Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1119/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1119/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 9548/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr.1119
Ședința publică din data de 16 aprilie 2013
Președinte - V. S.
Judecători- E. M.
- C. Ș.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta . – în numele și pentru Sucursala ELECTROCENTRALE DOICEȘTI, cu sediul în București, ..1 - 3, sector 2, împotriva sentinței civile nr.59 din 10.01.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. A.V., domiciliat în comuna Glodeni, ..5, județ Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant reprezentat de avocat Ș. M. din Baroul Dâmbovița, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp.art.6 din Legea nr.192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare.
Curtea invocă din oficiu excepția de tardivitate a declarării recursului.
Avocat Ș. M. având cuvântul pentru intimatul-reclamant solicită admiterea excepției. Cu cheltuieli de judecată.
C u r t e a
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ /12.12.2012, reclamantul G. A. V. a chemat în judecată pe pârâtul . Electrocentrale Doicești pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând plăți compensatorii în cuantum de 16 salarii medii brute aferente clasei 39, treapta IV conform art.4108 din contractul colectiv de muncă în vigoare, împreună cu dobânda legală de la data de 02.11.2012 până la data plății efective și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în cursul anului 2012 pârâta a hotărât disponibilizarea prin concediere colectivă a unui număr de 500 salariați din cadrul sucursalelor sale, în două etape calendaristice, prima în luna iunie, iar a doua în luna noiembrie a acestui an.
În cadrul celei de a doua etape de disponibilizări sucursala a concediat un număr de 192 de salariați ce urmau să beneficieze de prevederile contractului colectiv de muncă al .>
Astfel, începând cu 02.11.2012 prin decizia nr.961/01.11.2012 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, prin concedierea colectivă conform art.65, alin.1 din legea 53/2003, coroborat cu art.4105, alin.2B, lit.a urmând ca la data disponibilizării să i se plătească integral un ajutor de concediere în sumă de 37.906 lei net în raport de o vechime în muncă de 32 de ani și 2 luni, așa cum reiese și din art.4108 din contractul colectiv de muncă.
Prin refuzul pârâtei de achitare a acestor sume, reclamantului i s-a produs atât un prejudiciu material cât și unul moral, fiind lipsit de unica sursă de existență, ajutorul de șomaj urmând a-l încasa abia începând cu anul următor.
Conform art.253 C.M. reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, aferente drepturilor cuvenite și neachitate, începând cu 02.11.2012 până la data plății efective.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.59 din 10.01.2013, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 48.928 lei, reprezentând plată compensatorie și a dobânzii legale aferente, de la data de 02.11.2012 până la data achitării efective a sumei datorate.
Totodată, a respinge capătul de cerere referitor la acordarea daunelor morale, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 961/01.11.2012 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu 02.11.2012, în temeiul art.65, alin.1 C.M. coroborat cu art.4105 (2)B, lit.a din contractul colectiv de muncă, datorită desființării unor posturi de natura celui ocupat de salariat, ca urmare a reorganizării.
Conform art.4108 din CCMU la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere, în raport de vechimea în muncă: de la 6 luni la 5 ani – 7 salarii brute echivalente clasei 39IV din grila de salarizare valabilă la data desfacerii CIM; de la 5 ani la 10 ani – 8 salarii brute echivalente clasei 39IV din grila de salarizare valabilă la data desfacerii CIM; de la 10 la 20 de ani – 14 salarii brute echivalente clasei 39IV din grila de salarizare valabilă la data desfacerii CIM; peste 20 de ani – 16 salarii brute echivalente clasei 39IV din grila de salarizare valabilă la data desfacerii CIM.
Din actul adițional nr.760/15.03.2010 la CCMU, anexa privind grilele de salarizare rezultă că clasei 39, treptei IV de salarizare îi corespunde un salariu de bază brut de 3058 lei.
Adeverința nr.1897/12.12.2012 întocmită de . vechimea în muncă a reclamantului, de 32 de ani și 2 luni, aceasta fiind deci îndreptățit să beneficieze de un număr de 16 salarii brut, având o vechime în muncă de peste 20 de ani.
De altfel, îndreptățirea reclamantului de a beneficia de compensațiile bănești prevăzute de CCMU este recunoscută chiar și în cuprinsul deciziei de concediere, ce arată la art.5 că persoana concediată va beneficia de toate drepturile prevăzute în CCM al . vigoare.
Art. 10 din Codul Muncii definește contractul individual de muncă ca fiind contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu. Art.40, alin.2, lit.c Codul Muncii arată că angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă. Art.67 din Codul Muncii prevede dreptul salariaților concediați pentru motive care nu țin de persoana lor de a beneficia de masuri active de combatere a șomajului si de a primi compensații in condițiile prevăzute de lege si de contractul colectiv de munca aplicabil.
Art.132 din legea 62/2011 (în vigoare la data introducerii acțiunii) prevede că clauzele contractelor colective de munca pot stabili drepturi si obligații numai in limitele si in condițiile prevăzute de lege. La încheierea contractelor colective de munca, prevederile legale referitoare la drepturile angajaților au un caracter minimal. Contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil încheiat la nivel superior. Contractele individuale de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de munca aplicabile.
Deși conform art.272 Codul Muncii, pârâta avea obligația de a dovedi că achitat aceste drepturi bănești reclamanților, ea nu a produs asemenea dovezi, motiv pentru care în raport de dispozițiile legale amintite mai sus, tribunalul constată că capătul de cerere privind acordarea compensațiilor bănești, este întemeiat.
În ceea ce privește despăgubirile în sumă de 500 lei solicitate de reclamant cu titlu de daune morale, tribunalul apreciază că această solicitare este neîntemeiată. Deși reclamantul a susținut că a suferit un prejudiciu moral ca urmare a lipsirii de unica sursă de existență, acesta nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu de natură morală, care să-i afecteze onoarea, demnitatea și alte valori personal nepatrimoniale. Prejudiciul de care face vorbire reclamantul este în realitate unul material, ce urmează a fi acoperit prin acordarea dobânzii legale aferentă sumelor datorate.
Potrivit art. 1535 din Noul cod civil „(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.”
În prezent, Ordonanța nr. 13 din 24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar prevede în art. 1 că: „Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie. Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.”
Aceste texte de lege justifică solicitarea reclamantului de acordare a dobânzii legale, aferentă sumelor datorate și scadente, calculată din moment scadenței, adică 02.11.2012 (data concedierii) până la plata efectivă.
Pentru aceste motive, tribunalul a admis în parte acțiunea și potrivit art.274 Codul de procedură civilă, a respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu s-a probat efectuarea unor asemenea cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta . – Sucursala Electrocentrale Doicești, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
În fapt, recurenta a arătat că prin sentința criticată, instanța de fond a admis în mod eronat cererea de obligarea la plata dobânzii legate de la data de 02.11.2012 și până la data plății efective, în temeiul art.6 din Ordonanța nr.13/2011.
Situația economică dificilă a intimatei Societății T. SA (implicit a paratei SE Doicești), monitorizată si de FMI, a determinat aplicarea unui program de restructurare și concedieri colective și în anul 2012 cu două etape în iunie și în noiembrie 2012, plan aprobat prin Hotărârea A. T. nr. 13/03.04.2012.
Majoritatea activelor intimatei nu mai sunt viabile economic si sunt retrase din exploatare, iar personalul care le deservea a devenit excedentar. Reducerea activității intimatei a vizat și postul reclamantului, care s-a desființat din motive neimputabile salariatului.
Raporturile juridice de muncă dintre intimatul reclamant și societate sunt reglementate de CCM T., care se completează cu dispozițiile Codului muncii, acte care nu prevăd plata unor accesorii la drepturile de natură salarială.
În conformitate cu prevederile art.4.108 din CCM T. „la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăți acestuia un ajutor de concediere în raport de vechimea în muncă...".
În considerarea prevederilor art.4.108 CCM T., a fost semnat Acordul între administrație și sindicate nr.9606/01.11.2012 (Anexa nr.1), prin care părțile au convenit ca plățile compensatorii să fie achitate până la data de 20.11.2012.
La data de 16.01.2013, reclamantului - intimat i s-a virat în cont 20% din suma totală datorată conform CCM în vigoare, reprezentând plăți compensatorii.
Întârzierea efectuării plăților compensatorii s-a datorat unor motive obiective, care țin de măsurile de executare silită instituite de către diverși creditori (SNGN Romgaz SA Mediaș, . SA, . Transgaz SA Mediaș etc.) asupra conturilor bancare, asupra veniturilor prezente și viitoare provenite de la terți popriți, asupra certificatelor de emisii gaze cu efect de sera, asupra imobilelor din proprietatea societății noastre etc.
Măsura încetării contractului de muncă al reclamantului este însoțită de măsuri de protecție socială prin acordarea de salarii compensatorii conform CCM T. și de beneficiile menționate de OUG 116/2007, venituri în completare la șomaj de aproximativ 1500 tei lunar timp de cei mult 24 de luni, în funcție de vechimea în muncă, venituri de care salariații rămași nu vor mai putea beneficia începând anul 2013, în situația în care aceștia vor fi disponibilizați.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii cererii de obligare a . Electrocentrale Doicești la plata dobânzii legale de la data de 02.11.2012 și până la data plății efective.
Totodată, recurenta a solicitat modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul obligării societății doar la achitarea drepturilor salariale (plăți compensatorii) restante la data judecării recursului, după caz, și menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii primei instanțe referitoare la respingerea capătului de cerere privind acordarea daunelor morale.
În ședința publică de judecată din data de 16 aprilie 2013, Curtea a invocat din oficiu excepția de tardivitate a declarării recursului.
Examinând sentința atacată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, instanța, având în vedere prevederile art. 137 C.pr.civilă, se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității recursului, invocată din oficiu.
Potrivit art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs în această materie este de 10 zile de la comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond, termen indicat, de altfel, și în dispozitivul sentinței atacate.
Fiind un termen imperativ și absolut, nerespectarea lui atrage sancțiunea iremediabilă a decăderii, iar o atare concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art.103 C.pr.civilă, care statuează că „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.
Termenul începe să curgă de la data menționată pe dovada de primire sau procesul-verbal de comunicare întocmit de agentul procedural, iar în speța dedusă judecății, din dovada de primire aflată la fila 23 dosar fond, rezultă că recurentei i-a fost comunicată sentința la data de 25.01.2013.
Din rezoluția aplicată pe cererea de recurs, rezultă că înregistrarea prezentei căi de atac s-a realizat la data de 8 februarie 2013 (fila 4 dosar recurs).
În condițiile în care hotărârea atacată a fost comunicată recurentei la data de 25.01.2013 declararea recursului la 8 februarie 2013 s-a realizat după expirarea termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999.
În raport de considerentele expuse anterior Curtea apreciază că excepția invocată din oficiu este întemeiată, motiv pentru care o va admite, iar in baza art. 312 alin. 1 C.pr.civilă, raportat la art.80 din Legea nr.168/1999, va respinge recursul ca tardiv formulat.
Văzând și disp.art.274 Cod pr.civilă,
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu.
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta . – în numele și pentru Sucursala ELECTROCENTRALE DOICEȘTI, cu sediul în București, ..1 - 3, sector 2, împotriva sentinței civile nr.59 din 10.01.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. A.V., domiciliat în comuna Glodeni, ..5, județ Dâmbovița.
Obligă recurenta la 700 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16 aprilie 2013.
PreședinteJudecători
V. S. E. M. C. Ș.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2013-04-22
EM/FA
2 ex.
d.f. Trib. Dâmbovița nr._
j.f. G. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2820/2013. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
