Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1836/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Decizia nr. 1836/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 1910/105/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA I CIVILĂ-

Dosar nr._

DECIZIA NR.1836

Ședința publică din data de 19 iunie 2013

Președinte - M. I. G.

Judecători - V. G.

- A. P.

Grefier - C. C.

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul în București, ..43, împotriva sentinței civile nr. 5659 din 4 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele reclamante R. R., reclamant I. A. C., ambele cu domiciliul în Ploiești, ., ..

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este la primul termen de judecată și este motivat, iar recurenta pârâtă a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin.1 pct. 2 Cod pr. civilă.

Curtea, având în vedere faptul că recurenta pârâtă a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 1 pct. 2 cod pr. civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunile conexate, reclamantele R. R. si I. A. C. au solicitat in contradictoriu cu Agenția D. Statului, obligarea paratei la plata celui de al 13-lea salariu aferent anului 2010, conform C.I.M. nr.734/19.05.2008, Actului Adițional nr.4 lit. l pct3 si art.43 din C.C.M. la nivel de A.D.S., modificat prin Actul Adițional nr. 1/2009, cat si la plata diferenței primei de vacanta pe anul 2010, ce nu a fost acordata integral.

Ulterior, prin cererile depuse la dosar reclamantele au solicitat renunțarea la judecata cauzei, însă, întrucât, în conformitate cu disp. art. 246 Cod pr. civilă, cererile de renunțare nu a fost formulată în ședință, ci doar printr-un simplu înscris, neputând fi probată identitatea persoanelor care le-a formulat tribunalul nu le- a luat în considerare pentru că nu au fost formulate în conformitate cu rigorile Codului de procedură civilă.

În drept au fost invocate prevederile Cod pr.civilă., Codul Muncii, CCM, contractul individual de muncă, CEDO.

Intimata Agenția D. Statului a formulat întâmpinare, în baza art. 115 Cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată în baza Legii nr.268/2001, HG nr.626/2001, Legea nr.329/2009, Legea nr.285/2011 și Legea nr. 118/2010.

După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.5659 din 11 decembrie 2012 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele R. R., I. A. C., în contradictoriu cu pârâta Agenția D. Statului, a obligat pârâta să plătească fiecărei reclamante premiul anual aferent (al 13-lea salariu) anului 2010 și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut că reclamantele au fost încadrate la unitatea pârâtă în temeiul contractelor individuale de muncă nr.607/15.12.2006 (R. R.) respectiv nr.737/30.05.2008 (I. A. C.).

Referitor la acordarea diferenței primei de vacanță pe anul 2010, ce nu a fost plătită integral, instanța a respins acest capăt de cerere pe considerentul că Agenția D. Statului a fost înființată prin Legea nr.268/2001, iar potrivit HG nr.1503/2009 adoptată în temeiul Legii nr.329/2009, această instituție a fost reorganizată, schimbându-se regimul de finanțare, respectiv din instituție finanțată integral din venituri proprii, în instituție finanțată integral de la bugetul de stat.

S-a constatat că reclamantele solicită diferența primei de vacanță pe anul 2010 având în vedere diminuarea acestui supliment salarial cu procentul de 5% pentru perioada iulie - septembrie 2010, ca urmare a aplicării art. 1 din Legea nr. 118/2010.

În conformitate cu acest act normativ, cuantumul brut al salariilor lunare de încadrare, sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, stabilite potrivit Legii nr.330/2009 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale OUG nr. 1/2010, se diminuează cu 25%.

Reclamantele au fost salarizate în conformitate cu Legea nr.330/2009 (integral de la bugetul de stat) și ca atare, indiferent de înscrisurile și modificările din actele adiționale la C.I.M., în cazul salariaților bugetari, convenția plăților este înfrântă de prevederile legii. Astfel, chiar dacă părțile au stipulat în contractele individuale drepturi și obligații, în situația în care un act normativ modifică raporturile contractuale (inclusiv sub aspectul drepturilor salariale), aceste modificări sunt prioritare, părțile trebuind să se supună legii.

