Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1572/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1572/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 9533/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr. 1572
Ședința publică din data de 4 iunie 2013
Președinte - E. M.
Judecători- C. Ș.
- A. M. R.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta ., cu sediul în București, ..1-3, sector 2 – în numele și pentru Sucursala Electrocentrale Doicești, împotriva sentinței civile nr. 107 din 15.01.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. A., domiciliat în Târgoviște, Calea București, nr.11, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare și că ambele părți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, invocă excepția de tardivitate a declarării recursului și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
C u r t e a
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță sub nr._ reclamantul C. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . Electrocentrale Doicești obligarea acesteia la plata drepturilor salariale reprezentând plăți compensatorii, în cuantum de 16 salarii medii brute aferente clasei 39 treapta IV, conform art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și acordarea dobânzii legale de la data de 02.11.2012 până la plata efectivă. A mai solicitat cheltuieli de judecată și obligarea pârâtei la plata sumei de 500 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că începând cu data de02.11.2012, prin decizia nr. 930/1.11.2012 s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă prin concediere colectivă, potrivit art. 65 alin. 1 din Codul muncii, coroborat cu art. 4.105 (2)B lit. a), urmând ca la data disponibilizării să i se plătească integral un ajutor de concediere în sumă de_ lei respectiv_ lei brut), în raport de vechimea sa în muncă de 29 ani ȘI 1 lună, așa cum reiese și din prevederile art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în vigoare, care stipulează ajutorul de concediere în raport cu vechimea în muncă, pe tranșe de vechime.
Reclamantul a mai precizat că potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii angajatorul are obligația să achite salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar refuzul pârâtei de a-i achita aceste drepturi de natură salarială i-a produs atât un prejudiciu material, cât și un prejudiciu de ordin moral, lipsindu-l practic de sursele necesare existenței.
Acesta a mai arătat și faptul că salariaților disponibilizați în prima etapă li s-au achitat integral, într-o singură tranșă drepturile similare, ceea ce creează și o discriminare între salariați.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.107 din 15 ianuarie 2013, a admis în parte cererea și a obligat pârâta la plata către reclamant a 16 salarii medii brute aferente cls. 39, treapta IV, conform art.4.108 din CCMU și a dobânzii legale începând cu 2.11.2012, până la data plății efective, urmând a se reține impozitele aferente.
Totodată, a respins capătul de cerere privind daunele morale, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 930/1.11.2012 emisă de pârâtă, reclamantului i-a încetat contractul individual de muncă începând cu data de 02.11.2012, în baza art. 65 alin. 1 din Codul muncii și art. 4.105 (2)B lit. a din CCM al . urmare a desființării unor posturi prin reorganizare, fiind vorba de o concediere colectivă.
În articolul 5 din această decizie s-a prevăzut că persoana concediată va beneficia de toate drepturile prevăzute de CCM al . vigoare, de prevederile OUG nr. 116/2006, actualizată, precum și de celelalte drepturi stabilite conform legii.
Neprecizând-se un termen pentru achitarea acestor drepturi, rezultă că persoana concediată trebuia să beneficieze de acestea de la data încetării contractului de muncă, și anume de la 2.11.2012.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea societății pârâte la plata drepturilor prevăzute de art. 4.108 din CCM al ., a cărui valabilitate s-a prelungit prin acte adiționale în 2008, 2009 și 2010, ultima prelungire fiind până la 30.04.2014, conform înscrisurilor depuse la dosar de către reclamant.
Art.4.108 din CCM aplicabil prevede că la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere, în raport de vechimea în muncă, pentru o vechime de peste 20 de ani, cum este cazul reclamantei fiind prevăzute 16 salarii brute, echivalente clasei 39 - IV din grila de salarizare valabilă la data desfacerii contractului individual de muncă.
Cum pârâta nu a făcut dovada respectării prevederilor contractului colectiv de muncă în ceea ce privește ajutorul de concediere, deși avea această obligație, potrivit dispozițiilor art. 229 alin. 4 din Codul muncii republicat, conform cărora „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților”, capătul de cerere privind acordarea a 16 salarii medii brute este întemeiat, precum și cel privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale la această sumă, care i se cuvine reclamantei în temeiul art. 6 din Ordonanța nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratoare și penalizatoare pentru obligațiile bănești.
Cât privește obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 500 lei, tribunalul a reținut că reclamantul nu a dovedit în ce a constat prejudiciul moral pretins a fi fost suferit, iar pe de altă parte, s-a apreciat că aplicarea dobânzii legale este un criteriu suficient pentru acoperirea prejudiciului patrimonial cauza prin neplata la termen a ajutorului de concediere.
Față de considerentele expuse, cererea a fost admisă în parte, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a 16 salarii medii brute, aferente clasei 39 treapta IV, conform art. 4.108 din CCMU și a dobânzii legale începând cu 2.11.2012, până la data plății efective, urmând a se reține impozitele aferente, respingându-se capătul de cerere privind daunele morale și cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta . – Sucursala Electrocentrale Doicești, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
În fapt, recurenta a arătat că prin sentința criticată, instanța de fond a admis în mod eronat cererea de obligare la plata dobânzii legale de la data de 2.11.2012 și până la data plății efective, în temeiul art.6 din Ordonanța nr.13/2011.
