Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2397/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2397/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 960/120/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2397
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013
Președinte - M. I. G.
Judecători - V. G.
- A. P.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta U.A.T. P. – prin primar, cu sediul în P. ., județul Dâmbovița,, împotriva sentinței civile nr. 638 din 19.03.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta N. E., cu domiciliul în P., . nr. 39, județul Dâmbovița, pârâtul C. Național „N. T.” cu sediul în P., ., județul Dâmbovița și chematul în garanție fiind Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimata–reclamantă N. E. reprezentată de avocat N. S. din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale . nr._/2013, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este la primul termen de judecată, este motivat și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Mai arată că, prin serviciul registratură, sub nr._/30.05.2013 s-a depus la dosar cerere de scoatere din cauză a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița și sub nr._/23.09.2013, s-a depus întâmpinare din partea intimatei-reclamante N. E..
Avocat N. S., având cuvântul pentru intimata–reclamantă N. E., arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerile părții și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat N. S., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Arată că, în conformitate cu art.167 din Legea 84/1995, unitatea administrativ teritorială asigura salariile personalului din învățământ. Diferențele de salarii neacordate au rezultat din aplicarea Legii nr.221/2008. A solicitat o diferență a salariului din învățământul preuniversitar, respectiv pentru perioada februarie 2010 – decembrie 2010 și primele luni din 2011.
În concluzie solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ /29.01.2013 reclamanta N. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. Național „N. T.” și U.A.T. P. – prin primar, obligarea unității școlare la calculul și a unității administrativ - teritoriale la plata drepturilor salariate cuvenite și neacordate personalului didactic și didactic auxiliar, reprezentând diferența dintre drepturile salariate efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 221/2008, pentru perioada 01.02._10, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății; obligarea unității școlare la calculul și a unității administrativ - teritoriale la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate personalului didactic și didactic auxiliar, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, privind salarizarea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 330/2009, pentru perioada 01.01._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății; obligarea pârâților la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus arătate.
În motivarea cererii s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.”
S-a mai arătat că reclamanta a obținut pe cale judecătorească drepturile salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel că ulterior datei de 01.01.2010, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar trebuia menținută la nivelul stabilit în raport de prevederile legale în vigoare în luna decembrie 2009, ca atare și în raport de dispozițiile Legii 221/2008, a cărei aplicabilitate a fost recunoscută pe deplin de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin considerentele Deciziei nr. 3/04.04.2011.
La data de 25.01.2010 Guvernul României a emis O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, ca atare, în măsura în care în decursul lunii decembrie 2009 salariile personalului didactic și didactic auxiliar trebuiau calculate prin utilizarea coeficienților prevăzuți prin dispozițiile Legii 221/2008, aceiași coeficienți trebuie aplicați și în ceea ce privește salarizarea în decursul anului 2010, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009, care stabilesc, în mod imperativ, obligativitatea menținerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie 2009.
Reclamanta a mai invocat dispozițiile Deciziei nr. 877/28.06.2011 în cuprinsul căreia Curtea Constituțională statuează că prin Decizia nr. 3/04.04.2011, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01.01.2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu O.U.G. nr. 41/2009. De asemenea, Curtea Constituțională a mai reținut că potrivit Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate, puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acestea.
Referitor la salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar la nivelul anului 2011, se arată că potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, se stabilește ca punct de referință salariile avute la nivelul lunii octombrie 2010, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 330/2009 și implicit, cu luarea în considerare la prevederilor Legii nr. 221/2008.
Reclamanta a precizat că solicită acordarea acestor drepturi până la data de 13 mai 2011, întrucât la această dată a intrat în vigoare Legea 63/2011, privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 112 Cod Procedură Civilă, art. 268 alin. (1), lit. c), art. 269-275 Codul Muncii, art. 28 Legea Dialogului Social nr. 62/2011, art. 7 alin. (2), art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Reclamanta a depus la dosar, în copie, adeverință de salariat și sentința civilă nr. 241/23.01.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr._ .