Referitor la acordarea celui de-al 13-lea salariu, acest drept a fost suprimat salariaților A.D.S., întrucât, prin Legea nr.285/2010, s-a dispus că prevederile acestui act normativ se aplică premiului anual aferent anului 2010, apreciindu-se o modificare în ceea ce privește plata efectivă a acestui premiu anual sub forma majorărilor salariale ce au fost acordate în anul 2010.

Conform art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO, orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și principiile dreptului internațional.

Tribunalul a stabilit că dreptul la primirea premiului anual aferent anului 2010, își are fundamentarea în legislația internă, art. 25 din Legea nr.330/2008. Acest drept s-a realizat în integralitatea sa în momentul epuizării ultimei zile a anului 2010, reclamantele devenind titularele dreptului asupra unui „bun", în sensul Convenției constând în premiul anual, neputându-se reține nici realizarea unei compensări a sumei de bani constând în premiu anual cu alte sume, întrucât, deși în art. 8 din Legea nr.285/2010, s-a prevăzut că aceste sume urmează a fi avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011, personalului din sectorul bugetar, în fapt nu a avut loc o compensare.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Agenția D. Statului, criticând-o pentru nelegalitate.

Astfel, recurenta a arătat că prin Legea nr. 268/2001, art. 4. alin. 1, s-a înființat Agenția D. Statului, instituție de interes public cu personalitate juridică, cu caracter financiar și comercial, finanțată din surse extrabugetare, în subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, având ca atribuții:

a)exercitarea în numele statului a prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului privat al statului;

b)gestionarea și exploatarea eficientă a patrimoniului de stat, al cărui proprietar mandatat este, precum și privatizarea societăților comerciale prevăzute la art. 1 și 2;

c) administrarea terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului public și privat al statului, aflate în exploatarea societăților naționale, a institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă și a unităților de învățământ agricol și silvic;

d) concesionarea sau arendarea terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului public sau privat al statului, aflate în exploatarea societăților naționale, a institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă și a unităților de învățământ agricol și silvic;

e) concesionarea sau închirierea bunurilor, activităților și serviciilor publice aflate în subordinea Ministerului Agriculturii. Alimentației și Pădurilor.

Potrivit art. 11 și art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, ADS, înființată în baza art. 4 din lege, preia prin protocol activul și pasivul instituției înființate în baza O.U.G. nr.198/1999, atribuțiile și structura organizatorică fiind aprobate prin Ordin al Ministrului Agriculturii Alimentației și Pădurilor, iar angajarea personalului necesar în vederea desfășurării activității urma a se face prin concurs, după aprobarea structurii organizatorice.

La data de 03.10.2008, s-a încheiat Contractul Colectiv de muncă la nivelul Agenției D. Statului pentru anii 2008-2010, înregistrat la Direcția de muncă și Protecție Socială București sub nr. 5648, între ADS în calitate de angajator și salariații ADS reprezentați legal de Sindicatul Salariaților din ADS, contract încetat în data de 03.10.2010. Acest fapt a fost constatat de Tribunalul București prin sentința civilă pronunțata la 30.03.2011 în dosarul nr._/3/2010, prin care s-a respins cererea principală a Sindicatului Salariaților din ADS ca neîntemeiată, s-a admis cererea conexă, formulată de ADS și s-a constatat încetarea valabilității Contractului Colectiv de munca încheiat la nivelul Agenției D. Statului pentru anii 2008-2010 înregistrat la DMPS București sub nr. 5648/03.10.2008.

Această sentință a devenit irevocabilă, la data de 21.03.2012, ca urmare a respingerii de către Curtea de Apel București a recursului formulat de Sindicatului Salariaților din cadrul Agenția D. Statului.

A învederat recurenta că salariații ADS sunt încadrați pe bază de contract individual de muncă și contract colectiv de muncă, modalitate de încadrare realizată încă de la înființarea ADS din anul 2001.

La data apariției Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional la nivelul Agenției D. Statului era încheiat și în derulare contractul colectiv de muncă, conținând anumite drepturi și obligații.

Ulterior încetării contractului colectiv de munca, ordonatorul principal de credite, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a stabilit corespunzător atribuțiile, responsabilitățile și competențele specifice postului personalului ADS, precum și drepturile salariale de care vor beneficia începând cu data de 01.11.2010.

Astfel, recurenta a menționat că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în îndeplinirea obligațiilor legale stabilite de Legea nr. 330/2009, OUG 1/2010 si HG 725/2010, în calitate de ordonator principal de credite a emis următoarele ordine: Ordinul Ministrului Agriculturii si Dezvoltării Rurale nr.2291/28.10.2010 modificat prin Ordinul Ministrului nr. 2301/17.11.2010 privind modificarea privind asimilarea funcțiilor din cadrul ADS, ordin prin care au fost stabilite noile funcții precum și drepturile salariale de care beneficiază salariații ADS; Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 2300/17.11.201, privind statul de funcții al ADS, și prin care se stabilește diminuarea cu 25% a cuantumului brut al drepturilor salariale, conform prevederilor art. 1 din Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

Potrivit acestor două ordine, recurenta în calitate de instituție subordonată MADR, a procedat la punerea în aplicare a acestora, sens în care a emis Decizia nr.182/23.11.2010 însoțită de statul nominal de personal cu funcția și salariul cuvenit fiecărui salariat al ADS, inclusiv reclamantelor.

Această decizie a fost comunicată pe e-mailul de serviciu și s-a procedat și la informarea personală a fiecărui angajat. De asemenea, Agenția D. Statului, a adus la cunoștința personalului măsurile dispuse de M.A.D.R., prin comunicarea unei adrese nominale fiecărui salariat, inclusiv reclamantelor.

Obligarea recurentei la plata celui de-al 13 salariu, către reclamantele R. R. și I. A. C., pe considerentul că, „acest drept s-a realizat în integralitatea sa în momentul epuizării ultimei zile a anului 2010, reclamantele devenind titularele dreptului asupra unui „bun", în sensul Convenției constând în premiul anual, neputându-se reține nici realizarea unei compensări a sumei de bani constând în premiu anual cu alte sume....", s-a considerat că este o măsură nelegală, întrucât acest drept nu s-a acordat salariaților ADS, motivat de faptul că art. 8 din Legea nr. 285/2011 a interzis acest lucru: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi".

Prin cele reținute de către prima instanță se încalcă dispozițiile imperative ale Legii nr.285/2011, cu ignorarea totală a faptului că, A.D.S. nu a mai putut acorda salariaților cel de-al 131ea salariu întrucât această măsură a fost reglementată în mod special prin actul normativ sus menționat.

Totodată, recurenta a arătat că, la data apariției Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional la nivelul Agenției D. Statului era încheiat și în derulare contractul colectiv de muncă, conținând anumite drepturi și obligații.

Potrivit, HG nr. 1503/2009, privind reorganizarea Agenției D. Statului adoptată de Guvern în baza Legii nr. 329/2009, art. 1. – „Se reorganizează Agenția D. Statului, ca instituție de interes public cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale”, în art. 2.precizându-se că „ Finanțarea instituției se realizează integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale" .

Prin adoptarea acestui act normativ, Agenției D. Statului i-a fost schimbat doar regimul de finanțare, respectiv din instituție finanțată integral din venituri proprii în instituție finanțată integral de la bugetul de stat.

Conform OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, art. 1 „ (1) Salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.

Astfel, urmare apariției acestui act normativ, au fost recunoscute drepturile salariale negociate prin contractele colective de muncă, până la data expirării acestora.

După expirarea contractelor colective de muncă, încadrarea și salarizarea personalului instituțiilor cărora le-a expirat Contractul colectiv de muncă și li s-a schimbat regimul de finanțare urma să se realizeze potrivit alin. (3) și (4) ale art. 1 din OUG nr. 1/2010, conform cărora:

După împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă, personalul menționat la alin. (1) va fi reîncadrat pe noile funcții, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice postului, prin asimilare cu funcțiile din instituția care îl preia în structură, subordine ori în finanțare, după caz.