Situația economică dificilă a intimatei Societății T. SA (implicit a pârâtei SE Doicești), monitorizată si de FMI, a determinat aplicarea unui program de restructurare și concedieri colective și în anul 2012 cu două etape în iunie și în noiembrie 2012, plan aprobat prin Hotărârea A. T. nr. 13/03.04.2012.
Majoritatea activelor intimatei nu mai sunt viabile economic si sunt retrase din exploatare, iar personalul care le deservea a devenit excedentar. Reducerea activității intimatei a vizat și postul reclamantei, care s-a desființat din motive neimputabile salariatului.
Raporturile juridice de muncă dintre intimata-reclamantă și societate sunt reglementate de CCM T., care se completează cu dispozițiile Codului muncii, acte care nu prevăd plata unor accesorii la drepturile de natură salarială.
În conformitate cu prevederile art.4.108 din CCM T. „la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere în raport de vechimea în muncă...".
În considerarea prevederilor art.4.108 CCM T., a fost semnat Acordul între administrație și sindicate nr.9606/01.11.2012 (Anexa nr.1), prin care părțile au convenit ca plățile compensatorii să fie achitate până la data de 20.11.2012.
La data de 16.01.2013, reclamantei-intimate i s-a virat în cont 20% din suma totală datorată conform CCM în vigoare, reprezentând plăți compensatorii.
Întârzierea efectuării plăților compensatorii s-a datorat unor motive obiective, care țin de măsurile de executare silită instituite de către diverși creditori (SNGN Romgaz SA Mediaș, . SA, . Transgaz SA Mediaș etc.) asupra conturilor bancare, asupra veniturilor prezente și viitoare provenite de la terți popriți, asupra certificatelor de emisii gaze cu efect de sera, asupra imobilelor din proprietatea societății noastre etc.
Măsura încetării contractului de muncă al reclamantei este însoțită de măsuri de protecție socială prin acordarea de salarii compensatorii conform CCM T. și de beneficiile menționate de OUG 116/2007, venituri în completare la șomaj de aproximativ 1500 lei lunar timp de cei mult 24 de luni, în funcție de vechimea în muncă, venituri de care salariații rămași nu vor mai putea beneficia începând anul 2013, în situația în care aceștia vor fi disponibilizați.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii cererii de obligare a . Electrocentrale Doicești la plata dobânzii legale de la data de 2.11.2012 și până la data plății efective.
Totodată, recurenta a solicitat modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul obligării societății doar la achitarea drepturilor salariale (plăți compensatorii) restante la data judecării recursului, după caz, și menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii primei instanțe referitoare la respingerea capătului de cerere privind acordarea daunelor morale.
În ședința publică de judecată din data de 4 iunie 2013, Curtea a invocat din oficiu excepția de tardivitate a declarării recursului.
Examinând sentința atacată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, instanța, având în vedere prevederile art. 137 C.pr.civilă, se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității recursului, invocată din oficiu.
Potrivit art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs în această materie este de 10 zile de la comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond, termen indicat, de altfel, și în dispozitivul sentinței atacate.
Fiind un termen imperativ și absolut, nerespectarea lui atrage sancțiunea iremediabilă a decăderii, iar o atare concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art.103 C.pr.civilă, care statuează că „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.
Termenul începe să curgă de la data menționată pe dovada de primire sau procesul-verbal de comunicare întocmit de agentul procedural, iar în speța dedusă judecății, din dovada de primire aflată la fila 23 dosar fond, rezultă că recurentei i-a fost comunicată sentința la data de 20.02.2013.
Din rezoluția aplicată pe cererea de recurs, rezultă că înregistrarea prezentei căi de atac s-a realizat la data de 5 martie 2013 (fila 4 dosar recurs).
În condițiile în care hotărârea atacată a fost comunicată recurentei la data de 20.02.2013 declararea recursului la 5 martie 2013 s-a realizat după expirarea termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999.
În raport de considerentele expuse anterior Curtea apreciază că excepția invocată din oficiu este întemeiată, motiv pentru care o va admite, iar in baza art. 312 alin. 1 C.pr.civilă, raportat la art.80 din Legea nr.168/1999, va respinge recursul ca tardiv formulat.
Sub aspectul solicitării intimatului de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, cerere formulată prin întâmpinare, Curtea reține că, în adevăr, în lumina dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă partea căzută în pretenții va fi obligată, dacă se solicită, să plătească astfel de cheltuieli.
Numai că pentru a putea fi acordate aceste cheltuieli trebuie să fie și dovedite.
În speța pendinte intimatul nu a învederat în ce constau cheltuielile de judecată și nu a depus la dosar înscrisuri doveditoare a acestora.
Așa fiind, Curtea urmează să respingă cererea intimatului de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite excepția tardivității recursului invocată din oficiu.
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de pârâta ., cu sediul în București, ..1-3, sector 2 – în numele și pentru Sucursala Electrocentrale Doicești, împotriva sentinței civile nr. 107 din 15.01.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. A., domiciliat în Târgoviște, Calea București, nr.11, ., ..
Respinge cererea intimatului pentru cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 iunie 2013.
PreședinteJudecători
E. M. C. ȘtefanAdriana M. R.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2013-06-11
CS/FA
2 ex.
d.f. Trib. Dâmbovița nr._
j.f. G. P.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 102/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
