avute în vedere întrucât la data emiterii deciziei nr._/2012 au fost respectate disp. art. 179 din Legea nr.263/2010 privind dreptul intimatei de a recupera sumele încasate fără niciun drept în termenul de prescripție de 3 ani în condițiile în care suma de 1222 lei a fost calculată pe o perioadă de 3 ani, iar un asemenea termen se calculează de la data nașterii dreptului de a solicita retroactiv pe ultimii 3 ani sumele datorate, adică de la 31.01.2010, mai ales că la rândul său decizia a fost emisă înăuntrul termenului de 3 ani, respectiv 30.07.2012, termen care expira la 31.01.2013.
Prin urmare, instanța, având în vedere aceste considerente și ținând seama de disp. art.213 lit.a-d din Legea nr.95/2006, de disp. art. 179 din Legea nr. 263/2010, a respins acțiunea ca neîntemeiată, deoarece în mod legal s-a procedat la obligarea contestatorului să restituie suma de 1222 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale pe care le datora pentru perioada 1.09._10, sumă încasată fără niciun drept și deci la executarea silită a acestuia în conformitate cu decizia_/2012 în scopul constrângerii acestuia de a-și executa obligația, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 399 și urm. c.pr.civ. în vederea desființării executării silite și restituirii sumelor ce au făcut obiectul acestei executări.
Împotriva deciziei reclamantul a declarat recurs solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată.
Astfel, în mod greșit a apreciat instanța că termenul se calculează de la data nașterii dreptului de a solicita retroactiv pe ultimii 3 ani sumele datorate, adică de la 31.01.2010 mai ales că, la rândul său, decizia a fost emisă înăuntrul termenului de 3 ani respectiv 30.07.2012, termen care expira la 31.01.2013.
Coroborând textul art.179 alin.1 („sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani) și alin.4 (sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii și al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu) din Legea nr. 236/2010 cu dispozițiile art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958: „Prescripția începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită", este fără îndoială că termenul general de prescripție curge de la data emiterii deciziei de către intimata casa de pensii.
De altfel, nu poate fi primită susținerea judecătorului primei instanțe în sensul în care dispozițiile Legii nr.263/2010 dispun pentru trecut, atât timp cât unul dintre principiile fundamentale ale dreptului civil român îl reprezintă neretroactivitatea legii civile. Codul civil de la 1864, la art.1 menționează: „Legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactivă"".
Prin urmare, data la care a luat naștere dreptul de a cere executarea sa silită de către intimată este aceea la care a fost emisă decizia nr._, indiferent de momentul la care Legea nr.263 a intrat în vigoare. Deci, pentru perioada 1.09.2007 - 1.09.2009 a intervenit prescripția sumelor ce puteau fi recuperate conform Legii nr. 263/2010, adică debitul pe care îl datora era de numai 258 lei.
Curtea, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, reține următoarele:
Recurentul-reclamant D. I. este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă, începând cu data de 01.07.1994, iar în conformitate cu dispozițiile art. 213 lit.c din Legea nr.95/2006 acesta era obligat la plata contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, aceasta din eroare nefiind reținută,motiv pentru care intimata-pârâtă a emis decizia de debit nr._/30.07.2012 și a stabilit în sarcina acestuia un debit în valoare totală de 1222 lei.
Prin contestația formulată și prin motivele de recurs s-a invocat de către recurentul-contestator faptul că sumele au fost recuperate pe un interval mai mare decât termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.179 din Legea nr.236/2010, susținere care însă este nefondată dat fiind faptul că sumele recuperate reprezintă creanțe fiscale și nu prestații de asigurări sociale avute în vedere de textul de lege menționat.
Astfel, potrivit art. 19 alin.(1) din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.
A.. (2) al aceluiași text prevede că din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezultă atât conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în: dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanțe fiscale principale.
Potrivit art.121 din OG 92/2003, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Având în vedere faptul că, contribuția de asigurări sociale de sănătate constituie venit la bugetul general consolidat și reprezintă o creanță fiscală conform textului de lege mai sus menționat, aceasta se recuperează în termenul de prescripție de 5 ani, astfel încât în mod corect intimata a stabilit debitul în sarcina recurentului-reclamant.
Față de considerentele mai sus arătate, nefiind incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă, astfel cum au fost invocate de recurent, Curtea de Apel, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamatul D. I., cu domiciliul ales la cabinet avocatură G. N. – București, ., ., ., sector 4, împotriva deciziei civile nr.1212 din 24.04.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Prahova, cu sediul în Ploiești, ..1, județ Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29 octombrie 2013.
PreședinteJudecători
C. ȘtefanVioleta S. E. M.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
VS/VM
2 ex./29.11.2013
d.f.Trib. Prahova nr._
j.f. C. M.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 551/2013. Curtea... | Asigurări sociale. Decizia nr. 231/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