Pârâta a formulat întâmpinare, invocând lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că părți în conflictele de muncă pot fi salariatul și angajatorul, că obligația de alocare a sumelor provenite de la bugetul de stat cu titlu de cheltuieli de personal pentru învățământ nu conferă unității administrativ teritoriale vocația de pârâtă.
Pe fondul cauzei a arătat că statul român, reprezentat de M.F.P. nu le-a alocat sumele necesare plății diferențelor de drepturi salariale.
Pârâta U.A.T. P. a formulat cerere de chemare în garanție a Statului român, prin Ministerul Finanțelor Publice, motivat de faptul că nu ia-u fost alocate de către acesta sumele necesare plății acestor drepturi salariale.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 638 din 19.03.2013 a admis acțiunea, a obligat unitatea școlară să calculeze și U.A.T. P. să plătească reclamantei drepturile salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite conform Legii nr. 330/2009, ca urmare a aplicării Legii nr. 221/2008, începând cu 01.02.2010 până la 31.12.2010, conform perioadei lucrate, sume actualizate cu indicele de inflație de la scadență până la plata efectivă și a obligat unitatea școlară să calculeze și U.A.T. P. să plătească reclamantei drepturile salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite conform Legii nr. 285/2010, ca urmare a aplicării Legii nr. 221/2008 și Legii nr. 330/2009, începând cu 01.01.2011 până la 13.05.2011, conform perioadei lucrate, sume actualizate cu indicele de inflație de la scadență până la plata efectivă.
Prin aceeași sentință s-a respins cererea de chemare în garanție și excepția lipsei calității procesuale pasive a U.A.T. P..
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dâmbovița a reținut următoarele considerente:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a U.A.T. P., tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată întrucât finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe raza cărora își desfășoară activitatea, în temeiul art. 167 din Legea 84/1995, împrejurare care le conferă calitate procesuală pasivă în astfel de litigii.
Reclamanta este salariata a instituției de învățământ pârâte în funcția de profesor, astfel cum rezultă din adeverința nr. 80/14.01.2013 emisă de unitatea școlară.
Prin hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința civilă nr. 241//23.01.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ ) pârâții au fost obligați să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din aplicarea Legii 221/2008 de aprobare a OUG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din învățământ, instanța apreciind că prin declararea neconstituționalității art. I pct. 2 și 3 din OUG 151/2008 și art. 2 și 3 din OUG 1/2009 care împiedica Legea 221/2008 de a produce efectele pentru care a fost emisă, drepturile salariale ale reclamantei trebuiau stabilite prin raportare la prevederile acestei legi.
Pentru anul 2010 s-a reținut că, potrivit Legii 330/2009, salariul personalului didactic trebuie menținut pe tot parcursul anului la nivelul lunii decembrie 2009, ceea ce presupune luarea în considerare a salariului de bază de care reclamanta trebuiau să beneficieze, astfel cum acesta a fost stabilit prin hotărâre judecătorească, deci cu aplicarea prevederilor Legii 221/2008.
În acest sens, prevederile art. 30 alin 5 din Legea 330/2009: „În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;”
În mod asemănător se pune problema și pentru anul 2011, întrucât Legea 285/2010 prevede că, în anul 2011, salarizarea se face pornind de la salariile de referință în anul 2010.
Astfel, art. 1 din Legea 285/2010 stabilesc: „(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfãșoară activitatea în aceleași condiții.”
Pornind de la aceste considerente, având în vedere Decizia 11/08.10.2012 a ICCJ, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, prin care se stabilește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin 6 din OUG 1/2010 și ale art. 30 din Legea 330/2009, în sensul că personalul didactic din învățământ are dreptul, începând cu ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, instanța constată întemeiate pretențiile reclamantei.
În ce privește cererea de chemare în garanție a statului, tribunalul a respins-o întrucât prin Decizia nr.10/2011 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii s-a statuat că în aplicarea dispozițiilor art.60 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice și art.1-4 din OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cererea de chemare în garanție a M.F.P. formulată de către instituțiile publice nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege.
Prin urmare, a dispus admiterea acțiunii și obligarea pârâților la calculul și plata pentru perioada solicitată 01.01._11- a diferențelor dintre salariul primit și cel cuvenit prin raportare la salariul aferent lunii decembrie 2009, calculat cu aplicarea Legii nr.221/2008, actualizate cu indicele de inflație.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta U.A.T. ORAȘUL P. ,criticând-o pentru nelegalitate, criticile sunt aceleași cu cele ce s-au susținut de către recurentă și la prima instanță.
Astfel, recurenta U.A.T. ORAȘUL P., a aratat că instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual-pasive a U.A.T. Orașul P. neținând cont de practica instanțelor în această privință exprimată prin mai multe hotărâri
În acest sens s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 267 din Codul muncii, părți în conflictele de munca pot fi salariatul și angajatorul, iar calitate de angajator o poate avea persoana fizică sau juridică ce beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile codului muncii. Cum U.A.T. P. și Consiliul Local P. nu sunt angajatori al reclamanților (personal din învățământ - n.a.), aceștia nu au calitate procesuală-pasivă, titulara obligației de plată a sumelor de bani cuvenite reclamanților fiind doar unitatea școlară angajatoare chiar dacă autoritatea publică are obligația de finanțare a cheltuielilor de natură salarială.
A mai precizat recurenta că este adevărat că în conformitate cu dispozițiile art. 167 alin. (4) (temei de drept invocat și aplicat greșit și de instanța de fond în prezenta cauză - n.a.) din Legea nr. 84/1995 a învățământului (act normativ aplicabil prezentului raport juridic) Ministerul învățământului asigură de Ia bugetul de stat fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic auxiliar și administrativ din unitățile și instituțiile învățământului de stat, precum și cheltuielile de funcționare a acestora, iar potrivit art. 16 din H.G. nr. 2192/2004 privind normele metodologice de finanțare și administrare a unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetele de stat și din alte surse, potrivit legii, dar aceste texte de lege instituie doar o modalitate concretă de plată a drepturilor cuvenite fără a conferi calitate de angajator unității administrativ-teritoriale.
A mai arătat că practica tribunalului de a obliga unitatea administrativ-teritorială la plata sumelor către reclamanți a fost schimbată după ce Curtea de Apel a stabilit în cadrul unor decizii de speță lipsa calității! procesuale pasive a unităților administrativ-teritoriale. Schimbarea practicii este de natură a asigura mai multă rigoare în abordarea raporturilor juridice concrete și respectarea întru-totul a dispozițiilor legale în materie, cu atât mai mult cu cât finanțarea; cheltuielilor salariale ale unităților școlare nu se realizează din fondurile bugetului local ci din fondurilor bugetului de stat, iar unitatea școlară este instituție publică cu personalitate juridică, cu propriul buget de venituri și cheltuieli al cărui conducător este ordonator terțiar de credite." (pagina 4, paragraful 4 din Sentința civilă nr. 306/28.01.2013).
Aceleași aspecte reies și din Decizia Curții de Apel Ploiești nr. 187/02.02.201l, pronunțată în dosarul nr._, și Decizia nr. 843/06.04.2012, pronunțată în dosarul nr._ .
Pentru aceste considerente apreciază recurenta că excepția lipsei calității procesuale pasive a U.A.T. Orașul P. este întemeiată, drept pentru care a solicitat a se respinge acțiunea reclamantului.
Referitor la respingerea cererii de chemare în garanție a Statului R.:
Potrivit legilor anuale ale bugetului de stat, cheltuielile cu salarizarea personalului din învățământ se finanțează din bugetul de stat, din sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată, rezultă că S., din al cărui buget trebuiau acordate aceste sume, are o obligație de despăgubire față de unitățile administrativ - teritoriale care, căzute în pretenții, nu pot efectua plata cheltuielilor de personal în lipsa alocării acestor sume de la bugetul de stat.
Potrivit art. 32 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Guvernul este cel care aprobă limitele de cheltuieli pentru fiecare ordonator principal de credite, fiind totodată responsabil de execuția bugetară, astfel că, în cazul în care vom cădea în pretenții, plata diferențelor de drepturi salariale solicitate de reclamantă este condiționată de modificarea limitelor de cheltuieli aprobate prin bugetul de stat, modificare ce nu poate fi realizată decât de către Guvern.
Potrivit legii bugetului, repartizarea de către Ministerul Finanțelor Publice a sumelor defalcate pe comune, orașe, municipii și sectoarele municipiului București, după caz, se face prin hotărâre a consiliului județean, după consultarea primarilor și cu asistența tehnică de specialitate a direcției generale a finanțelor publice și, după caz, a inspectoratului școlar județean.
Având în vedere că Legea bugetului pe anii 2010 și 2011 nu a prevăzut la capitolele I, IV, respectiv V, privind dispozițiile legale referitoare la bugetele locale, alocarea unor sume corespunzătoare celor solicitate de reclamantă, nu s-a putut repartiza prin Hotărârea Consiliului județean suma corespunzătoare diferențelor de drepturi salariale, rezultate prin aplicarea Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
De asemenea, este de notorietate că au lipsit fondurile necesare acoperirii acestor cheltuieli prin venituri bugetare de stat.
Rezultă din cele arătate mai sus că Ministerul Finanțelor Publice nu a alocat sumele necesare pentru plata diferențelor de drepturi salariale solicitate de către reclamantă, astfel că instituția recurentă a fost și este în imposibilitatea de a aloca diferența drepturilor salariale neacordate solicitate de reclamantă, alocările fiind sume provenite exclusiv din T.V.A. și pe care numai S. le încasează și distribuie.
Referitor la fondul cauzei, se face o expunere a dispozițiilor O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008
personalului din învățământ, a dispozițiilor art. 167 alin. (1) din Legea nr. 84/1995 a învățământului, ""Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază î§i desfășoară activitatea, de la bugetul de stat (...)”, cât și a
prevederilor art. 1 din Anexa 1 la H.G. nr. 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat ce trebuiesc coroborate cu prevederile art. 32 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Recurenta consideră că se impune ca reclamanta sau angajatorul - C. Național
"N. T.", să depună la dosarul cauzei înscrisuri din care să reiasă că reclamanta nu a beneficiat de drepturile salariale solicitate prin intermediul cererii introductive.
De asemenea, apreciază recurenta că ar fi utilă cauzei interpelarea Colegiului Național "N. T."" în sensul de a preciza actele normative în temeiul cărora i-au fost calculate și plătite reclamantei drepturile salariale în perioada anilor 2010 și 2011 si, eventual, să depună la dosarul cauzei, dacă există, înscrisuri privind reîncadrarea acestuia.
În continuare, recurenta a făcut o expunere a actelor normative care au reglementat salarizarea personalului plătit din fonduri public4e din anii 2010 – 2011, interpretări ale O.U.G. nr. 1/2010, ale art. 34 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, dispoziții legale care pot fi aplicate și în speța de față, arătând faptul că intimata reclamantă nu a formulat nicio contestație împotriva măsurilor dispuse, apreciind că cererea introductivă ce face obiectul cauzei de față este neîntemeiată, iar dreptul acesteia de a formula contestația prevăzută de art. 7 din Legea nr. 285/2010, este prescris.
Nu în ultimul rând, recurenta a mai precizat că instanța de fond nu a arătat, punctual, în cuprinsul Sentinței contestate, motivele pentru care a înlăturat apărările sale, așa cum avea obligația, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă.
La rândul său, intimata–reclamantă N. E., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:
Criticile formulate de recurentă astfel cum au fost expuse mai sus, sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare întrucât în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către recurentă, intimata-reclamantă conform adeverinței nr. 8o din 14 ianuarie 2013 a dovedit că este salariata Colegiului Național N. T., în funcția de profesor, calitate în care urma să-i fie aplicate toate reglementările personalului din învățământ plătit din fonduri publice, învățământul preuniversitar fiind finanțat din bugetul local al Unităților Administrativ Teritoriale pe raza cărora își desfășoară activitatea începând cu anul 2001.
În conformitate cu art. 167 din Legea nr. 94/1995, această Unitate administrativ teritorială finanțează respectiv, asigură salariile personalului din învățământului preuniversitar pe raza teritoriului și în acest caz, aceasta are calitate procesuală pasivă, împrejurare ce a fost consfințită în mai multe hotărâri judecătorești, fiind practica Curții de Apel în acest sens, drept pentru care C. Național și U.A.T. P. au fost obligați să plătească aceleiași intimate diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008, de aprobare a O.U.G. nr. 15/2008.
De asemenea Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a Statului R. prin Ministerul Economiei și Finanțelor formulată de U.A.T. P., care a menționat că Ministerul Finanțelor nu a alocat suficienți bani tocmai datorită acelei regularizări, care se face după aprobarea bugetului de stat.
Această cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice a fost apreciată în mod corect de prima instanță că nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege, situație ce rezultă și din decizia nr. 10/2011 a I.C.C.J. care a statuat în aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 și O.G. 22/2002, această cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice nu este legală.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că obiectul cauzei de față în reprezintă diferența de drepturi salariale neacordate pe perioada anului 2010 și începutul anului 2011, prima instanță, apreciind în mod corect că, potrivit Legii nr. 330/2009, salariul personalului didactic pe anul 201l, trebuie menținut pe tot anul 2010, la nivelul lunii decembrie 2009, adică la nivelul salariului de bază stabilit prin hotărâre judecătorească cu aplicarea Legii nr. 221/2008.
Mai mult decât atât, în conformitate cu prev. art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009, își va păstra salariul fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel indemnizația primară de încadrare va fi și ea corespunzătoare funcției din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile ce se introduc, potrivit anexelor la această lege”.
Nu în ultimul rând, Legea nr. 285/2010, prevede că în anul 2011, salarizarea se face pornind de la salariile de referință în anul 2010, art. 1 din același act normativ arată că „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul salariilor de bază, a indemnizațiilor de încadrare, va fi cel acordat personalului plătit din fonduri publice, la fel ca în luna octombrie 2010, și care se majorează cu 15 %”.
D. urmare, Curtea reține că în mod corect prima instanță a reținut că personalul didactic are dreptul începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prev. O.U.G. nr. 15/2008 (privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ), aprobată cu modificările din Legea nr. 221/2008.
Referitor la critica formulată de recurentă în sensul că intimata nu a formulat contestație, Curtea reține că aceasta nu putea să uziteze de această cale, în condițiile în care nu i-a fost emis un act administrativ privind stabilirea salariului de bază sau alte drepturi salariale pe care putea să le conteste cu contestație la sediul ordonatorului de credite.
Întrucât recurenta nu a făcut dovada susținerilor sale, nu a produs probe din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea reținut în mod corect de prima instanță, conform disp. art. 312 alin. 1 C.pr.civ., urmează a se respinge recursul ca nefundat, a se menține ca legală și temeinică sentința primei instanțe, iar conform art. 274 C.pr.civ. urmează a obliga recurenta să plătească intimatei suma de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul pârâta U.A.T. P. – prin primar, cu sediul în P. ., județul Dâmbovița,, împotriva sentinței civile nr. 638 din 19.03.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta N. E., cu domiciliul în P., . nr. 39, județul Dâmbovița, pârâtul C. Național „N. T.” cu sediul în P., ., județul Dâmbovița și chematul în garanție fiind Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5.
Obligă recurenta la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata N. E..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 septembrie 2013.
Președinte, Judecători,
M. I. G. V. G. A. P.
Grefier,
G. C.
Red...GC
2 ex./ 22.10.2013.
d.f. nr._ Tribunal Dâmbovița
j.f. C. N.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 903/2013.... → |
|---|
