Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 740/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2013

Decizia nr. 740/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 3710/114/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA I CIVILĂ-

Dosar nr._

DECIZIA NR.740

Ședința publică din data de 20 martie 2013

Președinte - A. P.

Judecători - M. I. G.

- V. G.

Grefier - C. C.

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta ȘCOALA CU C. I – VIII NR. 1 RM. SĂRAT, cu sediul în municipiul Rm. Sărat . nr. 36 județul B., împotriva sentinței civile nr.1515 din 12 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata reclamantă U. TERITORIALĂ A SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR RM. SĂRAT, cu sediul în municipiul Rm. Sărat .. 14, județul B., intimații pârâți C. L. AL M. RM. SĂRAT și P. M. RM. SĂRAT, cu sediul în municipiul Râmnicu Sărat .. 1 județul B..

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este la primul termen de judecată și este motivat.

Totodată, s-a menționat instanței că intimații pârâți au depus la dosar întâmpinare, iar părțile au solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit disp. art.242 alin. 1, pct. 2 Cod pr. civilă.

Curtea, având în vedere că părțile au solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin. 1, pct. 2 Cod pr. civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub numărul_ /2010 reclamantul U. Teritorială a Sindicatelor din Învățământul Preuniversitar Rm. Sărat a solicitat, în numele membrilor de sindicat menționați în tabelul nominal nr. 1615 din 13.04.2011 ( fila 21) și în tabelul nominal nr. 1290 din 14.06.2010 (fila 22) - cadre didactice și personal didactic auxiliar din Școala cu clasele I-VIII nr. 1 Rm. Sărat, obligarea pârâților Școala cu clasele I-VII nr. 1 Rm. Sărat; C. L. al municipiului Rm. Sărat și Municipiul Rm. Sărat reprezentat prin primar să procedeze la:

1.reîncadrarea petenților cu începere de la 1 ianuarie 2010 potrivit Legii - cadru nr. 330/2009 prin luarea în considerare a Legii nr. 221/2008;

2.reîncadrarea petenților cu începere de la 1 ianuarie 2011 potrivit legii nr. 284/2010 prin luarea în considerare a Legii nr. 221/2008;

3.calcularea și plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariile la care petenții au dreptul în temeiul legii nr. 221 /2008 și salariile încasate, pentru perioada 1 ianuarie 2010 – 31 decembrie 2010;

4.calcularea și plata drepturilor salariale neacordate reprezentând diferența dintre salariile la care petenții au dreptul în temeiul legii nr. 221/2008 și salariile încasate pe perioada 01 ianuarie 2011 la zi;

5.actualizarea diferențelor de drepturile salariale solicitate în funcție de coeficientul de inflație la data plății efective.

În motivarea acțiunii reclamantul a susținut în esență că până la 31 decembrie 2009 salariile petenților, cadre didactice la Școala cu clasele I-VIII nr. 1 Rm. Sărat au fost stabilite prin hotărâre judecătorească cu luarea în calcul a coeficientului de multiplicare 1,00 în valoare de 400 lei prevăzut în legea nr. 221/2008, depunând la dosar sentința civilă nr. 1053 din 20 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, și că începând cu 1 ianuarie 2010 reîncadrarea și stabilirea salariilor petenților s-a făcut cu încălcarea art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 și a art. 5 alin. 1 din OUG nr. 1/2010 deoarece s-a luat în calcul, în mod ilegal coeficientul de multiplicare de 1,00 în valoare de 299,945 lei prevăzut în OUG nr. 41/2009, cu nerespectarea Deciziei nr. 3 din 04.04.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii și a Deciziei nr. 877 / 28.06.2011 pronunțată de Curtea Constituțională potrivit cărora în anul 2010 cu ocazia reîncadrării petenții aveau dreptul să ,li se păstreze salariul avut la 31 decembrie 2009 stabilit prin hotărâre judecătorească.

În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar adeverințele emise de pârâta Școala cu clasele I-VIII nr. 1 Rm. Sărat prin care se atestă că petenții sunt angajați ai acestei școli – cadre didactice și că nu au „ beneficiat de reîncadrarea și plata salariului conform Legii nr. 221/2009 și a sentinței judecătorești nr. 1053/20.09.2010 pronunțată de Tribunalul B.. S-au atașat la acțiune și deciziile prin care pârâta i-a reîncadrat pe petenți și le-a stabilit salariul începând cu 1.10.2010.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la 19.09.2012, in temeiul art. 115 C.pr.civilă, pârâta Școala cu clasele I-VIII nr. 1 Rm. Sărat a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că reîncadrarea petenților la 01 ianuarie 2010 s-a făcut în conformitate cu art. 5 alin. 6 din OG nr. 1/2010 prin luarea în calcul a salariilor de bază la 31 decembrie 2009 stabilite potrivit OUG nr. 41/2009 și cu respectarea precizărilor transmise de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării prin adresa nr. 1816 din 3.03.2010 și a circularei nr. 2179 /16.03.2010 emisă de Inspectoratul Școlar Județean B. .

La rândul său, pârâtul Municipiul Rm. Sărat prin primar a invocat prin întâmpinarea depusă la dosar la 19.10.2012 excepția lipsei calității procesuale pasive a municipiului Rm. Sărat pe considerentul că directorul unității școlare pârâte are calitatea de angajator al petenților și de ordonator de credite și în consecință răspunde de legalitatea reîncadrării petenților la 1 ianuarie 2010.

Pe fondul cauzei pârâtul Municipiul Rm. Sărat a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că reîncadrarea petenților începând cu 1 ianuarie 2010 s-a făcut cu respectarea art. 5 alin. 6 din OG nr. 1/2010.

La termenul de judecată din 12.11.2012 reclamantul a depus la dosar două tabele nominale din care „ tabel nominal nr. 3350/02.11.2012 cu personalul didactic de predare și didactic auxiliar, din Școala gimnazială nr. 1 Rm. Sărat care se regăsesc ca parte petentă în sentința civilă nr. 1054 din 12 septembrie 2010 și care nu vor să continue acțiunea deschisă în dosarul nr._ ” și tabel nominal cu personalul didactic de predare și didactic auxiliar, din Școala Gimnazială nr. 1 Rm. Sărat care se regăsesc ca parte petentă în sentința 1054 din 12 septembrie 2010 și care vor să continue acțiunea deschisă în dosarul nr._ ”, ambele tabele fiind semnate de petenți.

După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul B., prin sentința civilă nr. 1515 din 12 noiembrie 2012, a respins excepția lipsei calității procesual pasive a M. Rm. Sărat, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții I. G., P. I., T. M. E., D. P., M. V., Pria E., M. C., T. S., T. B. M., T. A., D. Penelopia, C. N., membrii de sindicat, reprezentați de U. T. a Sindicatelor din Învățământul Preuniversitar, în contradictoriu cu pârâții școala cu clasele I-VIII Rm. Sărat, C. L. Al M. RM. Sărat, P. M. RM. Sărat, a obligat pârâta să calculeze și să plătească petenților diferențele de drepturi salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 285/2010, raportat la Legea nr. 330/2009 cu referiri la Legea nr. 221/2008, pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 12 mai 2011 inclusiv, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Prin aceeași sentință, Tribunalul B. a respins cererea reclamanților pentru perioada ulterioară datei de 12 mai 2011 și a luat act de renunțarea la acțiune a reclamanților Bacșei V., Berim C., I. N., B. M., S. C. I., A. M., R. V., E. C., M. M. R., E. V., G. M. A., I. F., G. C. N., S. Ș. E., C. N., P. V., A. C., P. M., S. N., membrii de sindicat, reprezentați de U. T. a Sindicatelor din Învățământul Preuniversitar, precum și de renunțarea la capătul de cerere privind reîncadrarea în funții a petenților începând cu data de 1 ianuarie 2010.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul B. a reținut următoarele:

În temeiul art. 137 Cod procedură civilă, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Rm. Sărat reprezentat prin primar ca neîntemeiată deoarece în conformitate cu art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor Metodologice privind finanțarea și administrarea Unităților de Învățământ Preuniversitar finanțarea Școlii cu clasele I-VIII nr.1 Rm. Sărat se asigură din fondurile alocate prin bugetul M. Rm. Sărat, iar potrivit art. 21 alin. 2 din legea nr. 273/2006 „ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt primarii unităților administrativ teritoriale„ în speță Municipiul Rm. Sărat. Prin urmare, pentru acest considerent pârâtul Municipiul Rm. Sărat prin primar are obligația să prevadă în buget cheltuielile cu salariile cuvenite cadrelor didactice petente și deci are calitate procesuală pasivă.

Instanța, în baza art. 246 Cod procedură civilă, a luat act că petenții semnatari ai tabelului nominal nr. 3350 din 02.11.2012 depus la dosar de reclamant au renunțat la prezenta cerere de chemare în judecată.

Pe fondul cauzei instanța a reținut că petenții menționați în tabelul nr. 3352/2.11.2012 care au solicitat continuarea judecății sunt angajați ai unității școlare pârâta Școala cu clasele I-VIII nr. 1 Rm. Sărat în funcții didactice și personal didactic auxiliar.

Prin sentința civilă nr. 1053 din 20 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de U. teritorială a Sindicatelor din Învățământul Preuniversitar în numele petenților angajați ai Școlii cu clasele I-VIII nr.1 Rm. Sărat și în consecință pârâții Școala cu clasele I-VIII nr.1, Rm. Sărat, C. L. al M. Rm. Sărat și P. M. Rm. Sărat au fost obligați să calculeze drepturile salariale rezultate din aplicarea OUG nr. 15/2008 aprobată prin legea nr. 221/2008 și să plătească petenților sumele de bani reprezentând diferențele dintre drepturile salariale cuvenite conform OUG nr. 15/2008 și cele efectiv încasate, începând cu data de 1 octombrie până la 31 decembrie 2009.

La începutul anului 2010 unitatea pârâtă Școala cu clasele I-VIII nr. 1 Rm. Sărat în aplicarea Legii nr. 330/2009 și a OUG nr. 1/2010 a procedat la reîncadrarea pe funcții a petenților luând în calcul la stabilirea salariilor de bază ale acestora coeficientul de multiplicare 1,00 în valoare de 299,933 lei prevăzut în OUG nr. 41/2009, această reîncadrare fiind făcută în temeiul art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010 care prevedea că: „reîncadrarea personalului din învățământ la data de 1.01.2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31.12.2009, stabilite în conformitate cu prevederile OUG nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009 aprobate prin Legea nr. 300/2000”.

Rezultă că prin reîncadrarea făcută cu efecte de la 1.01.2010, unitatea pârâtă a diminuat salariile de bază ale petenților, ceea ce justifică interesul acestora de a promova prezenta acțiune prin care solicită menținerea coeficientului de multiplicare de 1,00 în valoare de 400 lei stabilit prin hotărârile judecătorești irevocabile depuse la dosar, pentru perioada octombrie 2008 – 31.12.2010.

Instanța a constatat că acțiunea formulată de U. Teritorială a Sindicatelor din Învățământul Preuniversitar Rm. Sărat este întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Începând cu 1.01.2010 salarizarea personalului bugetar, inclusiv a personalului didactic și didactic auxiliar a fost reglementată de Legea nr. 330/2009 care, prin art. 30 alin. 5 a stabilit, cu valoare de principiu, că personalul aflat în funcție la data de 31.12.2009 își va păstra salariul avut.

Pentru aplicarea în anul 2010 a Legii nr. 330/2009 a fost adoptată OUG nr. 1/25.01.2010 privind unele măsuri de reîncadrare in funcție a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, ordonanță care, în art. 5 alin. 1 a prevăzut că „începând cu luna ianuarie 2010 personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, îndemnizația de încadrare brută lunară avută la această dată”.

Prin art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010 s-a prevăzut că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la 1.01.2010 se face luând in calcul salariile de bază la 31.12.2009 așa cum au fost stabilite prin OUG nr. 41/2009, adică in funcție de coeficientul de multiplicare 1,00 în valoare de 299.933 lei

În ceea ce îi privește pe petenți, instanța a constatat că, prin hotărâri judecătorești irevocabile, s-a stabilit că la 31.12.2010 aceștia beneficiază de un salariu de bază calculat în funcție de coeficientul de multiplicare 1.00 în valoare de 400 lei prevăzut in Legea nr. 221/2008 și nu de un salariu de bază calculat in temeiul OUG nr. 41/2009, situație confirmată cu valoare de principiu prin Decizia nr. 3 din 4.04.2011, privind recursul în interesul legii, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a statuat că „Legea nr. 221/2008 constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile efectiv încasate, cu începere de la 1.10.2008 și până la data de 31.12.2009”.

Prin urmare, petenții beneficiind la 31.12.2009 de salarii de bază calculate în funcție de coeficientul de multiplicare 1,00 în valoare de 400 lei prevăzut în Legea nr. 221/2008, unitățile pârâte aveau obligația ca, în anul 2010 să-i reîncadreze în funcții cu respectarea art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, adică să le păstreze salariul avut la 31.12.2009 și nu să le diminueze salariile prin aplicarea dispozițiilor art. 5 al. 6 din OUG nr. 1/2010 prin luarea în calcul a coeficientului de multiplicare 1,00 în valoare de 299,933 lei.

Menținerea salariilor personalului didactic și didactic auxiliar și după 1.01.2010 a fost confirmată prin decizia Curții Constituționale nr. 877 din 28.06.2011 care, în considerente a statuat în mod definitiv și general obligatoriu că „reîncadrarea personalului didactic din învățământ la 01.01.2010 se va face pe coeficienții și salariul avut la 31.12.2009”.

De asemenea, dreptul reclamantelor de a fi plătite în anul 2010 cu un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008 aprobată prin Legea nr. 221/2009 a fost statuat și prin Decizia nr. 11/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 734/31.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – completul competent să judece recursul în interesul legii și a stabilit, cu caracter obligatoriu „că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 alin.(6) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personal didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008”.

Este adevărat că OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, a fost abrogată prin art. 48 alin. 1 pct. 16 din Legea nr. 330/2009, însă instanța consideră că ultraactivitatea Legii nr. 221/2008 (veche în raport cu Legea nr. 330/2009 și OUG nr. 1/2010 ) a fost confirmată prin Decizia nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și prin decizia nr. 877/28.06.2011 a Curții Constituționale.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Școala cu C. I – VIII nr. 1 RM. SĂRAT, criticând-o pentru nelegalitate.

În fapt, recurenta a arătat că, prin sentința atacată a fost admisă acțiunea reclamantului și a fost obligată să se calculeze și să se plătească petenților - membrii de sindicat ai reclamantului, diferențele de drepturi salariale pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 12 mai 2011 inclusiv, reprezentând diferența dintre salariul ce trebuie plătit la nivelul prevăzut de Legea 221/2008 și salariul încasat la nivelul prevăzut de OUG 41/2009, actualizate în funcție de rata inflației la data plații efective.

A învederat recurenta că instanța nu a luat în considerare faptul ca reîncadrarea personalului în anul 2010 s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în vigoare la acel moment, respectiv art.5 alin.6 din O.U.G. nr.1/2010, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.41/2009, aprobată prin Legea nr.300/2009;

A menționat recurenta că a respectat prevederile legale în vigoare la acel moment, iar reîncadrarea personalului didactic și didactic-auxiliar la 1 ianuarie 2010 s-a făcut luându-se în calcul salariile de baza la 31 decembrie 2009 și s-a plătit la nivelul O.U.G. nr.41/2009 începând cu luna ianuarie 2010.

A arătat recurenta că instanța de fond nu a reținut valabilitatea și puterea unui act normativ valabil și legal și anume faptul că reîncadrarea personalului didactic pentru anul 2010 s-a făcut în mod corect și legal cu respectarea prevederilor legale în vigoare la acel moment. Este necesar a arăta faptul că reîncadrarea personalului didactic s-a făcut potrivit art. 5 alin. 6 din OUG nr. l /2010 “reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de baza la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009“.

Având în vedere cele prezentate mai sus, recurenta a solicitat admiterea recursului și să se pronunțe o hotărâre temeinică și legală cu privire la încadrarea personalului didactic în anul 2010.

În temeiul art. 308 alin. 2 C.pr.civilă, la data de 15.03.2013, intimații pârâți P. M. Rm. Sărat și C. L. al M. Rm. Sărat au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat a se aprecia cu privire la legalitatea acțiunii promovate de către reclamantă.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:

Așa cum a reținut prima instanță, prin reîncadrarea făcută cu efecte de la 1.01.2010, unitatea pârâtă a diminuat salariile de bază ale petenților, ceea ce justifică interesul acestora de a promova prezenta acțiune prin care solicită menținerea coeficientului de multiplicare de 1,00 în valoare de 400 lei stabilit prin hotărârile judecătorești irevocabile depuse la dosar, pentru perioada octombrie 2008 – 31.12.2010.

La data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare nr. 330/2009, care prevede la art. 1 alin. (2) că, începând cu acel moment, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân exclusiv cele prevăzute în această lege.

Potrivit art. 30 alin. (5) din noul act normativ, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar conform art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în îndemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.

Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecție, intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariale ale personalului bugetar fiind evidentă.

Pentru a se stabili criteriile de determinare a sintagmei "salariu avut", prin art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 s-a prevăzut că: "Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009."

Prin urmare reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege.

Noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuia calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.

Cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009, la care se referă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, (prin care este diminuată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000), acest act normativ trebuie considerat ca fiind lipsit de efecte, întrucât prin decizia nr. 124/2010, Curtea Constituțională a reținut că este abrogat, dar a precizat expres că dispozițiile art. 2 din actul normativ erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, iar prin Decizia nr. 877/2011, Curtea Constituțională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, dar nu ca urmare a abrogării normei, ci a împrejurării că textul criticat își găsește o aplicare conformă cu Constituția prin prisma interpretării date prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii.

Aceste aprecieri ale Curții Constituționale au caracter obligatoriu pentru instanțe, conform principiilor stabilite de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, iar soluția enunțată se impune și întrucât viciul de neconstituționalitate stabilit cu privire la unele dispoziții legale nu trebuie perpetuat prin modificarea dispoziției legale în sensul confirmării soluției legislative declarate ca fiind neconformă cu Legea fundamentală. Guvernul, prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009, a persistat în hotărârea de a reduce majorările salariale stabilite prin voința Parlamentului cu privire Ia domeniul reglementat, iar ordonanța de urgență adoptată trebuie considerată ca lipsită de efecte față de neconstituționalitatea reglementărilor care au redus creșterile salariale stabilite prin Legea nr. 221/2008.

În consecință, singurele prevederi legale ce produc efecte în cauză sunt cele ale art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fără a fi avute în vedere modificările legislative operate prin ordonanțele de urgență afectate de vicii de neconstituționalitate.

Drepturile salariale fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă, iar aceste drepturi intră în sfera dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

În cauza Draon împotriva Franței și în Cauza V. împotriva României, CEDO a menționat că noțiunea de "bunuri" poate cuprinde atât "bunuri actuale", cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o "speranță legitimă" să obțină exercitarea efectivă a unui drept de proprietate.

Stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, (în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale), poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1.

În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și decizia nr. 3/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 11/2012 ( pronunțată în recurs în interesul legii) a reținut că începând cu 1 ianuarie 2010 personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, iar o atare decizie este obligatorie pentru instanță conform art. 330 indice 7 alin.4 Cod procedură civilă.

În raport de considerente expuse anterior, instanța apreciază că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală, iar criticile recurentei sunt nefondate, motiv pentru care în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civilă, urmează să se respingă recursul, ca nefondat, nefiind incidente în cauză niciunul din cazurile prevăzute de art. 304 C.pr.civilă, invocate de către recurentă, pentru a se dispune modificarea sau casarea hotărârii în calea de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta ȘCOALA CU C. I – VIII NR. 1 RM. SĂRAT, cu sediul în municipiul Rm. Sărat, ., nr. 36 județul B. împotriva sentinței civile nr.1515 din 12 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu reclamanta U. TERITORIALĂ A SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR RM. SĂRAT, cu sediul în municipiul Rm. Sărat, .. 14, județul B. și cu pârâții P. M. RM. SĂRAT și C. L. AL M. RM. SĂRAT, cu sediul în municipiul Râmnicu Sărat, .. 1 județul B..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2013.

Președinte,Judecători,

A. PopaMioara I. G. V. G.

Grefier,

C. C.

Red.VG

Tehnored.PJ

2 ex./16.04.2013

d.f._ Tribunalul B.

j.f. G. V.

operator date cu caracter personal

notificare nr.3120

← Obligaţie de a face. Decizia nr. 439/2013. Curtea de Apel...		Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... →

Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 740/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 740/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI