Cereri. Decizia nr. 3400/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3400/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 3030/105/2011/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr.3400
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2013
Președinte - E. M.
Judecători- C. Ș.
- V. S.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea contestației în anularea deciziei civile nr.1309 din 14 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ 11, formulată de C. M. P., cu sediul în Ploiești, . nr.56, ., județ P., în contradictoriu cu intimații G. R., cu sediul în București, Piața Victoriei, nr.1, sector 1, M. Sănătății, cu sediul în București, ..1, sector 1, Direcția de S. Publică P., cu sediul în Ploiești, ..13, județ P., S. Județean de Urgență Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., județ P., S. M. Ploiești, cu sediul în Ploiești, ..59, județ P., S. de B. Infecțioase, cu sediul în Ploiești, ., județ P., S. de Obstetrică și Ginecologie Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 116, județ P., S. Orășenesc Vălenii de M., cu sediul în Vălenii de M., .. 10, județ P., S. Orășenesc S., cu sediul în S., ., județ P., S. Orășenesc Băicoi, cu sediul în Băicoi, ., județ P., S. C.F. Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., județ P., S. de P. Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 4-6, județul P., S. T. Drajna, cu sediul în com. Drajna, ., ., județ P., S. O. și Traumatologie Azuga, cu sediul în Azuga, ., județ P., S. M. Câmpina, cu sediul în Câmpina, ..117, județ P., Ambulanța P., cu sediul în Ploiești, Șoseaua Vestului, nr.22, județ P., C. de S. Băltești, cu sediul în . și C. de D. și Tratament Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., nr. 56, județ P..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatoarea reprezentată de dr. B. M. asistat de avocat Dercaci N. din Baroul P. și intimații S. orășenesc S. reprezentat de consilier juridic Slavnicu R. și S. de P. Ploiești reprezentat de consilier juridic I. I., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp.art.6 din Legea nr.192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
Cerere timbrată cu 10,00 lei taxa judiciară de timbru conform chitanței nr._/11.07.2013 și 0,60 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că după încheierea dezbaterilor de la termenul anterior, intimata Direcția de S. Publică P. a înaintat instanței prin fax relațiile solicitate cu privire la C. de D. și Tratament Ploiești în sensul că, urmare desființării, s-a constituit în cabinete medicale individuale grupate, cabinete al căror sediu este la aceeași adresă cu a fostului centru de diagnostic și, mai mult, la același sediu funcționează și contestatoarea.
Față de nota de ședință de la fila 123 dosar recurs depusă de DSP P. urmare solicitării instanței, avocat Dercaci N. apreciază că este lipsă de procedură cu entitatea juridică nouă. Mai arată că urmare desființării activele direcției au fost preluate de primărie și că obligațiile financiare au fost și sunt preluate de Casa de S. P., solicitând acordarea unui nou termen de judecată pentru îndeplinirea procedurii de citare cu cabinetele medicale individuale grupate constituite urmare desființării, urmând a fi citată și Casa de S. P..
Reprezentatul contestatoarei dr. B. M. depune la dosar, prin apărător ales, note scrise și arată că intimata Direcția de S. Publică încearcă să inducă în eroare instanța, dorind să se degreveze de obligații prevalându-se de desființare. Precizează, totodată, că înscrisurile depuse de direcție nu sunt cele originale.
Avocat Dercaci N. având cuvântul susține, în continuare, că și C. de S. Bălțești a fost desființat, condiții în care apreciază că este lipsă de procedură cu acest intimat. Precizează, totodată, că față de această desființare, ÎCCJ a admis recursul și a casat decizia cu trimitere spre rejudecare, constatând că desființarea acestui centru de sănătate a fost nelegală.
Consilierii juridici Slavnicu R. și I. I. având pe rând cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la această situație.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului precum și susținerile părților, constată că procedura de citare este îndeplinită cu toate părțile, la dosar existând Ordinul nr.316/2006 din care rezultă că C. de D. și Tratament Ploiești s-a desființat, reorganizându-se în cabinete medicale grupate ce funcționează la aceeași adresă. În ceea ce privește intimatul C. de S. Bălțești se apreciază, de asemenea, că este procedura legal îndeplinită întrucât această intimată a fost citată la același sediu, cunoscut. Constatând cauza în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat Dercaci N. având cuvântul pentru contestatoare arată că cererea de azi vizează două aspecte: 1) motive de contestație normate de competență generală și 2) motive de contestație specială.
Într-o primă critică se susține că instanțele au fost într-o confuzie reală între obiectul juridic și temeiul juridic, cu raportare la nerespectarea unor clauze a contractelor individuale de muncă. Arată că nu a formulat niciodată o acțiune în instanța de contencios administrativ, necontestând măsura legală. Or, dacă ar fi atacat legea prin care au fost diminuate salariile cu 25% s-ar fi adresa instanței de contencios administrativ.
Astfel, deși a precizat în instanță că obiectul cauzei deduse judecății în constituie nerespectarea unor clauze contractuale, tribunalul a respins acțiunea dând eficiență dispozițiilor Legii nr.118/2010 însă, dacă atât în fond cât și în se aprecia că este vorba despre un litigiu de contencios administrativ, instanțele trebuiau să-și decline competența de soluționare în favoarea instanței competente altui segment juridic.
Concluzionează că dosarul a fost soluționat de o instanță de litigii de muncă dar a judecat ca una de contencios, în cauză fiind incidente disp.at.317 Cod pr. civilă.
În cea de-a doua critică, cu referire la disp.art.318 Cod pr.civilă, susține că atât instanța de fond, cât și cea de recurs nu au avut în vedere că pentru aplicarea legii de reducere cu 25% a salariului trebuiau să dea eficiență disp.art.17 Codul muncii în sensul că măsura ce urma a fi luată trebuia adusă la cunoștința salariaților și că orice modificare a clauzelor CIM trebuiau făcute printr-un act adițional la contract.
În concret, susține că era obligația angajatorilor de a încheia acte adiționale de reducere a salariilor cu 25%, lucru care nu s-a întâmplat pentru toți angajații și, în plus, cei care nu au act adițional încheiat la contrat în acest sens au stipulate în carnetele de muncă salariile nemodificate/nereduse.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei, rejudecarea recursului pentru a se verifica realitatea și fixarea unui termen de judecată în rejudecare.
Consilier juridic I. I. având cuvântul pentru intimatul S. de P. Ploiești solicită respingerea contestației, conform motivării arătate prin întâmpinare. Precizează că salariații intimatului au luat la cunoștință de reducerea salariului prin adresa nr.105/1.07.2012.
Consilier juridic Slavnicu R. avânt cuvântul pentru intimatul S. orășenesc S. solicită, de asemenea, respingere contestației. Arată că intimatul a respectat prevederile legale în vigoare și că soluția din fond, menținută și în recurs este corectă. Precizează că actele adiționale la contractul individual de muncă se încheie în termen de 20 de zile și nu 15 zile. Cu referire la art.17 alin.5 Codul muncii arată că data de la care a operat reducerea salariului cu 25% a fost expres stipulată în lege, nefiind imperios necesar respectarea termenului prevăzut de Codul muncii pentru încheierea actelor adiționale la contractele individuale de muncă.
C u r t e a
Asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, C. M. P. a solicitat în contradictoriu cu intimații G. R., M. Sănătății, Direcția De S. Publică P., S. Județean de Urgență Ploiești, S. M. Ploiești, S. de B. Infecțioase Ploiești, S. de Obstetrică și Ginecologie Ploiești, S. Orășenesc Vălenii de M., S. Orășenesc S., S. Orășenesc Băicoi, S. CF Ploiești, S. de pediatrie Ploiești, S. T. Drajna, S. de O. și Traumatologie Azuga, S. M. Câmpina, Ambulanța P., C. de S. Bălțești și C. de D. și Tratament Ploiești să se dispună anularea deciziei civile nr. 1309/14 mai 2013 a Curții de Apel Ploiești prin care s-a respins recursul pe care l-a formulat împotriva sentinței civile nr. 4924/15 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul P..
În motivarea contestației s-a arătat că a formulat acțiune înregistrată pe rolul Tribunalului P. sub nr._ 11 prin care au solicitat să fie obligați pârâți la plata diferenței de 25% dintre salariile cuvenite în perioada 1 iulie 2010 – 31 decembrie 2010 și 10% dintre salariile cuvenite în perioada 1 ianuarie 2011 – la zi, plata salariilor cuvenite potrivit contractelor individuale de muncă cu începere de la data introducerii acțiunii și să se dispună actualizarea sumelor de bani în raport cu rata inflației.
A susținu contestatoarea că reducerea unilaterală a salariului brut cu 25% în temeiul Legii 118/2010 s-a realizat cu încălcarea prev. art. 17 din Codul Muncii și Declarației Universale a Dreptului Omului, ale art. 1 alin.1 din Protocolul nr.1 la CEDO, că, având în vedere caracterul sinalagmatic al contractului individual de muncă, un terț față de contract cu poate interveni pentru modificarea acordului părților semnatare.
S-a mai arătat că în speță raportul juridic de muncă s-a stabilit între cele două părți - angajatorul (S. – unitate subordonată Direcției de S. Publică – Ministerului Sănătății) și salariații săi prevăzuți în lista anexă a acțiuni, toate celelalte subiecte de drept fiind terți, astfel că Statul, nefiind parte în contract, nu poate interveni pentru modificarea acestuia, cu atât mai mult cu cât din actele dosarului nu rezultă că pentru diminuarea salariilor cu 25% s-au încheiat acte adiționale la contractele de muncă care să justifice aplicarea unei sancțiuni de diminuare a salariilor, încălcându-se astfel și disp. art. 17 alinl.4 din Codul Muncii.
Susține contestatoarea că prin decizia a cărei anulare a solicitat-o s-a respins recursul pe care l-a declarat împotriva hotărârii instanței de fond fără a se pronunța asupra acestui motiv de recurs expus mai sus.
Contestatoarea a făcut, de asemenea, referire la art.17 Codul Muncii, la Declarația Universală a Drepturilor Omului, la art. 1 alin.1 din protocolul 1 la CEDO, susținând că acțiunea sa a fost promovată la 6 aprilie 2011, cu mult înainte ca CEDO să se pronunțe asupra legitimității prevederilor legale menționate, decizia fiind pronunțată la 6 decembrie 2011 când au fost soluționate cauzele F. M. împotriva R. și A. G. S. împotriva R..
Prin întâmpinările depuse la dosar S. de P. Ploiești, S. M. Ploiești, S. de Urgență Ploiești, Direcția de S. Publică P., S. de B. Infecțioase Ploiești, S. M. Câmpina, S. Orășenesc S. au solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicate în cauză, Curtea reține că prezenta contestație în anulare este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 317 Cod pr.civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit legii, când s-au încălcat dispozițiile de ordine publică privitoare la competență, iar conform art. 318 Cod pr.civilă hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Contestatoarea își întemeiază prezenta contestație pe disp. art. 318 Cod pr.civilă susținând în esență că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui motiv de recurs, respectiv asupra susținerii conform căreia reducerea salariilor angajaților s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale, în condițiile în care Statul a fost cel care a dispus prin lege diminuarea cu 25% a salariilor bugetarilor, el fiind terț în contractul de muncă încheiat între angajator și angajat. Contestatoarea a mai susținut că, reducerea salariilor în condițiile Legii 118/2010 este nelegală cu atât mai mult cu cât nu s-au încheiat contracte adiționale la contractele individuale de muncă prin care părțile, de comun acord, să stabilească o atare reducere a salariilor, încălcându-se dispozițiile Codului Muncii dar și ale CEDO.
O asemenea motivare a contestației în anulare nu poate fi primită deoarece din examinarea deciziei civile nr. 1309/14 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești rezultă că, într-adevăr, contestatoarea –recurentă la acel moment, a formulat critica pe care o reiterează în prezenta contestație în anulare, iar Curtea de Apel Ploiești a analizat această susținere, așa cum rezultă din considerentele deciziei expuse amplu la paginile 14, 15, 16, 17 din decizie.
Instanța de recurs a arătat în decizie de ce critica recurentei de atunci - contestatoarea din prezenta cauză– nu poate fi considerată întemeiată, făcând trimiteri directe atât la dispozițiile constituționale, la cele din Codul Muncii, la deciziile Curții Constituționale care a efectuat controlul de constituționalitate a Legii 118/2010 prin Deciziile nr. 872 și 874 din 25 iunie 2010, cât și la jurisprudența CEDO.
Împrejurarea că nu s-au încheiat contracte adiționale la contractele individuale de muncă pentru diminuarea salariilor angajaților cu 25% nu conduce la concluzia că s-au încălcat dispozițiile Codului muncii, respectiv dispozițiile art.17 deoarece obligația încheierii contractelor adiționale nu mai subzistă atunci când reducerea salariilor, cum este cazul în speță, s-a realizat în baza legii.
Concluzionând, Curtea apreciază că instanța de recurs a analizat toate criticile formulate de recurenta contestatoare, a răspuns acestora în mod amplu, neputându-se considera că a omis a analiza vreunul din motivele de casare sau modificare a hotărârii, astfel cum au fost ele invocate de contestatoarea recurentă.
Cum în speță nu sunt întrunite prevederile art. 318 Cod pr.civilă, Curtea urmează a respinge contestația în anulare de față ca nefondată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anularea deciziei civile nr.1309 din 14 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ 11, formulată de C. M. P., cu sediul în Ploiești, . nr.56, ., județ P., în contradictoriu cu intimații G. R., cu sediul în București, Piața Victoriei, nr.1, sector 1, M. Sănătății, cu sediul în București, ..1, sector 1, Direcția de S. Publică P., cu sediul în Ploiești, ..13, județ P., S. Județean de Urgență Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., județ P., S. M. Ploiești, cu sediul în Ploiești, ..59, județ P., S. de B. Infecțioase, cu sediul în Ploiești, ., județ P., S. de Obstetrică și Ginecologie Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 116, județ P., S. Orășenesc Vălenii de M., cu sediul în Vălenii de M., .. 10, județ P., S. Orășenesc S., cu sediul în S., ., județ P., S. Orășenesc Băicoi, cu sediul în Băicoi, ., județ P., S. C.F. Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., județ P., S. de P. Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 4-6, județul P., S. T. Drajna, cu sediul în com. Drajna, ., ., județ P., S. O. și Traumatologie Azuga, cu sediul în Azuga, ., județ P., S. M. Câmpina, cu sediul în Câmpina, ..117, județ P., Ambulanța P., cu sediul în Ploiești, Șoseaua Vestului, nr.22, județ P., C. de S. Băltești, cu sediul în . și C. de D. și Tratament Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., nr. 56, județ P..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 5 noiembrie 2013.
PreședinteJudecători
E. M. C. ȘtefanVioleta S.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2013-11-11
EMVM
2 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