Drepturile salariale ale personalului reîncadrat potrivit alin. (3) sunt stabilite la nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcțiile similare celor pe care a fost reîncadrat din instituția sau autoritatea care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz. Acestui personal i se acordă și sporurile prevăzute în notele la anexa nr. I la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care se includ în salariul de bază, precum și indemnizația de conducere, după caz.

(6) Salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009, din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat și care a fost reîncadrat în cursul anului 2009 se menține astfel cum a fost stabilită la data reîncadrării”.

Cu titlu de practică judiciară, recurenta a invocat decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la 05.03.2013 în Dosar nr._/105/2011, prin care s-a admis recursul formulat de Agenția D. Statului împotriva sentinței civile nr.4090/22.06.2012, s-a modificat în parte sentința în sensul că s-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata - tichetelor de masă sau c/valorii acestora pentru perioada octombrie 2009- 3.10.2010, - a diferenței de 25% din drepturile salariale aferente lunilor iulie, august,septembrie 2010; - a premiilor acordate din fondul de premiere pentru perioada 2009- septembrie 2010; - a indexării salariilor de bază cu indicele de inflație pentru perioada ianuarie 2010- septembrie 2010 și a premiului anual pentru anul 2010.

Pentru toate aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii reclamantelor de acordare a unor drepturi salariale reprezentând premiul anual (al 13-lea salariu) pentru anul 2010, ca neîntemeiată.

Intimatele reclamante nu au formulat și depus la dosar întâmpinare, deși au fost legal citate cu această mențiune.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente, Curtea reține următoarele:

Prin calea de atac promovată se critică soluția primei instanțe apreciindu-se că s-au interpretat în mod greșit dispozițiile art. 25 alin. l din Legea nr. 330/2009 raportat la art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care a intrat în vigoare la 1.01.2011 și potrivit căruia sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011(...).

Sub acest aspect, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 330/2009, „(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea; (2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate; (3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor; (4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.

Această prevedere legală a fost în vigoare pe întreaga perioadă a anului 2010, fiind abrogată prin art. 39 din Legea nr. 284/2010. Astfel, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, intrată în vigoare la data de 1.01.2011 „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”

Conform art. 20 din Constituția României: “ (1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.”

Însăși Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1344 din 09.12.2008, a reținut faptul că nu are atribuția de a rezolva conflictul unui act normativ intern cu legislația supranațională, aceasta revenind instanțelor judecătorești. În acest sens s-a menționat că „instanțelor judecătorești le revine sarcina de aplicare directă a legislației comunitare atunci când legislația națională este în contradicție cu acesta”.

Aplicând cu prioritate reglementările internaționale privitoare la drepturile omului sau dreptul comunitar instanțele de judecată nu depășesc limitele judecătorești și nu își arogă atribuții specifice celorlalte puteri în stat (legislativă și executivă) deoarece nu creează noi norme ci le aplică pe cele internaționale existente în defavoarea celor interne, norme internaționale care, prin ratificare sau prin aderarea României la Uniunea Europeană au devenit parte a dreptului intern.

Fiind un drept de natură salarială, premiul anual intră sub sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, el constituind un „bun” în sensul acestui text, conform căruia „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor”.

În speță, împrejurarea că stingerea obligației angajatorului a avut loc la un moment ulterior perioadei pentru care dreptul s-a realizat prin trecerea timpului nu are, însă, nicio relevanță în ceea ce privește existența și consacrarea legislativă a dreptului la premiu, acest drept fiind pe deplin realizat și efectiv prin expirarea ultimei zile a anului 2010, respectiv data de 31 decembrie 2010, dat fiind faptul că dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 au fost în vigoare pe întreaga perioadă a anului 2010, fiind abrogate prin Legea nr. 284/2010.

În cauza de față, reclamantele invocă posibilitatea de a solicita plata unei sume de bani cu titlu de premiu anual cuvenit în considerarea muncii desfășurate în anul 2010. Din această perspectivă, dreptul la acest premiu anual a fost pe deplin realizat la expirarea ultimei zile din anul 2010. Faptul că stingerea obligației corelative prin plată are loc la un moment ulterior nu este de natură să aducă atingere existenței dreptului.

Raportat la dreptul unei persoane de a primi salariul câștigat pentru perioada în care munca a fost prestată este aplicabil art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO, concluzie ce se desprinde din analizarea jurisprudenței CEDO în privința drepturilor asupra veniturilor salariale cum ar fi cauza Lelas c. Croației din 20.05.2010, cauza Vilho Eskelinen c. Finlandei din 19.04.2007 sau cauza Bahceyaka c. Turciei din 13.07.2006.

În cauza de față, dreptul la primirea premiului anual aferent anului 2010 a avut, până la data de 01.01.2011, o fundamentare în legislația internă, conform art. 25 din legea nr. 330/2009.

Reclamantele nu ar putea pretinde acordarea premiului după data de 01.01.2011, însă aceștia solicită acordarea sa pentru anul 2010, când era consacrat în legislația internă. Acest drept s-a realizat în momentul epuizării ultimei zile a anului 2010 (31 decembrie 2010), ele devenind titularii dreptului asupra unui „bun” în sensul Convenției constând în premiul anual.

Prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, cu aplicabilitate de la data de 01.01.2011, s-a stabilit că „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”

Dacă în cazul amânării, eșalonării sau compensării unor sume de bani, nu se poate reține o încălcare a dreptului de proprietate, având în vedere marja de apreciere a statului în această materie, se observă că, prin textul de lege sus-menționat, nu s-a stabilit o amânare sau eșalonare, utilizându-se sintagma “nu se mai acordă”.

De asemenea, nu se poate reține nici realizarea unei compensări a sumei de bani constând în premiul anual cu alte sume, întrucât, deși prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut că aceste sume urmează a fi „avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”, în fapt, nu a avut loc o compensare.

Conform art. 1 din legea nr. 285/2010 „majorările salariale” la care face referire art. 8 din același act normativ s-au acordat „ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010” (alin. 3), criterii care nu au legătură cu dreptul la premiul anual cuvenit fiecărui angajat la expirarea anului 2010, acesta depinzând de perioada lucrată și de modul de desfășurare a activității profesionale.

De altfel, în textul art. 8 nu se menționează noțiunea de “compensare”. Premiul constituie o sumă unică, acordată o singură dată, în considerarea muncii desfășurate pentru perioada de 1 an, pe când salariul reprezintă o prestație bănească periodică, lunară, acordată pentru munca depusă.

Mai mult decât atât, premiul se acordă în raport cu perioada de timp lucrată în anul 2010, iar creșterea salarială s-a acordat de la 01.01.2011 tuturor angajaților, indiferent de perioada lucrată.

În consecință, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 a avut loc privarea reclamantelor de un bun, dreptul dobândit la premiul anual, prevăzut pe perioada anului 2010 de art. 25 din Legea nr. 330/2009, fără a se realiza vreo compensare cu alte sume.

Dacă ingerința este prevăzută de lege și urmărește un scop legitim, aceasta nu este însă proporțională cu scopul urmărit, astfel încât în mod corect a constatat instanța de fond că respingerea acțiunii reclamantelor ar conduce la încălcarea dreptului fundamental al acestora la respectarea bunului acestora, drept consacrat printr-un act normativ cu forță juridică superioară și care trebuie aplicat cu prioritate potrivit art. 20 din Constituția României.

Față de argumentele expuse anterior Curtea apreciază ca fiind nefondate criticile formulate, motiv pentru care în baza art. 312 alin1. Cod procedură civilă va respinge recursul declarat, menținând ca legală sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de pârâta AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul în București, ..43, împotriva sentinței civile nr. 5659 din 4 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele reclamante R. R., reclamant I. A. C., ambele cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2013.

Președinte, Judecători,

I. M. G. V. G. A. P.

Fiind în concediu de odihnă

semnează Președintele instanței

Grefier,

C. C.

Red.VG

Tehnored.CC

2 ex./28.06.2013

d.fond._ Tribunalul Prahova

j.fond. M. B.

operator date cu caracter personal

notificare nr.3120

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1836/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI